RSS

Arhive pe etichete: video blog

…Să ucizi o pasăre cântătoare şi Go Set a Watchman, romanele scriitoarei Harper Lee – recomandări de lectură


Go set a watchman - HarperPe 14 iulie a avut loc, în Statele Unite ale Americii, lansarea cărţii Go Set a Watchman, a scriitoarei americane Harper Lee. Această carte, apărută la 55 de ani de la lansarea primului său roman, To Kill a Mockingbird / Să ucizi o pasăre sa ucizi o pasare cantatoarecântătoare a avut vânzări extraordinare. Vânzările au depăşit încă din prima zi atât recordul înregistrat de The Lost Symbol / Simbolul pierdut, cartea autorului Dan Brown, cât şi pe cel deţinut de trilogia erotică Fifty Shades / Cincizeci de umbre, scrisă de E. L. James (ceea ce nu poate decât să mă bucure). Editorii se aşteaptă ca, după primele săptămâni de vânzări, această carte să fie best-seller-ul anului 2015. Din ceea ce am citit despre carte, am înţeles că a fost scrisă anterior celei apărute în 1960, dar ca timp prezintă viaţa personajelor la douăzeci de ani după evenimentele din …Să ucizi o pasăre cântătoare. Cum a fost posibil acest lucru? La vremea când tânăra scriitoare a vrut să publice cartea, editorul ei, fascinat de fragmentele de amintiri ale micuţei Scout, i-a recomandat să scrie o carte din prisma copilului. Aşa a apărut noua carte ce ne spune povestea copilăriei lui Scout şi manuscrisul scris anterior a zăcut timp de 55 de ani într-o cutie de carton. Acum a ieşit la lumină. Aşteptăm cu nerăbdare să fie tradus şi la noi. Până atunci vă povestesc, şi în variantă video, despre romanul cunoscut de noi, studiat, apreciat şi rămas printre capodoperele literaturii, …Să ucizi o pasăre cântătoare, despre care am scris anterior mai amănunţit şi am comentat alături de voi AICI. Vă recomand cartea, dar şi filmul, pe care îl găsiţi spre împrumut în cadrul Secţiei de Artă şi Carte Franceză a Bibliotecii Judeţene „Ovid Densusianu” Hunedoara-Deva.

 

Etichete: , , , , , , , , , , , , , , ,

Poveşti de dragoste, drame şi adrenalină în „Spitalul municipal”, de Barbara Harrison


După un roman metaforă, un roman poem, vă recomand cu căldură pentru vacanţă, pentru destindere, romanul scriitoarei Barbara Harrison, Spitalul Municipal ce îmbină drama, poveştile de dragoste cu munca infernală dintr-un spital american. Despre această carte am scris şi AICI. Aş fi vrut să spun câteva cuvinte în plus despre autoarea americană. Din păcate datele sunt atât de puţine pe internet, încât îmi vine să cred că această carte a fost scrisă sub pseudonimul literar al altui scriitor. Nu am găsit deloc date de naştere, de provenienţă. Este adevărat că am găsit persoane purtând acest nume, unele dintre ele fiind chiar scriitoare, dar nu apare în lista acestora de lucrări că ar fi scris şi City Hospital (Spitalul municipal) pe care v-o prezint mai jos. Să presupunem deci că este un mister în plus care poate face cartea atractivă pentru voi. Înregistrarea de mai jos a fost realizată pentru emisiunea „O carte pe săptămână”.

P.S. Aştept comentariile voastre şi aici aveţi putinţa să alegeţi o topică variată – pot fi legate de carte, de pseudonimele literare, de alte cărţi sau seriale preferate a căror acţiune se petrece în cadrul unui spital sau au ca personaje principale doctori. Vreau să completez doar că Biblioteca Judeţeană „Ovid Densusianu” Hunedoara-Deva deţine şi o frumoasă şi vastă colecţie de DVD-uri cu filme şi seriale, ce pot fi împrumutate gratuit. Unul dintre acestea este şi serialul Grey’s Anatomy (Anatomia lui Grey) despre care am am şi vorbit. Vă aşteptăm cu drag la bibliotecă, dar până atunci să povestim despre cărţi!

 

Etichete: , , , , , , , , ,

Metaforă, poveste, amuzament – Cel mai mic sărut pomenit vreodată, de Mathias Malzieu


O carte plăcută (şi scurtă), metaforică şi amuzantă – „Cel mai mic sărut pomenit vreodată” a autorului francez Mathias Malzieu, despre care am scris mai multe AICI.O poveste în care aroma iubirii se combină cu cea a ciocolatei, iar iubitul devine detectiv peste noapte în căutarea femeii cu sărutul perfect. Mathias Malzieu este probabil cei mai muzical dintre scriitorii contemporani, fiind liderul vocal şi co-fondatorul formaţiei Dionysos. Recomandarea filmată a fost realizată pentru emisiunea „O carte pe săptămână”.

 

Etichete: , , , , , , , , ,

Înainte să adorm, un thriller psihologic al autorului S.J. Watson – recomandare de lectură


Mă fascinează lucrările de debut şi multe dintre recomandările mele sunt dintre acestea. Unul dintre romanele pe care le-am cititsj-watson recent şi de care am fost extrem de captivată este opera de debut a scriitorului englez S.J. Watson, Before I go to sleep / Înainte să adorm, apărută la noi la Editura Trei, în traducerea lui Laurenţiu Dulman. Indiferent de epoca în care au trăit autorii debutanţi, de pregătirea lor sau de tema cărţii, esenţialul pentru reuşită este ca ideea să fie interesantă, povestea credibilă şi bine scrisă în aşa fel încât cititorul să aibă senzaţia că prinde viaţă în faţa lui iar documentarea asupra temei, perioadei (în inainte sa adormcazul în care se scriu cărţi plasate în trecut) să fie temeinică. În cazul acestei cărţi, care este un thriller psihologic, este important că autorul a reuşit să-şi dozeze, să-şi structureze ideile şi evoluţia poveştii în aşa fel încât să realizeze un impact cât mai mare asupra cititorului. Se pare că autorul ar fi început 20 de romane (pe care le-a abandonat) până să găsească ideea din acest roman. Probabil a fost o muncă frustrantă dar, până la urmă, reuşita este ceea ce contează. În urma succesului fulminant al cărţii, în  2014 a apărut şi ecranizarea acesteia în regia lui Rowan Joffe şi interpretarea unor actori celebri: Nicole Kidman, Colin Firth, Mark Strong.

Mai multe despre carte şi autor puteţi vede în înregistrarea filmată pentru „O carte pe săptămână”, emisiune ale cărei inregistrări le puteţi vedea în pagina Video Blog.

 

 

Întrebările de final ale bibliotecarului: Aţi citit cartea? Aţi văzut ecranizarea acestei cărţi? Vă place genul – thriller psihologic? Ce alte cărţi sau filme de acest gen puteţi să-mi recomandaţi? Dacă ar fi şi la noi o Academie Faber, credeţi că v-aţi înscrie?

 

Etichete: , , , , , , , , , , , ,

SAS Ghidul supraviețuitorului, de John „Lofty” Wiseman – recomandare


Oamenii sunt fascinaţi şi curioşi să afle cum poate cineva să reuşească să supravieţuiască în condiţii vitrege, cum reuşesc să se lupte cu natura sălbatică. Un om antrenat, un militar de carieră care a făcut parte din trupele speciale britanice timp de 26 de ani şi a fost instructor de supravieţuire pentru SAS, a scris o carte, un ghid care să ne înveţe cum supravieţuim unei catastrofe, unui naufragiu sau chiar şi unei expediţii pe care dorim s-o facem pentru a ne testa abilităţile. Cartea se intitulează SAS Ghidul supraviţuitorului iar autorul ei se numeşte John Wiseman (supranumit „Lofty”), deci John „Lofty” Wiseman.

Despre această carte am povestit în înregistrarea filmată pentru Click News TV. M-am gândit să inserez înregistrarea şi aici, cu atât mai mult cu cât n-am prezentat-o în forma ei scrisă.

Întrebările bibliotecarului, la final: Aţi auzit de carte? V-ar interesa o asemenea carte? Sunteţi adepţi ai relaxării în sânul naturii şi dacă da, ce preferaţi:Cortul şi sacul de dormit sau pensiunea aflată undeva în vârf de munte sau mal de mare, de Dunăre? Ce altă cărţi cu sfaturi practice v-aţi dori să citiţi?

 

Etichete: , , , , , , , , ,

„La paradisul femeilor” – Primul MALL?


Mă gândeam, zilele trecute, când mă aflam la cumpărături, de „schimbarea la faţă” pe care au suferit-o magazinele şi cât de aproape, de ceea ce avem în prezent, era descrierea magazinului „La paradisul femeilor” / Hölgyek öröme a lui Zola. Cu toate astea, continui să cred că mai avem încă mult până să egalăm strălucirea şi eleganţa pe care mi-o sugera, acel magazin din paginile cărţii. Să încep cu începutul. Autorul, Émile Zola, este unul din reprezentanţii curentului naturalist, iar cartea lui, cu titlul original „Au Bonheur des Dames” este a unsprezecea din ciclul Les Rougon-Macquart. Lucrarea lui, pe mine, una, m-a uimit. Publicată în 1883 era, pentru comerţul din România anilor 1983, adică un secol mai târziu, un fel de literatură science-fiction. Atât de neimaginat pare, când citeşti, toată descrierea magazinului, a dezvoltării, a promovării lui sau a serviciilor oferite. A fost prima carte, din cele citite până atunci, în care am găsit descris comerţul capitalist, aflat în vremea scriitorului, la începuturile dezvoltării sale. Analizând la modul sec şi economic, Zola scrie despre un patron de magazin, despre dezvoltarea acestui magazin, despre cum se obţin credite pentru a face posibilă această dezvoltare, despre implicaţiile sociale ale unei asemenea dezvoltări şi intrigile de culise, bârfele, răutăţile şi iubirile ce se nasc la adăpostul lui. Dacă aprofundăm ne dăm seamă că ne este prezentată viaţa amărâtă şi extrem de muncită pe care este nevoită s-o ducă angajatul, puţinele lui bucurii, drepturi şi evadări de la rutina de zi cu zi. Angajatul, sau mai degrabă angajatele, pentru că sunt în marea lor majoritatea femei, îşi duc practic întreaga existenţă în magazinul unde lucrează. Relaxarea şi evadările din rutină sunt destul de scumpe şi nu toate şi le permit. Pe de altă parte a fost prima dată când am înţeles la ce se referă, cu adevărat, exploatarea umană. Pentru mine, până la cartea lui Zola, era doar un concept vag, o idee.

Gândiţi-vă că am citit cartea pe vremea când magazinele erau atât de sărace în oferte şi idei de prezentare, încât era normal ca o asemenea descriere să-mi trezească interesul. Cum să fie un magazin atât de uriaş, să lucreze atâţia oamenii în el, ba chiar să şi doarmă acolo, ca într-un fel de internat. Metodele de vânzare, de expunere a mărfii, de reducere a preţurilor, de ofertă, transportul mărfurilor către casa clientului cumpărător, posibilitatea returnării cumpărăturilor după câteva zile, chiar şi urmărirea clienţilor, pentru a fi siguri că nu se fură, mi se păreau inovatoare pentru acele vremuri. Unele dintre ele par inovaţii ale zilelor de azi.

Émile Zola reuşeşte să prezinte „La Paradisul Femeilor”- Magazinul, care pare să fie, în fapt, personajul principal al cărţii. Octave Mouret este patronul magazinului, dar, chiar şi lui, Magazinul îi controlează viaţa, odată ce este convins că, numai celibatar fiind, poate avea succes în afaceri. Tot timpul este cu gândul la dezvoltarea magazinului, construcţia lui şi urmăreşte cu nesaţ încasările record ale unei zile, sperănd mereu ca în următoarea zi încasările să atingă un prag şi mai ridicat. Se foloseşte de orice relaţie are şi de orice sentimente trezeşte, pentru a avea succesul scontat, pentru a obţine aprobări şi finanţări. Este un vizionar al comerţului, crează noi şi noi metode de a atrage clientela. Un vitrinier revoluţionar care şochează ochiul publicului, cu valuri de materiale în culori tari, care curg şi par să se aprindă şi mai tare una pe alta. Ideile lui sunt geniale, punerea în practică, la fel. Afacerea lui este înfloritoare. Totuşi, Zola ne arată şi reversul medaliei. Cu cât reuşeşte să creeze mai multe raioane, cu atât el loveşte puternic în afacerile micilor magazine familiale, care erau specializate pe un singur domeniu. Descrisă într-un fel brutal ai senzaţia că Magazinul, ca şi un gigant, tinde să calce în picioare, sfărâmând micile afaceri.  Te îndurerează pierderea acestor familii, deşi mersul înainte al progresului este inevitabil. Vieţile lor se schimbă, falimentul le bate la uşă, dar nu pierd doar pe plan material. Magazinul se pare că vrea să le ia şi vieţile, dragostea, tot ceea ce au mai de preţ.

Este interesant cum, totul poate lua o întorsătură interesantă şi neaşteptată prin venirea în Paris a unei fete tinere, Denise, împreună cu fraţii ei mai mici, Pépé şi Jean. Ea este nepoata lui Baudu, unul din cei mai afectaţi de dezvoltarea magazinului „La paradisul femeilor”, fiind aşezat chiar peste drum de „La Bătrânul Elbeuf, postavuri şi flanele”. Chiar şi din titlul „Bătrânul Elbeuf” sugereasă ceva îmbătrânit, depăşit,  aşa cum „La Paradisul Femeilor” sugereză un loc destinat special femeilor, un loc magic care le promite fericire. Este remarcabil scrisă frenezia cu care femeile parizene se avântă, ca pentru a cuceri magazinul, cu ochi avizi şi pofticioşi, cu inimile palpitând şi iubind înghesuiala care le sufocă. Este un loc iubit de femei, un adevărat Paradis al cumpărăturilor. Pe de altă parte, această iubire se transformă, pentru unele într-o adevărată boală, un adevărat viciu.

În această lume avidă şi vicioasă, Denise, aparent neînsemnată, delicată, mică şi invizibilă, reuşeşte prin hotărârea, moralitatea, bunătatea, hărnicia şi virtutea sa să le facă dreptate celor slabi şi pune stăpânire pe inima patronului său, Octave Mouret. Felul delicat şi treptat prin care această iubire se dezvoltă alături de magazinul ce creşte necontenit, este ceea ce face ca acest roman să fie diferit faţă de toate celelalte ale lui Zola. Cred că este singura carte, din câte ce am citit de Zola, în care romantismul îşi face loc prin tot realismul şi naturalismul de care este atinsă întreaga lui operă.

Pot Bouille - afişUna dintre ecranizările acestei cărţi are titlul Pot-Bouille şi îi are în rolurile principale pe Gérard Phillipe şi Danielle Darrieux. Filmul este departe de a urmări firul acţiunii. Este ca şi cum ne-ar prezenta evenimentele anterioare începerii cărţii, deoarece îl prezintă pe Octave Mouret, proaspăt venit în capitală din Aix en Provence. Este angajat la magazinul „La Paradisul Femeilor” şi după ce seduce toată populaţia feminină sfârşeşte prin a se căsători cu patroana magazinului. Toate aceste lucruri le aflăm în carte, printre picături, de la cei care îl ştiau pe Mouret încă de când venise în capitală, fără un ban al lui. In carte, Mouret, este deja văduv, soţia lui murind într-un accident survenit tocmai pe când se construia şi dezvolta o nouă aripă a clădirii magazinului. Se pare că aceasta a fost prima victimă a magazinului, care i-a adus ulterior, bunăstare şi noroc. Această trimitere scurtă m-a făcut să mă gândesc la sacrificiul pe care Meşterul Manole l-a făcut pentru a reuşi să construiască biserica. Sacrificând iubirea şi pe Ana, Manole a reuşit să termine construcţia începută. Tot sacrificiul unei femei, Caroline Hédouin, căsătorită Mouret, se află, după cum spun gurile rele, la temelia magazinului „La paradisul femeilor” şi asta aduce magazinului faimă, prosperitate şi noroc. Dar tot din această cauză Mouret devine superstiţios şi crede, cum spuneam, că doar dacă îşi păstrează celibatul poate reuşi în afaceri. Cum se va termina cartea, ce va triumfa – iubirea, banii, superstiţia, vă invit să citiţi ca să aflaţi. Este o carte extrem de bună, o carte care îţi deschide orizonturi noi şi interesante, o carte vibrantă care freamătă de viaţă şi care te ţine captivat de la prima pagină.

„Denise venise pe jos de la gara Saint-Lazare, unde coborâse dintr-un tren din direcţia Cherbourg, împreună cu cei doi fraţi ai ei, după o noapte petrecută pe bancheta dură a unui vagon de clasa a treia. Îl ţinea pe Pépé de mână, iar Jean o urma”… „Când ajunseră însă în Piaţa Gaillon, tânara se opri surprinsă.
– O!, spuse ea. Ia uite, Jean!
Şi rămaseră încremeniţi, înghesuiţi unul într-altul, în hainele de doliu, pe care le purtau după moartea tatălui lor. Ea plăpândă la cei douăzeci de ani, cu un aer sărăcăcios, căra un pachet modest; mezinul, în vârstă de cinci ani, i se agăţase de picioare, cu mâinile atârnând pe lângă corp, se ascundea celălalt frate, mai mare, pe faţa căruia înfloreau cei şaisprezece ani.
– Ei, continuă ea, iată un  magazin adevărat!”
„…Părea o întindere fără sfârşit, cu vitrinele de la parter şi de la mezanin, prin care se întrezărea întregul tumult din spatele tejghelelor. În partea de sus, o domnişoară, îmbrăcată în mătase ascuţea un creion, în timp ce, lângă ea, altele două despachetau paltoanele de catifea.
– „La Paradisul Femeilor”, citi Jean cu un surâs blând, de adolescent frumos, care avusese deja o poveste de amor în Valognes. Ei, e drăguţ, asta face lumea să se învârtă”. (citat din Emile Zola, „La Paradisul Femeilor”, Editura Adevărul, 2010)

The_Paradise_1369750081_2012Dacă ne gândim la transpunerile pe ecran a poveştii, recent cei de la BBC, inspirându-se din persothe-paradise-BBCnajele şi povestea lui Emile Zola, au realizat un serial, The Paradise (2012), care este interesant de văzut. Primul sezon urmează, aproximativ, povestea lui Zola, următorul complică puţin povestea romantică a lui Zola. Nu ştiu dacă iubitorilor cărţii le-a plăcut continuarea, poate de aceea din 14 februarie 2014 – este anulat de cei de la BBC. Numele personajului feminin este tot Denise, chiar dacă numele de familie diferit. De altfel şi restul personajelor primesc nume diferite, specific englezeşti, pentru că şi magazinul îşi are locaţia undeva în nord estul Angliei. O recomandare pentru a vedea acest serial. Eu privindu-l am făcut mintal un fel de concurs în a recunoaşte personajele şi numele corespondente din cartea lui Zola.

Au Bonheur des Dames, l’invention des grands magasins o prezentare, în câteva cuvinte a inventatorului magazinului Au Bon Marché, cel care l-a inspirat pe Zola pentru a scrie romanul său.

Această prezentare necesită JavaScript.


Mi-ar plăcea să îi citiţi şi pe Alex Bodoli, ChGabriela’s Blog, Convieţuire, Fructitza- Carte şi filme, Innerspacejournal, Luna pătrată, Stefania’s, Teo Negură, Şiraguri de mărgele, Recenzii de lectură, Cinemateca Trisk, Iulia Radu, LaFeeBlanche, Cronicile unui psihoterapeut, Istorii regăsite, Andreotti – Cu capul în nori, AngzhelaMovies

Despre această carte am vorbit pentru emisiunea Click News.TV, emisiune pe care o puteţi vedea pe pagina Video Blog.

 

 

Etichete: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

 
%d blogeri au apreciat asta: