RSS

Arhive pe etichete: Jane Eyre

Jane Eyre, de Charlotte Brontë – La clubul de lectură „Să povestim despre-o carte”


Portrait of Charlotte Brontë

Portrait of Charlotte Brontë (Photo credit: Wikipedia)

Astăzi, aşa cum s-a stabilit, povestim despre una din autoarele mele preferate, Charlotte Brontë (n. 21 aprilie 1816- d. 31 martie 1855), şi despre romanul ei cel mai cunoscut – Jane Eyre (publicat în 1847 şi dedicat scriitorului W.M. Thackeray). M-am bucurat când acest roman a câştigat în sondaj pentru că demult vroiam să scriu despre el. Este unul din romanele pe care ori de câte ori l-aş citi, cred aş face-o cu aceiaşi plăcere. Autoarea, cea mai mare dintre surorile Brontë, a scris romanul sub pseudonimul literar Currer Bell (nume cu rezonanţă masculină, pentru că, la vremea respectivă, proza scrisă de femei era desconsiderată). Romanul este o capodoperă a literaturii. Scris extrem de captivant, ne dezvăluie o poveste de neuitat, ce îmbină realitatea unei copilării nefericite cu romantismul unei poveşti de iubire profunde şi adevărate. Misterul învăluie povestea, o face mai interesantă, mai atractivă şi neaşteptată. Pe de altă parte, putem considera romanul şi o frescă a societăţii acelor vremuri, pentru că are la bază viaţa, experienţele personale ale Charlottei Brontë. Citind cartea, după ce-am citit şi studiat viaţa autoarei, mi-am dat seama că şi aceasta a rămas orfană, mama ei murind de cancer, pe când ea avea doar 5 ani. Tatăl lor a fost un om rece şi violent şi de aceea, precum eroina romanului său, atât ea, cât şi fraţii ei (Mary, Elizabeth, Emily, Anne şi Branwell), au fost încredinţaţi spre creştere surorii mamei sale, Elizabeth Branwell. Nu ştiu cât de apropiată a fost de această mătuşă sau de eventualii veri ai săi, dar mă gândesc că asemenea sentimente nu ar fi izvorât doar din imaginaţie. Poveştile din viaţa autoarei se împletesc Institutul Lowoodîn carte. Ea reuşeşte s-o imortalizeze pe sora ei  Mary, cea care a inspirat personajul Helen Burns, prietena lui Jane de la Şcoala Lowood. Mary a trecut în nefiiinţă la vârsta fragedă de doar 11 ani, murind de tuberculoză, o boală ce făcea ravagii în acele timpuri. Recitind romanul, m-am cutremurat şi întristat din cauza faptelor mătuşii Reed şi verilor cei răi, a odiosului domn Brocklehurst, cât şi a condinţiilor improprii din Aşezământul Lowood, care seamănă într-un fel cu Dotheboys Hall, lugrubul loc unde Nicholas Nickleby (din romanul cu acelaşi titlu de Charles Dickens) ajunge profesor sub conducerea mizerabilului Wackford Squeers. Charlotte şi Emily Brontë au învăţat într-o asemenea şcoală, „Şcoala internat pentru fiicele de preoţi de la Cowan Bridge„, unde au suferit de foame, au trăit în condiţii mizere, insalubre şi acest fapt le-a marcat întreaga viaţă.

Romanul se împarte în trei părţi, cu patru locaţii distincte. Descrierea copilăriei lui Jane, chiar dacă începe jane-eyre-copertaalături de verii şi mătuşa Reed (în Gateshead), este axată mai mult pe traiul la Şcoala Lowood. Perioada cea mai frumoasă, misterioasă şi plină de sentimente aprinse şi uneori controversate o trăieşte după ce părăseşte şcoala şi se angajează ca guvernantă a micuţei Adela Varens, la Thornfield, proprietatea domnului Edward Fairfax Rochester. Dezamăgirea ce urmează descoperirii misterului conacului Thornfield o face să fugă şi o duce departe, obosită, bolnavă, în apropiere de Moor Manor (în traducere Casa Mlaştinii), în localitatea jane-eyre-konyvMorton. Acolo o găsesc şi îngrijesc fraţii Rivers (Mary, Diana şi St. John). Ce este interesant e că peste tot, cu toată suferinţa personajului, există o lumină, o speranţă, există mai mulţi „îngeri” care fac ca experienţele teribile să poată fi trecute mai uşor, care o salvează când este nevoie. În casa mătuşii, deşi este dezavantajată, pedepsită şi foarte prost tratată de rudele ei, o are pe Bessie, cea care, seara îi citeşte poveşti. La Lowood, pe lângă Helen Burns, care îi este prietenă bună de la început, există buna domnişoară Temple, care îi devine exemplu. Iar la Thornfield, doamna Fairfax o tratează cu bunătate şi respect, Adela este ataşată de ea, iar Edward o tratează ca pe o egală (noţiune nouă, de-a dreptul revoluţionară pentru acele vremuri – nu doar privind relaţia dintre bărbaţi şi femei, cât, mai ales între aparţinătorii a două clase sociale diferite). La Morton, Mary şi Diana o tratează cu milă, o salvează şi împart cu ea puţinul lor, iar St. John îi oferă o alternativă raţională de viaţă.

Edward Rochester si Jane Eyre (actori Toby Stephens şi Ruth Wilson)Mi-a plăcut mult Jane Eyre, atât romanul cât şi reuşita întrupare a unei femei puternice, care a supravieţuit unor traume deosebite şi care este capabilă de puternică pasiune, de revoltă, de încăpăţânare cu tot exteriorul paşnic, aparent extrem de raţional. Povestea este captivantă, antrenantă, un roman al devenirii, al iubirii, fiind în acelaşi timp o critică adusă societăţii atât pentru condiţiile de viaţă din acele „Aşezăminte”, cât şi pentru situaţia femeii acelei vremi, care, dacă nu avea bani sau nu era căsătorită (subiect asupra căruia stăruie Jane Austen şi în Mândrie şi prejudecată), era limitată la meserii cum ar fi cele foarte prost plătite de profesoară sau cele „invizibile” de guvernantă.

Spuneam că romanul se bazează pe experienţele de viaţă ale autoarei, meseria de guvernantă fiind una pe care a fost nevoită s-o facă între 1839-1841. Gândindu-mă la atitudinea prietenilor nobili ai domnului Rochester faţă de guvernante, discuţiile purtate la conacul Thornfield de mame şi fiicele lor (printre care cele mai acide sunt cele ale lui Blanche şi ale mamei sale) mă gândesc că, la aşa ceva, autoarea a fost martoră, a auzit, şi a suferit de-a lungul carierei sale de guvernantă. Copiii erau şi ei, având exemplul părinţilor lor, de mici neascultători şi desconsiderau bietele femei care încercau să-i înveţe. Un roman realist, ancorat în realitatea vieţii acelor vremuri, dar care în acelaşi timp, oferă şi una din cele mai romantice poveşti de dragoste.

Având toate ingredientele succesului, nu-i de mirare că acest roman a fost de nenumărate ori ecranizat. Am jane eyre. dvdvăzut mai multe ecranizări şi mi-au plăcut toate, deşi nici una dintre acestea nu a reuşit, pentru mine, să egaleze frumuseţea cărţii. Totuşi, fiecare regizor a accentuat una sau alta din părţi, în aşa fel încât dacă le vezi îţi poţi imagina mai bine perioada victoriană din Anglia, situaţia acelor aşezăminte şcolare şi tragismul situaţiei eroinei principale. Povestea de iubire a fost şi ea, diferit tratată. Mulţi actori celebri au ales să interpreteze rolul Domnului Rochester – de la Orson Wells  (1944), Charlton Heston, la Timothy Dalton (1983) sau William Hurt (1996),  fiecare s-a străduit să întruchipeze cât mai reuşit acest personaj. O bună figură face şi Toby Spencer în ecranizarea realizată de BBC în 2006, film pe care biblioteca noatră îl deţine pentru împrumut. Cea mai recentă ecranizare este cea din 2011, unde rolul este interpretat de Michael Fassbender, un actor versatil, care dovedeşte că poate trece cu uşurinţă de la roluri cum a fost cel al nazistului din Inglorious Basterds, la ceva clasic, sensibil şi solicitant, cum este acest personaj. Nu ştiu care actor mi-a plăcut mai mult. Poate, Orson Wells m-a impresionat cel mai tare şi cred că şi fizic este cel mai apropiat faţă de descrierea personajului din carte.

Surorile BronteViaţa n-a fost foarte darnică cu fraţii Brontë, pentru că atât Emily, Anne (despre care lumea a auzit mai degrabă, datorită scrierilor lor) cât şi fratele lor Branwell sau surorile Mary şi Elizabeth (care au murit în copilărie, de tuberculoză) au murit de tineri. Singura care a atins maturitatea şi s-a bucurat de împlinirea unei iubiri şi reuşita unei căsătorii a fost Charlotte. S-a căsătorit cu reverendul Arthur Bell Nicholls, vicarul tatălui ei, în iunie 1854. Totuşi această iubire s-a frânt brusc, după puţin timp, când Charlotte a murit, la naştere. O viaţă stinsă devreme, dar atinsă de geniu. Citind, îi eram recunoscătoare Charlottei Brontë că a reuşit să scrie  acest roman. Îmi plac toate cărţile ei, care sunt reuşite mai ales pentru că fiecare dintre ele are la bază inspiraţia propriei vieţi şi aşa cum toţi ştim, când scrii despre ceva care îţi este familiar, care te afectează, care ţi-a trezit sentimente, nu poţi scrie decât foarte bine, iar un scriitor de talent, aşa cum a fost Charlotte Brontë, a reuşit să facă ca viaţa personală să rămână undeva într-un colţ palidă, dar romanele ei au prins strălucire, viaţă, optimism şi oferă unele din cele mai frumoase poveşti ale literaturii engleze, păstrând-o astfel şi pe ea vie în mintea noastră.

Sunt nerăbdătoare să aud voi ce părere aveţi despre această minunată carte, despre Charlotte Brontë, despre filmele care au ecranizat cartea. Sunt de asemenea curioasă ce alte cărţi ale autoarei engleze aţi citit, v-au plăcut. Vă invit să povestim despre toate acestea. De asemenea, dacă aţi scris şi voi, pe blogurile voastre despre acest roman, sau despre scriitoare, vă rog să vă lasaţi link-urile de trimitere în comentarii, mai jos.

Vă las în compania lui Orson Wells şi a lui Joan Fontaine în trailer-ul de prezentare al filmului Jane Eyre (1944)

Anunțuri
 

Etichete: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Ce vom citi în noiembrie 2013 şi ianuarie 2014 – Rezultatul sondajelor de opinie la Clubul de lectură „Să povestim despre-o carte”


jane-eyre-copertaÎn urma votului vostru, după cum probabil aţi văzut, la final de lună noiembrie sau cel târziu la început de decembrie vom povesti despre cartea autoarei engleze Charlotte BrontëJane Eyre. Este unul din romanele care mi-au plăcut teribil de mult, poate asta explică şi de ce am încercat să văd cât mai multe dintre ecranizările realizate pe baza ei. Putem povesti despre carte cât şi despre filmele care au ecranizat-o. Vom putea povesti despre rolul femeii în acea societate, cât şi despre realismul şi dramatismul situaţiei copiilor aflaţi în orfelinate.

Anul 2014 îl vom începe plăcut, citind în luna ianuarie două romane amuzante, scrise de helen-fielding vol. 1Helen Fielding: Jurnalul lui Bridget Jones şi Bridget Jones la limita raţiunii.  Este vorba aici despre condiţia femeii în societatea contemporană şi bineînţeles problemele cu care se confruntă aceasta, analizate cu mult umor de către autoare. Jurnalul lui Bridget Jones a fost comparată de critici cu Mândrie şi prejudecată, având în prim plan, pe lângă povestea de dragoste, satira societăţii moderne. Vom putea povesti şi despre ecranizări, despre cât de bine realizate au fost, cât de mult v-a plăcut, mai ales comparativ cu cartea. Dar asta abia la final de lună ianuarie. Sper să vă placă, sper să citiţi şi să participaţi la discuţiile pe tema acestora când va veni vremea.

Până atunci ne vom mai întâlni, discutând pe baza altor teme, sper eu, interesante. Vă doresc la toţi un week-end plăcut, cu mult soare şi timp pentru lectură!

 

Etichete: , , , , , , ,

Citindu-i pe alţii – recomandările de lectură ale altor bloguri


Am citit ce i-a determinat pe alţii să se apuce de scris, ba chiar am scris şi eu cum am început să scriu acest blog. Motivele noastre pot fi diferite, dar faptul că ne place să scriem, să transmitem informaţii sau pur şi simplu să comunicăm altora gândurile noastre este un factor comun. Tocmai când am scris, într-unul din comentariile mele, că în ziua de azi oamenii citesc mai puţin, iar bibliotecile au pierdut din cititori, poate, din cauza factorilor multipli, cum ar fi televiziunea, internetul, munca susţinută sau toate acestea cumulate, am descoperit că sunt tineri de toate vârstele, care nu doar citesc, dar şi scriu foarte bine. Sunt extrem de mândră de ei şi mă bucur că, pe lângă faptul că citesc îşi doresc să împărtăşească plăcerea lecturii cu ceilalţi, sfătuindu-i, recomandându-le ce să citească, ce filme să privească, oferindu-le sfatul necesar al unui cunoscător, sau pur şi simplu al unui iubitor de lectură sau cinema.

Ce facem noi când citim? Recreem în minte lumea descrisă de un scriitor. Imaginaţia noastră aduce la viaţă povestea scrisă, care altminteri ar sta închisă între coperţile unei cărţi. Cam asta face şi regizorul, doar atât că el are mijloacele necesare să pună pe ecran povestea, aşa cum o vede el, cum o înţelege. Un regizor bun poate să arunce lumină asupra evenimentelor principale, poate să le ceară actorilor să joace într-un anumit fel o scenă. Iar filmul poate, prin toate aceste lumini, direcţii regizorale să capete forma care să aducă succesul, la fel de bine cum poate fi un insucces răsunător. Când, însă, citim o carte, dacă aceasta ne place, în mintea noastră succesul este întotdeauna garantat. Nu toţi putem însă, să transmitem ceea ce ne-a plăcut. Aşa cum nici un regizor poate nu reuşeşte să o facă. Nu este suficient să spui – asta este o carte bună – ţi-o recomand. Poţi face asta cu cei foarte apropiaţi şi care îţi cunosc gusturile. Eu zic că sunt printre noi adevăraţi critici literari care simt pulsul unei cărţi, care ştiu să apese acele „butoane” necesare pentru a ne convinge să citim o carte. Eu am găsit pe diferite bloguri asemenea deosebiţi şi talentaţi tineri, sau mai puţin tineri, care au scris atât de frumos despre cărţile citite, încât m-au convins şi pe mine să le citesc pe acelea pe care nu le-am citit şi eventual să-mi aduc cu plăcere aminte de celelalte pe care deja le citisem. De ce este importantă o recenzie bună, una care să te îndemne la lectură – poate pentru că, aşa cum am citit pe un afiş, „Toţi suntem cititori, doar n-am găsit încă cartea potrivită”.  Citiţi, ce vă face plăcere, având la alegere câteva bloguri şi câteva recenzii din fiecare blog.

Vă recomand blogul lui Sayuki, care, potrivit vârstei, are multe recenzii realizate cărţilor fantasy, dar care m-a surprins plăcut pentru recenziile făcute la cărţile clasice cum ar fi Pânza de păjanjen a lui Cella Serghi, Jane Eyre a lui Charlotte Brontë sau poliţiste, tot clasice, cum ar Cadavrul din bibliotecă a lui Agatha Christie.

Un tânăr care scrie bine şi face recenzii extrem de interesante citind fără discriminare toate genurile de cărţi, chiar dacă lui îi plac, îndeosebi, cele fantasy, este Sorin-Lucian Berbecaru al cărui blog, Recenzii beletristice, îl recomand cu căldură. Câteva recomandări extrase din acest blog: Istoria lecturii de Alberto Manguel, Spre far de Virginia Woolf sau ceva fantasy, cum este Urzeala tronurilor a lui George R.R. Martin.

Am găsit un blog scris excepţional şi care, având vechime, are adunate multe recenzii şi recomandări de cărţi bune. Se numeşte simplu Blog de cărţi, iar autoarea lui, Adina Barvinschi, a scris multe recenzii şi pentru revistele de profil, cum ar fi Suspans.ro sau  Nautilus. Vă recomand cu căldură acest blog, unde vă puteţi alege după preferinţă lecturile. Eu vă recomand câteva articole care mi-au plăcut: The Help (de Kathryn Stockett), Bărbatul făcut din bucăţi  (de David Lodge), The Other Boleyn Girl (Philippa Gregory) titlul în română fiind Surorile Boleyn (filmul inspirat după această carte poate fi împrumutat de la biblioteca noastră) iar titlul în maghiară al cărţii, deţinută de fililala noastră, fiind  A másik Boleyn lány.

Un blog foarte bine scris, pe care l-am recomandat mereu pe acest blog, atât pentru calitatea scrierii cât şi pentru cărţile despre care scrie, este şi Fructitza – carte şi film. Din acest blog am extras doar câteva recenzii de carte, vouă rămânându-vă să vedeţi, dacă doriţi restul: Fiul cuvintelor de Iris Murdoch, o autoare nu foarte uşor de descifrat şi mai ales de prins în cuvinte, tocmai de aceea este şi mai lăudabilă recenzia realizată; pentru a urmări povestea continuată de Philippa Gregory – vă recomand să citiţi recenzia făcută cărţii Moştenirea Boleyn; iar pentru final am lăsat recenzia cărţii Aleph a scriitorului Paulo Coelho, un autor al momentului. Mi-a plăcut mult recenzia acestei cărţi, de altfel îmi plac recenziile scrise pe acest blog, şi mi-a rămas ca un lait-motiv pasajul „Aleph nu se poate explica, însă se trăieşte la intensitate maximă!”

Închei aici, pentru moment, incursiunea în lumea blogurilor şi a recenziilor de carte. O să vă mai aduc în atenţie asemenea bloguri, sau altele care prezintă într-un mod excepţional filme. La final v-aş întreba – ce anume v-a determinat să scrieţi, ce vă place să citiţi când intraţi pe net şi ce mi-aţi recomanda să citesc pe viitor?

 

Etichete: , , , , , , , , , ,

 
%d blogeri au apreciat asta: