RSS

Spuneţi-mi Jake! de Jake Marcionette – recomandare de lectură

16 Feb

spuneti+mi jake Astăzi vreau să vă plimb prin minunata lume a copilăriei şi să prezint cartea unui foarte tânăr scriitor american, Jake Marcionette, Spuneţi-mi Jake! Apărut la Editura Trei, în traducerea lui Carmen Ciora şi bucurându-se de ilustraţia lui Victor Rivas Villa, romanul pe care l-am citit foarte rapid, este alert, amuzant, ironic şi autobiografic. Autorul relatează cum, pentru că tatăl sau a primit un job mai bine plătit în celălalt capăt al Statelor Unite, au fost nevoiţi să se mute din însorita Florida în înneguratul „ţinut al lui Mary” (Maryland, SUA). Aici o nouă şcoală cu alţi copii pe care trebuie să-i câştigi, cu alţi profesori pe care trebuie să-i impresionezi. Cum faci asta? Jake are tot felul de reguli ale „Extraordinarităţii” pe care se străduieşte să le aplice. Ca să fie totul mai greu – părinţii par să fie desprinşi de pe planetă şi reuşesc să te facă de râs de faţă cu alţi copiii, iar sora ta mai mare este un adevărat şi redutabil adversar care te ţine mereu cu garda sus, mereu atent să aplici toate acele reguli pentru a putea să-i faci faţă. Eu recomand această carte tuturor părinţilor care au copiii în şcoala generală şi bineînţeles copiilor de aproximativ această vârstă. Sunt sigură că atât părinţii cât mai ales copiii se vor amuza citind păţaniile lui Jake. De fapt cred că o recomand copiilor de toate vârstele, pentru că mie una, chiar dacă nu sunt copil şi nici nu mai am copii de vârsta lui Jake, tot mi-a plăcut.

Jake Marcionette si Avatarul sau din Just JakeDacă despre carte nu vreau să scriu foarte multe ca să nu fiu spoiler şi să vă fac curioşi să o citiţi, pot cu siguranţă spune câte ceva despre autor. Acesta a început să scrie pe când era foarte „mic”, în şcoala generală, mai mult ca o pedeapsă a mamei sale (care îi cerea să scrie cam o oră şi jumătate zilnic), care, dacă ar fi să-l credem pe Jake, a vrut „conform planului ei malefic” să-i distrugă vacanţa de vară. Deşi a fost obligat mai întâi, a început încet, încet să-i placă aşternerea ideilor pe hârtie, iar primul său roman (adică Just Jake / Spuneţi-mi Jake!) l-a terminat la vârsta de 12 ani, când era elev de clasa a 6-a, aceiaşi vârstă cu a personajului principal din cartea sa. Căutând pe Google a aflat că pentru ca să-şi publice romanul trebuie să aibă un agent literar care să-l reprezinte şi să-i găsească o editură dispusă să-l publice. A sunat la mai multe agenţii care, atunci când au vorbit şi şi-au dat seama că vorbesc unui copil i-au spus că este devreme să vorbeşti de publicare la asemenea vârstă. Au fost poate mai mult de 12 agenţi care l-au refuzat, dar cel care a avut răbdarea şi flerul să-l asculte a fost Dan Lazar de la Write’s House şi lui poate să-i mulţumească pentru că a ales să creadă în el. Deşi, succesul a fost, bănuiesc al amândoura pentru că agentul literar ia cotă parte din contractul pe care autorul îl încheie cu editura. Ulterior a fost căutată şi găsită editura, care este compania Grosset & Dunlap, un imprint al Grupului editorial Penguin Books. Lui Jake i-au trebuit cam 2 ani de la terminarea propriu zisă a cărţii, până să o vadă în librării, în 2014. Cei care au avut încredere în acest copil talentat, au avut noroc pentru că romanul a ajuns să fie pe locul 7 al listei de bestseller-uri pentru copii de pe lista ziarului New-York Times. Copiii care au apreciat cărţile scrise pentru ei de persoane adulte (cum ar fi Jeff Kinney cu:seria Jurnalul unui puşti ori James Patterson cu seria sa: Generala, cei mai naşpa ani din viaţa mea) au ajuns să aprecieze şi mai mult o părere sinceră şi teribil de proaspătă venită de la unul de-o vârstă cu ei. Chiar dacă nu este singurul autor foarte tânăr care să fi fost publicat (exemplul elocvent ar fi Flavia Bujor de naţionalitate româncă, domiciliată în Franţa şi care la aceiaşi vârstă a publicat la editura Harper Collins,The Prophecy of the Stones / Profeţia pietrelor) este cu siguranţă primul care şi-a găsit singur, la o asemenea fragedă vârsta, un asemenea contract foarte avantajos. Părinţii s-au trezit că Jake le spune că au de semnat contractul pe care l-a încheiat cu editura. Au fost peste măsură de uimiţi, iar mama lui deşi este foarte mândră de succesul pe care copilul ei îl are, se teme pentru el din cauza amplorii pe care o iau lucrurile. Jake scrie acum cea de-a doua carte din serie şi este asaltat de presa scrisă şi vorbită, de asemenea este invitat de şcoli din diferite colţuri ale SUA ca vorbitor motivaţional, unde îşi împarte experienţa dobândită elevilor de vârsta sa, despre cum poţi să găseşti succesul şi ce trebuie să faci pentru asta.

Despre această carte am vorbit în cadrul emisiunii „O carte pe săptămână” pentru Click-News.ro, înregistrare pe care o găsiţi pe pagina VIDEO BLOG

Question mark of booksÎntrebarea de final a bibliotecarului: Ce părerea aveţi de succesul pe care Jake Marcionette l-a avut? Dacă eraţi în locul agentului literar şi v-ar fi sunat un copil ce aţi fi spus? Ce părere aveţi despre vorbitorii motivaţionali în genere, dar în cazul particular al lui Jake? Dacă copilul dumneavoastră ar veni într-o zi să vă spună că şi-a negociat un contract pe bani mari ce aţi crede, ce aţi face?

Anunțuri
 

Etichete: , , , , , , , ,

13 răspunsuri la „Spuneţi-mi Jake! de Jake Marcionette – recomandare de lectură

  1. Ritiu Maria

    Februarie 16, 2015 at 11:00 pm

    Se pare ca, lumea copilariei ofera multe pentru ca, imaginatia copiilor este atat de activa si cu atata detasare sunt in stare sa scrie, ceea ce simt, fara a se gandi ca si-ar putea „pierde” respectul celor din jur, daca o dau in bara si cred ca, tocmai acest lucru fascineaza pe orice fel de cititor, fie el tanar sau la orice alt timp al existentei sale.
    Daca cineva are talent, acesta poate sa apara la orice varsta si daca mai are si perseverenta, imposibil sa nu se remarce, ceea ce face- fie ca scrie, fie ca picteaza, ori face muzica sau orice alt fel de activitate ce poate sa se remarce in domeniul acesta, atat de ravnit si atat de dificil, al artei.
    Cred ca, acei editori, care n-au avut rabdarea sa citeasca manuscrisul si l-au respins, doar pentru ca, era vorba de un copil, care a vrut sa publice o carte, pe care a scris-o, si-au dat seama de greseala facuta, atunci cand au ctit cartea publicata de altii mai „curajosi”.
    Cred ca o sa citesc cartea, m-ai facut curioasa si sunt convinsa ca, o sa ma aflu si eu, pentru un timp, in lumea copilariei si a acelor „catastrofale” necazuri cu care te confrunti, fiindca adultii, nu te inteleg, iar sora ta, nu-ti sta aproape si astfel aceste „tragedii”, ma vor arunca afara din cotidian si ma voi simti, din nou, copil.
    Succesul a fost binemeritat, lucru ce a fost apreciat de cititorii care „se inghesuie” sa cumpere cartea, precum si de critica.
    Daca unul din copii mei ar fi venit acasa, cu un contract pentru munca facuta de el, as fi fost fericita si l-as fi sustinut, asa cum este necesar sa faca orisice parinte dar, as fi avut grija ca, sa faca si in continuare acest gen de activitate, dar nu ca o constangere ci, de placere, indrumandu-l sa-si creeze timp si pentru activitati specifice copilariei, pentru destinderea propriu zisa.
    Cred ca, am raspuns si la intrebarile tale, precum si la cele ce mi s-au creat mie in minte, atunci cand m-am gandit la provocarea pe care ne-ai pus-o azi, pe blogul tau, indemnandu-ne sa citem, una din cartile care au avut succes, cu toate ca, putin se asteptau la acest lucru, la inceput.
    Sper ca, tanarul autor sa-si gaseasca ritmul vietii si sa aprecieze reusitele sale dar, sa nu uite ca, munca asiduua este buna si in continuare, chiar daca a primit succesul, asa de timpuriu, traindu-si insa tineretea, alaturi de cei de varsta lui, fara a se izola „in turnul lui de fildes”, lucru ce l-ar putea marca, pe viitor.
    Un gand bun, felicitari din nou pentru articol si multa sanatate.

     
    • bibliodevafiliala3

      Februarie 16, 2015 at 11:17 pm

      Mă impresionează curajul unor oameni, cred că de asta am scris despre acest copil, el fiind doar unul dintre cei care au ajuns de-a lungul vremii să fie publicaţi. M-a impresionat şi debutul la 71 de ani al Leilei Meacham cu romanul Trandafiri, care s-a dovedit de asemenea un mare succes de casă. Ceea ce vreau întotdeauna să subliniez şi ceea ce am auzit că Jake Marcionette spune elevilor când merge în turul motivaţional – că trebuie să ai curaj (ce se poate întâmpla cel mai rău: să nu fii publicat, dar nu eşti încă, aşa că ce-ţi pasă) şi să depui muncă multă, pentru că nimeni nu dobândeşte nimic fără pic de muncă, decât doar dacă, printr-un miracol moşteneşti ceva bani sau câştigi la loto. Cred că ţi-ar fi plăcut cartea. Are doar 160 de pagini şi am citit-o în câteva ore astăzi. Mi-a plăcut umorul. Multă sănătate şi ţie, mulţumesc mult pentru comentariu şi o săptămână cât mai reuşită 🙂

       
  2. Drugwash

    Februarie 17, 2015 at 3:55 am

    Povestea îmi aduce aminte de un documentar văzut de curînd (am uitat unde l-am găsit) în care era vorba de o fetiţă de vreo trei ani (cred) care picta cu mîinile pline de vopsea şi care în scurt timp a avut un succes enorm, a deschis expoziţii şi a vîndut o cîrcă de tablouri. Asta a fost cam acum vreo zece ani, prin america.

    În momentul în care intri masiv în atenţia publicului, s-a ales praful de viaţa obişnuită de pînă atunci. Pentru un copil poate părea incitant, ca o joacă, însă curînd îl va depăşi situaţia. Aminteşte-ţi de Macaulay Caulkin din seria ‘Home alone’.

    Vorbind despre carte, ca idee, ar putea fi o frumoasă aducere aminte – pe alocuri doar, bănuiesc – pentru adulţi şi ca un fel de ‘trailer’ despre viitor pentru copiii ce urmează să ajungă la vîrsta eroului cărţii. Ar putea fi interesantă. Personal însă parcă aş prefera tot ‘Tom Sawyer’ şi ‘Huckleberry Finn’… 😉

    Ah, despre chestii motivaţionale nu vrei să vorbesc – mi se par absurdităţi, generalităţi care de multe ori eşuează în a se aplica practic individului. Există mulţi indivizi la care funcţionează doar psihologia inverse şi pe care îi îndepărtezi iremediabil cu asemenea discursuri. Gata, tac, că dacă mă pornesc… 😀

     
    • bibliodevafiliala3

      Februarie 17, 2015 at 6:55 am

      M-am gândit şi eu la Macaulay Caulkin. Este dificil să rămâi tu însuţi în faţa succesului chiar dacă este la o vârstă adultă, dacă reuşeşti să faci asta când încă personalitatea ta nu este formată – mi se pare o realizare chiar mai importantă decât succcesul obţinut. Despre vorbitorii motivaţionali – se pare că prind în America. Dar în fond este vorba despre curajul pe care îl ai cât şi talentul pe care îl posezi. Revin, probabil.

       
      • Drugwash

        Februarie 17, 2015 at 2:17 pm

        America e credulă. Venim şi noi puternic din urmă.
        Mi se pare curajă batjocură să inoculezi cuiva ideea că poate face orice numai cu curaj şi ambiţie şi perseverenţă, ca după aceea, în viaţă, respectivul să se lovească de birocraţie, un sistem judiciar imperfect (ca să nu spun altfel) şi mai ales de rea-voinţă, invidie şi alte „calităţi” omeneşti care-i distrug complet bruma de încredere în sine căpătată după acele discursuri motivaţionale.

        Cît trebuie să plăteşti şi cîţi pantofi să lingi, ca să fii publicat în România? Realitatea dă cu motivaţionalele de pămînt de sar aşchii din ele. 😦

         
      • bibliodevafiliala3

        Februarie 17, 2015 at 3:13 pm

        De asta o fi America „țara tuturor posibilităților”? Că acolo până la urmă nu contează decât să iasă banul pentru firmă sau cota parte negociată pentru agentul literar. Presupun că interesul comun mișcă mai degraba lucrurile. În plus este vorba de edituri cu tiraje mari care, atunci când investesc își fac publicitate corespunzătoare pentru a asigura vânzarea.

         
      • Drugwash

        Februarie 17, 2015 at 3:45 pm

        Sintagma „ţara tuturor posibilităţilor” are două tăişuri, din care cel mai rar văzut e şi cel mai ascuţit. 😉
        America nu ştie decît să mintă frumos, atît.
        Dar să nu transformăm discuţia într-una pro/contra lor, că ne trezim extrădaţi pentru terorism. Şi nu glumesc.

         
      • bibliodevafiliala3

        Februarie 17, 2015 at 3:47 pm

        :)) fără politică în ţara cărţilor frumoase!

         
      • Drugwash

        Februarie 17, 2015 at 3:55 pm

        Total de acord! 😀

         

Aştept răspunsul tău!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: