RSS

rezultatele căutării pentru ‘spitalul municipal’

Poveşti de dragoste, drame şi adrenalină în „Spitalul municipal”, de Barbara Harrison


După un roman metaforă, un roman poem, vă recomand cu căldură pentru vacanţă, pentru destindere, romanul scriitoarei Barbara Harrison, Spitalul Municipal ce îmbină drama, poveştile de dragoste cu munca infernală dintr-un spital american. Despre această carte am scris şi AICI. Aş fi vrut să spun câteva cuvinte în plus despre autoarea americană. Din păcate datele sunt atât de puţine pe internet, încât îmi vine să cred că această carte a fost scrisă sub pseudonimul literar al altui scriitor. Nu am găsit deloc date de naştere, de provenienţă. Este adevărat că am găsit persoane purtând acest nume, unele dintre ele fiind chiar scriitoare, dar nu apare în lista acestora de lucrări că ar fi scris şi City Hospital (Spitalul municipal) pe care v-o prezint mai jos. Să presupunem deci că este un mister în plus care poate face cartea atractivă pentru voi. Înregistrarea de mai jos a fost realizată pentru emisiunea „O carte pe săptămână”.

P.S. Aştept comentariile voastre şi aici aveţi putinţa să alegeţi o topică variată – pot fi legate de carte, de pseudonimele literare, de alte cărţi sau seriale preferate a căror acţiune se petrece în cadrul unui spital sau au ca personaje principale doctori. Vreau să completez doar că Biblioteca Judeţeană „Ovid Densusianu” Hunedoara-Deva deţine şi o frumoasă şi vastă colecţie de DVD-uri cu filme şi seriale, ce pot fi împrumutate gratuit. Unul dintre acestea este şi serialul Grey’s Anatomy (Anatomia lui Grey) despre care am am şi vorbit. Vă aşteptăm cu drag la bibliotecă, dar până atunci să povestim despre cărţi!

 

Etichete: , , , , , , , , ,

„Spitalul municipal” de Barbara Harrison


M-am gândit la cărţile care m-au învăţat despre organizarea unor sisteme, a unor „fabrici” dedicate sau profitând de pe urma omului. Aşa precum Émile Zola a scris despre crearea şi extinderea unui magazin mare, despre acest conglomerat ce pulsează viaţă şi care striveşte parcă totul în cale, tot astfel scriitori ca Arthur Hailey sau Barbara Harrison fac posibile incursiuni în lumi precum: hoteluri, bănci, aeroporturi sau spitale. Am fost sau am devenit fani declaraţi ai serialelor dedicate medicilor, spitalelor: ER Spitalul de urgenţă, Anatomia lui Grey / Grey’s anatomy, Dr. House sau alte filme sau seriale asemănătoare. Totuşi, prima dată când am citit despre problemele şi organizarea, de multe ori defectuoasă, a unui spital, despre cazurile speciale, viaţa  imposibilă pe care o duc medicii, care fac tot ce pot pentru a salva vieţi, era pe vremea când aceste seriale erau la începturi sau încă nu apăruseră, cel puţin nu la noi în ţară.

Am citit, mi-a plăcut enorm şi am recitit de-a lungul anilor cartea scriitoarei Barbara Harrison, Spitalul municipal.  În această carte, lupta cu moartea se confruntă cu lipsuri şi probleme financiare. Ajungi să vezi dincolo de ceea ce poţi să-ţi imaginezi ca pacient. Şansa spitalului municipal din New-York face ca o fată extrem de bolnavă, dar şi foarte bogată, să ajungă să fie tratată aici. Tessa Cabot este moştenitoarea unui imperiu financiar, tatăl ei fiind unul dintre cei mai nesuferiţi oameni cu putinţă, dar şi unul dintre cei mai bogaţi. Şansa ei la supravieţuire este extrem de mică, totuşi Nick Gorlin, medicul şef, joacă la risc şi face tot posibilul pentru a o salva. Povestea de iubire ce se naşte pe urmă este extrem de interesantă, având în vedere lumile total diferite din care provin cei doi,  dar aceasta este doar una din poveştile de viaţă şi dragoste care sunt surprinse în această carte. Medici frumoşi, talentaţi cu diferite probleme sau pacienţii lor, aflaţi în recuperare şi totuşi încă suferinzi, sunt toţi prinşi în diferite ipostaze ce întregesc panorama. Spitatul se află la limita subzistenţei şi din motive financiare trebuie să reducă la minimum numărul de zile de internare (sună cunoscut?). Tragedii se întâmplă iar poveştile de dragoste sunt supuse unor teste, peste care unii trec, alţii…  Toate acestea fac ca lectura să fie antrenantă şi foarte plăcută. Este, probabil, o carte care idealizează mult profesia de medic, reuşitele acestora, dar este ceea ce noi, ca pacienţi, sau aparţinători ai pacienţilor, ne-am dori să fie adevărat. Cartea aceasta se continuă cu Clinica Gorlin, totuşi, eu, una, aş fi preferat să nu aibă continuare. Am impresia că în aceasta s-a pierdut elementul extrem de atractiv – acel colectiv care, cu toate problemele lui, părea un tot unitar. Poate sunt eu subiectivă şi nu judec corect. Pot compara acest sentiment cu cel pe care l-am avut după ce am văzut serialul Anatomia lui Grey. Mi-a fost foarte greu să mă uit la Clinica / Private Practice, în care povestea se restrânge la câteva personaje, cazuri şi frământările lor. Mi s-a părut prea static, prea lipsit de acţiune.  Vă recomand cu căldură Spitalul municipal, pentru că mi-a plăcut această primă carte, ca lectură uşoară, pentru vacanţă, pentru relaxare.

Continuarea articolului,  cu recomandări din scrierile lui Arthur Hailey, în postarea viitoare.

Până atunci vă recomand să-i citiţi şi pe: Emil Călinescu.eu, LaFeeBlanche, Pluta cu paparude, Almanahe, AnzhelaMovies, ChGabriela, Cinemagazin.ro, Alex Bodoli, Laura Meleacă – Cinemateca Trisk, Convieţuire, Cronicile unui psihoterapeut, Andreotti – Cu capul în nori, Drugwash, Fructitza – carte şi film, Innerspacejournal, Istorii regăsite, Movie Zone – Piratul cinefil, My violet world, Stefania’s blog, Suflet vorbitor, Teo Negură, Şoseta cu poveşti, Iulia Radu, Imagine continuă, Idei şi idei

 

Etichete: , , , , , , , ,

Video Blog


M-am gândit să pun la dispoziţia voastră şi materialele filmate pentru emisiunea „O Carte pe Săptămână”, realizate de Click-NewsTV şi postate pe YouTube. În general sunt recomandări despre care am şi scris de-a lungul timpului pe blog.

videoblog

06.Iulie.2015. Recomand cu căldură pentru vacanţă, pentru destindere, romanul scriitoarei Barbara Harrison, Spitalul Municipal ce îmbină drama, poveştile de dragoste cu munca infernală dintr-un spital american. Alte amănunte aveţi AICI

29.Iunie.2015. Despre un Robin Hood modern sau, mai bine zis, un gangster american, Willie Sutton în romanul scriitorului J.R. Moehringer, Sutton, despre care am scris AICI

22.Iunie.2015. Vremea cireşelor şi începutul vacanţei. Mi-am amintit de Cireşarii, ciclul scris de Constantin Chiriţă, despre care putem vorbi pe larg AICI

15.Iunie.2015. Un bestseller, un debut la o vârstă înaintată a autoarei. Vorbesc despre Trandafiri de Leila Meacham despre care am scris AICI.

08.Iunie.2015. Un scriitor celebru, Victor Hugo, de la cărui moarte s-au împlinit pe 22 mai, 130 de ani. Vorbesc despre capodopera sa, romanul Mizerabilii, despre care am şi scris AICI

02.Iunie.2015. O carte premiată cu prilejul „Trofeului micului cititor” aflat la cea de-a 35 ediţie. Despre carte am scris AICI

25.Mai.2015. O carte palpitantă, captivantă, misterioasă şi foarte bine scrisă! Un debut editorial de mare succes al scriitorului S.J. Watson : Înainte să adorm (Before I Go to Sleep). Locul unde putem povesti despre carte este AICI

24.Mai.2015. O carte pe care am înţeles-o cu totul altfel după apariţia marilor Mall-uri, pentru că descrie cu lux de amănunte un mare magazin parizian, La Paradisul Femeilor. Un roman scris de Emile Zola (de la a cărui naştere s-au aniversat 175 de ani, în  aprilie anul acesta) despre care am scris mai amănunţit AICI (unde vă aștept să povestim pe marginea lui)

19. Mai.2015. O lume distopică, o trilogie modernă, un roman ale cărui prime două volume au fost deja ecranizate – Divergent (Divergent, Insurgent, Experiment). Primul titlul fiind romanul de debut al autoarei americane Veronica Roth. Despre aceasta și despre cărți am scris AICI

27.Aprilie 2015. Cu ocazia unei apropiate continuări scrisă de Harper Lee la vârsta de 88 de ani, revin la „Să ucizi o pasăre cântătoare” despre care am scris amănunţit şi am comentat alături de voi AICI

20.Aprilie 2015 – În apropierea Zilei Bibliotecarului (23.04) am vorbit despre „Povestea unui anticar: Romanul unei obsesii”, a scriitorului american Charlie Lovett, despre care am scris mai multe AICI

14. Aprilie.2015. O recomandare pe care pot să o fac oricui, la orice oră: „Mândrie şi prejudecată”, a scriitoarei Jane Austen, despre care am scris AICI

05.Aprilie 2015. Recomandarea unui bestseller internaţional, un roman autobiografic extrem de amuzant, „Spuneţi-mi Jake”, scris de un copil de 12 ani, Jake Marcionette, despre care am vorbit pe larg AICI

30. Martie 2015. O carte pentru copii („Zânuţa Dora-Li şi vrăjitoarea Ciumfi”) scrisă de-o autoare pe care am cunoscut-o virtual şi despre care am scris pe larg AICI

23.Martie 2015. „SAS – Ghidul supravieţuitorului” o carte non-beletristică pe marginea căreia am povestit cu voi AICI

16.Martie 2015. O carte plăcută (şi scurtă), metaforică şi amuzantă – „Cel mai mic sărut pomenit vreodată” a autorului francez Mathias Malzieu despre care am scris mai multe AICI

09.Martie 2015. Recomand cu căldură întreagă operă a autoarei Rodica Ojog-Braşoveanu şi primul volum al unei seriei istorice Logofătului Andronic –  „Logofătul de taină”, despre care puteţi citi pe larg AICI

02.Martie 2015. O carte extrem de interesantă şi într-o ediţie de lux, „Istoria tărâmurilor şi locurilor legendare”, de Umberto Eco, despre care am scris AICI

24. Februarie 2015. De Dragobete am vorbit despre „Cartea pierdută a vrăjitoarelor” de Deborah Harkness, despre care am scris AICI

16.Februarie 2015. Zi de cotitură, nu foarte bună pentru John Grisham şi cartea sa, „Şirul de platani”, despre care am scris AICI

09. Februarie 2015. O carte emoţionantă despre care am vorbit cu mare greutate şi mult mai multe emoţii, „Întâi l-au omorât pe tata: Povestea unei fetiţe” din Cambodgia, cartea scriitoarei Loung Ung, despre care puteţi citi AICI

02. Februarie 2015. Am început cu emoţii recomandarea unui roman science fiction, „Jocul lui Ender”, al scriitorului Orson Scott Card, despre care am scris AICI

 

Care e lectura, genul vostru preferat?


booksCum ne alegem lecturile? Ce primează atunci când facem această alegere? Vorbeam într-un articol despre gustul pe care, fiecare din noi l-am dezvoltat de-a lungul timpului şi importanţa acestuia. Militam atunci pentru lectura diversificată, deşi majoritatea avem un gen preferat. Având în vedere afluenţa editorială, multitudinea titlurilor apărute, ce alegem – nume cunoscute, scriitori verificaţi de timp (cum s-ar zice, clasici), urmărim o anumită temă, un trend (vampiri, îngeri, vârcolaci) sau ne place, cu precădere, un anumit gen (science-fiction, horror, thriller, romane de dragoste, poliţiste, biografii, lumi distopice … )? Suntem influenţaţi de prieteni? De ceea ce citim pe blogurile de profil? De ecranizările care se fac (ne place filmul şi atunci citim şi cartea)?

Eu una tind să prefer cărţile care au o componentă de dragoste, indiferent de genul sauoameni ingragostiti tema acestora. Dar am găsit cărţi deosebite şi interesante şi printre cele non-beletristice, mi-au plăcut biografii şi autobiografii ale unor personalităţi, scriitori, actori, oameni politici, etc. A trebuit să citesc şi cărţi care mi-au rămas întipărite în minte, m-au îngrozit şi nu mi-au plăcut. Vorbesc aici despre Kafka (Metamorfoză, Colonia penitenciară). Tot de Kafka, în schimb, mi-a plăcut Procesul. Nu ştiu dacă se poate spune despre o carte cum e Procesul, că îţi place. Poate fi interesant scrisă, poate avea similitudini cu unele situaţii prin care ajungem să trecem prin viaţă, poate fi derutantă şi poate să o înţelegi mai bine la o a doua lectură. Nu poţi judeca, „premia” în sinea ta, în mod egal toate cărţile. Unele sunt romantice, altele triste, altele pline de fantezie, altele te binedispun fiind comice şi nu toate îţi plac în aceeaşi măsură. Poate nu spui că îţi „place” o carte densă, în care te pierzi şi al cărui fir îl regăseşti cu greu, cum a fost Pendulul lui Foucault, poţi să spui că este un unicat în literatură, că oferă informaţii enciclopedice şi că te trimite neapărat la multe alte cărţi, devenind un pilon pe care poţi ulterior să-ţi dezvolţi cultura.

uplateCe părere aveţi despre obligativitatea lecturii? Mie una mi-a displăcut teribil să fiu nevoită să citesc chiar şi atunci când eram elevă, de asta citeam, înainte de-a fi obligată, fiecare carte despre care ştiam că va intra, la un moment dat, în lista de lecturi obligatorii. Aşa că, fără să fiu influenţată de ceea ce aş fi învăţat la şcoală, rămâneam cu o părere (onestă) personală privitor la carte. Indiferent ce citeam ulterior din critici nu mă influenţa atât de mult, cum o făcea prima lectură. În definitiv scriitorul nu scrie pentru critici. Scrie pentru sine şi în speranţa că va fi citit. Nu ştiu ce părere ar avea Eminescu despre faptul că s-au scris tomuri de cărţi despre opera lui, dar mai ales faptul că pentru unii profesori pare să fie mai important să ştii ce au avut de spus criticii despre aceasta, decât să-ţi spui opinia personală. Suntem în general reticenţi la nou, la un alt fel de a privi lucrurile decât suntem obişnuiţi. Dar nu este revigorant să vezi că există multe opinii, că părerea ta poate fi confirmată sau infirmată de alţii? Eu mă bucur când există comentarii la articolele mele. Dacă îmi susţin părerea sunt mulţumită că am scris oarecum în asentimentul celor care au citit cartea, dar sunt multe cazuri în care o opinie contrară mi s-a părut interesantă, un alt fel de vedea opera mi se părea întregitor şi oferă o altă perspectivă acesteia. Este diferenţa dintre a te privi în oglindă sau a privi pe geam. Dacă eşti Narcis, vei alege întotdeauna oglinda sau unda lacului, dar dacă vrei să vezi mai mult trebuie să priveşti în jur, să vezi peisajul.

Dar despre cărţile pe care „este obligatoriu” (mi s-a spus odată că, este un „must”) să le citeşti dacă vrei să dovedeşti că ai cultură, iar exemplul oferit a fost romanul Ulise, a scriitorului James Joyce? Ce ziceţi de „obligativitatea” de „bon-ton”? Dacă lecturile obligatorii în şcoală au rolul lor pentru a uniformiza învăţământul la nivel naţional, în aşa fel încât elevii să poată susţine un examen, nu cred că înţeleg snobismul literar. Ai reuşit să citeşti Ulise şi vrei ca toată lumea să ştie? Oricum, eu prefer cu mult mai mult povestirile lui Joyce, Oamenii din Dublin. Dar asta este doar părerea mea 🙂 Sfatul meu ar fi să citiţi fără preconcepţii şi pe cât posibil, fără să fiţi obligaţi să o faceţi. Veţi simţi cu totul altfel plăcerea oferită de lectură. La urma urmelor, cărţile, pornind de la poveşti, la romane şi poezii, au fost create pentru a oferi distracţie, nu pentru a fi o corvoadă. Este minunat să faci o incursiune în lumea creată de cineva, să simţi cum prind viaţă în faţă ochilor tăi eroii unei poveşti.

help-books-aj.svg_aj_ash_01Întrebări multe şi multe posibile răspunsuri! Sunt curioasă voi ce spuneţi!? Ce credeţi şi care ar fi genul vostru preferat, cărţile care v-au plăcut cel mai mult? Ce credeţi că ar fi benefic de schimbat, modificat, îmbunătăţit în ceea ce priveşte lectura elevilor? Cum aţi perceput voi sau copiii voştri, obligativitatea de-a privi într-un anume fel opera scriitorilor? Cât credeţi că ar conta originalitatea, în cazul unui examen naţional?

Photos credit https://openclipart.org/ ; http://creativecommons.org/ (public domain)

 

 

Etichete: , , , , , , , ,

Top articole şi comentatori, statistica blogului bibliodevafiliala3 – 2012


2012-Social-Media-Blog-Year-in-ReviewA venit şi 2013 cu mult zgomot şi a fost primit cu braţele deschise şi cu speranţă în suflete. Dacă stau să meditez asupra anului trecut şi strict cu referire la blog şi la activitatea mea la bibliotecă, cred că au fost reuşite de care m-am bucurat, dar au fost, de asemenea, şi articole, prezentări care puteau ieşi mai bine. La Filiala 3, de care m-am despărţit în decembrie, m-am bucurat de acţiunile realizate împreună cu copiii, de felul lor simpatic de a pune problema. De ei o să-mi fie foarte dor, deşi m-am reîntors să fac o muncă care îmi place foarte mult – prelucrarea de carte. Voi scrie, însă, în continuare blogul şi pagina de facebook a Filialei 3 şi probabil voi participa la unele activităţi pe care vi le voi prezenta în continuare. Blogul a fost pentru mine o descoperire, să scriu a devenit o plăcere şi o responsabilitate. Mi-au plăcut comentariile pe care le-aţi făcut pe marginea articolelor şi mi-ar face plăcere să vă pot premia pe toţi pentru aportul pe care l-aţi avut, fiecare din voi, la îmbunătăţirea celor scrise. În plus, feed-back-ul pe care l-am avut în acest fel mi-a dat dat imboldul să continui, să încerc să scriu cât mai bine pentru ca să vă facă plăcere.

Într-un top al comentariilor voastre pe acest blog, realizat de WordPress, pe primele cinci locuri – ca număr de intervenţii sunt: 1. LaFeeBlanche ; 2. Riţiu Maria ; 3. Geanina Pruteanu ; 4. Mixy şi 5. Andrea Toma. Dintre aceste cinci persoane, patru sunt bloggeri. Le mulţumesc mulţumesc mult şi vă recomand blogurile lor. Fiecare fiind deosebit şi valoros.

LaFeeBlanche scrie poveşti şi povestiri minunate. Proza ei este atractivă şi din fiecare rând se vede că scrie din suflet, cu talent şi multă imaginaţie.

Geanina Pruteanu are un blog extrem de interesant şi care ar trebui urmărit de multă lume – Cronicile unui psihoterapeut. Un blog care m-a ajutat să-mi răspund la nişte întrebări, să regăsesc răspunsuri pierdute şi să înţeleg anumite reacţii.

Mixy îmi aduce instant zâmbetul pe buze prin felul deosebit de amuzant în care povesteşte despre celebra ei familie Mixy, Mixu, Mama, Tata, Mamaie şi Cea mică. Un talent pe care, i-am spus-o şi ei, îl pot compara cu cel al lui Vlad Muşatescu, creatorul personajului Artur Conan Doi şi al romanelor comic-poliţiste De-a puia gaia, De-a baba oarba, De-a v-aţi ascunselea şi De-a bâza. O să vă placă şi vouă Mixy, sunt convisă. Dacă ar fi să recomand un articol cu care să începeţi, poate ar fi La parastas. 

Andreea Toma scrie în cuvinte frumoase trăirile pe care le-a avut citind diferite cărţi, recenzându-le şi recomandându-le. Pe blogul ei am ajuns căutând recenzii la romanele lui Zaharia Stancu şi de atunci am citit-o cu mare plăcere.

Dintre articolele pe care le-am scris de-a lungul anului trecut sunt câteva care mi s-au părut mai bune sau interesante, altele care mi-au fost mai aproape de suflet. Totuşi am rămas surprinsă să constat că cele mai citite articole nu au fost neapărat şi cele la care am muncit foarte mult. În topul primelor cinci articole:

1. Proverbe, maxime şi cugetări celebre

2. Spitalul municipal

3. Mara de Ioan Slavici – o carte, un film o acţiune a bibliotecii

4. Mândrie şi prejudecată – o poveste de citit, filme de văzut

5. Jules Verne câteva titluri, câteva sugestii de lectură

The WordPress.com stats helper monkeys prepared a 2012 annual report for this blog.

Here’s an excerpt:

4,329 films were submitted to the 2012 Cannes Film Festival. This blog had 32,000 views in 2012. If each view were a film, this blog would power 7 Film Festivals

Click aici pentru a vedea raportul complet.

 
32 comentarii

Scris de pe 3 ianuarie 2013 în Povestiri, Ştiri

 

Etichete: , , , ,

 
%d blogeri au apreciat: