RSS

Arhive pe etichete: sfaturi utile

Campania Încurajăm lectura!


Când m-am gândit să scriu acest blog, a fost tocmai pentru că am crezut, că prin acesta voi reuşi să fac puţină lumină, că voi reuşi să îndemn oamenii la lectură. Cartea este, sau ar trebui să fie, prietenul tuturor. Este prietenul tăcut care te învaţă, care îţi arată de-ale vieţii, alături de care poţi visa şi ajunge în lumi nebănuite, poţi trăi nu o viaţă – ci zeci de vieţi. Poţi să fii ce personaj vrei şi poţi să trezeşti cartea la viaţă, fiind regizorul care pune totul în mişcare pe baza poveştii din carte. Am scris părerea mea despre lectură, despre beneficiile ei, am dat şi sfaturi despre cum ar trebui să citim, ca să ne fie mai uşor. Am aprofundat, într-unul din articole, părerea mea despre cum aceste alegeri de lectură, filme sau muzică spun ceva despre noi ca oameni. Am scris despre cărţile care mi-au plăcut, despre scriitorii care mi-au lăsat ceva din sufletul lor în cărţile scrise, tocmai pentru a pleda în favoarea lecturii.

Azi am găsit, prin intermediul lui Sorin Lucian Berbecaru noutăţi despre o campanie ce încurajează lectura. Despre această importantă campanie puteţi citi mai multe AICI. Campania a fost iniţiată de Biblioteca Online de Cărţi. Mă bucur că pot să contribui şi eu cu puţin. Poate te gândeşti să contribui şi tu, cel care mă citeşti. Poate, aşa, cu ajutorul a mai multe persoane vă ajunge mesajul unde trebuie, la tinerii care nu sunt, încă, obişnuiţi să citească. Toată lumea se naşte curioasă, nu ştiu prin ce metode se leneveşte şi nu înţeleg de ce cititul pare să fie o pedeapsă. Dar tu, cel care mă citeşti, ai ajuns aici şi poate că aşa vom face primul pas. Mi-a plăcut unul din sloganurile din articolul originar: Vreau să devin mai deştept!” Poate putem determina lumea să redevină curioasă, să afle mai multe din cărţi, nu din auzite. Pentru că, dacă suntem toţi mai culţi, mai deştepţi, mai educaţi vom putea afla, mai uşor, orice ne interesează, vom putea citi despre orice.

Astăzi sunt uitate vremurile, când să citeşti era un privilegiu, iar oamenii sărmani nu-şi puteau permite luxul să cumpere cărţi, ele fiind prea scumpe. Era o avere să ai o carte. Se creau biblioteci din doar câteva zeci de cărţi. Azi, bibliotecile, chiar şi cele mai mici, au mii de cărţi. În plus, acum, bibliotecile sunt gratuite ba chiar, sunt şi biblioteci online care te îmbie cu cărţile lor. Cărţile au devenit extrem de frumoase chiar de la exterior, editurile încercând să le facă cât mai atrăgătoare. Temele abordate sunt variate. Cărţile sunt pe toate gusturile. Tu trebuie doar să faci primul pas – Citeşte! Citeşte de plăcere, nu doar de nevoie- Învaţă să trăieşti povestea scrisă de autori în cărţi, învaţă cu ajutorul lor, scrie despre ele, aşa cum fac alţii pe care i-am numit într-unul din articolele mele. Sau, dacă nu poţi scrie, povesteşte-i unui prieten cât de mult ţi-a plăcut o carte. Ajută-l să găsească drumul spre lectură. Tu eşti cel care poţi face asta! Alătură-te campaniei şi încurajează lectura, pentru ca noi toţi s-o ducem mai bine, să găsim în cel de alături, în tinerii de azi, prieteni care împărtăşesc aceiaşi pasiune.

Dacă ai nevoie de îndrumare pentru a găsi un titlu potrivit pentru a începe (în funcţie de vârstă şi preocupări), poţi să întrebi aici, sunt mereu la dispoziţia voastră 🙂 

Susțineți această campanie promovând:
– articolul sursă în rețelele sociale;
– bannerul pe propriul blog;
– scriind despre campanie.

Reclame
 

Etichete: , , , , ,

Carte, muzică şi film – gusturile ce ne definesc


Pornind de la aticolul precedent, m-am gândit că sunt sunt definitorii muzica care îţi place, filmele pe care le vizionezi şi, probabil, cărţile pe care le citeşti. Dacă asculţi muzică se poate să îţi placă mai mult un anumit gen, să îl preferi într-o anumită stare de spirit. Totuşi dacă te limitezi la un singur gen muzical, cred că rişti să devii şi tu mai limitat. Renunţi, în felul acesta, de a explora, de a căuta ceva nou, de a vedea dacă şi altceva ce s-ar putea să-ţi fie pe plac, sau care să te emoţioneze la fel de mult, ba poate chiar mai mult. Pentru Filme, muzică şi cartemine definitorie este secvenţa din filmul Pretty Woman / Frumuşica, când fata e dusă la operă, fără să fi ascultat vreodată acest gen. A văzut şi ascultat Traviata a compozitorului Giuseppe Verdi, operă a cărei poveste pleacă de la romanul Dama cu camelii a lui Alexandre Dumas, fiul. Aici, este vorba tocmai despre o femeie de moravuri uşoare, care se îndrăgosteşte. Romanul este deosebit. poate tocmai pentru că autorului i s-a întâmplat să se îndrăgostească de o femeie de acest gen. Iar muzica îţi intră cu atât mai bine la suflet cu cât este, într-un fel, şi povestea de iubire a lui Verdi cu Giuseppina Strepponi. Muzica povesteşte trista poveste atât de bine iar Julia Roberts a reuşit să fie extraordinară în interpretarea acelor secvenţe. „Frumuşica” a reacţionat emoţional, a înţeles din muzică povestea şi a trăit-o. Poate că mai mulţi dintre noi ar putea lua exemplu şi ar putea da muzicii bune o şansă. Eu iubesc muzica bună – îmi place jazz-ul, rock-ul, muzica clasică (Verdi, Beethoven, Mozart, Ravel, Chopin, Enescu… şi lista este extrem de lungă), muzica populară, muzica lăutărească. Cu cât asculti mai multe genuri, cu atât mai complet eşti ca om şi îi înţelegi mai bine pe ceilalţi. Muzica oferă un fel de conexiune în lume pe care nici o altă artă sau fel de comunicare nu-l are, pentru că nu are bariere de limbă şi este, spre deosebire de pictură sau sculptură – un mod prin care te poţi manifesta alături de alţii.

La fel, zic eu, este dacă citeşti un singur gen lectură indiferent dacă este beletristică ori non-beletristică. Dacă citeşti numai non-beletristică – pentru documentare, pentru învăţare sau pentru serviciu, uiţi să te relaxezi prin lectură, să îţi dezvolţi imaginaţia. Percepi lectura ca învăţare sau obligaţie şi imediat ce nu mai ai nevoie, nu mai citeşti. Iar dacă citeşti numai un gen de romane rişti să fii plictisit, rişti ca lectura să devină previzibilă şi să renunţi să mai citeşti. Recent am discutat cu mai mulţi oameni, foşti cititori de-ai mei. Au citit mult şi acum, din cauza lipsei de timp au ajuns să citească doar în concedii. Dacă asta se întâmplă cu iubitorii de lectură, ce se întâmplă cu cei cărora lectura le este indiferentă, în cel mai bun caz? Mie, spre exemplu, îmi plac multe genuri de lectură, deşi am avut perioade în care am citit cu precădere un anumit gen literar. Acum am întotdeauna câteva cărţi începute în genuri şi de dificultăţi diferite. Citesc în funcţie de dispoziţie sau de starea de oboseală. Daca citesti un singur gen de cărţi, nu stiu dacă acel gen te defineşte, dar defineşte ceva din tine şi poate că în timp se ajunge la o limitare, la o lipsă de orizont. Este ca şi când te-ai uita la acelaşi apus de soare – identic în fiecare zi. Oricât de frumos ar fi, după un timp tânjeşti să vezi nişte nori pufoşi, să vezi cerul înourat, plouând, ningând, să fie ceva ieşit din rutina zilnică. Cu cât este mai largă paleta, cu cât citeşti mai multe genuri sau cărţi din domenii diferite cu atât te împlineşti sufleteste, te dezvolţi intelectual, îţi completezi din lacune. Muzica bună are acelaşi efect. Pentru momente diferite, fiecare poate alege genuri de muzică diferită. Pentru fiecare moment al vieţii există un sunet, pentru fiecare anotimp un cântec, pentru fiecare viaţă o simfonie… sau o operă bufă (depinde de viaţă).

Plecând de la aceleaşi premise cred că noi toţi privim mai multe genuri de filme. Este patologic, însă, să te uiţi doar la un singur gen de film – devine chiar suspect. Te întreabă lumea, mai ales dacă se întâmplă să vezi doar horror-uri… sau numai filme siropoase. Ce-ai păţit? Ce ţi s-a întâmplat? Ai probleme? Eşti îndrăgostit? Toţi avem, poate, un gen preferat, cu toate astea cea mai mare parte din noi ne uităm şi la filme de acţiune, privim alături de familie şi filme pentru copiii şi adolecenţi, suspinăm la o dramă, ne uităm, noaptea târziu cu prietenii, la un horror şi râdem de speriturile fiecăruia. Este firesc aşa – deci ar fi normal să procedăm aşa şi cu muzica sau cărţile.

Aş fi curioasă tu ce părere ai?

De aceea vă întreb şi pe voi : Absolut obişnuit, Alex Bodoli, Almanahe, AnzhelaMovies, Emil Călinescu, ChGabriela, Cinemagazin.ro, Laura Meleacă – Cinemateca Trisk, Colţu’ cu muzică, Convieţuire, Cronicile unui psihoterapeut, Andreotti – Cu capul în nori (La Boheme), Filme şi cărţi, Fructitza, Innerspacejournal, LaFeeBlanche, Pensionarul, ŞtefaniaTeo Negură, Şiraguri de mărgeleBlogul micului Burlac

 
69 comentarii

Scris de pe iulie 2, 2012 în Povestiri, Sfaturi utile

 

Etichete: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Ştim să citim? Sfaturi utile pentru a învăţa


Am povestit mult cu copiii şi mi-am dat seama că mulţi, mai ales dintre cei care citesc puţin, nu sunt obişnuiţi să citească şi nu pot să se concentreze asupra lecturii în sine. Cu cât citeşti mai mult, cu atât ţi-e mai uşor să citeşti şi frazele se leagă într-un fel, formând imagini. De fapt, lectura de asta este atât de bună, pentru că îţi dezvoltă imaginaţia. Mulţi dintre cei tineri nu pot citi, sau se plictisesc citind descrieri cum apar în operele lui Mihail Sadoveanu sau Jókai Mór, spre exemplu. Când citeşti, la început, înveţi să citeşti literele, apoi formarea cuvintelor şi abia apoi legi fraze întregi. Mulţi, însă, nu reuşesc să se concentreze asupra frazelor pentru că nu au încă deprinderea de a urmări sensul frazelor, ei se concentrează tot pe cuvinte. Deprinderea asta se formează în timp şi, atunci, în mod automat, faci un fel de rezumat a ceea ce ai citit până în momentul respectiv.

Poate că este greşit startul. Odată ce priveşti lectura ca fiind obligatorie este greu să o apreciezi. Pontul pe care vi-l împărtăşesc este să nu citiţi nimic ca şi când aţi fi forţaţi, obligaţi. Gândiţi-vă altfel la lectura care vă este recomandată s-o citiţi. Trebuie să fie bună de ceva dacă a rămas prin timp şi a fost studiată de atâta lume. Dacă o veţi trata de la început ca pe ceva interesant, veţi găsi în mod sigur ceva care să vă atragă şi să vă capteze interesul. În plus, vă recomand să nu lăsaţi mess-ul, skype-ul sau facebook-ul deschis pentru că atenţia voastră va fi distrasă şi nu veţi putea intra în atmosfera creată de autor. Poate că este bine ca muzica pe care o ascultaţi de obicei să fie dată foarte încet sau să o închideţi, dacă vă împiedică să vedeţi, cu ochii minţii, descrierile făcute în carte. Pentru a reuşi să citiţi cât mai mult şi mai bine ar trebui să vă faceţi un fel de plan, de care să vă ţineţi.

  • Să zicem că stabiliţi un număr de pagini pe care să le citiţi zilnic. La început va fi greu, dar cu timpul veţi vedea că veţi depăşi numărul de pagini pe care vi le-aţi propus şi nici nu vă veţi da seama.

  • Tot la fel, ar trebui să estimaţi un timp până când citiţi şi terminaţi cartea începută. Dacă veţi reuşi să o terminaţi mai repede puteţi să vă premiaţi :).

  • Pentru când terminaţi o lectură este bine aveţi deja o listă de lecturi pe care aţi vrea să le citiţi, pentru ca să vă apucaţi de următoarea 🙂 

  • Ca bibliotecar, vă rog să puneţi un semn de carte acolo unde rămâneţi, nu îndoiţi marginile şi nu lasaţi cartea deschisă, pentru că se deteriorează mai uşor. Nu subliniaţi cartea decât dacă este a dumneavoastră personală şi vreţi să reţineţi şi să vă întoarceţi la citatul respectiv.

O altă problemă ar fi refuzul, mai ales al tineretului de azi, de a citi cărţi fără multă acţiune şi dialoguri. Cărţile care apar astăzi sunt scrise în mod comercial atractive pentru cititori. Multe dintre ele nu sunt valoroase ca lectură şi nu prezintă viziuni sau idei noi, ci sunt doar frumos şi alert prezentate. Pentru asta elevii citesc cu greu operele clasice. Acelea au multe descrieri pentru care este nevoie să ai o imaginaţie deja formată. Cred că este important să-ţi imaginezi peisajul ca şi când ai vedea un film în faţa ochilor. Cititul dezvoltă inteligenţa şi imaginaţia creativă, fiindcă de îndată ce citeşti devii atât regizorul cât şi actorii cărţii respective, iar ceea ce-ţi imaginezi este o percepţie unică asupra operei scrise. Asta este contribuţia ta la opera scrisă, felul în care o vezi şi înţelegi textul. Multe cărţi sunt ecranizate. Cărţile clasice pe care le citim pentru şcoală au fost chiar de mai multe ori, sub diferite viziuni regizorale, ecranizate. Dar astea sunt viziunile regizorilor respectivi. Filmul este concepţia unui regizor şi îţi redă într-un singur chip acţiunea, peisajul, creeind tipare. De asta o carte este mai bună decât un film, oricât de bun ar fi filmul. Felul în care tu îţi închipui lumea şi personajele este de obicei mai viu, mai interesant şi mai plin de culoare decât o poate face filmul. Cred că de asta poţi citi şi reciti o carte la vârste diferite şi având experienţe diferite. Cu cât acumulezi experienţă de viaţă înţelegi altfel o carte, o vezi sub un alt aspect şi reţii alte faţete ale ei.

Îi salut şi recomand să-i citiţi şi pe: Emil Călinescu.Eu, AnzhelaMovies, ChGabriela, Almanahe, Pluta cu paparude, Cinemagazin.ro, Laura Meleaşcă (Cinemateca Trisk), Convieţuire, Cronicile unui psihoterapeut, Andreotti (Cu capul în nori), Fructitza (Carte şi film), Innerspacejournal, Iulia Radu, LaFeeBlanche, Luna PătratăStefania’s, Teo Negură.

Mi-ar place dacă aţi citi, pentru relaxare, cărţile Oanei Stoica Mujea sau blogul ei

 
44 comentarii

Scris de pe mai 31, 2012 în Sfaturi utile

 

Etichete: , , , , ,

 
%d blogeri au apreciat asta: