RSS

Pescăruşul Jonathan Livingston, de Richard Bach – recomandare de lectură

03 iul.

pescarusul-jonathan-livingston-editie-noua-completa-cu-un-capitol-final-inedit_1_fullsizeTocmai am terminat astăzi de citit Pescăruşul Jonathan Livingston, povestea scrisă de scriitorul american Richard Bach (n. 23.06.1936), apărută în varianta sa integrală, în 2014 la Editura Humanitas Fiction, în traducerea Ancăi Nemoianu. Am fost marcată profund la terminarea cărţii care, mă grăbesc s-o spun pentru cei grăbiţi şi fără prea mult timp, se poate citi foarte uşor, rapid (mi-a luat cam două ore s-o termin). Pe măsură ce citeam, ideile au dat năvală bulucindu-se, paralelele literare şi sociale transându-se în mintea mea mai întâi timid, aproape involuntar iar apoi extrem de ţintit. Fiecare gând, povaţă, sfat, situaţie pe care le găseam în carte, recunoscute ideatic şi filtrate prin prisma altor cărţi, poveşti, filozofii de viaţă pe care le-am citit, auzit sau trăit, m-au făcut să-mi dau seama că oricât de bine aş reuşi să prezint cartea, nu aş reuşi să transmit ceea ce am gândit, ceea ce am simţit. Mi-am notat, la cald, câteva din gândurile pe care această poveste mi le-a stârnit. Ceea ce m-a mirat nespus este cum de nu am citit această carte până acum, cum de mi-a scăpat având în vedere că a fost scrisă pe vremea adolescenţei mele, apărută în prima sa formă în 1970 (în original: Jonathan Livingston Seagull). Una din paralele literare pe care mintea mea le-a găsit, a fost cartea Micul Prinţ (a scriitorului Antoine de Saint-Exupéry) pentru că şi acolo mesajul, la fel ca şi cel al poveştii lui Jonathan Livingston, poate fi recepţionat diferit în funcţie de nivelul de înţelegere, în funcţie de vârstă, de pregătire, de înclinaţie, fiecare din noi înţelegând mai bine, mai profund, un anume aspect sau altul din întreaga parabolă. Ceea ce vreau să spun este că noi reţinem ca important ceea ce ne marchează, ceea ce recunoaştem în noi, chiar dacă, spre exemplu în Micul Prinţ, mesajul principal (derivat din deviza „Numai cu inima poți vedea bine, lucrurile esențiale rămân ascunse ochilor“) este importanţa prieteniei. Sunt convinsă că pentru cei care sunt pasionaţi de zbor (aviatori, paraşutişti, planorişti), povestea poate fi mai profund înţeleasă sub aspectul strict al zborului, pentru că la bun început pescăruşul Jonathan Livingston vrea să înveţe să zboare… altfel. Zborul este în fapt esenţa unei păsări, pescăruşii din Stol zburau pentru a-şi procura hrana, negândindu-se de fapt la zborul în sine. Parcugeau un zbor rutinat, ţipând, agitându-se, plojând şi luptându-se pentru resturile aruncate de pescari alături de ceilalţi membri din Stol.

Cei mai mulţi pescăruşi nu caută să înveţe decât elementele de bază ale zborului – cum să ajungă de pe mal până la hrană şi înapoi. Pentru cei mai mulţi pescăruşi nu zborul contează, ci hrana. (citat din Pescăruşul Jonathan Livingston, Editura Humanitas Fiction, Bucureşti, 2014, p. 14)

seagull-in-the-sun2Jonathan îşi îngrijora părinţii pentru că aproape nu mânca, era slab şi pricăjit, dar zbura zilnic din ce în ce mai sus, executa picaje, se rotea în vrie căutând să descopere mişcări noi care să-i îmbunăţăţească zborul şi asta pentru că el, spre deosebire de ceilalţi, nu se gândea la zbor ca la un mijloc de supravieţuire, ci îl privea ca pe un scop în sine. Dorinţa sa era să atingă viteze din ce în ce mai mari, să plonjeze din înălţimi. Visa, îşi dorea cu ardoare zborul înalt, zborul care îţi oferă libertate, care să te facă din ce în ce mai bun, să te ajute să atingi noi limite, să depăşeşti orice restricţie, să devii desăvârşit. Dar ceea ce făcea el era atât de diferit, de neînţeles pentru ceilalţi pescăruşi din Stol încât nu puteau să-l accepte printre ei, aşa că l-au surghiunit pe Stâncile Îndepărtate… Dar faptul că a ajuns un proscris nu a putut să-l înfrângă ci i-a dat un nou impuls de-a învăţa, de-a cerceta, de-a zbura:

Ceea ce visase cândva pentru Stol câştiga acum doar pentru el: îşi desăvărşea zborul şi nu regreta preţul pe care-l plătise. Pescăruşul Jonathan descoperea că pescăruşii trăiesc atât de puţin din cauza plictiselii, fricii şi mâniei, că, odată alungate acestea din minte, viaţa lui urma să fie lungă şi frumoasă. (op. cit., p. 36)

O parabolă a lumii noastre, a celor mai profunde credinţe, a eliberării spiritului de trup, de spaţiu sau de timp. Ce faci cu toată învăţătura, cu toată ştiinţa după ce-o obţii? Trebuie să o transmiţi. În câteva pagini Richard Bach reuşeşte să scrie esenţa despre relaţia dintre maestru şi discipol cât şi despre importanţa pe care iubirea aproapelui o are pentru desăvâşirea personală. Dar nu vă povestesc povestea pentru că mi-aş dori o dezbatere pe această temă. Vă recomand lectura cărţii iar pentru aceia dintre voi care aţi citit cartea mai demult, să o recitiţi pentru că în octombrie 2014 s-a adăugat un ultim capitol final, scris în 1970 dar omis de a fi editat odată cu restul manuscrisului în mod voit de autor la vremea aceea. Acest ultim capitol aduce completări, este surprinzător, schimbă şi oferă o cu totul altă perspectivă decât ni se oferea la finalul celui de-al treilea capitol.

Richard BachRichard Bach pretinde că ar fi un descendent, în linie directă, al familiei compozitorului Johann Sebastian Bach. Pe lângă o asemenea eventuală înrudire, se ştie sigur că a fost unul dintre fanii unui celebru pilot de aviaţie şi de curse pe nume John H. Livingston, aşa că numele personajului putea foarte bine să fie inspirat de aici. Jonathan înseamnă „Dar de la Dumnezeu” ceea ce, ţinând cont de mesajul cărţii, este o atribuire simbolică şi plină de înţeles a prenumelui ales pentru pescăruşul din poveste. Vorbeşte incredibil de pasionat despre zbor pe care l-a îndrăgit încă de când a zburat prima dată, la vârsta de 15 ani. Ulterior a ajuns un aviator experimentat, fiind fost căpitan pe avioane de vânătoare, care, după retragerea din viaţa militară, a zburat pe avioane de acrobaţie la mitinguri aviatice. Tot ceea ce a scris, inclusiv această carte, are şi o componentă autobiografică, pe care o utilizează ca bază pentru a-şi demonstra filosofia de viaţă, ideile. În august 2012 a avut un accident aviatic la aterizare, în urma căruia s-a ales cu un umăr rupt, dar mai gravă a fost o puternică lovitură la cap, care l-a ţinut în comă timp de o săptămână şi apoi timp de patru luni în spital, incapabil mai multă vreme să vorbească şi să-şi indeplinească cele mai de bază activităţi.  Atunci, în urma acestei experienţe aproape de moarte, s-a gândit prima dată să revadă şi să finalizeze cel de-al patrulea capitol al cărţii pe care l-a scris în tinereţe şi pe care nu l-a publicat. Finalul cărţii este, precum v-am spus, deschis dezbaterilor şi face conexiuni între zbor, idee, învăţător, credinţă, moarte şi lumea habotnică ce distruge idealul. Pescăruşul Jonathan Livingston a impresionat profund, a avut un succes răsunător, având vânzări (din 1970 până acum) de peste 60 de milioane de exemplare, primul milion în nici 2 ani de la lansare. S-a aflat pe lista de bestselleruri a publicaţiei „New-York Times” timp de 38 de săptămâni şi a fost pe primul loc timp de 2 ani la rând (1972-1973) în topul celor de la „Publishers Weekly”. Poate de aceea în 1973, Paramount Pictures o ecranizează. Filmul a fost premiat Golden Globe şi a primit două nominalizări la Oscar. N-am văzut decât secvenţe din acest film şi ştiu că muzica este compusă de Neil Diamond. Aştept să-mi spuneţi voi, dacă l-aţi văzut, cum v-a plăcut sau dacă impactul pe care l-a avut este comparabil cu cel al cărţii.

Vă las în compania muzicii lui Neil Diamond şi vă dedic vouă, tuturor celor care aţi fost, aţi încercat să fiţi Jonathan Livingston şi vă spun la toţi ceilalţi : BE (Fiţi !)

question-markÎntrebările de final ale bibliotecarului: Aţi citit cartea? Aţi văzut filmul? Ce părere aveţi despre oamenii deosebiţi, despre atipicii societăţii? V-aţi găsit vreodată în situaţia lui Jonathan Livingston? Aveţi (sau mai aveţi) idealuri? Cu toate opreliştile se pare că „pescăruşi” asemănători apar din când în când, indiferent de condiţiile vitrege. Aţi întâlnit un asemenea om? Puteţi să-mi recomandaţi alte cărţi asemănătoare?

 

Bibliografie: https://en.wikipedia.org/wiki/Richard_Bach ; http://www.literatureproject.com/ebooks-authors/Richard-Bach.htm ; http://pescarusullivingstone.blogspot.ro/ ; http://www.seattletimes.com/seattle-news/author-richard-bach-recovering-from-plane-crash-returns-to-inspirational-tale/ http://www.cinemarx.ro/filme/Jonathan-Livingston-Seagull-Jonathan-Livingston-Seagull-27239.htmlhttps://en.wikipedia.org/wiki/Jonathan_Livingston_Seagull_%28album%29

Publicitate
 

Etichete: , , , , , , , , , , , , , , ,

18 răspunsuri la „Pescăruşul Jonathan Livingston, de Richard Bach – recomandare de lectură

  1. ritiumaria39

    3 iulie 2015 at 20:23

    Dupa cum prezinti, in articolul tau, cartea pare Interesanta, plina de intelepciune, plecand de la dorinta individului de a-si depasi limitele, de a incerca sa faca si altceva decat sa-si asigure cele necesare pentru supravietuire, aceasta fiind adevarata traire, care te implineste sufleteste care, te face sa simti ca, ai un rost si un rol, in aceasta efemera viata pamanteasca.
    Fatul ca, autorul isi transforma spiritul intr-un Pescarus ca, acel pescarus are dorinte si aspiratii proprii care, socheaza colectivitatea careia apartine, lasa sa se inteleaga ca aceasta alegorie i-a fost utila pentru a exemplifica ca, exceptiile intaresc regula si ca, indivizi deosebiti pot sa apara in orice colectivitate, fie ea umana ori non-umana.
    E interesanta cartea si mi-as dori s-o pot citi, cred ca, in fiecare dintre noi, „zace” un Jonathan, trebuie doar sa dam posibilitate spiritului sa se manifeste si trebuie sa perseveram pentru a reusi, actionand pentru materializarea aspiratiilor noastre.
    Copii, sunt cei care indraznesc cel mai mult pentru ca, nu au sentimentul ridicolului, ei, prin jocul lor, isi materializeaza gandurile si doresc sa se exprime plastic, de aceea trebuie stimulati „sa-si deschida aripile”, pentru a capata curajul necesar actiunii ce se va prefigura, in viitor, atunci cand vor deveni adulti, la randul lor.
    Minunat, am pornit de la „zborul” lui Jonathan si am divagat la dorinte ce sa vor exprimate. Cunosc oameni temerari care isi pun in aplicare gandurile, care reusesc sa faca lucruri deosebite, prin munca de zi cu zi, de fapt, marea majortate a semenilor nostrii, au inzestrarea de la natura pentru a trai creativ si nu doar pentru a „exista” dar, nu au toti conditiile pentru a putea avea ragazul sa viseze si sa creeze pe considerentul ca, sunt tinuti sa se lupte cu vicisitudinile vietii.
    Stim cu totii ca, personalitati ale epocilor trecute, din varii domenii de activitate, s-au luptat cu solicitarile vietii si si-au adus contributia la avutia culturala a lumii si aprecierea, marii lor majoritati, s-a facut postuma.
    N-am vazut filmul insa melodia pe care ne-ai dat posibilitatea s-o ascultam Roxana, este deosebita si mi-a mers la suflet.
    Ma simt mai bogata, dupa lecturarea acestui articol, lucru pentru care-ti multumesc Roxana.
    Referitor la faptul ca, autorul a reusit, intr-un roman, asa de putin voluminos, sa spuna atat de multe si sa fie apreciat, ne de confirmarea faptului ca, nu cantitatea conteza ci, esenta.
    Un gand bun si multa sanatate.

    Apreciază

     
    • bibliodevafiliala3

      3 iulie 2015 at 20:49

      Tu întotdeauna comentezi frumos, dar atăt de frumos parcă n-ai scris niciodată. Mă întreb ce ai fi scris dacă ai fi citit cartea? Sunt convinsă că ţi-ar place, chiar dacă nu este genul tău de lectură. Am scris articolul imaginându-mi frumoasele zile în care urmăream planoarele şi avioanele zburând, mi-am amintit de fiica mea care a ieşit „la simplă comandă” şi a zburat singură cu planorul… Mi-am dat seama că stând şi ascultând atât de multe despre zbor am început să văd cu totul altfel cerul, mai accesibil, chiar dacă eu nu zbor la propriu. M-am gândit că de multe ori „Stolul” care îţi pune piedici, care te etichetează, care îţi găseşte mereu vină te poate dobori şi nu toţi au avut părinţi ca ai mei care să te ridice, care să te susţină, care să te convingă că poţi să zbori mai departe decât îţi imaginezi. Citind despre rolul educatorilor mă gândeam la importanţa pe care o are un părinte, un intructor de zbor, un profesor, un model. Pe de altă parte, îmi aminteam şi ce enervanţi mi s-au părut pescăruşii, la mare, când ce îngrămădeau peste nişte lebede să le mânânce mâncarea, alungându-le într-un final (aştia sigur erau dintr-un Stol mărginit). Toată muzica lui Neil Diamond scrisă pentru acest film este deosebită. Mulţumesc pentru gânduri, pentru frumosul şi amplul comentariu. Dacă ţi-a plăcut Neil Diamond mă gândesc să te premiez cu o altă melodie care îmi place foarte mult. Un week-end plăcut şi numai bine!

      Apreciază

       
      • ritiumaria39

        3 iulie 2015 at 21:33

        Multumesc pentru premiu, mi-a placut melodia si imaginea nemarginita a cerului. Am privit cerul intodeauna cu smerenie, cu dorinta „firului de nisip” de a fi ridicat de vant, pana spre zari.
        Este nemarginirea impresionanta, seninul cerului, la fel ca fi zbuciumului furtunii, in zilele noroase, iti da sentimentul de ratacire, in neant si comparatia care-ti vine in minte, raportandu-te, tu individ la aceasta imensitate, este exact aceea pe care am nominalizat-o mai sus, un minuscul bob de nisip, in apa marii.
        Fiecare dintre noi am visat ca zburam, inca din copilarie, pentru unii, zborul este o profesie ca si cea a lui Richard Bach si a persoanelor cutezatoare care si-au facut din vis, o realitate de zi cu zi.
        Marea majoritate, am ramas insa nostalgici dupa zbor, dupa libertatea ce ti-o ofera desprinderea de pamant, infruntand gravitatia.
        Avem insa posibilitatea sa ne imaginam ca, ne desprindem de tot ce ne „tine legati” si sa ajungem acolo unde ne dorim, chiar daca destinatia este doar in strafundul spiritului nostru.
        Esti fericita ca ai o fata asa de temerara, care si-a „intins” aripile spre zborul adevarat, sunt convinsa ca-i da sentimetul de libertate, pe care, noi, ceilalti indivizi, nu-l avem.
        Sanatate multa si un sfarsit de saptamana, cat mai linistit.

        Apreciat de 1 persoană

         
      • bibliodevafiliala3

        3 iulie 2015 at 22:21

        N-ai apucat să citeşti încă această carte (de la comentariul anterior, mă refer 🙂 ) Se pare că ori eu am scris suficient de bine recomandarea, ori cu prilejul ăsta ne dăm seama că ceea ce Richard Bach a scris în cartea sa sunt trăiri ale multora dintre noi, fie ei zburători sau visători ai zborului. Ai fost foarte inspirată astăzi sau tema cărţii este pe placul sufletului tău şi reuşeşti să reverşi ceea ce mocnea latent în tine. Să fie pentru toţi un week-end plăcut şi să avem parte măcar la nivel ideatic sau în vis de cutezătoarea brăzdare prin imensitatea senină a cerului care se vede în secventele din filmul Jonathan Livingston Seagull.

        Apreciază

         
  2. Drugwash

    3 iulie 2015 at 22:23

    Cu mulţi ani în urmă, pe cînd activam într-o anume comunitate internaţională, un programator ucrainean mi-a pomenit despre Richard Bach şi o anume carte de-a sa. Nu mai ştiu care, poate chiar ‘Pescăruşul’ despre care e vorba în articol. N-am reuşit să ajung la acea carte şi nici la alta de-a lui, dar după prezentarea pe care ne-ai oferit-o nu cred că mi-aş putea dori ceva mai mult decît această carte. Fiindcă pe undeva, între anumite limite, m-am simţit de la bun început „altfel”, mi-am căutat un alt „zbor”. Şi mi-ar plăcea să aflu părerea altcuiva despre a fi diferit, despre a cuteza. Da, aş citi cartea asta indiferent de greutăţile întîmpinate!

    Idealurile, la un moment dat, e bine să rămînă private. Într-o lume materialistă, egoistă, idealurile sînt cel puţin un motiv de batjocură, dacă nu un semnal de alarmă pentru diverse „servicii”. 😉

    Nu ştiam de film, dar acum mi-ai dat „temă pentru acasă”. 🙂 Poate de data asta găsesc un format accesibil vechiturilor mele de computere. 😉

    Nu în ultimul rînd ţin s-o felicit pe Maria pentru comentariile extrem de sensibile. 🙂

    Apreciat de 1 persoană

     
    • bibliodevafiliala3

      3 iulie 2015 at 22:49

      Este prima dată când te văd atât de pornit să citeşti o carte din cele pe care le recomand. Mă bucur pentru că ştiu motivul pentru care eşti atât de selectiv. Sper să găseşti cartea cu toate cele patru capitole. Am văzut că sunt în variantă pdf online ediţiile mai vechi, care conţin doar primele trei capitole. Al patrulea mi s-a părut esenţial, totuşi. Mă întreb de ce nu l-a publicat odată cu primele trei. Chiar sensul cărţii diferă, cum spuneam. Sper ca Maria să vadă şi cuvintele tale de laudă, a fost deosebit de inspirată azi. Sper să vezi şi filmul (deşi eu, acum că ştiu că în carte finalul e diferit mă gândesc că nu prea mai are cum să semene cu cartea) muzica îmi place foarte mult. Secvenţele pe care le-am văzut, de asemenea. Sper să povestim din nou dacă vezi filmul sau citeşti cartea. Atunci să vezi dezbatere 🙂 !

      Apreciat de 1 persoană

       
      • Drugwash

        3 iulie 2015 at 23:09

        Ai un spirit de observaţie foarte acut. 🙂 Da, unele lucruri îmi trezesc puţina pasiune rămasă. Deja e a doua recomandare pentru Richard Bach şi cumva mă simt vinovat fiindcă n-am dat curs de prima dată. Ar fi prea complicat de explicat.
        Poate că ultimul capitol avea nevoie de o anume maturitate a sentimentelor, de o anume experienţă care trebuia trăită, nu împrumutată. Odată ce asta s-a întîmplat, opera a fost întregită.
        Sper şi eu să găsesc opera integrală, preferabil în limba originală – ştii că sînt dezamăgit de traduceri. Aş amîna filmul dar sînt convins că voi uita foarte curînd şi parcă ar fi o pierdere pentru mine; să vedem cum evoluează lucrurile. 😉

        Apreciat de 1 persoană

         
      • bibliodevafiliala3

        3 iulie 2015 at 23:22

        După ce-am citit cartea, chiar şi vizionând secvenţe din film, tot nu-mi imaginez cum ar putea să respecte cartea. Dar oricum nu ar fi fost premiat (nu în 1973) dacă nu era bun, chiar dacă nu e ca şi cartea. Pe de altă parte dacă vezi filmul înainte nu vei fi dezamăgit de el cum s-ar întâmpla dacă l-ai vedea după ce ai citi cartea. Cred că ar fi bine să citeşti cartea în original. Chiar dacă mie mi-a plăcut, pot să existe diferenţe ideatice majore când vorbim de subiecte precum filosofie, religie şi le traducem din engleză unde fiecare cuvânt poate avea atâtea sensuri.

        Apreciat de 1 persoană

         
      • Drugwash

        3 iulie 2015 at 23:45

        Ştiu ce mare handicap are filmul faţă de carte, întotdeauna. El ar trebui să fie ultima alegere posibilă. Din păcate, pentru mine cam este singura, şi aceea nu prea… corectă, ca să spun aşa. Aş vrea să pot găsi versiunea completă a cărţii, dar cine ştie cînd/dacă. Cu engleza nu am probleme, mi-e ca şi limbă maternă după atîta vreme. Cred că sînt capabil să înţeleg lucrurile la adevărata lor valoare. Mai ales că am tendinţa de a fi imparţial.

        Apreciat de 1 persoană

         
      • bibliodevafiliala3

        3 iulie 2015 at 23:48

        Am găsit un pdf, dar doar primele trei capitole. http://csermelyblog.tehetsegpont.hu/sites/default/files/angol%20sir%C3%A1ly.pdf

        Apreciază

         
      • bibliodevafiliala3

        3 iulie 2015 at 23:52

        Nu ştiu cât poate duce calculatorul tău. Am gasit varianta audio (tot primele 3 capitole) https://youtu.be/8COt1n3jDqA

        Apreciază

         
      • Drugwash

        3 iulie 2015 at 23:57

        Săru’ mîna, să lăsăm totuşi timpul să-şi facă datoria. La un moment dat se va găsi varianta finală şi completă. 😉

        Apreciat de 1 persoană

         
      • bibliodevafiliala3

        4 iulie 2015 at 00:01

        🙂 Bine, aşa să fie! Îmi zici tu ce părere ai avut după ce asta se va întâmpla 🙂

        Apreciat de 1 persoană

         
      • Drugwash

        4 iulie 2015 at 00:07

        Negreşit! 😉
        Între timp tare aş vrea să aud de la cineva care a citit-o. Shiki, cumva…? 🙄

        Apreciat de 1 persoană

         
    • ritiumaria39

      4 iulie 2015 at 15:06

      Multumesc Dragos pentru aprecieri, se pare ca am fost intr-o pasa romantica, care m-a predispus la visare si care m-a facut sa extrag din subiectul cartii, acele sentimente care mi-au populat sufletul si la care am reflectat, dea lungul anilor. Multa sanatate iti doresc si un dram de optimism in plus.

      Apreciat de 2 persoane

       
      • Drugwash

        4 iulie 2015 at 15:22

        Cu plăcere. 🙂 Romantismul are şi el rolul său, ar fi păcat să dispară sau să fie ţinut sub cheie. 😉
        Optimismul e greu de readus (şi păstrat) pe coridoarele minţii mele, dar mulţumesc pentru urare şi – cine ştie – poate-poate se întîmplă şi vreo minune. 🙂

        Un weekend plăcut şi relaxant! 🙂

        Apreciat de 1 persoană

         
  3. ritiumaria39

    4 iulie 2015 at 16:05

    Multumesc si pentru tine un sfarsit de saptamana cat mai agreabil, pe placul inimii tale.

    Apreciat de 1 persoană

     

Aştept răspunsul tău!

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

 
%d blogeri au apreciat: