RSS

Trandafiri – de Leila Meacham

03 Feb

Cartea pe care v-o recomand astăzi este o saga de familie. Am citit-o recent, la recomandarea uneia dintre Trandafiri - Leila Meachumtinerele ce scriu frumos despre cărţi – Sayuki. Am fost curioasă de carte încă de când am citit: „as vrea sa fiu Mary Toliver din Trandafiri. De ce? Pentru ca e singurul personaj dintr-o carte care mi-a placut foarte mult” . Ăsta era răspunsul dat la o întrebare – ce personaj ar alege să incorpereze, pentru două zile. M-am întrebat cum anume putea Leila Meacham, autoarea romanului, să fi descris personajul în carte, pentru ca să fie pe gustul unei adolescente. Când m-am apucat să citesc romanul, n-am ştiut decât acest lucru şi că este o saga de familie, dar am decis că trebuie să fie bun, dacă cineva l-a trăit cu asemenea intensitate.

Titlul cărţii provine de la o legendă a două familii, cu descendenţă nobiliară provenind din familiile regale engleze, aflate în conflict în timpul Războiului celor Două Roze – familia Lancaster şi familia York. După anii 1600 aceşti descendenţi emigrează în America şi întemeiază plantaţii mari în jurul viitorului oraş Charleston. Vechile răfuieli sunt uitate pentru că trebuie să îşi unească eforturile  pentru a-şi întemeia plantaţiile, oraşul, averea. Ceea ce rămâne ca simbol a vechii lor vieţi, a strămoşilor lor, sunt trandafirii pe care fiecare îi cultivă – Familia Warwick ce provenea din Casa de York – cultiva trandafiri alb, pe câtă vreme famlia Toliver avea ca simbol trandafii roşii – ai Casei de Lancaster. Acesta ar fi o prezentare succintă a istoriei familiei ce este spusă în primele pagini ale cărţii. Saga de familie începe şi dezvoltă însă, mai degrabă, povestea peste sute de ani a unor fii, care nefiind primii născuţi, se hotărăsc să plece spre vest să-şi întemeieze propriile lor plantaţii, după 1800. Aşa ajung în Texas şi alături de o altă familie influentă,  DuTrandafiri rosii albi roz - grozav.ro Mont, – de data asta de provenienţă franceză – îşi întemeiază propriile averi. Legenda trandafirilor spune că cel de culoare roşie cere iertarea, cel de culoare albă oferă iertarea, iar cel roz spune că iertarea nu se acordă. În felul acesta nu era nevoie de vorbe, fiecare din cele trei familii ştiind semnificaţia celor trei culori.

Povestea de viaţă şi iubire se începe prin ochii lui Mary Toliver, care, aflată la anii senectuţii, îşi aminteşte de anii tinereţii, de felul în care moştenirea i-a afectat viaţa personală şi de marea iubire a vieţii ei, Percy Warwick. Dragostea pentru pământ – similară, oarecum, cu ceea ce trebuie să fi simţit Ion (al lui Liviu Rebreanu) – copleşeşte orice alt simţământ, chiar şi pe cel pentru omul iubit. Poate deveni de-a dreptul o obsesie, care este, în felul ei, parte dintr-un „blestem” familial. Distructivă pentru orice alt lucru, orice alt fel de relaţie, această preocupare, această moştenire de familie consumă totul, parcă ar fi o fiiinţă geloasă pe orice sentiment al proprietarei. Pământul devine posesiv, iar blestemul lui curmă din frageda tinereţe viaţa moştenitorilor de gen masculin. Aşa că rămân femeile posedate, obsedate şi dedicate plantaţiei Somerset. Cum poate să răzbească o dragoste umană, cum poate să-o înfrângă pe cea ancestral legată de pământ? Mai ales dacă şi mândria şi încăpăţânarea le stă împotrivă.

Leila MeachamTrandafiri (Roses) este romanul de debut al Leilei Meacham. Vă recomand cartea şi pentru că, citind-o mi-am amintit de Margaret Mitchell. Deşi, după părerea mea, cartea în sine nu se compară cu forţa şi vigoarea poveştii din Pe aripile vântului, personajul principal, Mary, este la fel de obsedat de datorie, de bani, de plantaţie, ca şi Scarlett. Sunt două personaje bine conturate, extrem de puternice şi care pot, parcă, să ducă lumea pe umeri. Fără să le lipsească feminitatea, ele reuşesc acolo unde mulţi bărbaţi ar fi clacat. Amândouă iau decizii injuste faţă de anumite persoane, în vederea unui bine general, pentru a-şi păstra plantaţia (Scarlett se mărită cu pretendentul sorei sale, Frank Kennedy, iar Mary vinde o bucată de pământ care în fapt nu era a ei, fiind moştenirea fratelui său). Similarităţi ar fi şi în ceea ce priveşte iubirea, recunoaşterea şi importanţa pe care o are aceasta în viaţa fiecareia. La anii bătrâneţii Mary decide s-o scutească pe moştenitoarea ei de asemenea povară şi blestem. Oare Rachel, moştenitoarea ei, va acepta hotărârea sau va continua să facă aceleaşi alegeri şi greşeli ca şi mătuşa ei?

Ce mi-a plăcut mai puţin – faptul că romanul se încheie prea brusc, după ce acţiunea trenează, la un moment dat. Prima parte este mai elaborată, Mary copleşeşte celelalte personaje iar povestea ei şi a lui Percy este vie, consumatoare, un love story, pe câtă vreme povestea lui Rachel, cea care continuă romanul este puţin estompată şi schematică.

Ce pot să vă scriu despre autoare? S-a născut cca 1938/1939 în Minden, Louisiana, dar a crescut în Texas. A făcut facultatea la North Texas State University. A fost profesoară de limba engleză la liceu şi locuieşte şi în prezent în San-Antonio, Texas. După ce s-a pensionat s-a reîntos să scrie cartea pe care o începuse încă din 1980 şi care a fost publicată abia în 2010. A scris romanul său de debut tâziu, după vârsta de 65 de ani. Dacă Margaret Mitchell a lucrat timp de 10 ani la romanul ei, se pare că şi acestui roman i-a trebuit mult până să se nască. Amândouă scriitoarele au fost bune cunoscătoare ale vieţii şi istoriei locurilor pe care le-au descris, fiind născute şi crescute, una în Atlanta, cealalată în Texas. Cât despre publicare – a fost tot o întâmplare, ca şi în cazul lui Margaret Mitchell – cu ajutorul unei prietene şi-a găsit şi editor pentru carte, pentru că, total întâmplător, nepoata acelei prietene era căsătorită cu David McCormick, agent literar din New-York. După succesul pe care l-a avut prima carte, a mai scris un alt roman, de ample dimensiuni – Tumbleweeds, care a apărut în 2012. Într-un interviu, autoarea spunea că lucrează în prezent la o carte, a cărei poveste se petrece anterior celei din Trandafiri (Roses).

Cu acestea, vreau să închei mulţumindu-i lui Sayuki pentru recomandare 🙂 Iar pe voi vă aştept cu comentarii – dacă aţi citit cartea sau, dacă nu, poate o veţi face. O puteţi găsi şi la biblioteca noastră şi mă gândesc că trebuie să fie şi la alte biblioteci.

Anunțuri
 

Etichete: , , , , , , , , , ,

49 de răspunsuri la „Trandafiri – de Leila Meacham

  1. almanahe

    Februarie 4, 2013 at 3:25 pm

    Ce listăăăă lungă ammmm….să văd unde mai încape şi asta, pe care n-am citit-o. De la o vreme las cărţile să vină singure la mine, nu mă mai duc eu înspre ele. 🙂

     
    • bibliodevafiliala3

      Februarie 4, 2013 at 4:05 pm

      La fel este şi lista mea, stai liniştită. Îi invidez pe mai tinerii mei colegi care reuşesc să citească mai mult decât mine. Eu, mai ales decât scriu despre cărţi, citesc mai puţine 🙂

       
  2. Geanina

    Februarie 4, 2013 at 8:47 pm

    Pare interesant firul povestii si nu exclud posibilitatea de a ajunge sa o citesc, desi am muuulte pe lista. Acum am inceput Dan Brown-Conspiratia. Eu am citit si Codul lui Da Vinci si Ingeri si demoni tot de el scrise si am vazut ca e un autor cu scrieri care mi se potrivesc.
    Mi-ar placea intr-o zi daca ai dispozitie si inspiratie sa scrii despre o opera care desi nu e finalizata a devenit nemuritoare prin emblematicul laimotiv: lacomia umana. Este vorba de Suflete moarte – Gogol. Si inca o provocare daca imi permiti: oare daca ar fi apucat sa termine romanul cu ce ne-ar fi surprins finalul? Oare suntem departe de acele vremuri? Am citit de curand un post pe un blog care mi-a adus aminte de aceasta minunata carte.
    Mult succes si spor in continuare!

     
    • bibliodevafiliala3

      Februarie 5, 2013 at 12:04 am

      Cred că dintre scriitorii ruşi mi-a plăcut mai mult Lev Tolstoi, Dostoievski, Cehov sau Şolohov decât Gogol. Poate de dragul tău o să-l includ pe Gogol în listă 🙂 mă gândesc că l-am putea dezbate într-o postare a viitorului cerc de lectură. Mulţumesc pentru sprijin, pentru comentariu şi pentru idee.

       
      • Geanina

        Februarie 5, 2013 at 8:46 am

        Pe Cehov l-am urmarit la teatru – Livada cu visini, in interpretarea Mayei Morgenstern care din motive mai mult sau mai putin cunoscute nu este una dintre preferatele mele actrite. Iar Dostoievski este unul dintre preferatii mei. Inainte de a fi un mare scriitor, cred ca a fost un fin psiholog.

         
      • bibliodevafiliala3

        Februarie 5, 2013 at 9:43 am

        Dostoievski a fost şi un om cu multe probleme medicale sau psihologice, de altfel. A suferit de epilepsie şi a fost predispus spre depresii. Nu l-a ajutat nici faptul că a fost condamnat, iniţial la moarte, apoi la 4 ani de muncă silnică într-o colonie penitenciară, urmaţi de alţi 5 ani de stagiu militar obligatoriu. A fost un jucător împătimit, ceea ce a făcut să cunoască problema pe care a descris-o în cartea sa Jucătorul. Cu toate astea, sau poate tocmai din suma acestor probleme – a reuşit să cunoască foarte bine sufletul uman, să ajungă în nişte abisuri pe care alţii nu le-au explorat. Cât despre Cehov – eu am văzut ecranizările pieselor sale, dar doar după ce am citit. Asta şi din cauză că la Miercurea-Ciuc, unde am crescut, era mai greu să ajungă o trupă de teatru. Cele care veneau interpretau, de cele mai multe ori, comedii.

         
      • Geanina

        Februarie 5, 2013 at 9:47 am

        Vorbeam si zilele trecute cu cineva pe acest subiect. Cred ca cei mai creativi oameni sunt de fapt si suferinzi. Din durere se nasc capodopere. Este o observatie pe care am facut-o de-a lungul timpului urmarind firul vietii unui pictor sau altui scriitor dar si observand oamenii din jur. Stiu in mare parte despre suferintele lui Dostoievski si nu pot sa il compatimesc, desi suna dur, poate. Cred ca daca nu ar fi traversat aceste greutati in viata, poate ca nu mai devenea nemuritor prin operele sale.

         
      • bibliodevafiliala3

        Februarie 5, 2013 at 10:58 am

        Am ajuns la aceiaşi concluzie în ceea ce mă priveşte. Având în vedere că şi eu am avut aceiaşi problemă medicala ca şi Dostoievski, cred că am devenit un om mai bun, în ciuda sau din cauza suferinţelor. Poate că nu mi-a fost întotdeauna uşor, dar acum mi-e bine.

         
      • Geanina

        Februarie 5, 2013 at 11:25 am

        Chiar in timp ce scriam asta, ma intrebam oare ce suferinta ai tu (uneori gandurile imi vin fara sa ma programez). Oricum, oamenii cu aceasta suferinta medicala sunt extrem de speciali. Ii iubesc din tot sufletul meu si stiu ca nu e usor sa se confrunte cu aceasta afectiune. Si au o sclipire de geniu, am vazut. Nu stiu inca ce explicatie biologica exista, insa asta am observat. Si tu bineinteles, nu faci exceptie. O zi minunata si insorita sa ai!

         
      • bibliodevafiliala3

        Februarie 5, 2013 at 11:50 am

        Nu ştiu cât de genială sunt :)) dar mulţumesc. Îţi doresc şi eu ţie o zi frumoasă – la Deva arată de parcă ar veni curând primăvara.

         
      • Geanina

        Februarie 5, 2013 at 12:01 pm

        Multumesc. Exact asa e si la Bucuresti. Inca un motiv sa credem ca viata e divina. Ne ofera o zi calduroasa de iarna. 🙂

         
      • Geanina

        Februarie 5, 2013 at 9:53 am

        🙂 Oricum nu tre’ sa te stresezi sa scrii despre Gogol daca nu e tocmai dintre preferatii tai, eu am spus asa, doar ca pura sugestie. Iti multumesc totusi ca ai spus ca de dragul meu, ai scrie. Orice ai scrie, oricum scrii foarte frumos! Meritul tau. 🙂

         
      • bibliodevafiliala3

        Februarie 5, 2013 at 11:03 am

        Pentru ca să scriu trebuie să recitesc opera şi acum nu am tocmai starea de spirit necesară, dar nu exclud această posibilitate pe viitor. Sper să reuşesc să scriu ceva despre Steinbeck, în viitorul apropiat.

         
  3. Hapi

    Februarie 5, 2013 at 1:44 pm

    Multumim pentru recomandari :flowers:

     
  4. Roberts

    Februarie 5, 2013 at 8:42 pm

    nu stiam de „TRandafiri” dar nici nu-i de mirare la cate noutati sint pe piata:) cred ca nu m-am exprimat corect, de fapt sunt atatea carti aparute la noi in ultimii ani incat e foarte greu sa tii pasul cu toate:) oricum, eu citesc genul acesta de carti, ma relaxeaxa si le folosesc intre 2 carti „mai grele” nu atat ca numar de pagini, cat per total:) Mary pare a fi conturata foarte bine si admir femeile care stiu ce vor!:)

     
    • bibliodevafiliala3

      Februarie 5, 2013 at 8:49 pm

      N-am înţeles iniţial (pentru că nu citisem nimic despre autoare decât după ce-am terminat cartea) cum de autoarea a înţeles atât de bine şi a ştiut să redea cu atâta convingere personajul Mary la vârsta senectuţii. După ce-am citit despre viaţa autoarei m-am lămurit. M-a impresionat debutul literar atât de târziu – asta înseamnă că, în fapt, poţi crea, dacă îţi este dat să creezi, oricând. Se pare că, în unele cazuri, timpul are răbdare 🙂

       
  5. Călin

    Februarie 5, 2013 at 9:08 pm

    şi mai trec un titlu pe lista de aşteptare, care şi aşa e foarte lungă…mulţumesc de recomandare.

     
    • bibliodevafiliala3

      Februarie 5, 2013 at 9:11 pm

      Mulţumesc şi eu de vizită, de comentariu, cât despre carte, dacă o vei citi, să-mi spui părerea după.

       
      • Călin

        Februarie 5, 2013 at 9:14 pm

        are, săraca, atâtea titluri înainte, încât nu ştiu dacă ajung la ea în următorii 5 ani 🙂

         
      • bibliodevafiliala3

        Februarie 5, 2013 at 9:17 pm

        Aşa am şi eu o listă … Şi parcă tot vin alte titluri infiltrându-se „subversiv” în lista existentă 🙂

         
      • Călin

        Februarie 5, 2013 at 9:19 pm

        cam aşa păţesc şi eu când e vorba de cărţi şi filme 🙂

         
      • bibliodevafiliala3

        Februarie 5, 2013 at 9:24 pm

        Cred că cine va inventa cum să lungeşti timpul altfel decât să nu dormi – că pe asta aproape că am inventat-o eu 🙂 – va fi celebru şi bogat!

         
  6. shiki shiki

    Februarie 5, 2013 at 10:46 pm

    he,he, tu si cu Eliade ,care era obsedat de iesirea din timp(nu ca mi-ar strica si mie,in ultima vreme nu -mi ajunge timpul de nimc si detest starea asta). nu cred ca o sa o citesc , ma enerveaza la culme pasiunea pentru pamant , din motive personale :P. dar mi-am adus aminte de alta chestie de familie pe care n-am citit-o integral ca pe vremea aia erau interzise si nu se gaseau,dinastia sunderland beauclair a lui vintila corbul. poate o sa o recitesc pe asta. desi nu prea am stare pentru romane fluviu.ne-a pus capac frumoasa reteta electronica:D

     
    • bibliodevafiliala3

      Februarie 5, 2013 at 10:52 pm

      Nu este genul tău, într-adevăr! Despre Dinastia Sunderland-Beauclair aş vrea să scriu. A fost una dintre cărţile care mi-au plăcut enorm şi care, pe vremea comunistă, m-a învăţat ce înseamnă monopolul…, capitalismul şi cum se fac marile afaceri, averi – cu mari renunţări şi cu consecinţe neprevăzute. M-a dezamăgit Păsări de Pradă, deşi era firesc… să continue aşa. Cât despre romanele fluviu – ştiu ce spui – stau şi mă uit la G.G. R. Martin şi nu mă-ndur să le încep, când văd câte volume sunt 🙂

       
  7. mixy

    Februarie 6, 2013 at 11:17 am

    n-am citit-o, dar m-a cuprins visarea citind articolul tău…

     
    • bibliodevafiliala3

      Februarie 6, 2013 at 6:05 pm

      Poţi să citeşti cartea şi apoi, când mergi la Mamaia să faci agricultură, să te bucuri că n-ai plantaţia Somerset pe cap, că o ai pe aia mică, pe Mixu, pe Tata, Mama şi Mamaie – toţi cu tine 🙂 Dar ca idee – că tot ţi-am spus că se poate debuta şi mai târziu – vezi – cartea Leilei Meacham a apărut când aceasta avea 71 de ani. Eu nu zic să aştepţi atăt, dar zic că visele îşi găsesc, până la urmă, felul lor de a se realiza.

       
      • mixy

        Februarie 7, 2013 at 11:07 am

        îmi promiți că mă citești când voi avea eu 71 de ani ? 😀

         
      • bibliodevafiliala3

        Februarie 7, 2013 at 4:31 pm

        Promit ca şi fantoma mea să te citească când vei avea 71 :))

         
  8. Rolling Ideas

    Februarie 6, 2013 at 2:01 pm

    Sună ca o carte pe care mi-ar plăcea s-o citesc. O notez în carneţel 🙂

     
  9. Ritiu Maria

    Februarie 6, 2013 at 9:02 pm

    Interesanta carte, mi-ar place sa o citesc dar si lista mea, este destul de lunga, asa ca o sa mai astepte putin.
    Mie imi plac romanele fluviu, am citit si eu Vintila Corbul – Dinastia Sunderland Beauclair si mi-a placut mult. Cu greu am facut „rost ” de carte la data aparitiei, dar a fost o provocare sa pot s-o citesc, atunci.
    Mi-a placut articolul pentru ca, indirect, te indeamna la citit pentru a-ti satisface curiozitatea, insa mi-a placut si autoarea care, a stiut sa-si transpuna in fapte, creatia, la o varsta cand altii nu mai au chef pentru a se mobiliza si a-si dezvalui trairile. Din cele citite in articolul tau Roxana, autoarea a conturat eroina principala, in asa fel incat, iti incita curiozitatea, transformand lectura, intr-o cursa contra-cronometru, pentru a afla mai multe si mai repede despre intamplarile prin care trece eroina principala si nu numai ea.
    Multumesc pentru faptul ca, promovezi si autori mai putin consacrati dar care, prin opera lor, pot sa-ti trezeasca curiozitatea si iti ramane dorul de a „sadi” in gradina sufletului tau, culorile rosu si alb ale trandafirilor care, iti cer si-ti aduc iertarea. Cu toate ca-mi place culoarea roz, in „gradina sufletului meu” n-as sadi trandafiri roz, care nu ofera iertarea pentru ca, in conceptia mea iertarea este un lucru pe care trebuie sa-l oferi, pentru a trai in liniste cu tine insuti.
    Un gand bun, multa sanatate atat tie Roxana, cat si citirtorilor blogului tau, ele caror comentarii le citesc cu interes si o seara cat mai placuta.

     
  10. bibliodevafiliala3

    Februarie 6, 2013 at 10:09 pm

    Mă bucur că am reuşit să prezint frumos cartea. M-am gândit că o să-ţi placă faptul că autoarea, aflată la o anumită vârstă destul de înaintată, a ştiut să vadă frumuseţea, să-şi împlinească un vis din tinereţe. Mă impresionează cu atât mai mult faptul că a mai scris un roman, apreciat, după câte am văzut de unele publicaţii şi are forţa să mai scrie completarea la această primă carte. Despre carte – am scris mai sus – sunt şi minusuri ale ei. Uneori, cum ziceam, trenează acţiunea iar finalul pare grăbit şi mai puţin elaborat. Ce n-am scris în articol despre autoare este că soţul ei a fost aviator (nu ştiu pe ce tip de avioane, dar mi s-a părut interesant, din punct de vedere personal). Despre istoria şi semnificaţia trandafirilor – sper şi eu să primesc doar trandafiri albi la, eventualii, trandafiri roşii pe care i-aş trimite şi nu cred ca eu să fiu atât de neiertătoare încât să-i utilizez pe cei roz. Mulţumesc pentru comentariu şi sper să ajungi să citeşti cartea. Toate cele bune şi ţie!

     
  11. indiferent

    Februarie 12, 2013 at 7:25 am

    O recomandare cum nu se poate mai binevenita ! Multumesc !

     
    • bibliodevafiliala3

      Februarie 12, 2013 at 2:22 pm

      Cu mare plăcere! Sper să-ţi placă, dar eu sper ca şi dacă îţi place şi dacă nu – să-mi scrii părerea ta.

       
  12. Sorin-Lucian Berbecar

    Februarie 12, 2013 at 3:00 pm

    Nu am mai lăsat demult semne ale trecerii mele pe la tine pe blog, deși vin ori de câte ori ai ceva nou. Mi-am făcut puțin timp (printre romane, recenzii și interviuri) să îți spun că m-a atras cartea pe care o prezinți, mai ales că reprezintă un debut atât de târziu. sper să o citesc cândva că am și eu o listă de așteptare extrem de lungă și cu fiecare achiziționată și citită mai pun 4-5 în listă. Cum ajung cu atâtea titluri pe lista mea, n-am idee. Dar ori de câte ori citesc bloguri sau ajung în librăriile online, tot mă mai atrage câte un roman.
    Spor la citit și aștept să scrii cât mai curând despre Dinastia Sauderland-Beauclair, că tot ai recomandat-o!

     
    • bibliodevafiliala3

      Februarie 12, 2013 at 5:43 pm

      Este interesantă cartea, mai ales din punctul de vedere al autoarei. Dă speranţa unor mai tomnateci autori, visători. Cât despre Dinastia Sunderland -Beauclair, chiar ar merita să fac o recenzie, pentru că mi-a plăcut incredibil de mult cartea. Este una dintre cărţile cele mai bune, zic eu, scrise de un autor român. Din păcate interzisă, la un moment dat, de către regimul comunist, din cauza că autorul – Vintilă Corbul, a emigrat în străinătate. Mersi de comentariu. De trecut, am trecut şi eu pe la tine, ba chiar, uneori am lăsat şi comenturi. Timpul însă, este foarte scurt, din păcate. Iar faptul că m-am relocat la locul meu de muncă, la catalogare, nu-mi lasă prea mult timp pentru blog. Promit ca să scriu …. deşi de promisiunile mele este „plin podul”.

       
  13. vienela

    Februarie 22, 2013 at 9:22 pm

    In ultimele cateva luni mi-am notat fiecare carte recomandata de bloggeri. Cartile din lista cred ca imi vor ajunge pentru trei ani. Dar nu o pot rata pe cea recomandata de tine, asa ca am notat-o.

     
    • bibliodevafiliala3

      Februarie 22, 2013 at 10:26 pm

      Mă bucur că ai pus-o pe listă. Ştiu ce spui – am şi eu o listă lungă, în plus am cumpărat o mulţime de cărţi şi mai sunt cele care intervin pe parcurs, cum a fost şi această carte pentru mine. A luat-o cumva înaintea altor titluri pentru că m-a impresionat felul în care o adolescentă a scris despre ea. Poate eu, cu judecată de om matur şi „chiţibuşar” i-am găsit defecte şi aş fi vrut să fie mai aproape de idealul pe care l-am imaginat atunci când cartea m-a prins. Poate că lista ta de cărţi se va tria cu timpul, poate se va lungi, dar eu zic că autoarea ar putea candida la un premiu pentru cel mai întârziat debut literar… şi cel mai fulminant succes la o asemenea vârstă.

       
  14. Liana Topan

    Martie 27, 2013 at 3:43 pm

    Am citit primul volum, mi-a placut enorm abia astept sa citesc al 2-lea volum care mi l-am comandat de pe net pentru ca nu l-am gasit in librarii. Povestea e fantastica.

     
  15. mihaela valuta

    Martie 27, 2014 at 10:19 pm

    super cartea.adevarat mi-a adus aminte de cartea; pe aripile vantului; dar ma-am simtit bine citind-o

     
    • bibliodevafiliala3

      Martie 30, 2014 at 10:05 am

      Da, mi-a plăcut şi mie şi tot acolo m-a dus cu gândul 🙂 Bine ai venit pe la mine, mai pofteşte! Poate te interesează să participi şi la clubul de lectură. Mi-ar face plăcere să povestim despre cărţi 🙂

       
  16. myapanda

    Aprilie 10, 2015 at 10:26 pm

    Buna. Mi s-a recomandat cartea cu ceva timp in urma, dar, din nefricire, asteapta de ceva timp in lista „de citit”. Poate, in urma acestui articol, voi reusi sa ii patrund povestea…

     
    • bibliodevafiliala3

      Aprilie 10, 2015 at 10:52 pm

      Bună şi ţie! Sper să îţi placă. Am stat şi eu un timp până să o citesc, deşi o văzusem încă de când biblioteca a achiziţionat-o, dar şi pe mine altcineva m-a convins să o citesc. Dacă îţi plac poveştile de familie, dramele, poveştile de iubire dramatice, o să-ţi placă şi această carte. Are plusuri, minusuri, dar este o carte plăcută, bine scrisă. Te face să te gândeşti că poţi avea succes la orice vârstă. Acum autoarea a publicat o carte, Somerset, a cărei acţiune se desfăşoară anterior celei din Trandafiri. Sunt curioasă să citesc şi acest prequel, dar încă nu s-a tradus.

       

Aştept răspunsul tău!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: