RSS

Arhive pe categorii: Activităţi organizate

Salonul Hunedorean al Cărţii la cea de-a XVI-a ediţie, octombrie, 2015


Afis-salon-2015Ca în fiecare an, în luna octombrie, biblioteca şi-a răsfăţat utilizatorii prin două manifestări de amploare: Noaptea Bibliotecilor şi Salonul Hunedorean al Cărţii. Am privit cu plăcere ce multă lume s-a adunat la fiecare dintre aceste evenimente. Despre Noaptea Bibliotecilor puteţi citi mai multe în articolul scris de domnul manager al Bibliotecii Judeţene „Ovid Densusianu” Hunedoara-Deva, Ioan Sebastian Bara, pe blogul bibliotecii. Dânsul a scris foarte frumos şi despre manifestările şi lansările de carte de la Salonul Hunedorean al Cărţii şi vă recomand să-i citiţi articolele. Având în vedere că despre cele două dintre lansările de carte ( cea a cunoscutului istoric, Lucian Boia şi cea a politicianului, dar mai ales poetului maghiar, Markó Béla) domnul Sebastian Bara a scris amănunţit, eu o să vă prezint în câteva cuvinte doar atmosfera creată de-a lungul celor 4 zile, pe perioada desfăşurării manifestării şi impresiile mele de cititor şi cumpărător de carte. Ca de obicei m-am bucurat că acest eveniment s-a putut ţine într-un loc elegant şi potrivit cum este Salle D’Or aflat la cel de-al treilea etaj în Deva Mall. Încă de DSCN1189la deschidere a fost frumos, a fost multă lume şi tot atunci s-a lansat şi lucrarea Personalităţi hunedorene, cel de-al cincilea volum al lucrării de vl_35mare amploare, Judeţul Hunedoara, Monografie, lucrare aflată sub girul Bibliotecii Judeţene „Ovid Densusianu” Hunedoara din Deva. Tot atunci, în acelaşi cadru festiv şi beneficiind de o largă audienţă, a fost marcată şi aniversarea revistei noastre, Vox Libri, aflată la 10 ani de la apariţia primului număr.

Dacă acum vreo câţiva ani, scriam  bucuroasă că au fost prezente, la târgul de carte din acel an, un mare număr de edituri (mai precis, erau 65 de edituri, atunci), acum pot spune că, an de an numărul editurilor participante a crescut, anul acesta ele ajungând la impresionantul număr de 83 de edituri venite din întreaga ţară. (Lista integrală a acestora o puteţi citi AICI). Asta face ca oraşul nostru să fie un punct important pe harta târgurilor de carte la nivel naţional. Este un mare noroc pentru cetăţenii hunedoreni pentru că, în acest fel, au la dispoziţie noile titluri, cele mai noi apariţii editoriale şi pot beneficia şi de reduceri substanţiale de preţ. N-aş vrea să vorbesc de vreo editură în special pentru că, în mod normal aş omite multe altele, care în mod sigur ar merita fi menţionate. Ceea ce am remarcat este doar că noile titluri apărute, unele despre care am povestit pe blog, au fost căutate şi la 20151009_100553standurile editurilor. Am remarcat că a apărut cel de-al doilea volum al tânărului care m-a impresionat şi despre care am scris, Jake Marcionette (Spuneţi-mi Jake), că la aceiaşi editură au fost la stand şi romanele Înainte să adorm sau Sutton despre care am scris anterior. Am constatat că literatura fantasy care îmi place, a fost bine reprezentată şi că au fost multe titluri noi, printre care pot menţiona cel de-a treilea volum din seria 20151009_134628Lux, Opal, a autoarei Jennifer Armentrout. Este una dintre cărţile fantasy pe care nu doar tinerii le citesc cu plăcere, un amestec de fantasy şi science fiction, ce îmbină acţiunea cu povestea de dragoste. Este o serie despre care vreau să scriu îndată ce voi fi citit şi acest de-al treilea volum. Ceea ce am observat a fost, ca în fiecare an, că tinerii citesc cu plăcere şi cumpără carte în limba engleză. Unul dintre autorii preferaţi de tineri şi în acest an a fost John Green, al cărui nou roman, Will Grayson, Will Grayson a fost prezent în ambele variante (română şi engleză). Dacă vorbim de oferte promoţionale deosebite sunt multe pe care le-am putea menţiona. Mie mi-a „sărit” în ochi oferta extraordinară de 99 de lei pentru 20151009_130937DEX + DOOM sau pentru DEX + Gramatica Limbii Române (a Academiei). Eu am ambele 20151009_134508cărţi, dar cred că aceia care nu le au a fost o ofertă remarcabilă şi utilă. Pe de altă parte am văzut multe cărţi foarte bune dedicate elevilor, la mai multe dintre editurile prezente. Şi bineînţes multe dicţionare de limbi străine. Critica literară a fost interesant editată, spre exemplu opera lui Călinescu editată pe fascicule, pe autori comentaţi. Utilă şi cu o prezentare estetică deosebită. Ca în fiecare an eu aş fi luat jumate de stand, dar până la urmă m-am limitat la ceea ce eu şi ai mei au avut nevoie. Anul acesta m-a atras Ghidul ansamblului de cunoştinţe ale managementului de proiect, o lucrare interesantă şi aprofundată.

Pentru mine, Salonul Hunedorean al Cărţii a fost întotdeauna o plăcere, un eveniment aşteptat, un eveniment la care colegiii şi conducerea bibliotecii au lucrat mult, un loc unde m-am simţit mereu în elementul meu, alături de cărţi şi de alţi iubitori de carte. Ca în fiecare an, la final am simţit puţină nostalgie şi regret, dar în acelaşi timp m-am bucurat că eforturile celor care s-au ocupat de acest eveniment au fost încununate de succesul meritat. Ne aşteptăm ca şi la anul să avem parte de asemenea manifestări deosebite, de asemenea lansări de carte, de invitaţi de marcă care să atragă publicul. Până atunci vă las în compania unor fotografii care să spună mai bine decât mine întreaga poveste a salonului.

Această prezentare necesită JavaScript.


 

Anunțuri
 

Etichete: , , , , , , ,

Steaua care străluceşte, de Maria-Veronica Armean – recomandare de lectură


Maria-Veronica Armean Trofeul Micului CititorAzi vreau să vă povestesc despre o nouă carte, un alt debut editorial al unei foarte tinere scriitoare, Maria-Veronica Armean, şi un titlu parcă predestinat reuşitei: „Steaua care străluceşte”. Romanul a apărut la Editura Emia din Deva şi încă din prefaţa scrisă de editorul Paulina Popa mi-am dat seama că urmează să fac o incursiune într-o lume fantasy bogat imaginată de tânăra autoare. Îmi plac oamenii care citesc, îmi plac toţi tinerii care îşi găsesc refugiul şi relaxarea alături de o carte bună, dar şi mai mult mă uimesc cei care au talentul necesar, imaginaţia şi curajul de a-şi aşterne propriile gânduri şi poveşti într-o carte. Cu atât mai mult mă bucur când rândurile lor au ecoul scontat în rândul cititorilor şi ajung să fie premiaţi. Biblioteca Judeţeană „Ovid Densusianu” Hunedoara-Deva organizează, în fiecare an, cu ocazia Zilei Copilului, Trofeul Micului CititorUnul dintre premiile oferite în cadrul manifestării este  „Cel mai bun autor de carte pentru copii”, pe care Maria-Veronica Armean l-a câştigat la această a 35-a ediţie, despre care puteţi citi mai multe din articolul pe care l-a scris domnul manager, Sebastian Bara, AICI. Mulţi dintre autorii români cunoscuţi şi îndrăgiţi de copii au primit acest premiu de-a lungul anilor fie ei tineri sau consacraţi. Maria-Veronica Armean, autoarea despre care povestim astăzi, este o tânără Paulina Popa, Sebastian Bara, Maria-Veronica Armean Trofeul Micului Cititor 2015care şi-a publicat romanul la 13 ani. Scris în genul urban-fantasy, în roman regăsim printre personaje atât vrăjitoare, cât şi vampiri sau vârcolaci. Preferinţa autoarei pentru acest gen literar este subliniată şi prin menţionarea romanului Cartea pierdută a vrăjitoarelor (o carte care şi mie mi-a plăcut şi despre care am vorbit aici), pe care eroina cărţii, Monotype Korsyva, îl citeşte la începutul acţiunii. Este o reuşită să urmăreşti, la asemenea vârstă fragedă, firul narativ al unei scrieri, să poţi să creezi o lume, să îţi imaginezi o poveste care să fie coerentă, care să se dezvolte pe mai multe planuri şi cu atât mai mult este o reuşită dacă aceasta place şi altora. Citind, mă gândeam la copilăria mea, la ce făceam eu la vârsta autoarei. Eram preocupată de şcoală, de joacă, de cititul cărţilor, începusem să scriu compuneri mai lungi şi am încercat să scriu chiar două capitole dintr-un roman. Mi s-a părut extrem de greu să inventez povestea, să scriu dialogurile şi am încheiat cu acel roman. Cred că asta se întâmplă când eşti copil, când nu ai experienţa scrierii şi poate nici talentul necesar. De asta îmi plac copiii care reuşesc să ducă la capăt această muncă. Pentru că nu vorbim aici numai de talent, ci şi de muncă susţinută.

steaua care stralucesteInteresant pentru mine a fost şi alegerea unui limbaj specific pe care autoarea îl numeşte adolescentin. Este greu de pronunţat, dar pare amuzant când îl citeşti. Numele personajului principal feminin (Monotype Korsyva) mi s-a părut cunoscut şi pe urmă mi-am amintit că Monotype Corsiva este un font de scriere pe calculator şi m-am întrebat dacă este oare fontul cu care autoarea şi-a scris romanul. Locurile unde se desfăşoară acţiunea sunt mai multe şi deşi sunt numite, simţi că localizarea ar putea fi oriunde pe pământ, într-un loc unde noi să-l considerăm exotic şi misterios. Este doar primul pas făcut de Maria-Veronica Armean şi cred (această carte este doar primul volum al seriei) că odată ce se va maturiza, având deja experienţa scriiturii şi pe cea de viaţă necesară, ne vor captiva şi scrierile sale viitoare. Povestea se deschide cu un jurământ scris pe un Contract Negru al unuia dintre vrăjitorii răi ai familiei Korsyva. Acesta se angajează prin contract în faţa Îngerului căzut, ca prin urmaşii săi să o sacrifice pe cea mai mare Vrăjitoare a Stemei şi Cercului Roşu, în schimbul Ridicării Vocii Albe din Palatul Swyssgerbarr. La un aşa debut, urmează bineînţeles o continuare plină de acţiune. Se întâmplă foarte multe tragedii, ai sub ochi o întreagă viaţă spulberată. Cele mai urâte temeri ale unui copil, ca aceea de a-şi pierde părinţii, de-a se trezi singur în lume, sunt explorate de tânăra autoare. Cu o imaginaţie debordantă aceasta reuşeşte să creeze situaţii limită, de viaţă şi moarte. Dorinţa oricărui copil de-a fi mare, de-a trăi poveşti de iubire sau de-a avea putere în lumea adultă mi s-a părut că se dezvăluie, odată ce în roman ajungem să facem un pas în timp şi de la cei 13 ani plini de ghinion ai eroinei (din cauza pierderii părinţilor), ajungem la frumoasa vârstă de 18 ani. Ce se întâmplă în carte, de cine trebuie să se ferească tânara eroină şi fratele acesteia şi cine este cea mai puternică Vrăjitoare a Stemei şi Cercului Roşu… vă invit să citiţi şi să aflaţi.

 

Întrebările de final ale bibliotecarului: Ce alte cărţi scrise de tineri autori aţi citit şi v-au plăcut? Vă place literatura urban-fantasy? Ce autori v-au plăcut şi îmi puteţi recomanda? Ce întebări i-aţi adresa autoarei dacă aţi întâlni-o?

 

Etichete: , , , , , , , , , ,

O carte în dar – la Biblioteca Judeţeană „Ovid Densusianu” Hunedoara-Deva


10857911_343253329193633_1923440793897255131_nSunt foarte bucuroasă că pot să vă scriu despre o nouă, reuşită şi foarte bine primită idee a managerului bibliotecii noastre, domnul Ioan Sebastian Bara, idee ce a fost prompt sprijinită material, prin donaţie de carte, de câteva dintre editurile cu care Biblioteca Judeţeană „Ovid Densusianu” Hunedoara-Deva colaborează de ani de zile. Este vorba despre cartea în dar pe care fiecare mic cititor al bibliotecii, care ne trece pragul în aceste zile, îl primeşte. Aceştia pot să-şi aleagă o carte cadou, dintre cele oferite nouă de sponsorii generoşi, editurile: ARTHUR; CĂLĂUZA v.b.; CURTEA VECHE PUBLISHING; EMIA; GRUP EDITORIAL CORINT; PRO EDITURĂ ŞI TIPOGRAFIE; RAO; TEHNO-ART. Prin Cărţi sub bradintermediul bibliotecii noastre, în cadrul Secţiei de Împrumut Carte pentru Copii, editurile participante au reuşit să devină Moş Crăciun şi să ofere un dar frumos celor mai tineri cititori ai noştri. Titlurile donate sunt unele dintre cele mai căutate de aceştia, ceea ce a făcut ca darul să fie cu atât mai preţios. Colegele mele de la secţia pentru copii erau şi ele extrem de încântate, atât de idee, cât şi de calitatea cadourilor de sub bradul de Crăciun. Am considerat că ele sunt cele mai fericite pentru că pot vedea bucuria pe chipul copiilor când primesc cărţile în dar. De aceea am coborât şi eu să văd cărţile, să văd dacă am norocul să particip la bucuria vreunuia dintre copii şi am rămas uimită de multitudinea exemplarelor şi a titlurilor, care se întindeau şi pe mesele alăturate, nu doar sub brad. Unele dintre ele mi-au reţinut Cartea in daratenţia încă de la Salonul Hunedorean al Cărţii, care s-a ţinut şi în acest an tot la începutul lunii octombrie.

10675647_734874189922600_5937676508946929582_nAcum, în prag de sărbătoare, fiecare bibliotecă a încercat, cred, să facă un gest frumos pentru utilizatori. Eu sunt extrem de mândră că la noi s-a reuşit să fie un gest ce sensibilizează, bucură, încântă şi, într-un final, sper să fie încă un motiv de a iubi cartea, de a fi un îndemn spre lectură pentru cât mai mulţi copii şi tineri. În definitiv, se spune că „aşa cum îi creşti, aşa îi ai”. Eu sunt convinsă că micii cititori care ajung să citească de plăcere, vor rămâne fideli lecturii şi, implicit, bibliotecii şi atunci când sunt adulţi. Am găsit pe facebook poza pe care o mamă bucuroasă a împărtăşit-o cu lumea. A imortalizat acest moment de bucurie al copilului, ce a fost cu atât 10245524_345435908975375_1385573684038441982_nmai mare cu cât era neaşteptată, deoarece lumea nu aflase încă de acest proiect ce a prins repede aripi. Aşa că, mulţi dintre cei care ne-au trecut pragul au fost plăcut surprinşi de gestul editurilor şi al bibliotecii. Chiar şi câţiva dintre colindătorii ce au poposit la Secţia pentru imprumut carte pentru copii au primit, pe lângă dulciurile obişnuite, şi o carte cadou.

Pentru că au fost extrem de receptivi şi foarte darnici, le mulţumesc şi eu, alături de colegii mei, tuturor celor care au avut ideea, care au avut generozitatea şi care au reuşit să pună în practică un proiect frumos, potrivit cu sezonul, cu Sărbătorile ce stau să vină. Moş Crăciun stă în gangul de intrare la bibliotecă să vă primească festiv, iar sub brad mai sunt încă cadouri. Vă aşteptăm la bibliotecă!10639642_734872549922764_3818933806637047374_n

Întrebarea mea de final? Ce ştiţi că s-a organizat la voi în localitate în cadrul bibliotecii pentru utilizatori, la ce acţiuni deosebite, interesante aţi fost martori sau de care aţi auzit şi v-a plăcut? Ce idei aveţi şi aţi vrea să le vedeţi puse în practică la bibliotecă?

 

Etichete: , , , , , , , , , , , , ,

Ce vom citi şi povesti la final de lună februarie şi la final de martie la Clubul de lectură „Să povestim despre-o carte”


logo_club_lecturaScriu doar câteva cuvinte care să certifice că, aşa precum probabil aţi văzut deja, romanele Nord şi Sud (de Elizabeth Gaskell) şi Scarlett (de Alexandra Ripley) au ieşit câştigătoare în rezultatul sondajelor de opinie pe luna februarie şi pentru final de trimestru I, 2014. Regulamentul nostru este acelaşi. Dacă, pe lângă comentariile făcute de voi aici, scrieţi despre romanele dezbătute la voi pe blog – vă rog să faceţi o notificare că le-aţi citit pentru Clubul de lectură „Să povestim despre-o carte” şi să faceţi o trimitere către acest blog.nord-e-sud-by-elizabeth-gaskell-prima-edizion-L-D8u-a8

Vă recomand, ca, pe lângă cărţile citite să vedeţi şi filmele care le-au ecranizat. Nord şi sud a fost ecranizat de BBC într-o miniserie, în 2004 şi care a fost al treilea DVD din colecţia BBC distribuită de Jurnalul naţional. Un film care a avut un succces deosebit şi care a atras atenţia asupra cărţii lui Elizabeth Gaskell.

Scarlett 1Cât despre Scarlett, care este continuarea scrisă contemporan de Alexandra Ripley a romanului Pe aripile vântului (Gone with the wind) de Margaret Mitchell, a fost de asemenea ecranizat, în 1994, tot într-o miniserie.

Aştept cu nerăbdare viitoarele noastre discuţii pe marginea acestor cărţi şi filme.

 

Etichete: , , , , , , ,

Cei cinci premianţi ai Clubului „Să povestim despre o carte”


Mulţumită editurilor Polirom şi Curtea Veche de unde Biblioteca Judeţeană „Ovid Densusianu” Hunedoara-Deva a primitlogo-editura-polirom mai multe donaţii, sunt în măsură să premiez pe cinci dintre voi, cei care aţi avut cele mai multe intervenţii şi comentarii la articolele postate şi cu care am povestit despre cărţi. În acest an am strâns mulţi abonaţi. Mulţi dintre voi aţi fost atraşi chiar de idea unui club virtual de lectură. Sunteţi deja 237 abonaţi la acest blog, din care mai mult de 40 dintre voi îmi comentaţi frecvent postările. Iar acest blog este aproape de a atinge 100000 de vizualizări. Vă mulţumesc tuturor celor care v-aţi făcut un obicei din a mă urmări, care apreciaţi ceea ce biblioteca poate oferi şi virtual utilizatorilor. Sunteţi mulţi cei care aţi contribuit cu analize şi recenzii de valoare logo-curtea-vechede-a lungul acestui an, din aprilie, de când s-a înfiinţat clubul de lectură. Îmi pare rău că nu vă pot premia pe toţi cei care aţi comentat, pe toţi cei care ne-aţi povestit frumos despre cărţile pe care le-am avut de citit la club. Sper, însă, ca aceste premii să fie un imbold pentru viitor,  ca să urmăriţi cu atenţie blogul, să citiţi cărţile propuse, şi bineînţeles să le comentaţi ulterior.

Carti cadouCele 5 premii vor conţine fiecare 3 cărţi. Fiecare din premianţi vor avea surpriza să afle care sunt acelea când vor deschide pachetele, pentru că tilurile conţinute vor diferi de la un pachet la altul. Totuşi, pot să vă spun despre ce titluri vorbim: Amigdalita lui Tarzan, de Alfredo Bryce Echenique ; O poveste, de Alessandro Baricco ; Kyra, de Carol Gilligan ; Guvernarea din umbră, de Jim Marrs ; Copiii lui Hansen, de Ognjen Spahić şi Acid House, de Irvine Welsh. Mulţumim celor două edituri menţionate mai sus. Nu sunt singurele care au făcut donaţii de valoare în acest an, se întâmplă să fie cele de la care am primit eu cărţile pentru premii.

Cei 5 merituoşi premianţi sunt:

Beausergent, Shiki Shiki, Maria Riţiu, Drugwash şi Lavinia de la Roşu Vertical.

Pentru ca să pot să vă trimit cărţile de premiu am nevoie de datele voastre, de adrese. Este mai simplu pentru singura deveancă – căreia îi voi înmâna personal pachetul. Aveţi toate datele de contact AICI. Aş prefera să vorbesc cu voi la telefon, aveţi în link şi numărul de telefon al bibliotecii (puteţi suna în cursul zilei, până la ora 16, de luni până joi şi până la 13.30, vinerea). Dar puteţi să îmi scrieţi pe mail-ul afişat sau mesaj pe pagina de facebook. Cu cât îmi trimiteţi datele mai repede, cu atât voi putea să trimit şi eu coletele în timp util, deci sper să aflu veşti de la voi cât mai curând.

Această prezentare necesită JavaScript.

 

Etichete: , , , , , , , , , , , ,

Ce vom citi în noiembrie 2013 şi ianuarie 2014 – Rezultatul sondajelor de opinie la Clubul de lectură „Să povestim despre-o carte”


jane-eyre-copertaÎn urma votului vostru, după cum probabil aţi văzut, la final de lună noiembrie sau cel târziu la început de decembrie vom povesti despre cartea autoarei engleze Charlotte BrontëJane Eyre. Este unul din romanele care mi-au plăcut teribil de mult, poate asta explică şi de ce am încercat să văd cât mai multe dintre ecranizările realizate pe baza ei. Putem povesti despre carte cât şi despre filmele care au ecranizat-o. Vom putea povesti despre rolul femeii în acea societate, cât şi despre realismul şi dramatismul situaţiei copiilor aflaţi în orfelinate.

Anul 2014 îl vom începe plăcut, citind în luna ianuarie două romane amuzante, scrise de helen-fielding vol. 1Helen Fielding: Jurnalul lui Bridget Jones şi Bridget Jones la limita raţiunii.  Este vorba aici despre condiţia femeii în societatea contemporană şi bineînţeles problemele cu care se confruntă aceasta, analizate cu mult umor de către autoare. Jurnalul lui Bridget Jones a fost comparată de critici cu Mândrie şi prejudecată, având în prim plan, pe lângă povestea de dragoste, satira societăţii moderne. Vom putea povesti şi despre ecranizări, despre cât de bine realizate au fost, cât de mult v-a plăcut, mai ales comparativ cu cartea. Dar asta abia la final de lună ianuarie. Sper să vă placă, sper să citiţi şi să participaţi la discuţiile pe tema acestora când va veni vremea.

Până atunci ne vom mai întâlni, discutând pe baza altor teme, sper eu, interesante. Vă doresc la toţi un week-end plăcut, cu mult soare şi timp pentru lectură!

 

Etichete: , , , , , , ,

Anna Karenina, de Lev Tolstoi – un nou subiect la Clubul „Să povestim despre-o carte”


Am ajuns să povestim azi, aşa cum am convenit anterior, despre Anna ana-kareninaKarenina. Un roman amplu, cu foarte multe personaje, alert scris şi care este totodată o critică adusă societăţii corupte, bolnave, frivole, ce-şi trăieşte poveştile de dragoste şi viaţă într-un cadru fastuos, dar plin de minciună şi deznăgejde. Romanul pleacă de la o dramă reală, din vremea lui Tolstoi, ce a avut loc la o moșie învecinată, unde amanta respinsă a unui nobil s-a sinucis aruncându-se în fața unui tren. Plecând de la această dramă scriitorul, Lev Tolstoi, conturează într-un mod excepţional o lume întreagă, un univers viu, în care simţim că participăm, privind la modul de viaţă dus de moşierii şi mujicii (ţăranii) ruşi.  Deşi romanul este axat pe viaţa nobilimii, surprinde relaţia dintre aceasta şi cei care muncesc pentru a o susţine, ţăranii. Obiceiurile ţărăneşti sunt cele pe care Tolstoi le descrie apreciativ, în carte. De asemenea viaţa la ţară este de departe preferata lui. Nu-i de mirare că un cuplu care reuşeşte, a cărui iubire se supune canoanelor vremii, este cel al lui Konstantin Levin şi Katia Alexandrova (Kitty). Levin este moralistul, cel care priveşte şi judecă conduita celor deopotrivă cu el. Am simţit că Tolstoi a profitat să creeze un personaj care să-l reprezinte, prin gura căruia să-şi facă cunoscute opiniile personale. Nu-i place moda „lumii bune”  de-a vorbi cu copiii franţuzeşte. Aflat într-o vizită la Daria Alexandrova, ai cărei copii sunt obligaţi să vorbească franţuzeşte, găseşte că este superficial şi fals să vorbeşti aşa:

„Eu vorbesc cu tine franţuzeşte, aşa vorbeşte-mi şi tu”. Feţiţa voi să spună, dar uitase cum se spune „lopăţică” în franceză, maică-sa îi şopti şi după aceea, tot în franceză, îi explică unde-şi poate găsi lopăţica. Toate acestea i se părură penibile lui Levin. Acum toate, în casa Dariei Alexandrova şi la copiii ei, nu i se părură atât de simpatice ca mai înainte. „De ce-o fi vorbind franţuzeşte cu copiii? se întrebă. E ceva atât de nefiresc şi de fals! Şi copiii simt asta. Să-i înveţi franţuzeşte şi să-i dezveţi de sinceritate”, se gândi el …  (Citat din Anna Karenina, de Lev Tolstoi, Ed. Polirom, 2007, p. 295).

Greta_Garbo_Anna_Karenina_4Dar să revenim la Anna Karenina – ca personaj. Deşi un personaj puternic, cu multe calităţi, este unul dintre personajele pe care nu am reuşit să-l înţeleg pe deplin niciodată. Iubirea poate fi extrem de motivantă. Mulţi au luat decizii pripite şi eronate datorită ei. Totuşi iubirea de mamă, pentru mine, trece peste orice alt fel de iubire şi cred că o mamă bună, aşa cum este prezentată Anna în carte, cu foarte mare greutate ar putea lua decizia de-aş părăsi copilul. Să fie dorinţa de-a fi iubită, de-a trăi această iubire pătimaşă alături de contele Vronski, ceva mai presus de dragostea de mamă? Şi după primele săptămâni, luni de miere rămâne nesiguranţa, singurătatea, obsesia şi gelozia? Prima dată când am citit această carte am urmărit firul poveştii cu mare atenţie, sperând cumva într-un happy end. Eram foarte tânără când am citit prima dată romanul şi era firesc să-mi doresc aşa ceva. Acum, după ce-am trăit ceva timp, mi-am dat seama că în viaţă de foarte puţine ori este posibil un sfârşit fericit când faci alegeri greşite. Tolstoi este un moralist şi ne-a dat ca învăţătură acest roman, unde dragostea ar trebui să fie curată, pură şi într-un cadru legal (vezi iubirea lui Levin). Romanul pare dedicat nefericirii dacă ne luăm după prima lui frază:

Toate familiile fericite seamănă una cu alta, fiecare familie nefericită este nefericită în felul ei” (citat din Anna Karenina, op. cit., p. 5).

Nefericirea famililor începe cu un scandal, cel din casa familiei Oblonski, unde aflăm că Stepan Arkadici Oblonski i-a fost infidel soţiei sale, Daria Alexandrova (Dolly), pe care o înşelase cu guvernanta. Ce aflăm este că, în fapt, Stepan Arkadici şi-a înşelat frecvent soţia şi este într-un fel contrariat de reacţia ei, pentru că i s-a părut că ea ştia de mult de aceste „indiscreţii” ale sale. Reacţia celor care ştiau sau au aflat de infidelităţile sale este surprinzătoare:

Cu toate că Stepan Arkadici era vinovat cu vârf şi îndesat faţă de soţie, cu toate că şi el simţea asta, aproape toţi ai casei, până şi dădaca cea mai bună prietenă a Dariei Aleksandrovna, erau de partea lui.” (citat din Anna Karenina, de Lev Tolstoi, Ed. Polirom, 2007, p. 10.)

Reacţia faţă de bărbatul care înşeală este însoţită de multă înţelegere, considerată a fi un fapt firesc şi care n-ar trebui să mire sau să declanşeze un scandal de proporţii, că doar e ştiut că aşa sunt bărbaţii. Lor li se asigură un alt cod al moralităţii decât femeilor. Acest scandal o aduce pe Anna la Moscova, pentru a-i putea fi alături fratelui său, infidelul. Implicit, este motivul pentru care ajunge să-l cunoască pe contele Vronski. Vronski este curtezanul prinţesei Kitty Şcerbaţkaia, tânăra soră a Dariei Alexandrova, care tocmai îşi făcuse debutul în societate. Aceasta, tocmai din cauza acestui flirt, refuză cererea în căsătorie a lui Konstantin Levin, un tânăr ce o iubeşte sincer. Autorul ni-l prezintă pe Vronski:

Male-roles-in-film-Anna-Karenina-iPad-wallpapers-2048x2048-01Vronski este unul dintre fiii contelui Kirill Ivanovici Vronski şi unul dintre cele mai reuşite exemplare din rândurile tineretului de aur al Petersburgului.” … ” E putred de bogat, frumos, are relaţii sus-puse, e aghiotant la palatul imperial şi, peste toate acestea, băiat foarte bun şi de ispravă. Dar e mai mult decât un băiat de ispravă pur şi simplu. După cum l-am cunoscut aici, e şi instruit şi foarte inteligent: e un om care va ajunge departe. (Caracterizare făcută de personajul Stepan Arkadici, în Anna Karenina, op. cit., p.46-47)

Vronski satisfăcea toate exigenţele mamei (prinţesei Kitty n.a.). Era foarte bogat, inteligent, nobil, îl aştepta o carieră strălucită în armată şi la curte; în fine, era un om fermecător. Nu-şi putea dori nimic mai bun. (citat din Anna Karenina, op. cit., p. 51)

Este oare de mirare atunci, că Anna Karenina, ca toată populaţia feminină a înaltei societăţi, se trezeşte întorcând capul după el, când se întâlnesc prima dată, în trenul care-o aducea la Moscova, în sprijinul fratelui său. Dar nu este singura a cărei atenţie a fost atrasă şi lui Vronski îi place de la prima vedere.

anna-karenina… simţi nevoia s-o mai privească o dată – nu pentru că era foarte frumoasă, nu datorită eleganţei şi graţiei modeste, care se citeau pe tot chipul ei, ci pentru că, atunci când trecuse pe lângă el, în expresia feţei ei drăgălaşe observase ceva mângâietor şi gingaş.

Este impresionant felul în care Tolstoi reuşeşte să sondeze psihicul uman. Sunt luptele interioare mai interesante decât acţiunea, decât povestea. Ne arată lupta continuă ce se dă în Anna, întâi pentru a-şi înnăbuşi iubirea pentru Vronski, apoi cea prin care se confruntă cu spaimele şi gelozia ce-o macină. Totuşi, în ciuda tuturor, în ciuda faptului că ştie că va ajunge o paria în societate, sfârşeşte prin a-şi părăsi copilul, familia, alegând iubirea şi pe Vronski. Finalul cărţii – faptul că trenul, din loc al întâlnirii, devine armă a sinuciderii este Trenul.1probabil ideea autorului de-a sublinia atât nechibzuinţa deciziei luate de Anna, dar şi maleficul trenului, ca noutate a civilizaţiei, a ştiinţei acelor vremuri. Pentru un psiholog fin al omului, cum s-a dovedit Tolstoi, nu ştiu cum s-a gândit că o persoană puternică, care răzbeşte prin toate, care are puterea de-a da foc tuturor punţilor, trăieşte atât de nesigură, devenind atât de slabă în final. Cel puţin mie aşa mi s-a părut. Pentru că renunţarea la viaţă este calea unui om slab, nu a unuia puternic, cum este descrisă a fi fiind Anna. Este adevărat că atunci când simţi că ai pierdut totul, când lumea pare să ţi se năruie, nu poţi ştii cum ai reacţiona, ce decizii ai lua.

Anna Karenina este unul dintre cele mai ecranizate romane ale lui Tolstoi. Dintre foarte multele ecranizări realizate pe baza acestui roman, am văzut doar trei dintre ele: cea din 1935, în regia lui Clarence Brown şi având-o în rolul principal pe Greta Garbo ; cea din 1997, în regia lui Bernard Rose şi care-o are în rolul Annei Sophie Marceau in Anna Kareninape Sophie Marceau  şi pe cea din 2012, în regia Joe Wright, cu Keira Knightley în rol principmoore-and-leighal. Mi-ar fi plăcut să văd ecranizarea din 1948, în regia lui Julien Duvivier, cu Vivien Leigh în rolul Annei. Ce pot spune despre ecranizările pe care le-am văzut – că mi-a plăcut cel mai mult cea cu Greta Garbo, mi-a plăcut cum a jucat, m-a impresionat diferit, poate şi din cauză că a fost prima, poate şi din cauză că eram mult mai tânără şi a avut un alt fel de impact asupra mea. Ceea ce pot spune în privinţa realizării din 2012 – este că a fost, pentru mine cel puţin, un fiasco total. Felul în care regizorul a ales să prezinte societatea, ca un carusel teatral, a fost cumva prea forţat, prea departe de-a prinde povestea, poveştile de iubire sau de viaţă, indiferent cât s-au chinuit actorii. Keira Knightley nu mi s-a părut potrivită acestui rol, dar poate asta … e doar părerea mea.

Voi ce părere aveţi? Cum aţi văzut voi acest roman? V-a plăcut? Aţi fost ca şi mine cutremuraţi de decizia pe care Anna a luat-o la final? Ce părere aveţi despre ecranizările acestui roman? Care v-a plăcut cel mai mult? Hai „Să povestim despre-o carte”!

Dacă aţi scris despre acest subiect, pe blogurile voastre, postaţi un link, ca să-l includ în articol.

Vă las în compania a două mari vedete care au interpretat rolul Annei – Vivien Leigh, Greta Garbo, într-un videoclop realizat pe baza filmelor de Irene Xandra, pe youtube.

 

Etichete: , , , , , , , , ,

 
%d blogeri au apreciat asta: