RSS

Logofătul de taină, de Rodica Ojog-Braşoveanu – o caldă recomandare de lectură

22 Feb

Rodica_Ojog-BraşoveanuAstăzi vreau să povestim despre o carte, prima din Ciclul logofătului Andronic scris de Rodica Ojog-Braşoveanu (28.08.1939-02.09.2002) şi anume Logofătul de taină, roman istoric apărut la Editura Nemira în colecţia destinată autoarei. Autoarea, considerată pe drept cuvânt „marea doamnă a literaturii poliţiste româneşti” a scris pe lângă romanele sale poliţiste şi romane istorice. Cărţile poliţiste cum sunt cele din ciclul Melaniei Lupu, sau colecţia Minerva Tutovan – pot fi mai cunoscute iubitorilor de romane de acest gen. Totuşi, având  în vedere trecerea mare de care se bucură romanele istorice în ultimul timp, m-am gândit să vă deschid apetitul celor care nu aţi citit acest ciclu cu această carte şi să vă conving să o faceţi. Logofătul de taină este ologofatul-de-taina carte care mi-a plăcut de prima dată când am citit-o (prin anii 1980) şi pe care am recitit-o cu o şi mai mare plăcere. Prima dată când am citit cartea am urmărit firul poveştii şi n-am fost atât de atentă la maniera de prezentare, care m-a impresionat la o a doua lectură, peste ani. Autoarea a reuşit ca prin culoarea locală, limbaj, descrieri amănunţite ale străzilor, clădirilor, moravurilor şi obiceiurilor, să reînvie o epocă demult apusă, să o facă să trăiască sub ochii tăi. Este de fapt o poveste în poveste pentru că, începi prin a-l întâlni pe părintele Pahomie, cel care este povestitorul şi prin care ajungi să ţi se deznoade povestea mai veche scrisă de părintele Ilarion. Tot el intervine explicând într-un mod cu totul particular şi arhaic politica vremurilor şi situaţia în care se aflau ţările româneşti faţă de restul lumii. Aceste mici ruperi de ritm sunt necesare înţelegerii mai bune a poveştii, dar pot părea obositoare pentru că, abia aştepţi să te întorci la povestea faptelor de vitejie şi să trăieşti alături de logofătul Radu Andronic şi slujtorul şi prietenul său credincios, Ilie Machidon, aventuri ce te duc din întunecatele străduţele înguste, în fastuoase săli de bal. Într-un ritm alert, plin de mister, presărat cu poveşti de iubire şi spionaj în favoarea domnitorului Ţării Româneşti, principele Constatin Brâncoveanu (zis şi Altîn Bei, principele aurului) cartea reuşeşte să îmbine toate genurile şi să fie pe placul tuturor, atât femei cât şi bărbaţi, tineri sau bătrâni. Roman de capă şi spadă, pe picior de egalitate sau mai bun decât cele scrise de Alexandre Dumas, în care logofătul Radu Andronic este descris cu drag de autoare, un personaj la care femeile pot visa, iar bărbaţii pot să îşi dorească să-i semene:

„Uşa de stejar se dădu în lături ţinându-l în prag pe Andronic cel tânăr, logofătul de taină al Măriei Sale Vodă Brâncoveanu. Umerii largi, înveşmântaţi în cămaşa albă de borangic, despicată până la brâu lăsând să se vadă urmă de rană veche, atingeau uşorii. Era bărbat înalt, cu chipul smead şi părul tuciuriu ce-i aluneca în lungul obrajilor. Atrăgeau mai cu seamă luarea-aminte ochii lungăreţi, cu căutătură catifelie, sclipinde mereu a râs, şi semnul lăsat la tâmplă de o sabie tătărească. Sub mustăcioara subţire sticleau dinţii albi, toţi deopotrivă, parcă mai mulţi decât între buzele altor făpturi. Nădragii leşeşti, sugrumaţi pe mijlocul subţirel şi pulpe, intrau în botforii scurţi şi moi din piele răsurie.” (Rodica Ojog-Braşoveanu, Logofătul de taină, Nemira, 2010, p. 38).

logofatul-de-taina.jpg1Cred că şi autoarei i-a plăcut acest personaj şi n-a vrut să-l părăsească ci, şi-a dorit să-i urmărească viaţa şi destinul de-a lungul a cinci romane. Nu vreau să „dau din casă”, să fiu „spoiler” şi de aceea nu vă spun pe cine spionează Radu Andronic şi cu cine trebuie să se confrunte, dar îmi place să cred că veţi citi cartea şi veţi vedea singuri. Îmi place mult Rodica Ojog-Braşoveanu şi aici mă refer la toate cărţile ei, dar parcă ceea ce a realizat în seria istorică este mai bun, a implicat mai multă documentare, mai multă inspiraţie şi personajele sunt chiar mai reuşit create decât cele din romanele poliţiste, având în plus acelaşi umor sănătos care face ca lucrările ei să-mi placă mai mult decât cele ale scriitorilor străini cu care este comparată (Agatha Christie sau Alexandre Dumas). Romanele ei reuşesc să fie adevărate fresce ale societăţii vremurile descrise. De asta nu sunt mulţumită de comparaţiile făcute chiar şi cu scriitori consacraţi ai literaturii universale, pentru că ele nu seamănă, sunt atipice, adica sunt mai mult decât presupune genul literar abordat. Singurul lucru de care îmi pare rău este că n-a putut fi la fel de cunoscută ca cei cu care este comparată. Mă gândesc că foarte greu ar putea fi tradus limbajul arhaic sau argotic pe care îl foloseşte în scrierile ei şi probabil că tradus textul şi-ar pierde savoarea şi umorul. Dar aici depinde de traducători, despre care am povestit cu altă ocazie.

Rodica Ojog BrasoveanuDespre Rodica Ojog-Braşoveanu n-am ştiut foarte multe şi de aceea am rămas surprinsă când am citit ce viaţă tumultoasă şi deosebită a avut. S-a măritat la 17 ani, când a fost exmatriculată de la facultatea de drept (în 1956 când s-au făcut epurările în învăţământ) dar a renunţat la mariaj pentru că vroia să aibă o carieră şi soţul ei n-a înţeles acest lucru. A muncit în fabrică, la Galenica, ca muncitor necalificat timp de un an şi a fost fruntaşă în muncă, pentru că asta era condiţia pentru ca să-şi poată relua studiile universitare. Nu a putut fi reînmatriculată, dar i s-a dat voie să dea admitere la orice facultate şi a ales din nou facultatea de drept, cea de la Iaşi de data asta. Acolo l-a întâlnit pe actorul Cosma Braşoveanu cu care, după terminarea facultăţii s-a măritat şi cu care a avut un mariaj deosebit de fericit, dar pe care l-a piedut devreme (după doar 18 ani). Acesta a fost şi cel care a îndemnat-o să scrie şi i-a recomandat să scrie romane poliţiste pentru că acelea au succes rapid. Cu toate pierderile suferite, romanciera a fost un om fericit şi spunea într-un interviu că:

Sunt un om care stie sa ia bucuria de la viata, sa savureze momentul. Adica, mie nu-mi trebuie sa ninga azi, ca sa-mi dau seama ca ieri a fost frumos. De tanara si pana mai incoace mi se intampla sa ma trezesc dimineata fericita, numai pentru faptul ca exist. Sunt o fire optimista. ( citat din interviul In vizita la marea maestra a romanului politist – Rodica Ojog-Brasoveanu, realizat pentru revista Formula AS de Corina Pavel)

Acest fel de a vedea lucrurile îmi este extrem de familiar. Poate datorită zodiei? Mi-a atras atenţia că este născută în zodia Fecioarei, ca şi Agatha Christie, dar în interviul menţionat spunea:

„Nu am din Fecioara decat spiritul analitic excesiv si, pe undeva, vocatiile nativilor din aceasta zodie: diplomatia, avocatura, scrisul. Si – hai sa ma falesc – sunt nascuta in aceeasi zi cu Goethe si cu Tolstoi.”

Cu toate astea, felul în care descrie epoci pierdute, ne mărturisesc dorul autoarei după lumea distrusă de comunişti şi dorinţa melancolică de-a reînvia, măcar în imaginaţie şi pentru imaginaţia noastră, eleganţa şi romantismul acelor vremuri. Vă recomand toate cărţile acestei extraordinare doamne şi puteţi începe, dacă n-aţi citit nimic, chiar cu acest roman istoric, de capă şi spadă şi spionaj, Logofătul de taină :).

 

question-markÎntrebările de final ale bibliotecarului: Aţi citit romanul sau alte romane din ciclul Logofătului Andronic? Cunoaşteţi opera Rodicăi Ojog-Braşoveanu? Ce roman v-a plăcut cel mai mult dintre cele pe care le-aţi citit? Dacă aţi citit şi romanele istorice şi cele poliţiste puteţi să spuneţi care v-au plăcut mai mult?

Despre carte şi autoare am vorbit pentru Click-news.ro, în cadrul emisiunii „O carte pe săptămână”. Înregistrarea o puteţi găsi pe pagina VIDEO BLOG

Vă recomand să vedeţi şi un interviu cu Rodica Ojog Braşoveanu, al cărei sursă este Mariana Badea, profa de română, ea însăşi o mare admiratoare a acestei scriitoare. Mie mi-a plăcut interviul extrem de mult, se vede de unde este atât umor în cărţile ei.

Anunțuri
 

Etichete: , , , , , , , ,

14 răspunsuri la „Logofătul de taină, de Rodica Ojog-Braşoveanu – o caldă recomandare de lectură

  1. Ritiu Maria

    Februarie 22, 2015 at 1:55 pm

    O duminica inceputa frumos, cu lectura unei recenzii despre o autoare care, m-a marcat si care mi-a placut mult.
    Am citit romanele ei politiste, cu ani multi in urma si pe urma, timpul nu mi-a mai fost de ajuns, asa ca am ramas cu nostalgia celor citite si nu m-am mai intors la aceasta scriitoare.
    Si eu ca si ea, am terminat dreptul si mi-am dat seama ca, fiecare carte a ei, este credibila pentru faptul ca, personajele, in marea lor majoritate, erau create dupa realitate si conflictele actiunii erau dezlegate logic si cu acuratete pentru ca, si profesia de avocat, pe care a practicat-o timp de 7 ani, i-a dat ocazia sa cunoasca spete pe care le-a putut transpune in romanele ei, combinate cu imaginatia prolifica, de care a dat dovada, totul a fost asa cum trebuie intodeauna.
    Mie mi-au placut toate romanele politiste pe care le-am citit, fiecare era ceva ce crea un unicat si nu te plictiseai de genul de scriere al ei, niciodata.
    Articolul tau mi-a readus-o din nou in atentie si cum imi plac mult romanele istorice, ma voi canaliza spre recomandarea facuta de tine Roxana pentru ca, cu certitudine este vorba de un ciclu de romane istorice foarte bun, incepand cu: Logofatul de taina.
    MI-a placut mult articolul tau si m-a impresionat viata acestei minunate scriitoare care, a disparut dintre noi, trecand in lumea astrala, prea de timpuriu.
    Viata ei a fost impresionanta si vesnic vie, a creat personaje variate si credibile, a construit actiuni si dezlegari de mistere care, te-au facut sa nu poti lasa din mana cartea pe care ai inceput-o.
    Intr-adevar, a fost comparata cu Agatha Christie si cu Alexandre Dumas dar, din pacate, faima sa nu a ajuns sa fie asisderea pentru ca, opera sa nu a fost tradusa si raspandita mai amult asa cum merita.
    A avut perseverenta, curaj si daruire, pe langa talentul care a facut-o unica, pentru literatura romaneasca.
    Sper ca viitorul sa-i ofere o recunoastere postuma, asa cum merita sa i se recunoasca meritele si atat timp cat traia.
    Faptul ca i se republica, in prezent operele, denota ca meritele ei vor creste in viitor, ceea ce ma bucura.
    Multumesc pentru faptul ca, esti mereu langa noi si ne pui la dispozitie noi si noi carti care, ne pot oferi bucuria unei lecturi placute.
    Un gand bun si multa sanatate. Sper ca cititorii blogului tau sa se bucure pentru ofertele pe care le faci, cu atata daruire si competenta.

     
    • bibliodevafiliala3

      Februarie 22, 2015 at 3:42 pm

      Mă gândeam că multă lume care o cunoaşte şi a citit-o pe autoare nu neapărat a citit şi romanele istorice. Mie acestea mi-au plăcut cel mai mult. Chiar şi celelalte care nu fac parte din acest ciclu, care fixează acţiunea în cel de-al doilea război mondial, spre exemplu, cum ar fi Al cincilea as, mi-au plăcut mai mult decât romanele poliţiste. Dar asta nu înseamnă că nu mi-au plăcut cele poliţiste, înseamnă că apreciez munca de documentare pe care a depus-o pentru celelalte. Iar unul dintre personajele reuşite pe care le-a creat şi de care, cum spune şi în interviuri, este ataşată, este Gri-Gri Trestian (personajul simpatic şi pe jumătate negativ din Al cincilea as). Mă bucur că ai citit şi ţi-au plăcut romanele ei poliţiste. Sunt convinsă că o să-ţi placă şi cele istorice, odată ce le vei citi. Mă bucură şi pe mine faptul că ele au fost reeditate de Nemira şi că au reintrat în atenţia publicului. Trebuie să spun că aştept nu nerăbdare să citesc Telefonul din bikinii, la care face referire şi să văd cum s-a modificat stilul ei după revoluţie. Poate voi reveni cu o nouă recenzie atunci când voi termina cartea. Mi-a plăcut că a recunoscut că stilul trebuie să urmeze moda vremii şi că nu vrea să fie percepută ca demodată 🙂 Îmi pare şi mie rău că s-a stins devreme, putea să mai scrie. Totuşi opera ei va rămâne pentru posteritate, iar dacă stilul romanelor poliţiste se va schimba şi ele nu vor fi pe placul celor care vor veni, sunt convinsă că romanele istorice vor fi la „modă”. Mulţumesc de comentariul amplu şi foarte pertinent cât şi pentru aprecierile mereu elogiative. Mă bucur că reuşesc să scriu şi să-ţi placă. Multă sănătate, bucurii şi spor în ceea ce faci. O duminică plăcută în continuare!

       
  2. Drugwash

    Februarie 22, 2015 at 9:39 pm

    Titluri vag familiare, venind din trecut… O, vai, nu ştiu cum am trecut clasa la istorie în fiecare an – am fost dintotdeauna bîtă la materia asta, nu mi-a fost dată cunoaşterea ei. Date mai mult sau mai puţin exacte, domnii mai mult sau mai puţin liniştite, războaie şi distrugeri – nu s-au lipit de mine niciodată.

    Pentru cei pasionaţi de istorie, „Logofătul de taină” cred că ar fi o carte foarte bună. Istoria e un subiect extrem de delicat, căci ştim bine cum este ea mereu rescrisă de către puterea curentă. Găsim realitate sau fantezie în scrierile Rodicăi Ojog-Braşoveanu? Sau poate ambele, bine îmbinate? Citiţi şi veţi afla. 😉

     
    • bibliodevafiliala3

      Februarie 22, 2015 at 10:03 pm

      Nu doar pentru cei pasionaţi de istorie, deşi, dacă stau să mă gândesc, romanele istorice m-au ajutat de multe ori să înţeleg manualul sec de istorie 🙂 Cu toate omisiunile şi abaterile de rigoare, romanele de acest gen mă atrag. Eu scuz rescrierea istoriei în romane, mai rău este când este rescrisă la comanda oamenilor politici. Dar cum ziceam, pe acest blog, nu facem politică 🙂

       
      • Drugwash

        Februarie 22, 2015 at 10:09 pm

        Da da, nu facem… doar discutăm. 😛

        Undeva trebuie să fie o afinitate pentru acest gen „retro”. Mie mi se încreţeşte păru’ numai cînd aud de Miklos Bătăuşu’ sau Fane Babanu’, ochii refuză să înghită cuvintele ce-i cuprind pe ei şi toate fostele „glorii” ale ţării şi lumii. 🙂

         
      • bibliodevafiliala3

        Februarie 22, 2015 at 10:40 pm

        Vorbim de Constantin Brâncoveanu, care într-un final şi-a dat viaţa şi a fost martor uciderii copiilor săi. Oricum nu el este personajul principal, ci un tânăr logofăt care este cel mai tare spadasin, cel mai frumos şi atrăgător – un fel de agent 007 cu sabie şi cal 🙂 Dacă ţi-au plăcut romanele lui Alexandre Dumas sau Michel Zevaco nu se poate să nu îţi placă acestea.

         
      • Drugwash

        Februarie 22, 2015 at 10:49 pm

        Ei, asta-i problema, că nu m-am dat niciodată în vînt după viaţa trăită în vîrful spadei. 🙂

        Noi, ca naţie, am fost dintotdeauna ca un balaur din acela vrăjit căruia îi creştea capul la loc imediat ce era decapitat. Din păcate sînt prea mulţi viteji spadasini în lume iar viteza de creştere a capului e din ce în ce mai mică. Arătăm chiar ridicol acum, cu căpşorul ăsta chilug ca de pui de Avicola…

         
      • bibliodevafiliala3

        Februarie 22, 2015 at 11:02 pm

        Tata spune că din păcate toţi cei viteji şi bravi pier primii şi rămân ceilalţi să procreeze o naţie :))

         
      • Drugwash

        Februarie 22, 2015 at 11:10 pm

        Ei da, ironia soartei…
        Eu sînt un laş, prefer să rămîn acasă, să consolez nevestele celor plecaţi la luptă. XD XD XD

         
      • bibliodevafiliala3

        Februarie 22, 2015 at 11:18 pm

        Este o formă de abnegaţie şi vitejie şi aici 🙂

         
      • Drugwash

        Februarie 22, 2015 at 11:44 pm

        Ca să nu mai spun de riscuri, cînd apare vreo permisie inopinată şi auzi din uşă „honey, I’m home”… XD

         
      • bibliodevafiliala3

        Februarie 22, 2015 at 11:47 pm

        :)) Da, la asta mă gândeam şi eu!

         
      • Drugwash

        Februarie 22, 2015 at 11:58 pm

        ^^’

        Hehe, ajunge cu gluma că cineva m-ar putea crede şi mă trezesc cu încornoraţii la uşă – şi nu mă refer la ghiavoli, cu ăia m-aş descurca uşor. 😀

         
  3. bibliodevafiliala3

    Februarie 22, 2015 at 11:14 pm

    :))

     

Aştept răspunsul tău!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: