RSS

Cartea pierdută a vrăjitoarelor, de Deborah Harkness – recomandare de lectură

12 Feb

cartea-pierduta-a-vrajitoarelor-vol-1_1_fullsizePovesteam că în perioada cât am lipsit de pe blog, am citit mult şi printre alte cărţi am citit unele pe care mi le-a recomandat o tânără prietenă. A Discovery of Witches / Cartea pierdută a vrăjitoarelor, a scriitoarei americane Deborah Harkness, apărută la Editura Litera în traducerea Oanei Cristea, este una dintre acestea, fiind în acelaşi timp, şi o carte pe care vroiam să o citesc de când a apărut pe rafturile librăriilor. Îmi suna interesant titlul, mi-a plăcut mult coperta şi prezentarea – chiar înainte de a deschide şi a citi primele rânduri. Această carte este primul volum al unei trilogii. În original trilogia se numeşte All Souls (Toate Sufletele). Bănuiam că este o carte pentru adolescenţi, dar îndată ce am citit din ea mi-am dat seama că autoarea probabil s-a gândit să o scrie şi pentru cei care au îndrăgit ciclul Harry Potter pe vremea adolescenţei lor şi sunt  acum  la vârsta personajului principal feminin, Diana Bishop. Spre deosebire de multele romane apărute în care eroina este o tânără de liceu, aici aceasta este adultă, profesor universitar şi studiază despre alchimişti în Biblioteca Bodleiană din Oxford.

1024px-The_Bodleian_Library_from_the_south_entranceCercetănd manuscrise diferite, dă peste unul ascuns, aflat sub o vrajă. Inconștientă de puterea pe care o are și refuzând să creadă prea mult în vrăjitorie, deşi face parte dintr-o puternică familie de vrăjitori, Diana este totuși singura pentru care manuscrisul apare, reacționează și pare să-i trăiască sub atingere. Odată ce acest lucru se întâmplă, Diana  devine de-a dreptul urmărită și înconjurată de diferite fiinţe care doresc să pună mâna pe această carte. Unul dintre cei mai curioşi de-a vedea acest manuscris, ce pare foarte ameninţător dar şi foarte atrăgător este şi Mathew Clairmont, un vampir în vârstă de 1500 de ani. Acesta este genetician şi studiază evoluţia speciilor, fiind preocupat să stabilească care sunt diferenţele genetice dintre oameni, vampiri, vrăjitoare și demoni. Vampirii au fost potretizaţi diferit, după imaginaţia fiecărui scriitor în parte. Ce au toţi în comun este atracţia pe care o exercită asupra fiinţelor cu sânge cald, frumuseţea (de la Anne Rice încoace) şi viaţa eternă. Este dreptul autoarei deci să îşi imagineze vampiri fără colţi şi fiind doar o anomalie genetică, aflaţi pe un prag superior al evoluţiei aşa cum, descrişi de ea, demonii pot fi fiinţe extrem de talentate, pot fi sensibili sau plini de furie şi care sunt mari artişti pe care lumea i-a cunoscut de-a lungul timpului. Teoria lui Matthew privind ADN-ul, de fapt al 00001425modificărilor care ar apărea în cazul fiecărei specie non-umane sunt interesante şi sunt atât de convingător scrise încât par posibile. Cartea vrăjitoarelor, cunoscută sub numele de Ashmole 782, pe care toţi o caută de sute de ani, ar putea fi răspunsul în cazul cercetărilor lui. Matthew o supraveghează pe Diana spre a avea acces la acea carte, dar în acelaşi timp, dându-şi seama că se află într-un pericol de care nu este conştientă, îşi doreşte s-o protejeze. Fiecare din aceste specii vor să pună mâna pe carte, fiecare crede că datorită acesteia ar putea să învingă celelalte făpturi. Pentru ca lumea lor să poată coexista cu lumea umană, pentru ca să nu se mai repete vânătoarea de vrăjitoare sau de vampiri care i-a decimat într-o perioadă, „Congregația”, un consiliu cu nouă membri, câte trei din fiecare ordin non-uman (vrăjitoare, vampiri şi demoni) a stabilit reguli prin care nici una dintre aceste specii să nu poată obţine nici un avantaj în faţa celorlalte şi de aceea a interzis orice fel de legătură, cu atât mai mult una de dragoste, în afara propriei specii. Povestea de dragoste care se înfiripă între cei doi protagonişti ai cărţii este exact aşa cum trebuie pentru a avea ingredientele succesului – el şi ea se confruntă întâi cu sine, cu sentimentul copleşitor al iubirii, apoi cu lumea care le pune oprelişti şi interzic iubirea lor. Cum se termină primul volum, ce se întâmplă de fapt în carte, cum evoluează povestea, vă invit să citiţi şi să aflaţi.

853301cartea pierduta a vrajitoarelorAm citit cartea pe nerăsuflate. Stilul alert al scrierii, documentaţia serioasă şi multiplele note de subsol cu referiri la lucruri şi perioade istorice exacte, te fac să o percepi într-un mod foarte apropiat de realitate. Trebuie să fac menţiunea că Elias Ashmole (1617 – 1692) a fost un colecţionar, erudit şi pasionat de alchimie a cărui colecţie este deţinută într-adevăr de Biblioteca Bodleiană, iar Ashmole 782 a existat, fiind chiar un studiu de antropologie, dar care este de negăsit exact ca în romanul d-nei Harkness. Mister, realitatea împletită cu povestea imaginată este ceea ce face atât de savuroasă această carte. Simţi că povestea este adevărată, credibilă, chiar dacă este doar un fantasy foarte bun. Crezi că pot exista printre noi, suferind de mutaţii genetice, cei care ar putea trăi veşnic, care ar putea fermeca sau vrăji pe oricine. Explicaţia dată de autoare atât de detaliată şi foarte tehnică ar atrage şi pe cei care sunt mai sceptici 🙂 Recomand această carte celor care îndrăgesc poveştile de dragoste, celor care caută un fantasy bun, celor care sunt fani ai cărţilor cu vampiri sau vrăjitoare şi nu în ultimul rând celor cărora le-ar place o evadare din cotidian printr-o carte alertă, bine scrisă, cu personaje puternice şi inteligente, a căror conversaţie, poveste şi acţiune trece peste şabloanele obişnuite.

deborah-harkness-smallAutoarea, Deborah Harkness, deşi născută în Philadelphia, SUA a locuit în multe state din SUA (cu fus orar diferit una de alta – zonele au fost Chicago, California de Sud şi de Nord, New-York) dar şi în Oxford şi Londra, ceea ce face de înţeles descrierile atât de precise şi cu atât de multă culoare locală pe care le regăsim în carte. Este licenţiată a mai multor universităţi de prestigiu din SUA şi s-a documentat, asemeni personajului cărţii, atât la Biblioteca Bodleiană cât şi la multe biblioteci universitare, despre istoria magiei şi a ştiinţelor în Europa, în special perioada de la 1500-1700 – în vederea scrierii cărţilor sale – atât a celor beletristice, cât şi a altor două lucrării non-beletristice (John Dee’s Conversations with Angels: Cabala, Alchemy, and the End of Nature (Cambridge University Press, 1999) and The Jewel House: Elizabethan London and the Scientific Revolution (Yale University Press, 2007). pentru care a primit recunoaşterea specialiştilor şi a fost premiată. Autoarea spune că a petrecut atât de multă vreme în biblioteci, că a ajuns să se descurce atât cu cataloagele tradiţionale, cât şi cu variantele lor computerizate şi acestor experienţe le poate mulţumi că a ajuns să iubească cu pasiune bibliotecile şi să aibă un profund respect pentru bibliotecar:

„I know my way around a card catalogue or the computerized equivalent. These experiences have given me a deep and abiding love of libraries and a deep respect for librarians”  (citat din pagina biografică a site-ul său  de unde am preluat si fotografia).

Deborah Harkness este acum profesoară universitară la Universitatea Californiei de Sud, în Los Angeles (University of Southern California), unde predă Istorie europeană şi istoria ştiinţelor. Pentru faptul că este o cercetătoare, că este foarte bine documentată, pentru că scrie extraordinar de interesant, atractiv dar şi pentru faptul că este pasionată de biblioteci şi de munca noastră, a bibliotecarilor, eu mă consider fanul ei şi vă recomand cu căldură lucrările ei.

Al doilea volum al trilogiei All Souls este Şcoala Nopţii. Voi reveni cu o recenzie asupra acestei cărţi de îndată ce o vom primi în bibliotecă.

question-markÎntrebările de final ale bibliotecarului: Aţi citit această carte? Vă place literatura fantasy? Dacă da, ce alte cărţi de acest gen puteţi să-mi recomandaţi? Ce părere aveţi de ecranizările realizate după romanele fantasy care v-au plăcut? Dacă n-aţi citit cartea, v-aţi dori s-o faceţi?

 

Anunțuri
 

Etichete: , , , , , , , , , , , ,

36 de răspunsuri la „Cartea pierdută a vrăjitoarelor, de Deborah Harkness – recomandare de lectură

  1. Ritiu Maria

    Februarie 12, 2015 at 10:04 pm

    Un articol pe gustul meu, lumea fantezista imi place ca, ma face sa evadez din cotidian, care nu intodeauna este, asa cum mi-as dori.
    Cartea pare a fi interesanta, tocmai buna de lecturat pentru ca, eu inca n-am citit-o.
    Imaginatia scriitorilor de literatura fantasy, trebuie intr-adevar combinata si cu munca de cercetare, a perioadelor pe care le descrie, pentru a nu parea, lipsite de sens si de substanta, descrierile personajelor si a actiunilor in care acestea se antreneaza.
    Dragostea intre persoane, din lumi diferite, intodeauna creaza lupta cu propriul sine si apoi cu lumea ce se afla in preajma, ori in familiile celor doi indragostiti pe considerentul ca, se apreciaza ca acest tip de dragoste este, de la inceput, sub auspicii proaste si nu poate avea finaluri fericite.
    Eu nu am prea urmarit filme cu vampiri, dar mi-a ramas in minte un film, in care doi tineri, colegi de liceu, se indragostesc unul de altul, fara ca, tanara sa stie ca baiatul frumos, de care s-a indragostit este vampir. In momentul de fata, nu-mi amintesc titlul filmului, insa puterea dragostei a invins diferentele, ce se pareau, de nedepasit, fata parasindu-si familia si devenind la randul ei, vampir, dupa ce a dat nastere unui copil.
    Filme cu vrajitori, am urmarit mai multe insa, unul mai cunoscut de toata lumea este, cel privitor la vrajitorul Merlin sau serialul privind-o pe frumoasa vrajitoare Samanta.
    Toti suntem fascinati de puterea vrajitorilor si cine nu si-ar dori sa faca ceva „vraji” pentru a-si putea termina treburile mai rapid, ori pentru a putea sa-si creeze haine frumoase ca in cazul Cenusaresei, cand a mers la bal. Putem visa, la asa ceva, doar citind acest gen de carti, ori urmarind filmele care ne stimuleaza imaginatia.
    Cum eu nu prea am o imaginatie bogata, ma bucur sa citesc acest gen de carti, pentru a „visa”, la un fel de lume, care sa-i determine pe cei rai sa „uite” de rele, ori daca au savarsit asemenea fapte, sa existe „impartitori” ai dreptatii care sa-i traga la raspundere.
    E seara, destul de tarziu si am inceput si eu sa „visez”, cai verzi pe pereti, asa ca, o sa inchei commentul meu cu urari de bine si sanatate, iar tie Roxana, multumiri pentru acest frumos articol.

     
  2. bibliodevafiliala3

    Februarie 12, 2015 at 10:53 pm

    Cred că vorbeşti despre Twilight, adică Amurg, care a ecranizat un roman de mare succes a scriitoarei Stephenie Meyer. Una dintre cititoarele mele cred că învăţase cele patru volume ale cărţii pe de rost, pentru că a împrumutat de foarte multe ori cartea. Oricum ar fi filmul, despre care, fără un termen de comparaţie poate să-ţi placă şi să fie interesant datorită poveştii de dragoste imposibile, eu ţin parte cărţii şi de data asta. Dar comparativ cu această carte sau film, Cartea pierdută a vrăjitoarelor mi-a plăcut mult mai mult. Poate din cauză că are atât de multe informaţii de cultură generală, că face atât de multe trimiteri la întâmplări istorice, la oameni care au trăit. Este o poveste de dragoste frumoasă, dar nu este doar atât. Tocmai imaginaţia autoarei mi-a plăcut şi mie. Alegerea ei de-a oferi o viaţă obişnuită unui vampir, de ai acorda nemuririi sale un scop, o muncă de cercetare ce poate fi continuată peste timp, până la rezolvarea misterului, sau de a crea reţete de mâncăruri pentru vampiri 🙂 bazate pe explicaţii ştiinţifice, ei! asta este un plus. Acum voi ştii să tratez un vampir dacă voi avea unul 🙂 Mă gândesc că o vei citi şi pe urmă vom putea relua discuţia pe această temă. Vezi, apropo de ce scrii tu – despre imaginaţie şi faptul că un roman fantasy bun poate să-ţi împrumute o lume la care altfel nu ai visa – eu cred că oricâtă imaginaţie am avea, tot ne-ar place să vedem o lume creată de mintea altuia, să ne îmbogăţim spiritul, visele, să avem un plus faţă de ceea ce cunoaştem, ce putem să ne imaginăm. Mulţumesc mult pentru comentariu! Sper să citeşti şi să îţi placă cartea. Sunt chiar curioasă 🙂 Noapte bună şi numai bine şi ţie!

     
  3. Ritiu Maria

    Februarie 13, 2015 at 5:31 pm

    Da, ai dreptate, este vorba despre filmul Amurg, eu n-am citit aceasta carte si se pare ca, am un minus, in acest domeniu. Timpul imi va oferi posibilitatea de a face ceva in acest sens, adica sa ma apuc constiincios de citit si carti si din acest domeniu.
    Promit ca voi citi cartea prezentata astazi si apoi voi reveni pe blog, sa-ti spun parerea.
    Un gand bun si multa sanatate.

     
    • bibliodevafiliala3

      Februarie 13, 2015 at 5:40 pm

      Nu ştiu ce să spun. Nu cred că acesta ar fi un minus. Sunt convinsă însă că poţi uşor să repari acest eventual handicap. La un moment dat era o adevărată furie şi toţi adolescenţi (în special) citeau Stephenie Meyer. A mai scris o carte, ecranizată şi ea – Gazda. Este un SF în care o civilizaţie extraterestră vine să îi cucerească pe oameni, folosindu-i drept gazde (ei sunt un fel de viermi, paraziţi, care se instalează în creier). Unul dintre aceştia îşi dă seama de faptul că oamenii sunt mai mult decât un loc gol, că sunt special, îndrăgostindu-se de un om…. Interesant filmul, nu ştiu cât de exact sau bine realizat, pentru că nu am citit cartea – poate că am şi eu lacune :)) Eu zic să începi totuşi cu cartea vrăjitoarelor, este mai bine scrisă, după părerea mea. Un week-end plăcut şi multă sănătate şi ţie!

       
  4. Ely

    Februarie 15, 2015 at 7:29 am

    Imi amintesc ca am inceput sa citesc aceasta carte, dar , stiu ca dupa maxim 10 pagini am abandonat o . In ultimul timp cartile fantasy rar ies din tipare: un triunghi amoros, ingeri , o fata timida , neajutorata si un erou .Am inceput sa citesc fantasy cu jocurile foamei . Citesc acest gen dar imi plac cartile cu teme , intriga bine dezvoltate , cu personaje complexe.O carte fantasy care am citit o chiar saptamana aceasta si mi-a placut enorm este Elantris de Brandon Sanderson.

     
    • bibliodevafiliala3

      Februarie 15, 2015 at 1:50 pm

      Este adevărat că durează ceva mai mult de zece pagini ca să ajungă să devină extrem de interesantă. Descrierea bibliotecii, a felului în care Diana Bishop încearcă să nu se folosească de magie şi a motivelor pentru care o face, ţine ceva mai mult, către 20-30 de pagini. Această primă carte este bună, iar continuarea – Şcoala Nopţii, mi s-a părut şi mai bună. Intriga, ai să vezi, este bine dezvoltată, iar personajele bine prinse. Mulţumesc pentru recomandare! O să o trec pe listă, cu atât mai mult cu cât biblioteca o are achiziţionată.

       
  5. Simona

    Februarie 15, 2015 at 3:48 pm

    I nominated you for The Very Inspiring Blogger Award. Check it out here https://simonaprill.wordpress.com/2015/02/15/the-very-inspiring-blogger-award/

     
  6. shiki shiki

    Februarie 16, 2015 at 12:02 am

    tocmai am terminat-o. mi-a placut si nu mi-a placut. mi-a placut pentru ca imi place aproape orice fantasy daca nu e ingrozitor de prost scris, cum a fost house of night . nu mi-a placut pentru ca nu e scris prea bine , ritmul e lent si personajele nu prea convingatoare in special eroina care e de o prostie rara in multe situatii. m-a iritat la culme repetarea sintagmei-it’s not my tale to tell. folosita o data ,suna bine. repetata de aproape toata lumea a fost enervanta.nu are nimic in plus fata de alte carti cu vampiri, poate putina alchimie . nu inteleg de ce toata lumea spune ca twilight sunt proaste dar asta a avut o critica favorabila. si se mai si termina in coada de peste ca sa fie tacamul complet. dar am bombanit si am citit, sunt la volumul 2 acum 😀 . aaa si vampirul e un fel de amish 😛

     
    • bibliodevafiliala3

      Februarie 16, 2015 at 12:12 am

      Critică dură 🙂 Mie mi-a plăcut mai mult decât alte cărţi fantasy de genul ăsta. De ce amish? Sunt curioasă cum îţi place volumul 2. Mi-a mi-a plăcut mai mult. Pune cumva lucrurile la punct. Dar n-am scris despre volumul al doilea pentru că încă biblioteca nu îl are.

       
  7. shiki shiki

    Februarie 16, 2015 at 7:35 am

    deocamdata imi place si mai putin decat volumul unu dar vreau sa stiu ce se intampla pana la urma ( daca se intampla ceva ). sunt curioasa de ce spui ca astea sunt mai bine scrise decat twilight. cred ca traducerea i-a facut un serviciu autoarei, mie in engleza nu mi se par bine scrise dar deloc .

     
    • Drugwash

      Februarie 16, 2015 at 2:02 pm

      Întotdeauna am gîndit – şi am şi spus-o sus şi tare – că dacă vrem ca lucrurile să meargă bine în ţară – în orice ţară – trebuie să se afle omul potrivit la locul potrivit! Din păcate nu se întîmplă aşa. Căci iată adevărata critică de carte unde se află! Nu e la îndemîna oricui să citească atît traducerea în română cît şi opera în limba originală pentru a putea face o comparaţie şi a emite o părere cît mai corectă.

      Dacă ai fi practicat în mod oficial meseria asta, sînt convins că am fi avut cu toţii în biblioteci numai cărţi legate în fir de aur (la propriu şi la figurat). Sau poate doar praf şi cîteva bibelouri, cu grijă aranjate pe mileurile moştenite de la părinţi ori bunici…

      Nu sînt ironic. Cumva glumesc şi nu glumesc. Piaţa de carte a fost invadată de ciurucuri nu-se-ştie-cum publicate, fie autohtone fie aduse „din afară”, care au sufocat adevăratele opere literare – cele clasice sau puţinele care au fost, poate, scrise şi publicate recent. Sigur, nu mă refer la cartea prezentată în articol, dat fiind că nu am citit-o; în plus, se ştie că părerile sînt subiective, de cele mai multe ori.

      Dacă vrem să îndreptăm ce se mai poate îndrepta – dacă mai avem timp hărăzit pentru a exista pe planeta asta ca naţiune – atunci avem nevoie de oameni care să pună cu fermitate punctele pe Ü în toate domeniile. Iar cartea ca informaţie, ca educaţie, este printre cele mai importante.

       
      • bibliodevafiliala3

        Februarie 16, 2015 at 11:04 pm

        Ai dreptate, părerea pe care o ai asupra unei cărţi nu poate fi decât subiectivă. Dacă ţi-a plăcut eşti pro, dacă nu ţi-a plăcut eşti contra. Dacă nu este suficient de interesantă nu poţi s-o termini, ceea ce cred că este cel mai rău 🙂 Dacă nu-ţi place o carte şi totuşi o citeşti, cred că până la urmă îţi imaginezi într-un fel personajele, acţiunea. Te poţi gândi că le-ai fi scris altfel, că ai fi ales o altă exprimare, un alt decor dar probabil că măcar ideea cărţii te atrage, chiar dacă realizarea poate, din punctul tău de vedere, să şchioapete. Dar eu mă feresc de acele cărţi pe care le încep şi pot trăi extrem de liniştit şi dacă nu ştiu cum se termină, care este destinul personajelor. Am citit câteva asemenea cărţi pe care cu nici un chip nu am reuşit să le termin. M-am gândit că pot fi eu de vină, că le-am citit când nu trebuia, că nu le-am putut aprecia la justa lor valoare din motive subiective, obiective sau … orice fel de motive. Adevărul este că pe unele le-am recitit şi am rămas la fel de neimpresionată. Cartea despre care am povestit a fost una care mi-a plăcut. Nu ştiu dacă a fost mai bună sau mai proastă, a fost ultima de acest gen şi a avut un impact. Având în vedere că n-am citit originalul, este posibil să aibă Shiki Shiki dreptate, dar mie tot îmi place cartea 🙂 iar ei tot nu-i place 🙂 În schimb mi-a plăcut intervenţia ei, este un plus pentru că oferă un alt punct de vedere, la fel şi intervenţia ta, care apreciezi la justa valoare ceea ce face cât şi felul franc în care îşi susţine părerea. Exact asta îmi place şi mie la ea 🙂 şi de fapt şi la tine 🙂

         
      • Drugwash

        Februarie 17, 2015 at 2:00 am

        Pînă la urmă, în a plăcea sau nu ceva e vorba de gusturi şi de experienţă, iar tuşa finală e dată de modul de execuţie. În cazul unei cărţi, de stilul scriitorului şi bineînţeles de talentul său. 😉
        E adevărat însă că unele sînt atît de slabe încît nu reuşesc să creeze o conexiune cu cititorul, indiferent de criteriile de mai sus şi chiar de vîrstă.

        Despre traduceri am mai vorbit noi mai demult. Oricum e un subiect stufos. Mi s-ar părea totuşi extrem de nedrept ca un autor să fie ridicat în slăvi atunci cînd frumuseţea textului a fost crescută semnificativ de către traducător, care rămîne undeva în umbră.

        Şi eu am apreciat întotdeauna francii. Dar nu pe cei elveţieni! XD Şi apreciez în continuare căldura şi dedicaţia cu care îţi susţii pledoaria pentru carte. 😉

         
      • bibliodevafiliala3

        Februarie 17, 2015 at 9:28 am

        Mulţumesc! Cum pot eu să nu o susţin pe Deborah Harkness, când ea a vorbit atât de frumos despre bibliotecari şi biblioteci 🙂 Pe de altă parte, dacă tot am scris ceea ce am crezut este bine să nu îmi schimb părerea 🙂 Traducerile pot fi un plus sau un minus. Nu cred că această carte este comparabilă cu Mizerabilii, cu Pe aripile vântului sau cu Pendulul lui Foucault. Nici scriitoarea nu cred că ar susţine că a scris romanul perfect. Este vorba despre o carte dedicată mai ales tinerilor, care a avut un mare succes de casă şi care reuşeşte să fie credibilă mai ales datorită descrierilor locurilor, a personajelor întâlnite şi cum spuneam, a faptului că are frânturi de realitate îmbinate cu tot fantasy-ul. Mi-a plăcut că a ales o carte într-adevăr pierdută a Bibliotecii Bodleiene ca realitate pentru cartea vrăjită… Că probabil cartea este rătăcită pe rafturi, că n-a fost bine pusă la loc sau că a căzut între rafturi – este mai puţin important – creează însă iluzia că poate fi cu adevărat vrăjită 🙂

         
      • Drugwash

        Februarie 17, 2015 at 2:07 pm

        Da, important este ca mesajul scriitorului să ajungă la cititor. Şi uneori acel mesaj e cumva diferit faţă de ceea ce s-ar crede la prima vedere. Se pare că ai intuit o pate din el. 😉

         
      • bibliodevafiliala3

        Februarie 17, 2015 at 3:46 pm

        Da, de fapt şi scriitorul şi noi cei care îi recomandăm ne dorim acelaşi lucru – să se ajungă la carte. Cum e înţeles mesajul deja ţine de optica fiecăruia, de bagajul de cunoştiinţe cu care vine fiecare. Pentru cei care au citit multă carte despre alchimie, cabală (documentaţie serioasă) Cartea vrăjitoarelor face un popas scurt şi ineficient în acea lume, dar pentru cei care n-au auzit sau n-au aprofundat mesajul devine interesant, poate fi motivul pentru care vor căuta să se documenteze temeinic asupra subiectului.

         
      • Drugwash

        Februarie 17, 2015 at 3:54 pm

        Aşa este. Însă principalul mesaj este apropierea de carte, de poarta spre imaginaţie (şi) prin intermediul bibliotecilor. 😉

         
      • bibliodevafiliala3

        Februarie 17, 2015 at 5:53 pm

        Eu sper să fie precum spui şi noi să ne îndeplinim menirea şi să fim acea poartă spre imaginaţie despre care vorbeşti. Probabil că şi această poartă ca orice altceva, se construieşte în timp, cu efort şi cu răbdare, cu bani pentru achiziţia de carte şi muncă. Iar munca nu este doar de o singură viaţă, vor fi mereu alte vieţi care vor înlocui şi vor îmbunătăţii munca noastră, aşa cum sper că şi noi am făcut-o după ce am preluat-o de la colegii care au plecat, pentru că mereu vor exista oameni noi, tineri dispuşi să treacă prin acele „porţi” magice ale imaginaţiei.

         
      • Drugwash

        Februarie 17, 2015 at 6:08 pm

        Într-adevăr, ştafeta merge din mînă în mînă pentru Păstrătorii Cunoaşterii… Şi eu îmi doresc să ştiu Bibliotecile vizitate cît mai des şi de o gamă cît mai diversă de oameni dornici de a şti şi de a zbura, prin poarta larg deschisă, pe aripile imaginaţiei…

         
      • bibliodevafiliala3

        Februarie 17, 2015 at 6:55 pm

        Cu cât sunt mai mulţi, cu cât nivelul de cultură este mai ridicat, cu atât nivelul de trai este mai crescut. În Suedia mai mult de jumătate din populaţia activă are card de bibliotecă, iar la noi mulţi nu ştiu unde este clădirea bibliotecii sau ce este biblioteca, de fapt. Sperăm la mai bine şi facem eforturi.

         
      • Drugwash

        Februarie 17, 2015 at 7:17 pm

        Fie ele răsplătite! 🙂

         
    • bibliodevafiliala3

      Februarie 16, 2015 at 2:05 pm

      Eu nu le-am citit în original. Mie mi-a plăcut mai mult. Poate din cauză că povestea include multe alte informaţii de cultură generală decât simpla poveste de dragoste între un vampir şi o femeie, fie ea şi vrăjitoare. Poate că Twilight a fost prost tradusă 🙂 sau am citit-o eu demult.

       
  8. Drugwash

    Februarie 17, 2015 at 7:12 pm

    Dacă tot sîntem pe domeniul ocultului şi al altor tărîmuri, pe Theo Anghel ai citit-o, cu a sa „Am murit din fericire: Întoarcerea”? I-am propus să-ţi trimită un exemplar-două spre analiză, dar e ruşinoasă. 🙂 Ce zici? 😉 Eu n-am ajuns s-o citesc, aştept s-o scape barza din cioc. 😀

     
    • bibliodevafiliala3

      Februarie 17, 2015 at 7:32 pm

      N-am auzit, n-am citit! Nu am avut până acum cărţi de la această editură. Dar, din ceea ce am citit pe net, pare o carte amuzantă şi interesantă pentru tineri şi este cu atât mai bine cu cât se pare că autoarea (autorul) este român. Voi spune colegilor de la achiziţii şi de această carte, mulţumesc!

       
      • Drugwash

        Februarie 17, 2015 at 10:09 pm

        Da, e româncă, trăitoare pe meleaguri româneşti, fată bună (da’ să n-o superi că e Scorpion şi înţeapă 😛 😀 ) Să vedem ce-i poate pielea pana. 🙂 Săru’ mîna de interes! 😉

         
      • bibliodevafiliala3

        Februarie 17, 2015 at 10:27 pm

        Eu îţi mulţumesc!

         
      • Drugwash

        Februarie 17, 2015 at 11:09 pm

        O, pentru puţin. Sper ca totul să iasă bine, pentru toată lumea. 🙂

         
  9. Ritiu Maria

    Martie 3, 2015 at 5:51 pm

    Am terminat de citit Cartea pierduta a vrajitoarelor si chiar mi-a placut.
    Nu credeam anterior ca, as putea sa citesc acest gen de literatura insa, citind cartea recomandata de tine Roxana, m-am bucurat ca imaginatia scriitorilor este asa de bogata si personajele create in roman, sunt credibile, sunt inteligente si cu abilitati, la care am achiesa si noi muritorii.
    Informatiile multiple pe care le aduce cartea, din epoci stravechi, inchistarea de care dau dovada comunitatile de vampiri, vrajitoare si demoni, de a nu se amesteca intre ei, ne face sa ne gandim la unele reguli impuse societatii si in epoca actuala, muritorilor de rand.
    Stabilirea unor reguli de catre Congregatia celor 3 grupuri neomenesti, de a se tine departe unii de altii si sanctiunile care sunt aplicate, te fac sa te gandesti la ce au fost oamenii in stare sa faca atunci cand, au ars pe rug oameni de stiinta, care au contrazis, prin operele lor, ceea ce religia propovaduia, ori arderea pe rug a asa ziselor vrajitoare, care de fapt erau persoane cu abilitati deosebite, de a prevedea viitorul ori de a-i trata pe oameni, in alt mod decat cel gasit de medicina alopata, din vremurile respective.
    Cartea pierduta, cautata si jinduita de toate cele 3 comunitati, face ca povestea de dragoste dintre un vampir si o vrajitoare, sa fie electrizanta, sa te faca sa-ti doresti ca aceea dragoste sa fie materializata, tinand seama ca ea ramane, pana la sfarsitul cartii doar platonica.
    Am trecut deja la volumul 2 dar, tin secret ce se intampla in continuare, pana o sa ne prezinti intr-un articol, la fel de bun ca, toate pe care deja ni le-ai facut cunoscute, sa vad daca opiniile noastre coincid.
    Un gand bun si multa sanatate.

     
    • bibliodevafiliala3

      Martie 3, 2015 at 6:37 pm

      Mă bucur mult că ţi-a plăcut! Cu atât mai mult dacă este prima carte fantasy pe care ai citit-o. Mă gândesc că de acum şi de acest gen te vei simţi apropiată. Oamenii refuză uneori din necunoştiinţă de cauză, alteori pentru că li se pare că nu este ceva ce li s-ar potrivi sau place, din ceea ce au auzit. Totuşi eu zic că gusturile se pot „imbogăţi” şi dacă eşti deschis la nou, vei avea (şi) surprize plăcute. Mi-a plăcut şi mie povestea de dragoste dintre Diana şi Matthew. M-am gândit şi eu la epocile sumbre în care s-au omorât oameni pentru nimic, iar alţii au fost condamnaţi fără să fie de vină. Persecuţia religioasă, vânătoarea de vrăjitoare, arderea pe rug a tuturor celor care aveau idei şi vedeau mai mult decât strict ceea ce permitea biserica dar mai ales faptul că toate acestea se făceau în numele Domnului, mă îngrozesc chiar şi acum. Poate că nu-i o carte în care sunt „vampiri clasici” iar dieta lor poate fi comestibilă chiar şi unui muritor de rând 🙂 dar mie mi-a plăcut poate tocmai de aceea mai mult. Oferă o explicaţie existenţei acestora, mult mai interesantă decât cele de până acum. Modificarea genetică, spre care vor tinde generaţiile următoare, poate fi altfel înţeleasă aici. Mă bucur că ai revenit cu comentariul la finalul cărţii şi promit să scriu o postare şi pentru cel de-al doilea volum 🙂 ca să poţi să ne spui părerea şi despre acesta. Multă sănătate şi numai bine şi ţie!

       
  10. Ritiu Maria

    Martie 3, 2015 at 8:16 pm

    🙂 C red ca, putem cu totii sa invatam sa ne placa si alte genuri literare.

     
  11. myapanda

    Aprilie 10, 2015 at 10:54 pm

    Wow. Am cumparat-o cu aproximativ un an in urma si nu am crezut nicodata ca e atat de interesanta. Este una dinre acele putine carti pe care le-am cumparat si dupa “le-am lasat sa moara”. Cu siguranta o voi citi in urmatoarele 3 luni…

     
    • bibliodevafiliala3

      Aprilie 10, 2015 at 11:07 pm

      Mi-ar place să ştiu părerea ta. Îţi scrisesem un răspuns detaliat dar scriu pe laptop şi dau tot cu stângul în dreptul şi am şters mesajul înainte de-al posta. Îţi voi răspunde mai „aprofundat” mâine, dar vroiam să ştii că ţi-am citit mesajele şi voi reveni asupra lor.

       
      • myapanda

        Aprilie 10, 2015 at 11:49 pm

        Multumesc.

         

Aştept răspunsul tău!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: