RSS

„Cireşarii” de Constantin Chiriţă – un bestseller, devenit un atribut al unei generaţii

16 aug.

Constantin Chiriţă

Elevii sunt încă în vacanţă, dar pe vremea când elevii claselor a VIII-a dădeau examen pentru liceu, mi-am amintit de un alt roman al adolescenţei mele, Cireşarii. Romanul scris de Constantin Chiriţă are 5 volume şi începe când cele mai multe din personaje sunt în clasa a VIII-a. Este un roman despre tineri, cu tineri şi care ne aduce misterul şi aventura. Era unul din romanele preferate de noi, în adolescenţă. De aceea, poate, pe vremea respectivă, colegii mai mari cu un an decât mine, după ce au citit cartea, au hotărât să meargă într-o excursie cu cortul prin locurile descrise în primul volum, Cavalerii Florii de Cireş. Am suferit de o cruntă invidie şi mi-aş fi dorit să fi putut pleca şi eu. A fost o iniţiativă deosebită a unui profesor şi mi-aş fi dorit ca ea să devină permanentă pentru toţi cei ajunşi în clasa a VIII-a. N-a fost aşa, dar eu tot am iubit cartea, am recitit-o de mai multe ori, în mintea mea ajungând prin toate locurile pe unde au fost şi cavalerii florii de cireş. De unde vine acest nume – Cireşarii? Numele acesta l-a dat Moş Timofte celor şapte colegi şi prieteni, după numele străzii Cireşului pe care locuiau. Cele şapte personaje principale sunt: Ionel, Victor, Ursu, Dan, Maria, Lucia şi Tic. Fiecare, în felul lui, are calităţi deosebite, dar împreună, toţi, pot fi numiţi  adevăraţi eroi ai literaturii de suspans. Ca şi super-eroii moderni ai zilelor de azi, au fiecare o aptitudine care îi face de neînlocuit, iar toţi împreună devin o echipă invincibilă. O serie cu deosebit succes, cărţi care îmbină cu succes misterul romanelor cu detectivi şi a celor de aventură, treptat chiar împletind între aventură şi mister adevărate poveşti de dragoste, odată ce personajele cresc. Cele şapte personaje sunt, poate, cele mai reuşite şi sigur cele mai îndrăgite ale literaturii poliţiste pentru adolescenţi şi tineret scrise de un autor român. Romanele prind între coperţile lor nu doar poveştile pline de suspans, extrem de captivante, ci şi evoluţia fiecăruia dintre personaje, până ce acestea termină liceul şi se maturizează. De altfel scriitorul a reuşit să devină cunoscut mai ales pentru aceste romane, celelalte romane ale sale neatingând aceiaşi valoare. Apărute în 1963, reeditate de mai multe ori, ele au atins rapid 1.000.000 de vânzări până în 1971, devenind al doilea roman bestseller din perioada comunistă, după Toate pânzele sus” a lui Radu Tudoran.

În primul volum, Cavalerii Florii de Cireş, cei şapte eroi curajoşi pornesc, de la o idee de-a lui Victor, într-o expediţie ştiinţifică la Peştera Neagră. Ideea i-a venit lui Victor la o oră de geografie, unde li s-a vorbit de geologie, de peşteri şi mari lacuri subterane. I-a convins rapid pe prietenii şi colegii săi de clasă, Ionel, Ursu, Dan, Lucia şi Maria. Tic, fratele mai mic al Mariei, află însă de această expediţie secretă şi face tot posibilul să meargă şi el. Pleacă împreună cu câinele lui Ţombi pe urmele lor, pentru că speră, că aşa cum Moş Timofte Păstrăvanu i-a povestit, să găsească o cutie magică ascunsă din vremuri străvechi într-una din peşteri, posibil chiar Peştera Neagră. Ajunşi acolo, ei, ca şi Tom Sawyer, dau peste ceva neaşteptat şi foarte periculos … Ce anume? Asta veţi afla dacă veţi citi cartea.

În cel de-al doilea volum, Castelul fetei în alb, apare nevoia unei salvări. O fată nou venită în scoală, Laura, este răpită şi sechestrată. Cireşarii fac şi de această dată muncă detectivistică, cercetând şi descifrând documente secrete, află şi unde anume o pot găsi. Unde, cum şi dacă reuşesc să o salveaze pe Laura  vă las să citiţi ca să aflaţi.

Al treilea volum al seriei este Roata norocului. Aici Cireşarii se confruntă cu furtul unor statui numite „tanagrale”, obiecte preţionase care au fost furate de la muzeu. Totodată sunt atraşi de bâlciul din oraş, care are o roată a norocului ce pare să fie aranjată de proprietarul ei pentru ca nimeni să nu câştige nimic de valoare … Care mai sunt aventurile de la bâlci, dacă sau cum reuşesc să găsească statuile furate – este ceva despre care aţi vrea să citiţi.

Deja în cel de-al patrulea volum, Aripi de zăpadă, Cireşarii au devenit faimoşi, între elevi, pentru descoperirile lor şi în cabana unde îşi petrec vacanţa de iarnă, mulţi au ales să se deghizeze în Cireşari. Pentru că să scape de fanii nedoriţi, care au devenit chiar primejdioşi, Cireşarii se decid să plece, traversând muntele, în oraşul Mitiş. Drumul spre oraş este extrem de anevoios din cauza unui viscol. Ei se văd nevoiţi să se adăpostească într-o stână părăsită, unde sunt atacaţi de lupi. Ursu se luptă cu lupii, reuşind să-i alunge. Pentru că nu mai reuşesc să ajungă în Mitiş, caută să se adăpostească la o cabană … Ce se întâmplă aici, pe cine întâlnesc şi cum reuşesc să se salveze, vă recomand să citiţi.

Dacă în primele patru volume Cireşarii au străbătut mai ales muntele, în cel de-al cincilea, Drum bun, Cireşari, acţiunea se petrece la malul mării, unde Ionel descoperă ceva ce poate să fie un palat, pe care îl numesc „Palatul de cleştar”. Ulterior însă acesta se dovedeşte a fi cu totul altceva, o adevărată descoperire istorică. În acest ultim volum apare şi Laura. Pe lângă misterul şi aventura obişnuite, sentimentele de dragoste par să înflorească între Cireşari.

Mi-a părut rău când am terminat şi ultimul volum. Cred că în felul ăsta simt toţi cei care citesc o serie care le-a fost dragă. Te obişnuieşti cu personajele, ajungi să le cunoşti şi ai vrea să ştii ce se întâmplă mai departe. În ultimul volum se sugerează un posibil final, dar, în acelaşi timp lasă loc cititorului de a broda singur pe marginea poveştilor destinului fiecăruia dintre Cireşari. A fost o carte pe care nu doar eu am citit-o cu plăcere, ci şi mari scriitori ai vremii, cum a fost şi Nichita Stănescu: 

Eu sunt un cireşar. N-aş fi fost niciodată un cireşar dacă Constantin Chiriţă n-ar fi inventat cireşarii. Vine vremea cireşilor. Voi cei din licee şi voi cei care-l citiţi, voi cei care daţi câte doi lei şi trei „Jules Verne” pe un „Castelul fetei în alb”, voi cireşari, cu aceeaşi patimă cu care schimbaţi cărţile flendurite, cele despre cireşari, cu aceiaşi patimă cu care schimbaţi timbrele, emise din statele întemeiate pe lună, vouă vă spun: se apropie vremea cireşilor, să dăm împăratului cireşilor, ca bir pentru sentimentele noastre, câte un coş cu cireşe. Noi îl iubim pentru că suntem cireşari adevăraţi. (Nichita Stănescu, citat de pe coperta 4 a primul vol. editat la Editura Cartea Românească în 1976)

… Ca şi el şi eu am fost şi sunt cireşar 🙂

Cărţile au fost parţial ecranizate, sub forma unui serial TV, dar filmele au fost mai degrabă politizate şi prezentate ca un documentar pionieresc. Par să fi fost realizate de un amator şi nu mi se pare că reprezintă prin nimic spiritul sau intensitatea scrierii şi de aceea nu le dau trimiterile aici. Mi-ar plăcea dacă, acum, cineva s-ar hotărî să ecranizeze, cu adevărat, aceste romane, la acelaşi nivel de profesionalism cu ecranizarea Toate pânzele sus, spre exemplu, după cartea lui Radu Tudoran. Cireşarii ar merita cu adevărat şansa de a deveni şi personaje celebre de film. Sunt atâtea cărţi bune ce ar putea fi ecranizate astăzi! Oare de ce nimeni nu face nimic pentru asta? Un alt film pe care l-aş vedea cu plăcere ar fi şi ecranizarea romanului La Medeleni de Ionel Teodoreanu. Voi ce părere aveţi? Aţi citit Cireşarii? Care sunt romanele voastre preferate scrise de autori români?

Îi salut şi îi aştept cu eventuale comentarii şi pe: Almanahe, Frutitzta, Luna pătrată, Convieţuire, Mixy.ro, Hapi, Recenzii beletristiceEmil Călinescu.Eu, Colţu’ cu muzică, Stefania, Blog de cărţi, Addicted, Alex Bodoli, Anzhela Movies, Andreotti, Drugwash, LaFeeBlanche, Personalitate autentică, Schtiel, Sayuki’s blog, Suflet vorbitor, Cinemagazin.ro, Movie Zone – Piratul cinefil, Cinemateca Trisk, Iulia Radu, Filme-Cărţi, B’blogul micului burlac, Aventurile Alexutzei în căutarea fericirii sau Blog cu taxă inversă

O recomandare nouă şi trei noi bloguri de recenzii literare foarte bune pe care le-am descoperit cu ajutorul vostru : Lecturi povestite pe scurt, Cinabru  şi Bibliophile

Reclame
 
 

Etichete: , , , , , , , , , , , , , ,

127 de răspunsuri la „„Cireşarii” de Constantin Chiriţă – un bestseller, devenit un atribut al unei generaţii

  1. Movie Zone

    august 16, 2012 at 9:47 pm

    ai putea zice ca sunt cartile copilariei a fiecaruia dintre noi, as fi curios de o ecranizare/adaptare meseriasa 😀

     
    • bibliodevafiliala3

      august 17, 2012 at 2:39 am

      Mi-a intrat mesajul tău în spam. Scuze de întârzierea răspunsului. Ai dreptate – poţi spune că sunt cărţile copilăriei noastre, ar fi curios câţi tineri mai simt acest lucru şi dacă ar fi curioşi să citească peripeţiile care nu implică tehnică modernă. De o ecranizare meseriaşă eram şi eu curioasă. Oare se „sesizează” cineva :)??

       
      • Movie Zone

        august 18, 2012 at 6:04 pm

        nici-o problema si la mine se intampla de multe ori sa intre la spam si ma prind dupa cateva saptamani :))

         
      • paunaoana

        iunie 7, 2013 at 3:13 pm

        Eu nu am citit seria,dar am inceput sa o caut pe net si daca o sa o gasesc la un pret acceptabil o iau.Daca nu,exista intotdeauna biblioteca publica.Multumesc de informatii!Nu stiam de serie,dar sunt o impatimita a cartilor vechi si o sa o citesc!

         
      • bibliodevafiliala3

        iunie 7, 2013 at 3:21 pm

        Cireşarii, după cum vezi mai sus – au fost o carte ce-a inspirat multe generaţii. Cred că o găseşti şi online, mai mult ca sigur a fost reeditată, cred la Jurnalul naţional. Este, mai mult ca sigur, la orice bibliotecă. Te invit, dacă crezi, şi vrei – să participi şi la clubul nostru de lectură virtual „Să povestim despre-o carte”. La sfârşitul lunii acesteia vorbim despre Jocurile Foamei – un SF care are mare priza la publicul de azi. Mulţumesc de comentariu şi sper să găseşti Cireşarii. Indiferent de hotărârea pe care o iei referitor la clubul de lectură – eu sper să mai treci pe aici.

         
  2. lafeeblanche

    august 16, 2012 at 9:48 pm

    Doamne ce mai citeam la cartea asta! Frumoasa alegere! Am iubit personajele din „Ciresarii” ca pe niste fiinte reale!

     
    • bibliodevafiliala3

      august 16, 2012 at 9:57 pm

      Şi mie mi-au plăcut teribil de mult. Dar am avut nevoie de timp să fac această recenzie, să mă restrâng cât am putut. Am tot „stat” pe ciornă de vreo lună. Abia astăzi am reuşit s-o termin. Avea dreptate Nichita Stănescu – se dădeau la schimb Jules Verne pentru Cireşari. Eu mi-am împrumutat cărţile prietenilor mei. Erau date o câteva zile, ca să putem toţi citi. Şi toţi povesteam despre aceste cărţi. Fiecare fata avea un preferat între personaje, iar băieţii între cele două fete 🙂

       
      • lafeeblanche

        august 16, 2012 at 9:59 pm

        Am vreo trei editii! Le-am mancat, nu alta! :))

         
      • bibliodevafiliala3

        august 16, 2012 at 10:02 pm

        Ale mele sunt cele din 1976, îngălbenite şi super-citite. Cu acest articol am reuşit să marchez pentru „posteritate”, depăşirea celor 10000 de vizualizări ale blogului 🙂

         
      • lafeeblanche

        august 16, 2012 at 10:04 pm

        Yupiiii! Pijama party! Am adus sampanie de la mama ei! Tu tine paharele ca eu o sabrez!
        La mai mare si la mai multe! Te iubesc pentru tot ce faci, Gingasia Ta!

         
      • bibliodevafiliala3

        august 16, 2012 at 10:16 pm

        Aşa-i! Desfă tu şampania şi toarnă la toţi cei care comentează 🙂 Mulţumesc mult pentru cuvintele elogioase şi pentru sentimentul împărtăşit. Nu ştiu cum să roşesc în scris şi nici să mă umflu în pene, că aş face-o.

         
      • lafeeblanche

        august 16, 2012 at 10:18 pm

        Dar am vazut ca ai rosit si am rosit si eu de bucurie!
        Acum ca suntem emotionate, sa bem din licoarea asta cu balonase si bulbuci!:))

         
      • bibliodevafiliala3

        august 16, 2012 at 10:19 pm

        Da, aşa este! Să închinăm : La cât mai multe vizualizări! La cât mai mulţi utilizatori care să ne citească şi care să urmeze recomandările 🙂

         
      • lafeeblanche

        august 16, 2012 at 10:21 pm

        Sante! :))

         
      • almanahe

        august 17, 2012 at 1:12 am

        pe mine m-a enervat cumplit ecranizarea!
        mai e şampanie?
        ca să uit. :))

         
      • bibliodevafiliala3

        august 17, 2012 at 2:35 am

        Eu n-am putut s-o văd, tocmai de aceea. Da, mai este – a adus-o Zâna din Franţa, originală şi a turnat pentru toţi cei care au intrat să comenteze, poftim paharul tău 🙂

         
  3. Violeta

    august 16, 2012 at 10:16 pm

    In generala, profesoara de limba romana ne-a pus sa citim toate cartile si organizam concursuri pe echipe cu intrebari din carti…Se afla printre cartile copilariei mele.

     
    • bibliodevafiliala3

      august 16, 2012 at 10:21 pm

      Deosebită activitate, a făcut un lucru extraordinar şi va făcut să citiţi cu plăcere aceste cărţi. Mă bucur că le-ai citit şi că ţi-au plăcut. Mi-ar place ca şi tineretul de azi să găsească această recomandare şi să le citească cu aceiaşi plăcere 🙂

       
      • Violeta

        august 16, 2012 at 10:27 pm

        Le-as reciti acum, sa vad ce senzatii imi provoaca…Am imresia ca atunci cand recitesti o carte dupa mult timp, gasesti in paginile ei o parte din persoana care erai cand ai citit-o prima oara, pierduta printre cuvinte, despre care ai uitat, si te regasesti cumva prin noile trairi…Stiu ca am scris la un moment dat o compunere ca tema suplimentara, un interviu cu Tic 😀

         
      • bibliodevafiliala3

        august 16, 2012 at 10:34 pm

        Chiar aşa este cum spui. De asta mie îmi place, pe o parte, să recitesc cărţile pe care le-am citit mai demult. Vreau să regăsesc personajele şi povestea, dar vreau să mă regăsesc şi pe mine, cea care am citit atunci. Eu le-am recit acum, pentru ca să scriu această recomandare. Au fost la fel de bune pe cât îmi aminteam, în plus mi-am reamintit toate poveştile, dezbaterile cărţilor cu colegii şi cât de înnebuniţi eram după ele. Cum am scris şi mai sus, avea dreptate Nichita Stănescu – se dădeau două cărţi de Jules Verne pe un Cireşar 🙂

         
  4. Drugwash

    august 16, 2012 at 10:40 pm

    Ai povestit frumos, m-ai făcut să-mi doresc să pot citi toată seria. Nu voi putea, o ştii, dar tare mi-ar plăcea să aud că mulţi tineri s-au încumetat să renunţe la cîteva pachete de ţigări (blestemate fie ele!), beri, ieşiri în club ori alte fandoseli la modă, pentru a-şi cumpăra – sau de ce nu, împrumuta – cărţile unei adolescenţe aşa cum ar trebui să fie ea. Să-i cunoască un pic, din altă perspectivă, pe părinţii ori bunicii care acum sînt „fosile”, „relicve”, „dinozauri” sau cum ne-or mai zice ei pe limba lor. Să-şi deschidă mintea către alte valori, mult mai profunde decît eticheta de la tricou, marca telefonului ori maşinii, sau mai-ştiu-eu-ce alte inutilităţi au devenit „valori” în aste zile zbuciumate. Şi să crească mai mult oameni, mai puţin roboţi executanţi de ordine.

     
    • bibliodevafiliala3

      august 16, 2012 at 10:48 pm

      Da, ai dreptate. Sper din suflet ca şi tinerii din ziua de azi să citească cu plăcere aceste cărţi, care pe vremea mea au bătut recordul de vânzare, din cauza cererii continue pe piaţă. Mi-amintesc cum era parcă un concurs să terminăm cărţile, să le dăm din mână în mână, ca să apuce toată lumea. Erau liste făcute la bibliotecă, pe câteva luni, că erau destul de puţine exemplare. Da, a fost un fenomen această carte. Una dintre cele mai citite, mai gustate. Sunt cărţi care îţi rămân în suflet, ţi se ascund în inimă şi pe care le iubeşti toată viaţa. Una dintre acestea este, pentru mine şi Cireşarii. Acum condiţiile sunt altele. Biblioteca are mai multe ediţii de carte, doar doritori să fie. Dar tocmai mă bucuram că una dintre cititoarele mele mai tinere spune că profesoara lor a făcut un concurs cu ei la şcoală şi au citit toţi cu mare plăcere cartea, care şi ei i-a rămas în suflet. Eu zic că depinde de om, de cine îl invaţă pe om şi cum spuneam – depinde şi de fiecare din noi 🙂 Eu fac ce pot 🙂

       
      • Drugwash

        august 16, 2012 at 11:06 pm

        Nu toţi am avut oportunitatea de a citi, la vîrsta cînd ar fi trebuit. Sau poate nu am avut acces la lecturile potrivite. Mi-aduc aminte că pe la vreo… nu ştiu… 10-12 ani, am citit „Fascinaţia” de Laurenţiu Fulga, fiindcă era în biblioteca familiei (ce cuvînt pretenţios pentru ce era de fapt!) şi mi s-a părut interesantă coperta. Evident, la vîrsta aia n-am înţeles mai nimic din ea decît că existau pe lume cuvinte pe care încă nu le cunoşteam. 😀 Însă „Cireşarii”… nu, n-a fost să fie; m-am mulţumit cu ecranizarea, pe care ai descris-o suficient de bine în articol.

        Am citit toate comentariile de mai sus, aşa cum fac de fiecare dată, am văzut şi m-a bucurat relatarea Violetei şi da, bine ar fi să nu fie floarea singuratică pentru care primăvara nu s-ar încumeta să vină, căci avem nevoie de primăvară adevărată în sufletele la fel de primăvăratice.

        Şi fiindcă m-am plimbat atît de mult pe aici, mi s-a făcut sete – cred că ar merge un pahar de şampanie, la zi de sărbătoare, nu? Hai noroc şi la mai mare! 😉 Ah şi uite un secret, că ziceai că nu ştii: dacă scrii : oops : (fără spaţiile dintre semne), vei roşi instantaneu! Oops, I did it again! 😳
        Poate reuşesc să-ţi trimit progrămelul meu ajutător, zilele astea (vezi pagina mea Aplicaţii freeware).

         
      • bibliodevafiliala3

        august 16, 2012 at 11:16 pm

        Îmi pare rău că nu ai prins „febra” sau „virusul” pe vremea aceea. Poate nu-i târziu nici acum, pentru că ar fi păcat să rămâi cu imaginea nefericită din acel serial. Nu este nici pe departe asemănătoare şi este pur proletară, ceea ce cartea nu este. Mă întreb, dar de fapt nici nu-mi pasă, cine-a fost regizorul care a putut să facă aşa un chiuruc de film după aşa o carte deosebită. Apreciez 😳 şi m-am uitat şi pe progrămelul tău. Trebuie să stau să-l buchisesc bine, dar într-un final îi dau eu de capăt. Mulţumesc!

         
      • Drugwash

        august 16, 2012 at 11:28 pm

        Momentan cred c-am prins o răceală, ceea ce e mai bine decît nimic, nu? 😀 Eh, nelipsitul haz de necaz.
        Probabil n-am să apuc vreodată s-o citesc: nu-mi permit nici buzunarul şi nici ochii. Şi-apoi, eu sînt convins 100% că fiecare lucru are exact vremea lui, nici mai devreme nici mai tîrziu, iar dacă vremea i-a trecut, mai bine lasă-l să se ducă. Poate nu se aplică tuturor, însă la mine cel puţin e valabil.
        Regizorul „Cireşarilor” a fost regretatul Andrei Blaier – iată utilitatea adevărată a Internetului. 🙄 Despre pionierat poate vom vorbi altădată.
        Ţi-am trimis deja programul? Am uitat. 😳 Dacă nu, îl trimit pe mail, te joci cu el cînd ai timp. Măcar pentru muţunachi şi Bold, Italic, Underline.

         
      • bibliodevafiliala3

        august 16, 2012 at 11:34 pm

        Mi-a plăcut Andrei Bleirer în Lumini şi umbre. Probabil mai matur, mai experimentat sau poate cenzura era altfel, nu ştiu. Îmi pare rău de tine, pentru răceală. Este mai bine să prinzi una nouă, totuşi, decât să continui una veche, ca mine, acum 🙂 Nu cred că mi-ai trimis programul, doar linl-ul către pagina ta. Dacă vrei să-ţi faci un pustiu de bine – ai mail-ul bibliodevafiliala3@yahoo.com Mulţumesc încă o dată şi sănătate multă îţi doresc. Dar ai putea, să scrii eventual de un alt roman care ţi-a plăcut dintre cele scrise de autori români. Am înţeles că ai citit Fascinaţie de Laurenţiu Fulga, dar că nu a fost ceva ce ţi-ar fi plăcut. Poate îmi dai un alt exemplu, poate o idee despre ce anume să scriu pe viitor.

         
      • Drugwash

        august 17, 2012 at 12:53 am

        Săru’ mîna de urare, îmi revin eu într-o zi cu soare! Am scris la mine cîndva despre copilăria „minunată” pe care-am îndurat-o; de ceva vreme nu mai înghit „nasturi”, nimic, nici măcar ceai. Fie ce-o fi!

        Programul cred că l-ai primit deja, dacă nu s-o fi oprit în vamă la dragii de securişti. 🙄 Sper că ştii să „dezbraci” un zip. 😉

        Cu cărţile ai să rîzi, dar nici măcar nu-mi aduc aminte cînd am citit ultima oară ceva, darămite autor-titlu. Am mai zis de memoria asta tip swiss-cheese cu care m-a înzestrat natura… Nu ştiu, o fi ceva la mijloc… mi-aduc aminte că trăiam la maxim acţiunea, abia mai vedeam cuvintele pe pagină, suprapuse fiind construcţiile imaginaţiei mele, atît de vii de parcă le puteam atinge cu mîna… Trăiam în mijlocul acţiunii, ca într-un film. Însă, la fel ca la cinema – atunci cînd filmul se termină şi se aprind luminile – cînd terminam de citit cartea reveneam la realitatea nu prea plăcută şi mi se ştergeau din memorie aproape toate scenele imaginate, oricît de spectaculoase ar fi fost ele. Să nu te miri dacă peste o lună-două am să uit că am scris cutare poezie ori comentariu pe undeva! 😳 Mi-e viaţa un „The notebook” singuratic.

        O precizare totuşi: n-am spus că nu mi-a plăcut „Fascinaţia” lui Fulga, ci că n-am înţeles-o la vremea respectivă fiindcă era prea elevată pentru vîrsta mea. Mi-amintesc vag de tot că mi-a deschis nişte orizonturi, mi-a arătat înţelesuri noi, însă mintea mea fragedă nu putea să le cuprindă pe atunci. Acum cred că e pe la anticariat, laolaltă cu multe altele pe care le-am dus acolo ca un idiot pentru cîţiva lei din care naiba ştie ce-mi cumpăram pe atunci… 😦

        Dacă vrei să scrii despre ceva, scrie despre „Nineteeneightyfour” (1984) a lui George Orwell, că tot trăim noi ceva mult mai cumplit pe propria piele… 😎 Şi pe-aia am citit-o tot atunci, în copilărie, cînd n-aveam habar ce înseamnă…

         
      • bibliodevafiliala3

        august 17, 2012 at 1:01 am

        Apropo de 1984 – am scris un articol în revista bibliotecii acum vreo câţiva ani, un fel de paralelă între cartea lui Orwell şi Străinul a lui Camus. Am privit personajele ca pe nişte neadaptaţi societăţii lor, urmăriţi în permanenţă pentru reacţiile lor diferite. A fost interesant articolul, dar nu ştiu dacă ar avea succes aici. Poate îl perii şi-l adaug 🙂 Vroiam să scriu despre cărţi cu final optimist, poate se ia 🙂

         
      • Drugwash

        august 17, 2012 at 1:19 am

        Mmmm, de ce am eu impresia că tragem de sfoară la capete opuse… 🙄

        Înţeleg, pe de o parte, dorinţa de optimism, de bine, de frumos şi sincer, nu-mi doresc mai mult pe lume decît ca omenirea să meargă spre bine. Însă din semnele care mi se arată (nu vorbesc din punct de vedere religios sau ceva de gen), direcţia e în jos, nu în sus. Iar răul nu dispare ignorîndu-l, ci arătîndu-l cu degetul, punîndu-l la zid şi executîndu-l (că doar se practică, nu?).

        Fă un exerciţiu de imaginaţie, gîndeşte-te că acele personaje sînt printre ultimele rămase întregi la bibilică, într-o lume gone haywire. Oameni ca tine şi ca mine, care vor linişte, pace, iubire, frumos şi care sînt persecutaţi pentru asta, într-o lume pe care nu o vor şi care nu-i vrea. Ultima floare albă strigîndu-şi disperarea în timp ce mocirla şi întunericul o înghit încetul cu încetul…

        Cred că va trebui să rescrii complet articolul. 😉

         
      • bibliodevafiliala3

        august 17, 2012 at 1:36 am

        Dacă mă hotărăsc poate o să o fac într-adevăr, o să rescriu. Cât despre optimism, cred că tineretul de azi s-ar putea să treacă peste recomandare şi să nu citească oricum cartea şi să se îndepărteze de blog. Am început să scriu despre cărţile lui Hemingway, despre Mizerabilii a lui Hugo, dar am încercat să luminez cartea, pentru că altfel nu se apucă tinerii să o citească. Este greu să faci o recomandare tinând cont de ceea ce cunoşti, de cei pe care îi ai în faţă în momentul în care gândeşti articolul. Spre exemplu, recomandările de lectură din ultimul timp au fost destinate mai ales tinerilor aflaţi în vacanţă. Eu mi-aş dori ca măcar unul din cei care mă citesc să decidă să împrumute cartea recomandată. Eu am o afinitate specială pentru cartea lui Orwell, aşa cum iubesc, de-a dreptul, cărţile lui Dickens, dar nu am făcut încă recomandările pentru că mă tem de reacţia mai ales indiferentă a cititorilor. Poate mă înşel. Eu zic că noi, cei care am trăit în perioada comunistă înţelegem altfel lucrurile, chiar şi 1984 ne vorbeşte pe înţeles, fiind o trimitere la ceea ce am trăit, am experimentat pe pielea noastră. Acum, tineretul poate nu înţelege şi nici nu recunoaşte că sunt în aceiaşi situaţie, din păcate.

         
  5. mesart

    august 16, 2012 at 11:08 pm

    Au fost minunate. Le-am citit cu sufletul la gura.

     
    • bibliodevafiliala3

      august 16, 2012 at 11:11 pm

      Mă bucur că ţi-au plăcut. Mulţumesc de comentariu şi bine ai venit, aici 🙂

       
  6. Deva

    august 17, 2012 at 7:10 am

    Eu chiar faceam parte din Ciresarii: eram chiar LUCIA!
    Ecranizare ad-hoc, in jurul blocului, la scoala, in parc!

     
    • bibliodevafiliala3

      august 17, 2012 at 8:42 am

      Mă bucur să te cunosc, Lucia! Trebuie să ne povesteşti mai multe, sunt curioasă foc 🙂

       
  7. Zina

    august 17, 2012 at 10:02 am

    Eeei, Cireșarii… ! Sunt demult pe lista mea de povestiri, dar de câte ori am vrut să încep, m-a oprit ceva… În primul rând dorința ca tinerii cititori să facă cunoștință cu Tic și Țângulică, Victor, Ursu, Maria, Laura și aventurile lor direct din paginile cărții. În al doilea rând, teama de a nu demitiza personaje și întâmplări pe care le-am trăit, în copilărie, mai intens decât îmi trăiam viața reală. Îmi voi lua până la urmă inima în dinți și voi începe, fiindcă mi-e teamă că eroii mei vor deveni pentru tinerele generații eroi necunoscuți…
    Mulțumesc pentru citare, titlul site-ului este ”Lecturi povestite pe scurt”. Adresa URL – http://lecturirecenzate.ro/ – e diferită din motive tehnice.

     
    • bibliodevafiliala3

      august 17, 2012 at 11:00 am

      Mulţumesc de comentariu, doamna Zina. O să corectez în blogroll şi în articol cu numele corect al blogului. Eu înţeleg de ce v-aţi oprit. Şi mie mi-a fost greu să recenzez pe scurt – în ideea de a nu da „foarte mult din casă” pentru a putea să fie interesant şi atractiv pentru lectură. Aveţi dreptate şi în privinţa demitizării personajelor, dar poate că dacă le-ar plăcea ideea acţiunii unii ar citi şi romanul, în sine. Mă bucur că mi-aţi întors vizita şi vă mai aştept pe la mine cu mare drag.

       
  8. mixy

    august 17, 2012 at 10:58 am

    Îmi pare bine că ne-ai adus aminte de Cireşari.Încă se recomandă citirea lor la şcoală, asta nu înseamnă că se se şi întâmplă. Din păcate, pare că sunt „Cireşarii” noştri, nu şi ai lor.

    Cu ocazia acestui articol mi-ai adus aminte de vremea când aveam vreo 12 ani şi când m-a văzut mamaie că citesc atâtea cărţi( şi în vara aia nu aveam decât vreo 3 volume la mine ) m-a întrebat stupefiată :
    ” Dai examen să te faci profesoară ?”

     
    • bibliodevafiliala3

      august 17, 2012 at 11:15 am

      :)) Asta-i pentru mamaie! Cât despre Cireşari şi lectura lor obligatorie – vezi, mai sus Violeta a povestit că profesoara lor a reuşit să-i facă să îndrăgească personajele, printr-un concurs de lectură şi întrebări din cărţi. Poate contează implicarea profesorilor, ideile lor de a-i face să recepteze mai bine operele studiate. Mai este şi problema obligativităţii în lectură. Eu cred că, dacă profesorul nu face ceva în plus, elevul este în mod „tradiţional” refractar când este vorba de ceva obligatoriu şi nu poate să creadă că ceea ce este obligatoriu este şi bun. La asemenea vârste, sau … pentru unii, rămâne regulă generală în viaţă, să fii atras de tot ceea ce-i interzis 🙂 Eu sper să găsesc pe cineva dispus să citească cărţile pe care le recomand. Eu simt că, într-un fel, aşa îmi fac datoria. Poate se poate mai mult, dar eu încă n-am descoperit cum 🙂 Mulţumesc mult pentru comentariu, amuzantă mamaia ta, ca de obicei 🙂 ! Şi te-ai făcut profesoară 🙂 ???

       
      • Drugwash

        august 17, 2012 at 2:17 pm

        şefa Roxana said here :
        Eu cred că, dacă profesorul nu face ceva în plus, elevul este în mod “tradiţional” refractar când este vorba de ceva obligatoriu şi nu poate să creadă că ceea ce este obligatoriu este şi bun. La asemenea vârste, sau … pentru unii, rămâne regulă generală în viaţă, să fii atras de tot ceea ce-i interzis

        Ai perfectă dreptate: prima întrebare care vine în minte unui tînăr în formare e „da’ de ce?!”. „De ce e obligatoriu?”, „De ce e important?”, „De ce trebuie să mă complic eu cu asta?” şi aşa mai departe.

        Pentru a-i atrage, lectura nu trebuie prezentată ca obligatorie, trebuie prezentată ca pe un mister, ca pe ceva frumos şi folositor care merită descoperit în totalitate, făcînd exact ceea ce faci tu aici: descoperindu-le un mic colţ de aventură, stîrnindu-le propria dorinţă de a afla mai mult. Oferindu-le un pic de background ca punct de plecare.

        Sigur, pentru ca asta să funcţioneze corect, ar trebui să avem un sistem de învăţămînt. De-ăla adevărat, nu batjocura curentă. Ceea ce intră iar pe tărîmul viselor frumoase, ca să nu zic al utopiei.

         
      • bibliodevafiliala3

        august 17, 2012 at 3:46 pm

        Păi aici am văzut şi eu o problemă şi scriu acest blog în ideea să remediez ce pot. Lucrând cu elevii mi-am dat seama că lectura a devenit obositoare pentru ei oricum ai lua-o, cu atât mai mult dacă îi obligi. Tu ai dreptate, nu trebuia să se ajungă aici, dar vezi, pe lângă profesori mai sunt şi părinţii vinovaţi că nu-i incită deloc pe copii la lectură. Unii chiar le zic copiilor că este o pierdere de timp şi mai bine ar lucra ceva, să-i ajute. Deci şi aici este o problemă. Pe urmă lipseşte exemplul personal. Dacă părintele nu are obiceiul de a citi, de a frecventa biblioteca sau nu aprobă lectura dintr-un motiv sau altul – nici copilul (doar dacă i se interzice categoric – şi atunci citeşte din spirit de contradicţie) nu prea este atras de cărţi, de lectură. Utopie sau nu – eu mă bucur şi de aceea recomand des bloguri scrise de adolescenţi, de tineri, pentru că ei pot mişca mult, pentru că ei iubesc lectura şi le place să împărtăşească lumii ceea ce au găsit interesant. Mi se pare că este de datoria fiecăruia din noi să-i sprijinim în efortul lor. Poate mâine, datorită lor, va fi altfel (asta în caz că nu pleacă toţi în alte ţări) Dar să gândim pozitiv. Numai tu ai dreptul să fii pesimist aici 🙂

         
      • Drugwash

        august 17, 2012 at 4:19 pm

        Te-ai oprit cu vina la părinţi, dar ştii bine că ea pleacă de undeva de departe. Mulţi părinţi îşi văd copiii o zi pe săptămînă, fiind plecaţi cu serviciul pe coclauri. Cînd să mai citească, cînd să apuce să le insufle copiilor lor dragostea de lectură? Poate ei nici nu au timp să afle care-i culoarea lor preferată sau ce-şi doresc de la Moş Crăciun…
        Şi toate astea, de ce? Ca să-şi plătească ratele la o amărîtă de maşină de spălat rufe, la un frigider în care abia au ce pune, la un blestemat de televizor sau la maşina de familie cu care poate o dată la un an apucă să iasă la un grătar, ca să fie apoi daţi exemplu de „manelism social” în vreun reportaj imbecil.
        Mă opresc pînă nu aruncă cireşarii cu sîmburi de cireşe în mine că sînt prea incisiv şi negativist. 🙂 Crede-mă, am fost născut optimist şi pe undeva prin străfundurile conştiinţei încă n-am renunţat să cred că se va întîmpla miracolul – fiindcă numai un miracol mai poate schimba lumea în bine. Mi-aş da zece ani din viaţa mult prea searbădă deja, ca s-apuc să-l trăiesc!

         
      • bibliodevafiliala3

        august 17, 2012 at 4:54 pm

        Ai dreptate. Nici nu te contrazic. Poate aş putea să spun că lumea e injustă şi nedreaptă de totdeauna şi că în fiecare perioadă au existat mari probleme cu care oamenii au trebuit să se confrunte. Dar pe de altă parte eu ştiu că tu ai dreptate însă aici, prefer să fie o oază, aşa cum sunt şi cărţile, în care să te afunzi, în care să uiţi de problemele reale ale vieţii şi lumii. Ca să nu dea cu sâmburi de cireşe, cireşarii, în amândoi 🙂 Optimista din mine crede că va fi mai bine, iar tot optimista zice „se poate şi mai rău”, aşa că adevărul e undeva la mijloc :))

         
      • Drugwash

        august 17, 2012 at 5:26 pm

        Îmi iau asupră-mi potopul de sîmburi. Al meu fie păcatul, măcar de-ar deveni spre binele celor mulţi!

         
      • mixy

        august 20, 2012 at 8:41 pm

        Din păcate, reţeta lucrului făcut de plăcere s-a pierdut în zilele noastre.
        Şi …mi-ar fi pus copiii sacul în cap la colţul străzii să-mi dea bătaie dacă aş fi fost profesoară… mai bine că nu-s! 🙂

         
      • bibliodevafiliala3

        august 21, 2012 at 12:19 am

        Ai dreptate, probabil că tu ai talentul nativ să fii scriitoare nu profesoară. Dar nu cred că ţi-ar fi dat elevii bătaie. Cred că ai fi fost una din profesoarele lor de suflet. Nici eu nu ştiu dacă aş fi avut puterea să lucrez în învăţământ, nu atât din cauza elevilor, cât mai ales a schimbărilor majore şi inutile din cadrul ministerului. Să tot schimbi şi să iasă din ce în ce mai prost, iar copiii din ce în ce mai nepregătiţi, m-ar fi afectat profund. Aşa, ca bibliotecar pot să îi îndrum, la ceea ce mă pricep, pot să dau sfaturi şi pot fi alături de ei la nevoie, pentru că faţă de cadrele didactice sunt puţini mai reticenţi. Cât despre munca de plăcere 🙂 da, ai dreptate, sunt puţini cei care îşi fac munca de plăcere şi nu neapărat pentru salariu.

         
  9. Hapi

    august 17, 2012 at 2:21 pm

    Oh, cartile adolescentei mele!
    Nimic, nimic nu mi-a placut mai mult decat ciresarii la acea vreme…..Le-am citit si recitit

     
    • bibliodevafiliala3

      august 17, 2012 at 3:38 pm

      Deci încă un cireşar la apel 🙂 Suntem din ce în ce mai mulţi, vom da un bun exemplu tinerilor de astăzi ca să vadă că literatura ce astăzi le este obligatorie, studiată în şcoală, a fost citită pe nerăsuflate de noi fără să ne oblige nimeni 🙂 Mulţumesc de răspuns

       
  10. shiki shiki

    august 17, 2012 at 9:31 pm

    n-am timp sa citesc toate comentariile acum, m-am uitat asa , din avion. mi-au placut , imi plac si probabil imi vor placea intotdeauna ciresarii. n-ai vrea sa stii cum arata ale mele , sunt ferfenita . le recitesc si acum cand ma impiedic de ele in biblioteca. de fiecare data mi-a placut cel mai mult alt volum si alt personaj dar pana la urma au fost cu totii pe locul intai (poate mai putin Laura , eu nu ma omor cu printesele in afara de printesa Leia 😛 ). nu sunt doar cartile adolescentei mele , fac parte din cartile pe care inca le am in biblioteca ( nu tin in biblioteca decat chestii pe care e posibil sa le recitesc . nu mi-a placut nici o ecranizare , nu cred ca cineva le poate ecraniza corespunzator din pacate. alte carti romanesti? mmm , toate panzele sus? mie mi-a placut mult, e foarte bine scrisa si concureaza cu succes cu alte carti de aventura straineze .pot sa zic si Vlad Musatescu? 😀 , seria cu detectivul Conan doi? mie mi- a placut si La Medeleni dar devine destul de sumbra catre sfarsit. Mircea Eliade? noaptea de sanziene ?si povestile lui Ion Slavici 😛 nu-mi aduc aminte altele acum dar mai sunt

     
    • bibliodevafiliala3

      august 17, 2012 at 9:49 pm

      Încă un cireşar la activ 🙂 Şi ale mele sunt ferfeniţă. Au fost citite şi răscitite. Ultima dată le-am citit acum, ca să pot să re fac recenzia cât mai bine. Dintre fete şi mie mi-a plăcut mai mult Maria decât Lucia. Ecranizările au fost atât de nefericite încât cine le-a văzut şi n-a citit cărţile nici nu pot înţelege ce anume ridicăm noi în slăvi aici. Ai dreptate, Radu Tudoran cu Toate pânzele sus poate concura liniştit cu o carte de gen din literatura universală. Vlad Muşatescu, chiar mi-a plăcut foarte mult. Vorbeam zilele aste cu Mixy de la Mixy.ro – că îmi aduce aminte de Vlad Muşatescu şi personajele lui din seria Al Conan Doi, prin felul cum scrie. Îţi recomand să citeşti, în special poveştile cu mamaie, sunt senzaţionale. Şi mie mi-au plăcut teribil şi mi s-au părut extrem de amuzante cărţile lui Vlad Muşatescu. La Medeleni este cartea mea de suflet, chiar dacă finalul … nu este tocmai fericit, dar asta este viaţa, iar restul poveştii, copilăria, adolescenţa, tinereţea, poveştile de dragoste au fost remarcabile. Mircea Eliade scrie foarte bine, nu bine şi mi-a plăcut şi Noapte de sânziene, dar mi-au plăcut scrierile lui în general. Slavici – da poveştile şi chiar Mara, deşi nu prea mi-a plăcut Moara cu noroc. Mulţumesc de comentariu 🙂

       
  11. shiki shiki

    august 17, 2012 at 9:36 pm

    si am uitat de Fratii Jderi a lui Sadoveanu. si pe asta o tin 😀

     
    • bibliodevafiliala3

      august 17, 2012 at 9:53 pm

      Da, Sadoveanu – romanele istorice mi-au plăcut în mod deosebit, dar Neamul Şoimăreştilor şi Fraţii Jderi sunt printre favoritele mele. Ar mai fi – Mihail Sebastian – Accidentul, şi piesele de teatru. Pentru că tot îmi place să citesc teatru – asta cred că vine de la faptul că n-am avut unde să văd prea multe piese puse în scenă – mi-a plăcut extrem de mult şi cred că este cea mai bună comedie scrisă de un român – Take, Ianke şi Cadâr – de Victor Ion Popa.

       
  12. Christina F.

    august 18, 2012 at 12:53 pm

    „Cireșarii” mi-au plăcut întotdeauna! Și filmele, dar mai ales cărțile. Cu asemenea romane să crești, nu cu jocuri pe PSP sau tablete și laptop-uri, cu cărțile acestea frumoase ce-ți dezvoltă universul imaginației. 😀

     
    • bibliodevafiliala3

      august 18, 2012 at 5:49 pm

      Ai dreptate. Sunt nişte exemple bune şi de relaxare şi de viaţă. Mulţumesc mult de comentariu şi vizită. Mai pofteşte pe la mine 🙂

       
  13. Roberts

    august 18, 2012 at 6:36 pm

    eu am crescut cu „Ciresarii” si desi pare ciudat, cred ca am fost norocoasa. azi copii au tablete, jocuri pe PC si telefoane moderne, vorbesc pe mess sau pe Skype, gasesc rezumate si caracterizari pe net dar citesc mult mai putin si nu au modele (sau au false modele gen Gaga sau Columbeanca). Ciresarii te indeamnau la curaj, la asumarea responsabilitatii, la imaginatie si prietenie. nu vreau sa generalizez, eu vorbesc doar prin prisma cunostintelor mele, pana si parintii (care sunt Ciresari) ezita cand vine vorba de lecturi sau acuza invatatorii de exces de zel cand aud de lecturile suplimentare. noi jucam sotron in fata blocului si ne identificam cu Ciresarii in functie de preferinte si temperament. exemplarele mele sunt cam uzate de atata citit rasfoit si sper ca si fetele mele le vor indragi. uitasem de ciresari si de aventurile lor:)

     
    • bibliodevafiliala3

      august 19, 2012 at 2:46 pm

      Da, cireşarii erau un exemplu de echipă, de comunicare şi realizare a unor lucruri deosebite împreună cu alţii. Este greu să vezi că părinţii din ziua de azi au impresia că cititul este o corvoadă pentru copii, indiferent de cărţile recomandate, când de fapt ele ar trebui să le lărgească orizontul şi să le dezvolte imaginaţia. Şi noi ne identificam cu Cireşarii şi aveam preferaţi. Mulţumesc de comentariu şi pentru faptul că mai pot adăuga un Cireşar la activ.

       
  14. elaroseni

    august 19, 2012 at 1:21 pm

    Era greu, dar aveam timp să citim şi aveam timp să visăm… 🙂

     
  15. convietuire

    august 19, 2012 at 5:24 pm

    cred ca toata lumea era innebunita dupa Ciresarii… si eu 🙂 In plus, La Medeleni si Elevul Dima dintr-a saptea au avut un farmec aparte…

     
    • bibliodevafiliala3

      august 20, 2012 at 12:07 am

      Ai dreptate şi La Medeleni (de Ionel Teodoreanu) sau Elevul Dima dintr-a şaptea (scris de Mihail Drumeş) sunt două recomandări excelente atât pentru lectură cât şi pentru eventuale ecranizări. Mi-ar place să facă şi ai noştri regizori ecranizări cum face BBC-ul după cărţile autorilor clasici. Mulţumesc frumos pentru comentariu şi te voi nota, încă un Cireşar la activ.

       
    • anikik

      august 27, 2012 at 9:31 pm

      si eu am citit Elevul Dima dintr-a sapte la 12 ani(a fost frumos chhiar daca nu mai stiu cursul intamplarilor) .apoi am citit Romanul adolescentului miop de Mircea Eliade-nu am inteles romanul in toata profunzimea ei dar chiar si asa m-a tentat incat am reusit sa o termin.

       
      • bibliodevafiliala3

        august 27, 2012 at 9:37 pm

        Ţin minte că în Elevul Dima dintr-a şaptea este vorba de o poveste de dragoste dintre un elev, parcă Grid, Grig, Gheorghe… ceva 🙂 şi fata gazdei sale Lotte. Pe asta am reţinut-o mai bine. Din nefericire se despart şi după ani de zile când se reîntâlnesc ea este căsătorită.
        Mircea Eliade mi-a plăcut foarte mult. Poate că prima dată când am citit-o n-am înţeles decât povestea de suprafaţă, dar ulterior am recitit această carte şi poate am aprofundat-o mai bine.

         
  16. Ritiu Maria

    august 19, 2012 at 6:05 pm

    Cu tine Roxana, am devenit juna si m-am transformat intr-un ciresar, ca tot imi plac mie ciresele si cartile.
    Sunt convinsa ca ti-a luat mult timp sa incropesti acest articol si mai ales sa te „aduci” la zi, recitind cartile. Buna recomandare, bune carti, un autor care merita sa fie cunoscut si vorba ta, poate un regizor se va indragosti de Ciresarii si va face un film care sa poata fi urmarit de tineri, copii mai ales, care sa poata sa invete ca, viata merita traita doar atunci cand, esti responsabil si actionezi, atunci este timpul.
    Multumesc pentru modul in care ne impartasesti mereu noutati.
    Acum imi „torn ” si eu un pahar de sampanie, pentru a sarbatori evenimentul prezentat de tine (numarul celor ce te viziteaza pe blog) si vreau sa inchin cu toti cei care iti sunt alaturi pe blog si mai ales cu cei care vor avea curiozitatea sa citeasca cele 5 volume din Ciresarii.
    Am uitat, sunt si eu un Ciresar si stiu ca, am putut cumpara cartea, cu „protectie”, in perioada de glorie a socialismului.
    Ma bucur ca am facut acest lucru pentru ca, de aceste carti s-a indragostit si fiica mea, pe care eu o iubesc foarte mult.
    Felicitari si succes in continuare. O duminica placuta si o saptamana cat mai prolifica.

     
    • bibliodevafiliala3

      august 19, 2012 at 10:34 pm

      Mulţumesc frumos de comentariu. Cred că s-a oprit fără voie între Spam-uri, nu ştiu de ce. Ai dreptate sper şi eu ca vreun regizor să ajungă la concluzia că aceste cărţi, care sunt şi lecturi pentru elevi, merită să fie ecranizate, iar cei şapte protagonişti să prindă viaţă şi sub această formă artistică. Mă bucur să mai număr un Cireşar printre noi. Ştiu că pe vremuri era foarte greu să ajungi să cumperi aceste cărţi. Sunt convinsă că aceste cărţi pot fi îndrăgite de toţi cei care le citesc. Să-ţi cadă bine şampania. Este adusă de LaFeeBlanche – de la Paris, deci, de la mama ei. O săptămână frumoasă şi ţie, cu mult drag.

       
  17. Ritiu Maria

    august 19, 2012 at 6:19 pm

    Nu stiu ce s-a intamplat dar calculatorul mi-a „furat” raspunsul si acum nu mai am dispozitia necesara pentru a-l rescrie. Asa ca, pe scurt, cam asta as spune:
    Sunt din nou juna si Ciresarii sunt din nou actuali pentru mine. Articolul tau Roxana m-a facut sa retraiesc momentele cand am putut sa procur cartea (cartile), cu destul de mare greutate, dar ma bucur ca am facut acest lucru pentru ca, fiica mea s-a indragostit de ea si am fost si eu fericita astfel, alaturi de ea.
    Cred ca ti-a luat timp mult sa scrii articolul, dar mai ales sa te informezi, citind din nou aceasta carte impresionanta. Autorul sau merita sa se afle intre clasicii literaturii romane, alaturi de cei care ne-au infrumusetat copilaria, Sadoveanu, Slavici, Radu Tudoran si nu numai.
    Inchin si eu paharul cu sampanie, cu toti cei care-ti sunt alaturi Roxana si te felicit pentru realizarile tale, care ne fac noua viata mai frumoasa, mai ineresanta.
    Buna idee sa sarbatorim, ce bine ca dupa „serbare”, nimeni nu trebuie sa spele paharele, sa curete masa, etc, cu toate ca multi critica internetul, intalnirile virtuale au si ele avantajul lor.
    O duminica placuta in continuare si o saptamana cat mai prolifica.

     
    • bibliodevafiliala3

      august 19, 2012 at 10:49 pm

      Se pare că a intrat în Spam. Mulţumesc că ai avut răbdarea să scrii a doua oară mesajul. Constantin Chiriţă a reuşit să creeze nişte personaje vii, poate din cauză că trei dintre ei (Victor, Maria şi Tic) sunt inspiraţi după cei trei copii ai autorului, iar peripeţiile sunt, în parte, aventuri pe care însuşi autorul le-a trăit sub o formă sau alta. Mulţumesc pentru comentariu şi ai dreptate – nu are nimeni de curăţat mese, farfurii şi spălat pahare şi cu toate astea, ne-am simţit bine.

       
  18. Angela

    august 19, 2012 at 6:52 pm

    cateodata imi doresc asa de mult sa pot intoarce timpul… postarile tale au un efect nostalgic asupra mea pentru ca alegei carte care cumva le asociez cu o anumita perioada din viata mea. o descriere frumoasa, asa cum bine ai obisnuit 🙂 Roxana, vreau sa te felicit pentru toate articolele tale! sper numai ca si cei care nu au citit cartile sa ajunga cumva la tine pentru ca stii cum sa convingi sa fie parcursa o carte 🙂

     
    • bibliodevafiliala3

      august 19, 2012 at 10:20 pm

      A fost nostalgic şi pentru mine să reparcurg paginile romanelor şi m-au trimis din nou în tinereţea fragedă. Mulţumesc mult pentru apreciere şi accept cu drag felicitările. Sper şi eu să ajungă şi cei care n-au citit şi să facă acest pas, să citească cărţile care mie, nouă, ne-au fost atât de dragi pentru că ăsta este motivul pentru care scriu. Mulţumesc încă o dată pentru feed-back.

       
  19. spanac

    august 20, 2012 at 10:42 am

    cartile au fost superbe.
    mai putin volumul 3, care nu mi-a placut deloc. ala cu figurinele alea, tanagrale sau cum le ziceau.
    in rest toate celelalte volume le-am citit anual.
    cred ca ultima data am citit ciresarii acum 2 ani.
    trebuie sa recitesc, asta e clar!

     
    • bibliodevafiliala3

      august 20, 2012 at 10:55 am

      Da, volumul trei este mai puţin antrenant ca celelalte, dar eu l-am citit deşi n-am revenit asupra lui la fel de des ca la celelalte volume. La fiecare vârstă am avut alt volum preferat şi cred că în tinereţe mi-a plăcut cel mai mult ultimul volum, cu care mă identificam, visând la posibile poveşti de dragoste, la drumul care se deschide spre viitor. Acum, după atâţia ani, însă, le-am citit cu drag pe toate. MUlţumesc frumos de comentariu 🙂 Te mai aştept 🙂

       
  20. adelinailiescu

    august 20, 2012 at 5:47 pm

    CE inghesuiala e azi la tine! Poate fiindca s-a servit sampanie:))? Eu nici n-am mai apucat, pana si Spanac mi-a luat-o inainte…Mi-ai starnit nostalgii cu Ciresarii astia.Copii de astazi nu cred ca ar mai gusta cartea, n-are nici aplicatii It, nici muzica zbuciumata, nici etnobotanice…Cred ca li s-ar parea cumplit de anosta, ei gusta farmecul unei expeditii numai pe DiscoverY.

     
    • bibliodevafiliala3

      august 20, 2012 at 6:01 pm

      Eu cred că şampanie mai este, aşa că poftim 🙂 şi ţie un pahar! Eu sper ca şi copiii de astăzi să guste romanele lui Chiriţă. Poate că nu sunt cu aplicaţii, nu au jocuri. Deşi, uite, este o idee – să se facă nu doar un film, dar şi un joc (program pe calculator) unde figurile să poţi să-ţi alegi să fii unul din cei 7 Cireşari, iar aventurile lor să fie şi virtuale :)) Cât despre Discovery – eu zic că mi-ar place foarte mult dacă mulţi dintre copiii pe care îi cunosc s-ar uita măcar la Discovery. Ar învăţa ceva şi poate li s-ar deschide apetitul să şi aplice ceea ce au văzut şi învăţat, ar merge prin locuri nebătute încă de om 🙂 Eu zic că din Cireşari cel mai mult mi-a plăcut sentimentul că erau o echipă, că erau mai mult decât prieteni buni, că se puteau baza unul pe celălalt. Ar fi de dorit ca astăzi să fie prietenia astfel înţeleasă. Mulţumesc de comentariu. Te-am notat şi pe tine Cireşar.

       
  21. adelinailiescu

    august 20, 2012 at 5:51 pm

    Ieri la Carefourr am vazut cartile lui Jules Vernes, colectia aceea cartonata frumos, la patru lei cartea.Mi s-a parut ca e un pret fantastic, accesibil oricui, eu le-as fi luat pe toate, daca nu le-as fi avut deja si daca n-ar fi cam nepotrivite pentru varsta mea.Dar faptul ca erau asa de ieftine arata ca nu se vand, au ramas pe stoc,Pacat…

     
    • bibliodevafiliala3

      august 20, 2012 at 6:04 pm

      Am scris despre Jules Verne, tocmai pentru că am văzut că erau reduceri la magazine. Este păcat să nu citeşti acele cărţi. S-ar putea ca pentru cei de astăzi să pară prea puţin SF, când marea majoritate a lucrurilor sunt inventate şi ştiu cum arată, dar povestea, aventura, dragostea rămân neschimbate peste ani. Poate mişcăm noi ceva aici – poate, văzând lumea că sunt atâtea comentarii la aceste articole, vor prinde drag să citească sau vor fi măcar curioşi despre ce vorbesc atâţia oameni aici.

       
  22. Stefania

    august 20, 2012 at 11:20 pm

    Tare mult mi-au placut si mie sa citesc, Ciresarii. Am vazut chiar si ecranizarile.
    Din nou ai realizat o postare exceptionala, Roxana draga si foarte documentata. Am citit-o cu mult drag. Uite cum din nou imi starnesti curiozitatea sa-i recitesc pe ciresari…. si-ti multumesc mult.
    Iti doresc o seara minunata, Roxana draga si-o saptamana excelenta, cu mult drag! 🙂

     
    • bibliodevafiliala3

      august 20, 2012 at 11:27 pm

      Să mai conving pe cineva, pentru că eu, pentru a scrie articolul le-am recitit din nou 🙂 Oricum, mi-a făcut mare plăcere şi am trăit, cum spuneam, nostalgic şi amintirea primei lecturi, a discuţiilor înfierbântate pe tema asta cu colegii şi părinţii mei. Mulţumesc pentru apreciere, îmi cade tare bine ce spui şi … ce pot să spun – am scris-o pentru voi cu cea mai mare plăcere 🙂

       
  23. Nice

    august 23, 2012 at 9:50 am

    Cred ca am mostenit pasiunea pentru lectura de la mama mea, pentru ca m-am apucat de citit inca de la o varsta frageda. De aceea, desi le-am citit pe toate de cel putin doua ori, acum nu-mi mai aduc atat de bine aminte aventurile ciresarilor. Doar titlurile celor 5 volume imi suna cunoscut si personajele…in rest am cam uitat tot. Dar mi-au ramas in suflet, nu cred ca as gresi daca as numi Ciresarii, alaturi de Toate Panzele Sus, cartea copilariei mele. Dar inca o data repet, a trecut foarte mult timp de atunci. Poate unii nu ar zice asta, dar mie mi s-a parut c-a trecut o vesnicie.
    La Medeleni…ei bine aici a fost o mica problema pentru ca eu o adoram pe Olguta. Nu am putut accepta finalul ei tragic.

     
    • bibliodevafiliala3

      august 23, 2012 at 12:21 pm

      Se întâmplă des să uităm acţiunea unei cărţi, chiar dacă ne-a plăcut foarte mult. Poate uitarea este necesară pentru a putea face loc informaţiilor noi. Undeva, însă, aceea informaţie este stocată şi cred că atunci când reciteşti, începi să-ţi aminteşti toată acţiunea. Mie mi s-a întâmplat aşa. Chiar şi filmele, având în vedere că sunt o împătimită şi văd foarte multe, tind să le uit, dar îmi amintesc după primele minute filmul, dacă a fost bun. Dacă n-a fost bun, nu ţin minte, dar nu mă obosesc să-l revăd, pentru că dacă din primele 10-20 de minute nu-mi place, nici nu-l termin de văzut. Tu eşti, oricum, un cireşar, pentru că au fost şi cărţile copilăriei tale. Cât despre La Medeleni – ai dreptate, finalul tragic al Olguţei m-a îndurerat şi pe mine, dar, vezi tu, viaţa este oarecum nedreaptă, iar acest final te face să simţi că Olguţa chiar a făcut parte din ea, nu că este o persoana inventată de un autor. Eu zic că este de departe cel mai bine realizat personaj feminin din literatura română. Mie mi-a plăcut cartea şi poate din cauza finalului nici n-am uitat aproape deloc, deşi am citit-o acum foarte mulţi ani. Mulţumesc de comentariu şi te mai aştept pe la mine 🙂

       
  24. anikik

    august 27, 2012 at 8:54 pm

    Cireasariiii…mama au fost niste volume suuuperbe m-au captivat inca de la prima rasfoire ..cert este ca mai am de citit un volum si anume Drum bun ciresari(sper sa le intreaca pe toate:D)..nu cred ca voi apuca vacanta aceasta deoarece acum am in mana Captiva de L.J Smith apoi citesc urmatorul volum din aceasta triologie ..totusi sa nu uitam niciodata literatura romaneasca petru ca a fost si este in continuare plina de scriitori pretiosi pe care nu-i putem pierde si cel mai important lucru este sa nu uitam de ei ,cei car ne-au adus gloria Romanicii noastre .multumesc ca mi-ai amintit de acesti bravi tineri:)O seara placuta!

     
    • bibliodevafiliala3

      august 27, 2012 at 8:59 pm

      O să-ţi placă sigur şi ultimul volum. Contează mult din ce punct de vedere îl priveşti. Poate fi trist, pentru că ştii că este ultimul, sau poate fi o poveste prin al cărui final să le întrezăreşti vieţile viitoare. Să-i scrii cum ţi-a plăcut şi care din aceste variante de final ai ales. O să te declar şi pe tine intrată în rândul Cireşarilor şi te mai aştept pe la mine 🙂

       
    • bibliodevafiliala3

      august 27, 2012 at 9:17 pm

      Aşa, la prima vedere, cred că blogului tău i-ar trebui categorii de articole. Ceea ce vreau să zic este că poţi să le încadrezi pe diferite teme. Când vor fi multe această partajare îţi va fi necesară. De asemenea, când scrii, trece nişte cuvinte cheie. Vezi la mine, jos, poţi căuta după ele, de asemenea poţi să cauţi după cuvinte cheie şi sus, unde este căutare. Aspectul este tineresc şi frumos, dar pentru că pe margini sunt desene, încearcă să nu pui foarte multe culori în text. Pe de altă parte, mie mi s-a recomandat să nu scriu boldat pentru că este mai puţin lizibil. Am ţinut cont de această recomandare şi am schimbat fontul. O să-ţi spun mai multe la tine pe blog 🙂 Dacă nu ştii cum să faci te ajut cu plăcere 🙂

       
      • anikik

        august 27, 2012 at 9:33 pm

        multumesc taree mult!!

         
  25. anikik

    august 27, 2012 at 9:02 pm

    Mersi mult .Poate intri si tu in lumea mea si imi spui niste pareri ,sfaturi despre blogul meu (poate o imbunatatire:P)

     
  26. Alyz

    septembrie 21, 2012 at 9:15 am

    Eeeeei, acum ma rusinez… Eu nu le-am citit 😦
    1. Pentru ca-n perioada copilariei, nu citeam atat de mult
    2. Pentru ca nu le achizitionasem, abia acum un an le-am cumparat de la Jurnalul National.
    3. Pentru ca intre timp mi-am pierdut capul prin alte carti… Si am obiceiul daca incep o serie de volume sa ma axez doar pe ea, nu sa ma opresc pe drum 😐
    Dar le voi citi 😀

     
    • bibliodevafiliala3

      septembrie 21, 2012 at 9:25 am

      Aşa să faci! După ce le citeşti vii aici şi îmi spui cum ţi-au plăcut 🙂 Să te trec şi pe tine între Cireşari

       
      • Alyz

        septembrie 21, 2012 at 9:26 am

        Multumesc 🙂 Din pacate o mai aman putin, ca sa-mi termin lista punctata 😀

         
      • bibliodevafiliala3

        septembrie 21, 2012 at 11:21 am

        Oricând este la fel de bine 🙂 Eu tot aici voi fi, sper 🙂

         
  27. viațaîntrezarzări și cireși

    septembrie 21, 2012 at 12:10 pm

    … cred că și blogul meu ți-a fost de folos
    însă eu nu fac ”rezumate” ale căăților

    nu las link, dar adresa de cont este validă

    o toamnă frumoasă !

     
  28. bibliodevafiliala3

    septembrie 21, 2012 at 2:43 pm

    Mulţumesc de urare, îţi doresc şi ţie la fel.

     
  29. Cristi

    octombrie 2, 2012 at 8:16 pm

    Unul din romanele preferate ale copilariei mele… Mi-a placut mult si filmul serial cu acelasi titlu. 🙂

     
    • bibliodevafiliala3

      octombrie 2, 2012 at 11:18 pm

      Mie cartea mi-a plăcut mult, dar filmul nu mi-a plăcut deloc, totuşi aş vrea să se trezească cineva să ecranizeze în ziua de azi această carte. Cred că ar fi un succes de casă.

       
  30. Bea

    februarie 14, 2013 at 9:42 pm

    Cassie

     
  31. Bea

    februarie 14, 2013 at 9:59 pm

    pt anikik … apropo de captiva :X nu sunt singura 😀 Cercul secret e minunat… vezi ca este si ecranizat dar are doar 22 ep si nu respecta deloc cartile :(. M-am intristat de volumul 4 – citit doar in engleza deocamdata :(… se vede diferenta de la lj smith la cealalta. In fine…

    CIRESARII… ehei… nu am destule cuvinte :). am 22 de ani si le-am citit in clasa a 7-a din greseala. Am dat peste un fragment din cavalerii florii de cires in cartea de cultura civica. Tin minte ca era o lectioara: atitudini si relatii in grup, iar exemplul a fost un mic pasaj: sub castanul de la langa cismea, un castan rege cum era supranumit… etc si m-a prins ideea de expeditie in munti si nevoia de o barca deoarece sunt rauri subterane… offf doamne ce n-as da ca si sora mea sa citeasca. Am fost dependenta de Ciresarii. Vara trecuta le-am recitit la servici, am avut o perioada moarta si noroc cu computerul si documentul word :). Si tin minte si scrierea lui Stanescu desi nu am inteles-o doar dupa ce am terminat cu toate, care au urmat sa fie re-re-recitite :D.

    By the way… si eu scriu o carte si sper ca pana la sfarsitul anului 2013 sa apara pe piata… cine stie, s-ar putea sa va placa….

    Si intr-adevar filmele nu mi-au placut cu Ciresarii… au stricat spiritul aventurii si nu au reusit sa transmita sentimentele… trist. Pacat ca in loc sa investeasca zeci de mii de euro in emisiuni idioate ar putea sa faca si niste filme ca lume, poate chiar sa refaca filmare pt Ciresarii… asa de mult mi-ar place sa vad filmul cu cel putin acea trasmisie (ex. cine a citit harry potter si a vazut filmele stie ca singurul film intr-adevar reusit este al 3-lea – restul sunt ok dar nu chiar…) ca sa fie redata adevarata semnificatie a Ciresarilor.
    Si sunt foarte suparata ca eu nu am avut prin lectura suplimentara Ciresarii, daca nu era ora aceea de cultura civica… :(… si daca nu o terorizam pe bibliotecara sa le comande… nu stiu daca ar fi ajuns ciresarii in mainile mele dar nu vreau sa ma gandes la asta… este prea trist si melancolic.

    Un cos de cirese as da vara de vara pentru toti iubitorii si adevaratii ciresari!!!!! Constantin Chirita a reusit sa faca o mare fapta in literatura noastra, dar din pacate invatamantul de acum nu valorifica multe creatii bune. Am incercat sa citesc si altceva de la Chirita, cred ca Pescarusul alb, dar nu m-a prins ca si Ciresarii.
    O seara frumoasa ca daca o lungesc mult nu mai apuc sa dorm 🙂

     
    • bibliodevafiliala3

      februarie 14, 2013 at 10:26 pm

      Excelent comentariu! Este adevărat că acum, cel puţin aşa am impresia – Cireşarii sunt lectură suplimentară sau obligatorie la şcoala. De ce spun asta – pentru că mulţi ajung pe blogul meu prin căutări de genul: caracterizarea personajelor din Cireşarii, rezumatul volumului 1…. etc. Mă gândesc cu tristeţe că dacă găsesc ceea ce caută s-ar putea să nu citească cartea şi ar fi o mare pierdere pentru ei.
      Mă bucur să aud că scrii, că ţi se va publica o carte, aş fi curioasă s-o citesc pentru că este ceva interesant să poţi să vezi de la primii paşi un autor şi dezvoltarea lui ulterioară. Cu atât mai mult cu cât am putea spune că suntem în corespondenţă 🙂 Să mă anunţi când va apărea, titlul şi la ce editură.
      Îmi pare bine că ai avut o relaţie bună cu bibliotecara care „de gura ta” a comandat romanele pe care le-ai citit.
      Şi eu am spus că în loc de multe emisiuni fără cap şi coadă – mai bine s-ar face filme care să ne rămână, ecranizări ale unor romane celebre. Deşi, mai nou, suntem specializaţi pe filme de artă care reflectă viaţa socială, problemele ei, eu cred că m-aş uita cu plăcere la un film fără asemenea încărcătură a realului.
      Cât despre Chiriţă – Cireşarii au fost inspiraţi, cum spuneam de cei 3 copiii ai săi. A scris cu gândul la ei şi ca orice părinte, iubindu-i, a reuşit să-i redea vii în paginile cărţii. Celelalte cărţi au fost ficţiune şi este lipsită de încărcătura sentimentală. Somn uşor, ţie şi un week-end cât mai reuşit.
      Apropo – vezi că am, pe prima pagină, un articol despre un club de lectură – dacă eşti interesată scrie şi votează cartea lunii. Toate cele bune!

       
  32. anonim

    martie 28, 2013 at 6:49 pm

    Pi trebuia sa scrie si descrierea

     
  33. Camelia Mihaela

    mai 20, 2013 at 1:57 pm

    Mi se pare o poveste frumoasa!!!!!!!!!!

     
  34. Cercetasii Sibieni HD

    iulie 22, 2013 at 11:56 am

    Da, citit si recitit. Si copiii din club. Filmele de lung metraj facute dupa seria Ciresarii (anii 84) sint un fiasco, serialul alb-negru al lui Blaier (72), insa, are farmecul sau, iar Ticusor din acel serial nu va putea fi imitat. O ecranizare azi, da are sanse de reusita, daca actorii sint bine alesi (prin concurs si fara pile) si stiu intradevar sa joace, sa fie actori ( uite spre exemplu http://www.cinemagia.ro/filme/maharal-tajemstvi-talismanu-428893/ ) … fiindca opera lui Chirita este extrem de darnica pentru un scenariu reusit!

     
    • bibliodevafiliala3

      iulie 22, 2013 at 9:20 pm

      Mulţumesc pentru comentariu, mulţumesc pentru share şi pentru ceea ce faceţi alături de acei copiii din clubul Cercetaşilor Sibieni 🙂 M-am gândit, privind pozele şi zonele pe unde aţi pozat, că puteţi fi pe urmele eroilor lui Constantin Chiriţă. Ca memento a unei perioade, poate filmul lui Blaier să fie bun, dar cartea ar merita, aşa cum ai spus, o nouă ecranizare. Ceva care să rămână peste timp, ca şi filmul realizat pe baza cărţii „Toate pânzele sus”, cealaltă carte bestseller a literaturii române pentru tineret, Nu cunosc filmul la care faci trimitere, dar mă bucur să ştiu că cineva, undeva, a găsit puterea financiară să ecranizeze un asemenea film pentru tineret.

       
  35. Cercetasii Sibieni HD

    iulie 22, 2013 at 12:05 pm

    Juranlul National a acordat dealtfel o atentie deosebita acestei serii … merita cautate si citite acele articole de catre cei carora le-au placut Ciresarii … doar doua semnale: http://jurnalul.ro/cultura/arte-vizuale/andrei-blaier-un-ciresar-intre-ciresari-fara-cravata-de-pionier-549936.html
    http://jurnalul.ro/cultura/arte-vizuale/ciresarii-visul-etern-al-adolescentei-549160.html

     
    • bibliodevafiliala3

      iulie 22, 2013 at 9:36 pm

      Excelente articolele pe care le-ai postat. Dintr-un anumit punct de vedere (având în vedere anul ecranizării Cireşarilor) nu mă mir, să aflul că regizorului Blaier i s-au pus beţe în roate şi nu l-au lăsat să ecranizeze toate volumele. Chiar şi aşa, cred că a făcut multe concesii regimului iar tinerii Cireşari ai lui Chiriţă au devenit mai degrabă tinerii Pioneri, în care m-am regăsit extrem de puţin. Pe de altă parte articolul dedicat cărţii lui Constantin Chiriţă, este inspirator şi cu adevărat te-ndeamă la lectura cărţii. Mulţumesc!

       
  36. kiki

    septembrie 6, 2013 at 11:21 pm

    Stie careva ceva asemanator cu ciresarii ??

     
    • bibliodevafiliala3

      septembrie 7, 2013 at 10:23 am

      Chiar ca şi Cireşarii nu ştiu să fie. Totuşi o carte de acelaşi gen, foarte plăcută şi interesantă este şi Cişmigiu & Co. de Grigore Băjenaru. De asemenea pot să-ţi recomand La Medeleni de Ionel Teodoreanu. Dacă în Cişmigiu et Co. este vorba de elevi de şcoală şi peripeţiile lor, în La Medeleni autorul povesteşte despre copilăria, adolescenţa, tinereţea şi devenirea unor tineri – Olguţa, Dănuţ, Monica. O poveste frumoasă, care te prinde. Aventuri asemănătoare se întâmplă în cărţile lui Mark Twain – Tom Sawyer şi Huckleberry Finn. Tot de aventuri, captivante, amuzante şi foarte bune sunt romanele lui Karl May – Winnetou, Old Surehand , sau alte romane de acelaşi autor. Dacă pe acestea le-ai citit, cred că sunt romanele moderne – cum ar fi Harry Potter, Cronicile din Narnia, Tara Duncan</a sau altele asemenea lor.

       
      • Miki

        septembrie 7, 2013 at 11:29 am

        :))))
        Ciresarii si toata seria lui Karl May au fost romanele copilariei mele. Citite de zeci de ori, daca nu de sute chiar….
        Citit si La medeleni , astea noi Sf nu imi prea plac….
        O sa incerc Cismigiu &co ….

         
      • bibliodevafiliala3

        septembrie 7, 2013 at 11:05 pm

        Mie mi-au plăcut şi romanele de capă şi spadă. Nu îl menţionez aici, neapărat pe Alexandre Dumas, care a scris foarte multe titluri, eventual pe Paul Feval (Cocoşatul), Michel Zevaco (seria Cavalerilor Pardaillan). Unele dintre cele mai reuşite romane de acest gen a scris şi Rodica Ojog Braşoveanu: Logofătul de taină, Agentul secret al lui Altîn-Bey, Ochii Jupâniţei, Letopiseţul de argint. Ştiu că erau printre preferatele mele. Oricum, Rodica Ojog-Braşoveanu este una dintre scriitoarele mele favorite, indiferent de genul pe care l-a abordat. A scris şi o carte de spionaj din timpul celui de-al doilea război mondial – Al cincilea as. Excelentă, plină de acţiune, foarte amuzantă. Mi-a părut rău că scriitoarea nu a fost apreciată la adevărata valoare. Oricare din scrierile sale te captivează şi te amuză, iar romanele istorice îmbină acţiunea cu poveştile de iubire imaginate şi întâmplările reale ale istoriei.

         
  37. Ana Maria

    noiembrie 7, 2016 at 7:15 pm

    Este foarte frumos ce a-ți scris,dar a-ți scris foarte mult.😀😥

     
  38. Marius galea

    decembrie 4, 2016 at 9:12 am

    Salut , am citit toate cele cinci carti cu si despre ciresari de foarte multe ori , atit in adolescenta mea cit si acum la peste 40 de ani . Au ajuns de mult timp la sufletul meu si in mintea mea ! Am facut de fiecare data cind le-am citit scenarii cu eroii cartilor si intotdeauna am simtit faptul ca sunt vii , niste persoane reale ! Ar fii extraordinar daca cineva ar ecraniza aceste cinci carti !

     
    • bibliodevafiliala3

      decembrie 5, 2016 at 11:15 pm

      S-au ecranizat pe vremuri, dar, cel puţin după părerea mea, au fost destul de slab ecranizate. Aş vrea şi eu să avem parte de o ecranizare modernă, poate chiar un serial. Sunt convinsă că eroii pot fi adaptaţi zilelor noastre pentru că, în fapt, nu e vorba decât de aventură şi nu contează atât de mult faptul că sunt scrise demult, că acei cireşari au fost pionieri (cum ni i-a prezentat ecranizarea precedentă). Ca şi tine şi eu am citit şi am recitit cărţile cu mare plăcere şi la vârsta adultă. Mi s-a părut o idee bună să fie trecute în lecturile şcolare, deşi cred că asta le-a furat din frumuseţe pentru că orice lucru pe care eşti obligat să-l faci poate să nu iţi placă. Poate un film bun ar readuce cărţile în prim plan. Să sperăm că cineva va avea nu doar ideea ci şi posibilitatea de-a duce acest proiect la îndeplinire. Mi-ar place mult. Mulţumesc, Marius, pentru comentariu! Te mai aştept pe aici!

       
      • Radu Mircea

        decembrie 6, 2016 at 8:42 am

        Funny, au trecut 3 ani de la comentariul nostru si in inbox a venit un mail care ne amintea de pagina in care se povesteste atiiiit de dragut despre Ciresari 🙂 …

        hmm, Ciresarii, as fi extrem de curios citi dintre pustii de 10…15 ani au citit toate cartile sau, varianta, citi din profesori i-au „obligat” pe cei mici sa viseze, citindu-le cum a facut invatatoarea de sora-mea 🙂 … totusi e tragic ca Ciresarii nu au si ei parte de o ecranizare reusita, un remake atractiv pentru publicul de azi: pun pariu ca din start ar avea o multime de spectatori fara alta publicitate decit titlul pe afis … chiar nici un regizor capabil pentru aceasta provocare sa nu avem in tara? … dar ati mai vazut vreun film PENTRU si CU copii romanesc in ultimii ani? … dar oare azi am mai avea voie sa folosim numele de Ciresarii odata ce este marca al unei fundatii religioase? (vezi ciresarii.ro) … Ce soarta, Ciresari dragi!

        In rest, mergem inainte cu „ciresarii” nostri numiti robinsoni ca na, sint asa mai supravietuitori pe o insula intr-un ocean de lehamite si deznadejde, cu spitale unde mori cu zile sau scoli unde risti sa citesti cartile lui Chirita si sa nu intelegi actiunea 🙂

        https://www.facebook.com/SCOALAROBINSONILOR/ sau https://www.facebook.com/media/set/?set=a.1386783748015095&type=1&l=091c3ed0fc

        si ne imaginam ca intr-o zi vom participa la o mare aventura in genul uneia dintre astea, facute in Romania, cu cite 3000 … 8000 de candidati:

        Objectif Aventure:
        http://www.rts.ch/play/tv/objectif-aventure/video/objectif-aventure-2008-en-indonesie–1–le-trek?id=823146

        Fleur de Lampaul – Jeunes marins reporters

        Serious Explorers: Raleigh

        Hai mai ca nu aberam se pot face, in 2012 chiar am realizat un vis de vreo doua decenii, acela de a fi primul echipaj de pici navigatori, sa vezi cum faceau invataceii volte si tineau cap compas intre Ciclade, incit skipperul se mira si el cit de repede prind totul … https://www.facebook.com/JuniorVelier

        In primul rind trebuie sa ai un vis pentru ca sa existe macar o sansa de a-l pune in aplicare …
        Marea majoritate a copiilor (si adultilor) din Romania de azi mai au vise atit de tari?
        Dar macar au citit Ciresarii cind erau mici? 🙂
        Vezi? … de aia 🙂 eu „i-am citit” …
        Multumesc Constantin Chirita!

        Sarbatori faine intregii comunitati de Ciresari!

        PS: daca va mutati la Sibiu, treceti pe la https://www.facebook.com/StiintescuHub/ ca sint activitati grozave pentru kidisori!

        Cu drag
        scouts.ro –

         
      • bibliodevafiliala3

        decembrie 21, 2016 at 10:18 am

        Este destul de rău că avem „lecturi obligatorii”. Din start tot ceea ce e obligatoriu e urât din tot sufletul şi indiferent de calitatea scrierii nu rezonăm la fel cum am face-o dacă ar fi alegerea noastră. Mi-ar place ca învăţământul să aplice metode de atragere spre lectură nu de îndepărtare. Noi, cei care am citit de drag şi ne-am pasat cărţile de la unul la altul, am trăit alături şi am înţeles altfel personajele, lectura în sine. Acţiunea poate părea trenantă comparativ cu cărţile de azi, la care din prima pagină se întâmplă zece lucruri doar pentru a suscita interesul pentru continnuarea lecturii. Dar eu sper ca măcar o parte din cei care „trebuie” să citească Cireşarii, să fie mulţumiţi la finalul cărţilor că i-au cunoscut, că au trăit aventura alături de ei. Sunt bucuroasă să aflu de echipajul de pici navigatori – nu cred că ştiam despre asta. Este o aventură chiar şi când auzi, darămite să participi. Este adevărat că unii nu mai au vise, alţii visează dar nu au mijloacele sau puterea de-a le transforma în realitate. Eu zic că sunteţi o inspiraţie şi pentru restul lumii. Sărbători cât mai frumoase, pline de vise, de realizări, de bucurii şi multă sănătate! O să încerc să ajung pe la Sibiu la anul care vine. Mulţumesc de invitaţie!

         
      • Radu Mircea

        decembrie 22, 2016 at 8:30 am

        🙂 hei, am scris ca i-a „obligat” sa viseze nu sa le citeasca (n-am zis manipulat,da?!? … ok, bine a fost putina) … au fost ore de lectura comuna a primului capitol in clasa, vizionarea primului episod din serialul alb negru (da, este pe net) … dupa aia au cautat singuri cartile la biblioteca si le-au citit de placere … si intr-adevar le imprumutau unul altuia s-a facut dezbatere asupra actiunilor din carte si brainstorming … ceea ce a facut soara-mea a fost doar sa ii ajute sa le descopere, restul a mers de la sine ca sint carti bine scrise 🙂 … si da, in final au vazut si toate episoadele 🙂

         
  39. Radu Mircea

    decembrie 22, 2016 at 8:32 am

    Sarbatori voinice, cu bucurie debordanta si sanatate autentica tuturor Ciresarilor, oriunde s-ar afla ei! 🙂

     

Aştept răspunsul tău!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

 
%d blogeri au apreciat asta: