La mulţi ani şi la cât mai multe lecturi bune în 2014!

Acum în prag de nou an, am o urare din suflet pentru toţi cei care citesc şi mă citesc: Să aveţi parte de un an cât mai bun, mai interesant, plin de inspiraţie, cu timp pentru cărţi şi filme bune! Sper ca anul acesta să fie un an bun în tot ceea ce intreprindeţi (intreprindem, că trebuie să mă includ).

Dacă mă gândesc la anul ce-a trecut, vreau să încep prin a vă mulţumi pentru că m-aţi vizitat, că m-aţi citit, că aţi ales să participaţi la Clubul de lectură. Sunt fericită că din ce în ce mai mulţi tineri decid să urmeze acest blog. Bine aţi venit Puştoaica citeşte, Oana’s blog,  sau Amy de la Book Lighter. Sunt doar câteva nume dintre ultimii tineri şi foarte tineri înscrişi pe blog. Le mulţumesc tuturor celorlalţi care au decis că este un bun popas, aici la mine. Sper ca în anul care vine să prindă curaj să comenteze şi alţii care sunt abonaţi vechi, să participe la discuţii şi în acest fel să pot premia intervenţiile lor. M-am bucurat că am reuşit să atingem şi să depăşim 100000 de vizualizări de la înfiinţarea blogului (din care 70000 sunt din 2013). După statistica realizată de WordPress – cea mai accesată recenzie a acestui an este De veghe în lanul de secară – de J. D. Salinger la Clubul de lectură “Să povestim despre-o carte”, care a fost vizualizat de 4718 ori, cu o medie de 17 vizualizări pe zi. Este şi unul din cele mai dezbătute şi comentate romane dintre cele pe care le-am citit la Clubul de lectură „Să povestim despre o carte”. Cel mai comentat articol rămâne tot cel scris în 2012, despre romanele „Cireşarii” ale lui Constantin Chiriţă,  iar cel mai vizualizat articol este Proverbe, maxime şi cugetări celebre – unde doar anul trecut am atins aproape 9000 de vizualizări. Eu, sunt încântată mai ales de reuşita pe care a avut-o clubul de lectură şi sper că şi în acest an să participaţi, să comentaţi, să citiţi şi să povestiţi împreună cu mine despre cărţi. Vă mulţumesc tuturor celor care aţi făcut asta şi până acum. WordPress a făcut un clasament cu comentatorii de top, de aceea vă mulţumesc pentru fidelitate: Shiki Shiki, Beausergent, Drugwash, Riţiu Maria şi Mixy.

La final de lună ianuarie, la clubul de lectură, vă amintesc că vom povesti, aşa cum s-a stabilit, despre romanele scriitoarei Helen Fielding: Jurnalul lui Bridget Jones şi Bridget Jones la limita raţiunii şi despre ecranizările acestor romane: Bridget Jones Diary (2001) şi Bridget Jones: The Edge of Reason (2004).

Pentru viitoarele lecturi, chiar săptămâna viitoare voi pregăti un sondaj în urma căruia se va stabili lectura lunii februarie şi pe cea pe trimestru (final de martie). Dacă aveţi propuneri puteţi să le scrieţi în comentariile la acest post. Cu acestea, închei sperând că vom fi şi anul acesta împreună, chiar dacă e doar la modul „virtual”.

 

Peregrin prin Salonul Editurilor Hunedorene 2012 (1)

„Nu ştiu alţii cum sunt”, dar eu când mă aflu între atâtea cărţi frumoase, noi şi mirosind încă a proaspăt tipărit nici nu ştiu când trece vremea. Anul acesta, la Salonul Editurilor Hunedorene, am fost pentru prima dată un simplu vizitator, cumpărator şi am participat pentru că asta mi-ar fi plăcut să fac, chiar dacă lucrez sau nu la bibliotecă. Am scris că abia aşteptam momentul acesta, cu atât mai mult cu cât au venit mai multe edituri ca niciodată. Aşteptarea mea n-a fost zadarnică şi singura problemă a fost că aş fi cumpărat mult mai multe cărţi decât am făcut-o. Criteriul după care le-am ales pe cele pe care le-am cumpărat a fost, în cazul unora, primul impuls, în cazul altora o caldă amintire pe care le-o păstrez autorilor. Pe unele le-am luat pentru a le face cadou, iar altele pentru că am citit recomandările făcute pe alte bloguri. Oricum ar fi, eu mă bazez pe bibliotecă să cumpere toate celelalte cărţi pe care nu le-am putut achiziţiona, pe care am simţit nevoia să le frunzăresc, să le citesc, să le am. Este greu să alegi când ai de unde alege. Despre cărţile achiziţionate voi scrie pe rând pe acest blog. Acum mi-ar place să vă descriu frumuseţea întregii manifestări. Locaţia, Deva Mall, este foarte potrivită acestui Salon, spaţiul dedicat (Salle d’Or) fiind generos şi foarte frumos. Cu toate că spaţiul sălii este mare, având în vedere numărul mare de edituri, a fost firesc să fie acaparat şi holul, aşa că încă înainte de intrarea în sală faci primul popas – cărţi bune, muzică la fel de bună şi oameni amabili.

Matematica îngerului

Monografia Judeţului Hunedoara

Am participat şi la câteva prezentări ale unor edituri şi lansări de carte. Chiar când am intrat era prezentată Editura Emia şi cartea doamnei Paulina Popa, Matematica îngerului. Multă lume, frumoasă prezentare şi la final Editura Emia a premiat cu Ordinul de „Cavaleri ai Cărţii” în Ţinutul EMIA pe d-nul director Sebastian Bara, pe d-na Denisa  Toma şi pe domnii Ioachim Lazăr, Liviu Lazăr, Vasile Ionaş pentru activitatea lor în slujba culturii şi care fac parte din colectivul redacţional care a editat Monografia Judeţului Hunedoara . N-au fost însă singurii premiaţi ci au fost acompaniaţi de oameni aleşi, scriitori care au fost publicaţi de Editura Emia: Florea Uliu şi Florin Măceşan, Ciprian Dacian Drăgan, Florin Dobrei, Vasile Ionaş, Dumitru Tâlvescu, Mihai Cimbru, părintele Pantelimon Tîrban, Camelia Enăchiţă Stoicescu, Didina Botgros, Nicolae Cristea, Lazăr Plăcintă, Dănuţ Drăgulescu şi alţii.

Aurel Pantea

Nimicitorul

La Editura Limes m-am bucurat să-l regăsesc şi să particip la prezentarea ultimei apariţii editoriale a domnului Aurel Pantea, unul din poeţii contemporani pe care îi citesc cu interes şi care reuşeşte să mă pună pe gânduri prin temele abordate, citindu-l cu mare plăcere. Pe lângă faptul că este şi un critic literar cunoscut, pentru mine este, în acelaşi timp, unul din profesorii greu de uitat pe care i-am avut în timpul facultăţii. M-am bucurat să-l revăd, să-l ascult citind din compoziţiile proprii şi am făcut o călătorie prin timp, amintindu-mi cu drag de zilele pe când băteam săptămânal drumul spre Alba Iulia şi mă pregăteam intens pentru examene.

Şarama

În braţe străine

De la Editura Tritonic, domnul Bogdan Hrib a fost, ca întotdeauna convingător, vorbind despre cărţile scoase de această editură, de colecţiile de care ştiam şi care se continuă cu noi apariţii editoriale. Am fost încântată că a apărut o nouă carte a Oanei Stoica Mujea, Şarama. Cumpărasem anterior o carte poliţistă de-a ei, Parfumul văduvei negre, care mi-a plăcut, a fost antrenantă şi plină de suspans de la prima la ultima pagină. Am înţeles că Sarama face parte dintre cărţile fantasy ale autoarei. M-am bucurat să regăsesc cartea Andrei Pavel, al cărei blog îl urmăresc şi pe care mă bucur s-o pot readuce din nou în atenţia voastră. Scriitoare care este încă elevă de liceu – a fost publicată în Colecţia Crime Scene, romanul ei de debut, În braţe străine, fiind câştigătorul premiului Crime Scene Writers Club pentru cel mai bun roman trimis la concursul de manuscrise. Am cumpărat această carte şi abia aştept să o citesc şi să vă povestesc despre ea.

Având în vedere că eu nu fac prezentarea editurilor, că nu am fost prezentă la toate aceste lansări şi prezentări, sper din suflet să nu rănesc pe nimeni scriind despre unele edituri şi nemenţionând altele. Este firesc ca eu, ca simplu cititor, să am preferinţe, dar voi, cei care mă citiţi sau care aţi fost la manifestare, sper să mă completaţi, să amintiţi editurile care v-au făcut vouă cu ochiul, care v-au încântat şi ale căror titluri v-au făcut să deschideţi sufletul şi buzunarul. Iar dacă n-aţi participat la Salonul Editurilor Hunedorene, dar aţi fost la alte târguri de carte unde aţi fi fost atraşi de o carte sau alta, puteţi să menţionaţi titlurile, editurile care vă plac. O să continui pe această temă, prezentând alte edituri de la care am cumpărat cărţi, sau ale căror titluri m-au făcut curioasă, în articolul viitor. Vă las să priviţi câteva imagini pe care le-am găsit pe Youtube şi care fac mai mult decât cuvintele. Sursa este Dan Orghici.

Despre manifestare puteţi citi ce au scris alţii

Părerea mea! – blog ; City News.ro ; Servus Hunedoara,  Ziarul Hunedoreanul, Adevărul.ro, Glasul Hunedoarei

 

Citindu-i pe alţii – recomandările de lectură ale altor bloguri

Am citit ce i-a determinat pe alţii să se apuce de scris, ba chiar am scris şi eu cum am început să scriu acest blog. Motivele noastre pot fi diferite, dar faptul că ne place să scriem, să transmitem informaţii sau pur şi simplu să comunicăm altora gândurile noastre este un factor comun. Tocmai când am scris, într-unul din comentariile mele, că în ziua de azi oamenii citesc mai puţin, iar bibliotecile au pierdut din cititori, poate, din cauza factorilor multipli, cum ar fi televiziunea, internetul, munca susţinută sau toate acestea cumulate, am descoperit că sunt tineri de toate vârstele, care nu doar citesc, dar şi scriu foarte bine. Sunt extrem de mândră de ei şi mă bucur că, pe lângă faptul că citesc îşi doresc să împărtăşească plăcerea lecturii cu ceilalţi, sfătuindu-i, recomandându-le ce să citească, ce filme să privească, oferindu-le sfatul necesar al unui cunoscător, sau pur şi simplu al unui iubitor de lectură sau cinema.

Ce facem noi când citim? Recreem în minte lumea descrisă de un scriitor. Imaginaţia noastră aduce la viaţă povestea scrisă, care altminteri ar sta închisă între coperţile unei cărţi. Cam asta face şi regizorul, doar atât că el are mijloacele necesare să pună pe ecran povestea, aşa cum o vede el, cum o înţelege. Un regizor bun poate să arunce lumină asupra evenimentelor principale, poate să le ceară actorilor să joace într-un anumit fel o scenă. Iar filmul poate, prin toate aceste lumini, direcţii regizorale să capete forma care să aducă succesul, la fel de bine cum poate fi un insucces răsunător. Când, însă, citim o carte, dacă aceasta ne place, în mintea noastră succesul este întotdeauna garantat. Nu toţi putem însă, să transmitem ceea ce ne-a plăcut. Aşa cum nici un regizor poate nu reuşeşte să o facă. Nu este suficient să spui – asta este o carte bună – ţi-o recomand. Poţi face asta cu cei foarte apropiaţi şi care îţi cunosc gusturile. Eu zic că sunt printre noi adevăraţi critici literari care simt pulsul unei cărţi, care ştiu să apese acele „butoane” necesare pentru a ne convinge să citim o carte. Eu am găsit pe diferite bloguri asemenea deosebiţi şi talentaţi tineri, sau mai puţin tineri, care au scris atât de frumos despre cărţile citite, încât m-au convins şi pe mine să le citesc pe acelea pe care nu le-am citit şi eventual să-mi aduc cu plăcere aminte de celelalte pe care deja le citisem. De ce este importantă o recenzie bună, una care să te îndemne la lectură – poate pentru că, aşa cum am citit pe un afiş, „Toţi suntem cititori, doar n-am găsit încă cartea potrivită”.  Citiţi, ce vă face plăcere, având la alegere câteva bloguri şi câteva recenzii din fiecare blog.

Vă recomand blogul lui Sayuki, care, potrivit vârstei, are multe recenzii realizate cărţilor fantasy, dar care m-a surprins plăcut pentru recenziile făcute la cărţile clasice cum ar fi Pânza de păjanjen a lui Cella Serghi, Jane Eyre a lui Charlotte Brontë sau poliţiste, tot clasice, cum ar Cadavrul din bibliotecă a lui Agatha Christie.

Un tânăr care scrie bine şi face recenzii extrem de interesante citind fără discriminare toate genurile de cărţi, chiar dacă lui îi plac, îndeosebi, cele fantasy, este Sorin-Lucian Berbecaru al cărui blog, Recenzii beletristice, îl recomand cu căldură. Câteva recomandări extrase din acest blog: Istoria lecturii de Alberto Manguel, Spre far de Virginia Woolf sau ceva fantasy, cum este Urzeala tronurilor a lui George R.R. Martin.

Am găsit un blog scris excepţional şi care, având vechime, are adunate multe recenzii şi recomandări de cărţi bune. Se numeşte simplu Blog de cărţi, iar autoarea lui, Adina Barvinschi, a scris multe recenzii şi pentru revistele de profil, cum ar fi Suspans.ro sau  Nautilus. Vă recomand cu căldură acest blog, unde vă puteţi alege după preferinţă lecturile. Eu vă recomand câteva articole care mi-au plăcut: The Help (de Kathryn Stockett), Bărbatul făcut din bucăţi  (de David Lodge), The Other Boleyn Girl (Philippa Gregory) titlul în română fiind Surorile Boleyn (filmul inspirat după această carte poate fi împrumutat de la biblioteca noastră) iar titlul în maghiară al cărţii, deţinută de fililala noastră, fiind  A másik Boleyn lány.

Un blog foarte bine scris, pe care l-am recomandat mereu pe acest blog, atât pentru calitatea scrierii cât şi pentru cărţile despre care scrie, este şi Fructitza – carte şi film. Din acest blog am extras doar câteva recenzii de carte, vouă rămânându-vă să vedeţi, dacă doriţi restul: Fiul cuvintelor de Iris Murdoch, o autoare nu foarte uşor de descifrat şi mai ales de prins în cuvinte, tocmai de aceea este şi mai lăudabilă recenzia realizată; pentru a urmări povestea continuată de Philippa Gregory – vă recomand să citiţi recenzia făcută cărţii Moştenirea Boleyn; iar pentru final am lăsat recenzia cărţii Aleph a scriitorului Paulo Coelho, un autor al momentului. Mi-a plăcut mult recenzia acestei cărţi, de altfel îmi plac recenziile scrise pe acest blog, şi mi-a rămas ca un lait-motiv pasajul „Aleph nu se poate explica, însă se trăieşte la intensitate maximă!”

Închei aici, pentru moment, incursiunea în lumea blogurilor şi a recenziilor de carte. O să vă mai aduc în atenţie asemenea bloguri, sau altele care prezintă într-un mod excepţional filme. La final v-aş întreba – ce anume v-a determinat să scrieţi, ce vă place să citiţi când intraţi pe net şi ce mi-aţi recomanda să citesc pe viitor?

 

Carte, muzică şi film – gusturile ce ne definesc

Pornind de la aticolul precedent, m-am gândit că sunt sunt definitorii muzica care îţi place, filmele pe care le vizionezi şi, probabil, cărţile pe care le citeşti. Dacă asculţi muzică se poate să îţi placă mai mult un anumit gen, să îl preferi într-o anumită stare de spirit. Totuşi dacă te limitezi la un singur gen muzical, cred că rişti să devii şi tu mai limitat. Renunţi, în felul acesta, de a explora, de a căuta ceva nou, de a vedea dacă şi altceva ce s-ar putea să-ţi fie pe plac, sau care să te emoţioneze la fel de mult, ba poate chiar mai mult. Pentru mine definitorie este secvenţa din filmul Pretty Woman / Frumuşica, când fata e dusă la operă, fără să fi ascultat vreodată acest gen. A văzut şi ascultat Traviata a compozitorului Giuseppe Verdi, operă a cărei poveste pleacă de la romanul Dama cu camelii a lui Alexandre Dumas, fiul. Aici, este vorba tocmai despre o femeie de moravuri uşoare, care se îndrăgosteşte. Romanul este deosebit. poate tocmai pentru că autorului i s-a întâmplat să se îndrăgostească de o femeie de acest gen. Iar muzica îţi intră cu atât mai bine la suflet cu cât este, într-un fel, şi povestea de iubire a lui Verdi cu Giuseppina Strepponi. Muzica povesteşte trista poveste atât de bine iar Julia Roberts a reuşit să fie extraordinară în interpretarea acelor secvenţe. „Frumuşica” a reacţionat emoţional, a înţeles din muzică povestea şi a trăit-o. Poate că mai mulţi dintre noi ar putea lua exemplu şi ar putea da muzicii bune o şansă. Eu iubesc muzica bună – îmi place jazz-ul, rock-ul, muzica clasică (Verdi, Beethoven, Mozart, Ravel, Chopin, Enescu… şi lista este extrem de lungă), muzica populară, muzica lăutărească. Cu cât asculti mai multe genuri, cu atât mai complet eşti ca om şi îi înţelegi mai bine pe ceilalţi. Muzica oferă un fel de conexiune în lume pe care nici o altă artă sau fel de comunicare nu-l are, pentru că nu are bariere de limbă şi este, spre deosebire de pictură sau sculptură – un mod prin care te poţi manifesta alături de alţii.

La fel, zic eu, este dacă citeşti un singur gen lectură indiferent dacă este beletristică ori non-beletristică. Dacă citeşti numai non-beletristică – pentru documentare, pentru învăţare sau pentru serviciu, uiţi să te relaxezi prin lectură, să îţi dezvolţi imaginaţia. Percepi lectura ca învăţare sau obligaţie şi imediat ce nu mai ai nevoie, nu mai citeşti. Iar dacă citeşti numai un gen de romane rişti să fii plictisit, rişti ca lectura să devină previzibilă şi să renunţi să mai citeşti. Recent am discutat cu mai mulţi oameni, foşti cititori de-ai mei. Au citit mult şi acum, din cauza lipsei de timp au ajuns să citească doar în concedii. Dacă asta se întâmplă cu iubitorii de lectură, ce se întâmplă cu cei cărora lectura le este indiferentă, în cel mai bun caz? Mie, spre exemplu, îmi plac multe genuri de lectură, deşi am avut perioade în care am citit cu precădere un anumit gen literar. Acum am întotdeauna câteva cărţi începute în genuri şi de dificultăţi diferite. Citesc în funcţie de dispoziţie sau de starea de oboseală. Daca citesti un singur gen de cărţi, nu stiu dacă acel gen te defineşte, dar defineşte ceva din tine şi poate că în timp se ajunge la o limitare, la o lipsă de orizont. Este ca şi când te-ai uita la acelaşi apus de soare – identic în fiecare zi. Oricât de frumos ar fi, după un timp tânjeşti să vezi nişte nori pufoşi, să vezi cerul înourat, plouând, ningând, să fie ceva ieşit din rutina zilnică. Cu cât este mai largă paleta, cu cât citeşti mai multe genuri sau cărţi din domenii diferite cu atât te împlineşti sufleteste, te dezvolţi intelectual, îţi completezi din lacune. Muzica bună are acelaşi efect. Pentru momente diferite, fiecare poate alege genuri de muzică diferită. Pentru fiecare moment al vieţii există un sunet, pentru fiecare anotimp un cântec, pentru fiecare viaţă o simfonie… sau o operă bufă (depinde de viaţă).

Plecând de la aceleaşi premise cred că noi toţi privim mai multe genuri de filme. Este patologic, însă, să te uiţi doar la un singur gen de film – devine chiar suspect. Te întreabă lumea, mai ales dacă se întâmplă să vezi doar horror-uri… sau numai filme siropoase. Ce-ai păţit? Ce ţi s-a întâmplat? Ai probleme? Eşti îndrăgostit? Toţi avem, poate, un gen preferat, cu toate astea cea mai mare parte din noi ne uităm şi la filme de acţiune, privim alături de familie şi filme pentru copiii şi adolecenţi, suspinăm la o dramă, ne uităm, noaptea târziu cu prietenii, la un horror şi râdem de speriturile fiecăruia. Este firesc aşa – deci ar fi normal să procedăm aşa şi cu muzica sau cărţile.

Aş fi curioasă tu ce părere ai?

De aceea vă întreb şi pe voi : Absolut obişnuit, Alex Bodoli, Almanahe, AnzhelaMovies, Emil Călinescu, ChGabriela, Cinemagazin.ro, Laura Meleacă – Cinemateca Trisk, Colţu’ cu muzică, Convieţuire, Cronicile unui psihoterapeut, Andreotti – Cu capul în nori (La Boheme), Filme şi cărţi, Fructitza, Innerspacejournal, LaFeeBlanche, Pensionarul, Ştefania,  Teo Negură, Şiraguri de mărgele,  Blogul micului Burlac