RSS

Care e lectura, genul vostru preferat?

01 Mar

booksCum ne alegem lecturile? Ce primează atunci când facem această alegere? Vorbeam într-un articol despre gustul pe care, fiecare din noi l-am dezvoltat de-a lungul timpului şi importanţa acestuia. Militam atunci pentru lectura diversificată, deşi majoritatea avem un gen preferat. Având în vedere afluenţa editorială, multitudinea titlurilor apărute, ce alegem – nume cunoscute, scriitori verificaţi de timp (cum s-ar zice, clasici), urmărim o anumită temă, un trend (vampiri, îngeri, vârcolaci) sau ne place, cu precădere, un anumit gen (science-fiction, horror, thriller, romane de dragoste, poliţiste, biografii, lumi distopice … )? Suntem influenţaţi de prieteni? De ceea ce citim pe blogurile de profil? De ecranizările care se fac (ne place filmul şi atunci citim şi cartea)?

Eu una tind să prefer cărţile care au o componentă de dragoste, indiferent de genul sauoameni ingragostiti tema acestora. Dar am găsit cărţi deosebite şi interesante şi printre cele non-beletristice, mi-au plăcut biografii şi autobiografii ale unor personalităţi, scriitori, actori, oameni politici, etc. A trebuit să citesc şi cărţi care mi-au rămas întipărite în minte, m-au îngrozit şi nu mi-au plăcut. Vorbesc aici despre Kafka (Metamorfoză, Colonia penitenciară). Tot de Kafka, în schimb, mi-a plăcut Procesul. Nu ştiu dacă se poate spune despre o carte cum e Procesul, că îţi place. Poate fi interesant scrisă, poate avea similitudini cu unele situaţii prin care ajungem să trecem prin viaţă, poate fi derutantă şi poate să o înţelegi mai bine la o a doua lectură. Nu poţi judeca, „premia” în sinea ta, în mod egal toate cărţile. Unele sunt romantice, altele triste, altele pline de fantezie, altele te binedispun fiind comice şi nu toate îţi plac în aceeaşi măsură. Poate nu spui că îţi „place” o carte densă, în care te pierzi şi al cărui fir îl regăseşti cu greu, cum a fost Pendulul lui Foucault, poţi să spui că este un unicat în literatură, că oferă informaţii enciclopedice şi că te trimite neapărat la multe alte cărţi, devenind un pilon pe care poţi ulterior să-ţi dezvolţi cultura.

uplateCe părere aveţi despre obligativitatea lecturii? Mie una mi-a displăcut teribil să fiu nevoită să citesc chiar şi atunci când eram elevă, de asta citeam, înainte de-a fi obligată, fiecare carte despre care ştiam că va intra, la un moment dat, în lista de lecturi obligatorii. Aşa că, fără să fiu influenţată de ceea ce aş fi învăţat la şcoală, rămâneam cu o părere (onestă) personală privitor la carte. Indiferent ce citeam ulterior din critici nu mă influenţa atât de mult, cum o făcea prima lectură. În definitiv scriitorul nu scrie pentru critici. Scrie pentru sine şi în speranţa că va fi citit. Nu ştiu ce părere ar avea Eminescu despre faptul că s-au scris tomuri de cărţi despre opera lui, dar mai ales faptul că pentru unii profesori pare să fie mai important să ştii ce au avut de spus criticii despre aceasta, decât să-ţi spui opinia personală. Suntem în general reticenţi la nou, la un alt fel de a privi lucrurile decât suntem obişnuiţi. Dar nu este revigorant să vezi că există multe opinii, că părerea ta poate fi confirmată sau infirmată de alţii? Eu mă bucur când există comentarii la articolele mele. Dacă îmi susţin părerea sunt mulţumită că am scris oarecum în asentimentul celor care au citit cartea, dar sunt multe cazuri în care o opinie contrară mi s-a părut interesantă, un alt fel de vedea opera mi se părea întregitor şi oferă o altă perspectivă acesteia. Este diferenţa dintre a te privi în oglindă sau a privi pe geam. Dacă eşti Narcis, vei alege întotdeauna oglinda sau unda lacului, dar dacă vrei să vezi mai mult trebuie să priveşti în jur, să vezi peisajul.

Dar despre cărţile pe care „este obligatoriu” (mi s-a spus odată că, este un „must”) să le citeşti dacă vrei să dovedeşti că ai cultură, iar exemplul oferit a fost romanul Ulise, a scriitorului James Joyce? Ce ziceţi de „obligativitatea” de „bon-ton”? Dacă lecturile obligatorii în şcoală au rolul lor pentru a uniformiza învăţământul la nivel naţional, în aşa fel încât elevii să poată susţine un examen, nu cred că înţeleg snobismul literar. Ai reuşit să citeşti Ulise şi vrei ca toată lumea să ştie? Oricum, eu prefer cu mult mai mult povestirile lui Joyce, Oamenii din Dublin. Dar asta este doar părerea mea 🙂 Sfatul meu ar fi să citiţi fără preconcepţii şi pe cât posibil, fără să fiţi obligaţi să o faceţi. Veţi simţi cu totul altfel plăcerea oferită de lectură. La urma urmelor, cărţile, pornind de la poveşti, la romane şi poezii, au fost create pentru a oferi distracţie, nu pentru a fi o corvoadă. Este minunat să faci o incursiune în lumea creată de cineva, să simţi cum prind viaţă în faţă ochilor tăi eroii unei poveşti.

help-books-aj.svg_aj_ash_01Întrebări multe şi multe posibile răspunsuri! Sunt curioasă voi ce spuneţi!? Ce credeţi şi care ar fi genul vostru preferat, cărţile care v-au plăcut cel mai mult? Ce credeţi că ar fi benefic de schimbat, modificat, îmbunătăţit în ceea ce priveşte lectura elevilor? Cum aţi perceput voi sau copiii voştri, obligativitatea de-a privi într-un anume fel opera scriitorilor? Cât credeţi că ar conta originalitatea, în cazul unui examen naţional?

Photos credit https://openclipart.org/ ; http://creativecommons.org/ (public domain)

 

Anunțuri
 

Etichete: , , , , , , , ,

35 de răspunsuri la „Care e lectura, genul vostru preferat?

  1. Ely

    Martie 1, 2015 at 7:44 pm

    Imi place sa citesc aproape orice gen.Evit de regula cartile Horror si Sf.Nu pot sa zic ca am un gen preferat dar citesc foarte multe carti politiste , thrilere. In ultimul timp am citit si multe carti cu lumi distopice ,foarte complexe. Daca o carte nu ma captiveaza in primele 100 de pagini o abandonez pentru ca timpul liber e prea pretios ca sa il pierd cu carti care nu ma captiveaza.Am citit si cateva cu varloaci , vampire etc , dar cam toate au clisee si la un moment dat devin plictisitoare.In scoala , liceu am citit mult in afara acelei liste obligatorii. Recunosc ca nici pana acum nu am reusit sa citesc Ion a lui Liviu Rebreanu pagina cu pagina. Dupa ce am terminat prima facultate , am realizat ca nu mai citisem de cativa ani o carte si imi lipseste foarte mult. In prezent citesc foarte mult, singura problema este ca imi este foarte greu sa mai citesc carti tiparite , preferandu-le pe cele ebook.

     
    • bibliodevafiliala3

      Martie 1, 2015 at 8:09 pm

      Despre e-book trebuie să recunosc că deşi nu m-am aşteptat niciodată să-mi placă să citesc sub această formă (pentru că mie îmi place tot ce ţine de carte) şi eu am ajuns să prefer varianta electronică a cărţii. La mine, odată cu vârsta au crescut şi dioptriile aşa că mi-e confortabil să măresc literele, iar reumatismul care-mi afectează articulaţiile la mână, mă cam impiedică să ţin, ca pe vremuri, cartea deschisă, mai ales dacă are format tare sau are multe pagini. În plus am ajuns să nu mai am loc de cărţi în apartament, aşa că varianta electronică este şi din acest punct de vedere utilă.
      Sunt romane pe care n-am reuşit să le termin. Sunt romane pe care n-am fost curioasă să le citesc, ca şi tine, dacă au depăşit o limită de pagini şi n-au reuşit să mă intereseze. Am citit multe cărţi pentru adolescenţi din care unele mi-au plăcut, pe altele le-am uitat la puţin timp după ce am terminat cartea. Pe de altă parte am găsit în proza Virginiei Woolf că mă atrăgeau mai ales descrierile care păreau mai degrabă poem în proză decât roman, dar nu mi-au rămas romanele ei în minte deloc în ceea ce priveşte acţiunea. Mă simt de parcă nu le-aş fi citit defel. Dar ştiu că limbajul este deosebit de poetic, că este vorba (în Mrs. Dalloway) de povestea unor oameni care nu se cunosc, dar privesc (fiind în parc) acelaşi avion pe cer şi trec unul pe lângă altul, intersectându-se. Ciudată proza „şuvoiului de gânduri” (stream of consciousness). Joyce (despre care scriam mai sus) şi Woolf sunt reprezentanţii acestui curent. Stiluri diferite totuşi. Pe cât de dur este Joyce, pe atât de fină şi sensibilă este Virginia Woolf. Dar destul despre asta. Încep să semăn cu criticii despre care vorbeam :)) Mulţumesc de comentariu şi spre să ai parte de multe lecturi foarte bune în acest an.

       
  2. shiki shiki

    Martie 1, 2015 at 8:06 pm

    gen preferat ar fi fantasy dar asta e de data destul de recenta si sa fim seriosi , nimeni n-a scris nici o capodopera sau cel putin n-am dat eu inca de ea :D. nu am un gen absolut preferat dar am genuri care imi displac sau cel putin carti care imi displac. nu imi place horror si nu mi-a placut nimic de kafka. in schimb nepotului meu care s-a apucat de citit dupa ce a terminat liceul ii place kafka o_O .si eu am citit ulise fara sa ma puna nimeni :P. dar ai dreptate , e o prostie de carte. n-am avut nici o lista obligatorie in scoala si cred ca am citit aproape toata biblioteca de la scoala mea. nu-mi plac dramele , nici in filme , nici in carti , e destula drama in viata fratele meu , vreau carti care sa -mi aduca un strop de soare si sa ma faca sa zambesc daca nu sa rad. nu prea mai am rabdare cu beletristica in ultima vreme si citesc tot felul de carti de auto tot felul de chestii , ca sa nu zic self helping ca suna urat 😀 .nu m-am dat in vant niciodata dupa ce era pus in manuale , cred ca din tot liceul cel mai mult mi-au placut cronicarii si urmuz 😛 .am o singura carte pe care n-am reusit sa o citesc , nu pot sa trec de primele 2 pagini -padurea spanzuratilor . in general dintr-un fel de masochism le termin chiar daca nu imi plac. s-ar putea sa nu pot termina volumul doi din chestia cu vrajitoarele :D. apropo , m-am uitat pe good reads la recenzii , majoritatea ori o detesta ori o plac foarte mult 😀

     
    • bibliodevafiliala3

      Martie 1, 2015 at 8:46 pm

      Referitor la Cartea pierdută a vrăjitoarelor, se pare că noi două reprezentăm cele două „curente” de opinie :)) Cu atât de mare greutate am citit Pădurea spânzuraţilor, cred că a durat jumate de an, de uitasem ce s-a întâmplat la începutul cărţii. Dar am văzut filmul şi pot zice că aşa am reuşit să sedimentez cât mi-a trebuit pentru bacalaureat. Urmuz mi s-a părut bizar şi nonconformist cu un ciudat simţ al umorului. De fapt cred că putem spune umor negru, chiar dacă ăsta este „invenţie” englezească (pe de altă parte noi o avem pe Alinuţa). Dacă ne gândim la critici :), Urmuz a fost comparat cu Kafka. Dar mie nu mi s-a părut deloc asemănător. Din Rebreanu mi-a plăcut cel mai mult „Adam şi Eva” şi „Ciuleandra”.Despre manuale, pot spune în cunoştiinţă de cauză că mi-au plăcut mai mult ale mele decât ale fiicei mele. Mai ales la română mi se pare greşit să înveţi după teme literare şi nu cronologic materia. Necazul e că pe urmă, la bacalaureat îţi cere să încadrezi opera atât cronologic cât şi în curent. Dar tu faci la grămadă pe Cărtărescu şi Eminescu (Luceafărul şi Poema chiuvetei) în comparaţie. Nu pot să spun că îmi plac dramele, dar le citesc dacă sunt bine scrise.

       
  3. Ritiu Maria

    Martie 1, 2015 at 10:27 pm

    Interesant articol, chiar mi-am pus si eu uneori intrebari de genul acesta: ce ii determina pe oameni sa citeasca anumite carti, care este implicarea sufleteasca si care este cea mentala, care este modul in care, scriitorul reuseste sa te captiveze si sa te faca sa-ti ramana in memorie, tema si personajele scrierii sale?
    La unele intrebari am reusit sa-mi raspund, pe parcursul timpului si mai ales, dupa ce bagajul de cunostinte literare s-a „rotunjit” o data cu, numarul cartilor citite si mai ales cu diversitatea scrierilor si a scritorilor.
    Mi-au placut mult povestile in copilarie, apoi crescand, am citit romane istorice si de capa si spada, romane de dragoste, romane politiste. Desigur ca, sunt multe romane care abordeaza teme similare si scriitorii respectivi isi descriu persoanejele in culori si epoci diferite.
    Mi-a placut Spitalul municipal, admirand devotamentul medicilor pentru a trata si ajuta bolnavii, intodeauna am sperat ca, oamenii care sunt devotati unei profesii, sunt cei care pot sa faca „minuni” si in viata reala dar, confruntarea cu realitatea iti lasa un gust amar uneori. Sunt un om idealist, cred si sper ca, oamenii sunt buni si ca, pot sa faca lucruri bune nu numai pentru ei ci si pentru cei din jur, mai cred inca in minuni, cum insa acestea apar ceva mai rar, cititul unei carti, imi tine sufletul si mintea, in echilibru.
    O alta carte preferata a fost si este Pe aripile vantului, care a si fost ecranizata si care mi-a ramas in suflet.
    Biografii am citit multe pentru ca sunt si o persoana curioasa si doresc sa stiu cum a reusit o personalitate, dintr-un domeniu sau altul, sa imbine viata reala cu profesia si cum a putut excela in domeniul sau de preocupare.
    De catva timp am inceput sa citesc si S.F. , carti fanteziste si carti despre lumi distopice si am constatat ca imi plac, este alt gen de literatura si consider ca, acest gen de carti iti pot „mobila” imaginatia si pot sa-ti aduca un plus de informatii despre lumi de mult disparute ori despre ceva ce ar putea sa se intample, intr-un viitor indepartat daca, oamanii nu traiesc asa cum se cuvine, in legatura cu mediul si semenii lor.
    Nu mi-a placut sa citesc din obligatie, lectura mi se pare ca trebuie sa fie facuta de placere, sa existe profesori care sa te faca sa indragesti lumea cartilor si sa-ti canalizeze inclinatiile pe care le ai spre acea materie care sa te poata pune in valoare, pe tine ca persoana, in raport de dotarea ta intelectuala si sufleteasca.
    Lecturile obligatorii nu le consider potrivite, cred ca ar trebui sa se gaseasca alte metode pentru a-i determina pe invatacei sa citeasca, sa iubeasca cartea si lumea descrisa de ea.
    Eu cred ca, prietenul cel mai bun si care nu te dezminte niciodata, este cartea.
    Ai mare dreptate Roxana, cititul unei carti electronice, este mai usor si mai economic, nu mai trebuie sacrificati atatia copaci pentru a face hartia si nu mai ai nevoie de loc suplimentar pentru a le aranja in bilblioteca, dar nu-mi imaginez o casa in care sa nu fie o bilblioteca, cu carti pe raft si cu posibilitatea de a le vedea si a-ti aminti si care anume ti-a placut mai mult.
    Lipsa spatiului, in biblioteca personala, mi-a impus si mie sa ma rezum, in prezent la e-book si am constata ca e mai comod de citit, din punctul de vedere al marimii literelor, la o dioptrie de + 5
    Cum m-am intins prea mult cu povestile, fiind si noapte, las posibilitatea sa comenteze si altii si sa ne impartaseasca din experienta din lumea cartilor.
    Bun articol si care iti da de gandit, cu cat p[utem sa raspundem la mai multe intrebari, cu atat suntem mai buni si mai increzatori in fortele noastre.
    O seara placuta, noapte buna si o saptamana plina de impliniri si sanatate.

     
    • bibliodevafiliala3

      Martie 1, 2015 at 10:55 pm

      Ai scris frumos şi din suflet. Se vede că eşti o împătimită de lectură. Şi mie mi-a plăcut Spitalul municipal, chiar dacă realitatea nu cred că este nici în SUA similară cărţii. Personajele sunt bine scrise, povestea alertă şi este o carte pe care o ţin minte în amânunt după atât de multă vreme de când am citit-o şi recitit-o. A fost una dintre cărţile mele preferate într-o anume perioadă a vieţii. În plus are şi o frumoasă poveste de dragoste 🙂 aşa că mie una trebuia să-mi placă. Pe aripile vântului îmi place şi mie mult de tot şi am citit mult despre viaţa autoarei ca să aflu ce anume din istoria personală a făcut-o să poată scrie cu atât de multă pasiune despre aceea perioadă, a războiului de secesiune din America. De asta am şi scris o pagină dedicată autoarei şi felului interesant în care a ajuns să scrie şi să publice romanul. Acum, după atât de mulţi ani de la moartea ei, s-a aflat că nu este singura lucrare păstrată. Avem şi noi în bibliotecă celalalt roman pe care l-a scris în adolescenţă şi pe care l-a făcut cadou unui tânăr de care era îndrăgostită. N-am citit aceea carte deşi am fost tentată s-o fac să văd cum scrie în adolescenţă, dacă promitea de atunci să devină o scriitoare atât de bună. Dacă voi citi cartea sigur voi scrie despre ea. Se pare că suntem din ce în ce mai mulţi cei care citim electronic. Nu ştiu cât de bine este pentru copii. Am impresia că nu reţin atât de bine ceea ce am citit pe e-book faţă de ceea ce am citit dintr-o carte. Dar probabil că este şi neobişnuinţa. Dar fişele de lectură se fac mai uşor (selectezi şi poţi să-ţi faci notiţe pe marginea romanului, care să te ajute de fiecare dată când îţi doreşti să-ţi reaminteşti). Mulţumesc de comentariu atât de frumos şi amplu, care a atins cred, răspuns la toate întrebările mele 🙂 Noapte bună şi numai bine, multă sănătate şi o săptămână cât mai bună şi ţie!

       
  4. imaginecontinua

    Martie 1, 2015 at 11:12 pm

    Reblogged this on imagine continua.

     
  5. beausergent

    Martie 2, 2015 at 8:55 am

    Când mă gândesc la motivele pentru care, de-a lungul timpului, am citit vreo carte, mă gândesc să răspund ca Chuck Norris la întrebarea „Câte flotări poţi să faci”: „Pe toate!”. Am citit pentru că mi-a plăcut coperta, am citit pentru că am luat-o întâmplător din biblioteca părinţilor, am citit pentru că trebuia la şcoală, am citit pentru că le trebuia copiilor mei la şcoală, am citit pentru că o citea un prieten, am citit pentru că mi-a cumpărat-o mama, am citit pentru că simţeam-eu-nu-ştiu-cum-că-i-faină, am citit pentru că era un monument public şi nu se putea să nu o încerc, am citit pentru că era-in-bibliotecă-şi-mă-‘nervează-să-am-cărţi-necitite-in-casă (asta e o problemă pentru că am câţiva metri cubi de cărţi necitite în casă), am citit pentru că a iesit-la-vot-la-clubul de lectură, am citit pentru că a putea-să-iasă-la-vot-la-clubul de lectură, am citit pentru că ştiam autorul şi imi plăcea, am citit pentru că era in topul criticilor literari, am citit pentru că am citit de ea în reviste (pe vremuri: Secolul 20, sau Rom.Lit. ), am citit pentru că era scrisă de un prieten sau un cunoscut. Poate imi mai amintesc, pe parcurs şi alte motive…

     
    • bibliodevafiliala3

      Martie 2, 2015 at 9:04 am

      :)) Bună comparaţia cu Chuck Norris 🙂 Cam aşa am citit şi eu! De-a valma şi fără discriminări până când am decis să fac o triere. Pe urmă am decis că trierea scurtează prea mult lista :)) Aşa că am revenit la cititul în devălmăşie.

       
  6. beausergent

    Martie 2, 2015 at 1:49 pm

    Cât despre „afluenţa editorială” mi-aş cumpăra atâtea şi atâtea din ce apare! Momentan privesc cu jind la trilogia „Orbitor” a lui Cărtărescu şi la „Umbra vântului” a lui Carlos Ruiz Zafon (sunt foarte scumpe… ) şi tot ce-au scris cei doi. Le-am împrumutat de la bibliotecă, dar am returnat cărţile înainte de a le termina pentru că erau prea bune şi nu le puteam lăsa din mână şi îmi neglijam flagrant interesele personale de zi cu zi.

     
    • bibliodevafiliala3

      Martie 2, 2015 at 2:25 pm

      Puteai prelungi termenul :)) şi biblioteca noastră are titlurile şi aşa că ştiu despre ce vorbeşti şi sunt destul de scumpe, întradevăr. Aşa păţesc şi eu când dau de o carte bună. Norocul meu este că am fata mare şi pot să-mi fac timp. Dar ştiu cum e când ai responsabilităţi. Eu citeam noaptea târziu. Cred că aşa am ajuns să dorm din ce în ce mai târziu şi din ce în ce mai mai puţin.

       
  7. vax-albina

    Martie 3, 2015 at 8:19 am

    Când am citit cartea lui Noica „Scrisori despre logica lui Hermes” am aflat că un om poate fi caracterizat după cărţile pe care le are în bibliotecă. Aveam beletristică, SF, istorie, filozofie, matematică, artă, tehnice şi bricolaj. Aveam de toate, căci nu exista internet şi google. Tot de la Noica ştiu că e o bibliotecă de schizofrenic. Nu m-am speriat. Am continuat şi mă simt bine.

     
  8. Drugwash

    Martie 5, 2015 at 4:05 pm

    Am stat mult să mă gîndesc. S-au spus multe deja. Din punctul meu de vedere, acum, pot spune că orice dezvăluie un colţ de suflet e o lectură bună. Fie chiar şi o carte tehnică. Fiindcă omul avea cîndva – şi uneori, rareori, încă o mai are – capacitatea de a pune suflet în tot ceea ce face şi mai ales în scriitura sa…

    Mai adaugă, dară, un schizofrenic pe listă! 🙂

     
    • bibliodevafiliala3

      Martie 5, 2015 at 6:42 pm

      :)) Ştiam eu că suntem chiar mulţi, cel puţin aici pe blog! Ceea ce îţi schimbă felul de-a vedea lucrurile, ce răspunde nevoii tale de informare şi care îţi oferă posibilitatea de-a simţii sau visa este o lectură bună! Acum am stat şi am terminat de prezentat o carte non-beletristică, un ghid de supravieţuire şi pot spune că a fost foarte interesant parcursul acestei cărţi. Este extraordinar ce pot face oamenii cu foarte puţine, dacă sunt instruiţi corespunzător.

       
      • Drugwash

        Martie 6, 2015 at 10:23 pm

        Supravieţuirea e relativ simplă, în ziua de azi. Omenirea a evoluat – dacă pot spune aşa – de la necesitate la plăcere şi caută din ce în ce mai multe surse şi modalităţi de a şi-o satisface pe cea din urmă, pe măsură ce se plictiseşte de „rutină”. Aici intră, evident, şi lectura.

        E uimitor cum, cu tot „progresul” tehnologic, o pană de curent globală ar arunca omenirea înapoi în Epoca de Piatră… Am scris chiar o scurtă poveste tangent la tema asta, cu vreo doi (?) ani în urmă.

         
      • bibliodevafiliala3

        Martie 6, 2015 at 10:54 pm

        Era un film mai demult, cu Kurt Russel în rolul principal, Evadare din Los Angeles, parcă, Acolo ăsta, la final lasă lumea fără curent, fără sateliţi…, În timp ce vedeam filmul îmi amintesc că mă gândeam – Doamne, ce bine că am cărţi :)), la o adică şi de n-ar mai fi lumină, eu tot aş putea evada din orice prezent în altă lume.

         
      • Drugwash

        Martie 6, 2015 at 11:09 pm

        Ai noroc de casă luminoasă – la mine nici în toiul verii nu vezi pe unde umbli, în camera asta. De citit ce să mai zic… Mnoh, măcar atunci ar dormi lumea noaptea, în loc să bată în butoane… 🙄 😀

         
      • bibliodevafiliala3

        Martie 6, 2015 at 11:34 pm

        Aviz amatorilor de butoane :)) Poate aşa aş reuşi şi eu să dorm la timp. Si da, am un apartament luminos.

         
      • Drugwash

        Martie 7, 2015 at 12:17 pm

        Q.E.D. 😉

         
  9. Movie Zone

    Martie 14, 2015 at 1:34 pm

    Am o placere mare atunci cand deschid o carte si mai ma delectez cu diferite subiecte, in special am inceput in ultima vreme sa citesc din categoria de cinema. Am achizitionat deja in avans o droaie de cartulii care mi mai mare dragu sa le „rasfoiesc” pagina cu pagina. Chiar as fi interesat cum arata colectia de carti de cinema prin biblioteca de la Deva, aveti ceva exemplare? La noi la Oradea este o colectie maricica.

     
    • bibliodevafiliala3

      Martie 14, 2015 at 3:36 pm

      Bineînţeles că avem şi cărţi despre cinema sau teatru avem şi o colecţie destul de mare de titluri de dvd-uri cu filme în Secţia de Artă şi Carte franceză. Acum sunt în prelucrare cărţi (adică tocmai ce le-am terminat de introdus în catalogul online) de la Editura Nemira, editura care şi o colecţie pentru cartea despre teatru, munca actorului. Îmi amintesc câteva titluri ce vor intra în curând pe rafturi spre împrumut: Teatru şi ritural, de Jerzy Grotowski; Scena modernă: Mitologii şi miniaturi, de George Banu ; Din această colecţie avem mai multe titluri în catalog
      Despre cinema avem mai multe cărţi, pot să-ţi recomand una pe care biblioteca noastră o deţine Istoria cinematografiei în capodopere, a lui Tudor Caranfil, care va avea 6 volume (avem deja 5). Dacă găseşti la Oradea, pot să-ţi recomand autobiografia lui Anthony Quinn, pe care eu am citit-o, dar pe care, din nefericire biblioteca noastră nu o mai deţine. A fost editată doar în 1977. Se intitulează Lupta cu îngerul. Alte cărţi despre film poţi vedea aici

       
      • Movie Zone

        Martie 15, 2015 at 3:53 pm

        Vad ca aveti o colectie pe masura, sunt cateva cartii care nici n-am auzit de ele, inclusiv cea a lui Quinn. Cat despre vol. lui Catanfil deja le am primele 3. Am observat ca primele doua volume au in pret foarte bun 10 lei bucata la Polirom

         
      • bibliodevafiliala3

        Martie 15, 2015 at 4:56 pm

        Lupta cu îngerul nu o mai avem şi nici în catalogul celor de la Oradea nu am văzut să fie. Este o carte rară pentru că s-a editat doar o singură dată, dar am văzut că este de cumpărat la anticariatele virtuale.

         
  10. roșu vertical

    Martie 26, 2015 at 10:13 am

    I’m late to the party, dar daca e vorba despre carti, ma bag! 🙂
    In afara de SF, romance si horror (care nu stiu daca e un gen in sine, e?) citesc orice. Chiar si distopii, din cind in cind, desi nu sint genul meu preferat. Odata cu virsta mi-am cizelat si gusturile si intersele, asa ca si lecturile sint mai diversificate. Ba chiar sint un pic maniaca. Pentru ca am observat ca am tendinta de a citi majoritar fictiune in limba engleza, mi-am facut o lista pe care am impartit-o in 4: literatura de limba engleza / literatura universala / literatura romana / nonfictiune. Cind mi se pare ca citesc prea mult dintr-o parte, contrabalansez. Poate suna foarte programat, dar nu e.

    Cit despre lectura obligatorie, cea mai mare bucurie a mea a fost cind am terminat facultatea si am putut de atunci sa citesc ce am eu chef, nu ce mi se impune.

     
    • bibliodevafiliala3

      Martie 26, 2015 at 12:31 pm

      Nici eu nu pot să citesc mult timp acelaşi gen de carte şi îmi place să diversific. Chiar dacă şi eu am constatat că literatura de limbă engleză (fie că este din Marea Britanie, SUA, Canada… ) predomină în alegerea pe care o fac, încerc să schimb, să diversific şi aici. Nici mie, cum spuneam, nu-mi place obligativitatea lecturii. Dar uneori, cel puţin în munca mea, ajunge să fie o cerinţă necesară. Dar am şi noroc pentru că frunzărind şi clasificând multe cărţi, ajung să descopăr cărţi care îmi plac, pe care apoi să le citesc cu mare plăcere şi despre care pot să scriu ulterior. Bineînţeles că sunt mult în urmă cu scrisul despre ceea ce citesc 🙂 Am citit vreo 30 de cărţi perioada cât n-am scris pe blog. Numai la vreo două dintre ele am reuşit să fac prezentarea. Am citit câteva distopii despre care vreau să scriu (Eve, Divergent, …) vad cum reusesc.

       
      • roșu vertical

        Martie 26, 2015 at 1:52 pm

        A fi bibliotecar mi se pare una din cele mai faine profesii. Te invidiez! 🙂

         
      • bibliodevafiliala3

        Martie 26, 2015 at 3:50 pm

        Poţi să o faci, ai dreptate şi … îţi dau voie 🙂

         
  11. Crina

    Martie 27, 2015 at 6:00 pm

    Pot spune ca eu am inceput sa citesc cu greu, obligata de mama, cu promisiunea ca daca termin de citit x nr de pagini pot sa ies la joaca. Banui ca nu are rost sa va spun ca genul asta de activitate nu m-a facut sa vreau sa citesc, insa cartea potrivita in momentul potrivit a reusit asta. Momentul in care preferi sa faci orice altceva inafara de ce ai de facut asa ca incepi sa citesti ceva…

    Mintea mea digera cu greu carti serioase…are nevoie de dragoste, suspans, cativa vampiri…asa ca alternam…citim ceva clasic, apoi ceva de proasta calitate dar care e usor de citit si ma tine cu sufletul la gura, apoi iar ceva clasic….

    Nu imi place faptul ca trebuie sa fac asta…insa daca am gasit o solutie care sa nu ma faca sa uit de citit in era asta a tehnologiei, o sa ma conformez….

     
    • bibliodevafiliala3

      Martie 27, 2015 at 7:56 pm

      Excelent răspunsul tău! Mă bucur mult că ai reuşit să citeşti, să îţi placă să o faci. Este adevărat ceea ce se spune: Nu există om căruia să nu-i placă cititul, dar probabil că n-a găsit cartea potrivită! Eu insist să zic că este bine să alternăm, să diversificăm lectura. Că tu ai găsit ceva care funcţionează pentru tine şi în acelaşi timp diversifici tipul de lectură, este foarte bine. Mi-ar place ca toţi copiii, tinerii, carora nu le place să citească din diverse motive, să ajungă la acelaşi rezultat. Muţumesc de comentariu, mi-ar plăcea să ştiu doar care a fost cartea potrivită pentru tine? Pentru fiica mea au fost Legendele Olimpului.

       
  12. myapanda

    Aprilie 10, 2015 at 10:48 pm

    Hei. Sunt de acord cu „cititul din placere”. De exemplu, eu am inceput sa citesc devreme, inainte de a merge la scoala. Pana in clasa a treia ne-au fost recomandati doar „clasici”, grei din punctul meu de vedere. Nu puteam sa inteleg ce vroiau de la noi cu acea „lista de lecturi obligatorii” de citit peste vacanta. Mi se parea imposibil de parcurs, niciodata apucam sa trec de primele doua titluri. Pentru un timp, am considerat cartile ca fiind dusmanii mei. Dar, in vacanta de vara dintre clasa a treia si ultimul an de ciclu pimar am descoperit ca biblioteca mamei avea si carti „iesite din tiparul plictisitor al listei plictisitoare”. Asadar, prima carte citita cu drag a foat Fetita de pe Terra, primul meu roman SF. De atunci, sunt innebunita dupa tot ce apare mai nou pe piata in acest gen. Nu zic ca nu ar trebui acum, dupa 5 ani, sa schimb registrul sprea „clasici”, imbogatindu-mi cultura literara. Afirm doar ca acela a fost primul meu pas spre lumi necunoscute. Cine stie cate lecturi as fi putut citi in plus daca as fi descoperit mai devreme acel volum? Cine stie cand m-as mai fi putut redresa daca nu as fi gasit acel volum? Nu am un raspuns, dar stiu ca nu ar conta. Important este ca l-am gasit. De aceea sunt de parere ca ar trebui sa citesti din toate genurile pana il gasesti pe cel care iti bucura sufletul. Si, avand in vedere strictetea cu care sunt tratate teme de evaluare nationala sau de bacalaureat, cred ca ar trebui sa te lase mai mult sa respiri; poate sa iti dea de citit din literatura romaneasca un titlu si apoi sa se gaseasca in literatura universala un „echivalent”. Cred a ne-am putea impogati cultura generala mult mai usor si am sti sa facem comparatii si sa ne formam opinii mult mai usor. De exemplu, daca citesti o singura poezie de-a lui Eminescu, nu iti poti forma opinia despre el ca persoana sau despre talentul sau.

     
    • bibliodevafiliala3

      Aprilie 13, 2015 at 11:28 am

      Cred că am povestit undeva că şi fiica mea a ajuns cu greu la cartea care a determinat-o să citească, să-şi facă din asta un obicei plăcut. Cred că fiecare trebuie să ajungă la aceea carte, care pentru fiecare poate fi alta, depinzând de gust, de vârstă, de interese. De asta eu nu cred în obligativitatea lecturii. Ar fi mai uşor dacă examenele ar putea fi diferite şi ar putea fi apreciată cultura, nivelul de receptare a unei opere. Din păcate trebuie să existe o uniformitate tocmai din cauză că cei mai mulţi dintre elevi nu sunt în stare să spună nimic personal despre o operă. N-o înţeleg tocmai din lipsa unui bagaj de cunoştiinţe, din lipsa lecturii şi a altor cărţi. Sunt mulţi elevi care ajung în clasa a XII-a fără să fi citit de la cap la coadă un singur roman. Am cunoscut un asemea elev care a venit pentru prima sa carte „obligatorie” la bibliotecă şi spunea că nu poate să se concentreze până la finalul unei fraze că uită începutul acesteia. Mă bucur că tu ai găsit plăcerea lecturii. Mulţumesc de comentariu. Îţi doresc toate cele bune şi te mai aştept pe la mine 🙂

       

Aştept răspunsul tău!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: