RSS

Să povestim despre „Jocurile Foamei” de Suzanne Collins

03 Iul

jocurile-foamei-concurs1Cartea despre care vom povesti astăzi, Jocurile Foamei de Suzanne Collins, a fost aleasă pentru a fi citită la sfârşit de trimestru II (iunie 2013). Deşi hotărârea de-a oferi mai mult timp pentru lectură, în cazul cărţilor pe volume, a fost una corectă, am constatat că această regulă nu se aplică şi acestui roman. Nu spun că va fi singura excepţie. Sunt cărţi pe care le sorbi ca însetatul, parcurgâng cu nesaţ fiecare pagină. Am citit-o extrem de rapid, fiind captivată de poveste, de ideea nouă. chiar dacă vorbim despre o carte în care acţiunea se petrece într-o lume distopică şi de nedorit, având în vedere că este vorba de lupta pentru subzistenţă, de moartea unor copiii, până la urmă.

Jocurile Foamei sunt inspirate din luptele de gladiatori oferite locuitorilor Romei antice de conducătorii acestora, începând de la Cezar. În Capitoliu se oferă „Panem et circensem” (Pâine şi circ) ca să mulţumească cetăţenii, fiind în acelaşi timp un mod de a controla, de-ai ţine sub teroare pe locuitorii districtelor. Ţara, situată geografic în fosta America de Nord, este împărţită ca o pâine (PANEM) în 12 districte care se supun Capitoliului, Al treisprezecelea district pare să fie ras de pe faţa pământului de la războiul civil ce-a avut loc cu peste 70 de ani în urmă. Pentru ca nimeni să nu uite cine a câştigat, Capitoliul organizează anual Jocurile Foamei, unde, participanţii, între vârste pornind de la 12 până la 18 ani, sunt aleşi prin tragere la sorţi. Din fiecare district se alege un băiat şi-o fată. Cei 24 sunt Tributurile de sânge pe care The_Hunger_Games_Districtul 12Districtele le datorează Capitoliului. Aflaţi în arenă, tinerii sunt obligaţi să ucidă pentru a supravieţui. Regula jocurilor este ca ultimul supravieţuitpr să fie câştigător. Câştigul pentru ultimul supravieţuitor este mare, oferindu-i lui şi familiei sale, confort şi avere. Poate de aceea, în Districtele 1 şi 2, tinerii se pregătesc intens şi merg voluntari la aceste jocuri. Districtul 12, din care fac parte Katniss Everdeen şi Peeta Mellark, este un district mic, specializat în minerit. Din districtul lor nimeni nu s-a oferit vreodată voluntar şi doar o singură persoană de aici a câştigat aceste jocuri. Este vorba de Haymitch Abernathy, cel care este mentorul participantilor aleşi din Districtului 12 şi totodată câştigătorul celei de-a 50-a ediţie a Jocurilor Foamei. La a 74-a aniversare/ediţie, prima voluntară a acestui district – Katniss Everdeen, se oferă tribut în locul sorei sale, Primrose Everdeen. Este un moment dramatic, emoţionant. Al dolea tribut, băiatul care are ghinionul să fie ales prin extragere, este Peeta Mellark, căruia Katniss simte că-i datorează viaţa pentru ajutorul pe care i l-a dat cu ani de zile în urmă. Prietenul cel mai bun şi partenerul de vânătoare al lui Katniss este Gale Hawthorne. Împreună, ei asigură, din vânzarea pe piaţa neagă a animalelor vânate, traiul familiilor lor. Apropierea pe care o simte Katniss faţă de Gale şi sentimentele pe care le are pentru Peeta fac ca povestea să nu fie simplă nici pe plan sentimental. Încurcătura sentimentală, faptul că de-a lungul a trei volume Katniss nu-şi recunoaşte sentimentele, nu ştie ce este potrivit pentru ea, m-a dus cu gândul la situaţia similară a lui Scarlett O’Hara, din Pe aripile vântului de Margaret Mitchell. Şi totuşi, ce poţi să faci dacă eşti pusă în situaţia de-a ucide pentru a supravieţui, de-a ucide pe cineva de care îţi pasă, pentru care ai sentimente de preţuire? Poate că încerci să negi tot ceea ce simţi pentru ca să fie totul mai uşor. Sau poate simulezi sentimente pentru că ştii că dragostea poate atrage şi vinde, poate schimba hotărâri, poate să te ajute în cazul unui reality show. M-am întrebat până unde poate merge un om pentru a supravieţui şi cât din sufletul său este sacrificat în acest proces? De învingători, după transmisiunile directe de la Jocurile Foamei, nu se aude nimic, nu se ştie cât de bună este viaţa lor, ei fiind într-un fel despărţiţi de marea masă, având un cartier al lor, condiţii bune de trai. Trăiesc ei oare bine? Sau coşmarul luptelor îi însoţeşte mereu, distrugându-le viaţa?

M-am gândit la alte lumi distopice imaginate de alţi autori. Am găsit unele similitudini cu sistemul opresiv din 1984 de George Orwell. Şi în districte lumea trăieşte permanent monitorizată, controlată şi orice mic gest de nesupunere este sancţionat. Istoria este manipulată, schimbată şi adevărul ascuns sau distorsionat. Lumea se supune deşi o duce greu, mulţi dintre ei murind din lipsă de hrană sau căldură. Nesupunerea se plăteşte cu moartea sau oamenii dispar fără urmă, transformaţi în Avox-i (torturaţi şi fără limbă), sclavi ai celor din Capitoliu. Gestul de nesupunere al lui Katniss şi Peeta, din primul volum, declanşează, ca o avalanşă, revolta în toate districtele. Care poate să fie urmarea? Opresiunea poate da roade, ameninţările sunt făcute, iar Katniss trăieşte cu spaimă, crezând că dacă va accepta ceea ce i se impune, va salva viaţa celor dragi. La aniversarea celor 75 de ani … se preconizează un spectacol impresionant. Ce va fi oare? Apar zvonuri despre cel de-a 13-lea District. Cine sunt cei care au lăsat în suferinţă şi opresiune celelalte 12 Districte un timp atât de îndelungat? Care este scuza lor? Care este scopul lor? Aflăm multe în cel de-al 3-lea volum al trilogiei. Nu vreau să dau amănunte, pentru că îmi doresc ca cei care nu au citit această carte s-o facă, fără să fiu spoiler. De aceea, restul amănuntelor le vom analiza şi povesti în comentarii.

English: A picture of Suzanne Collins.

English: A picture of Suzanne Collins. (Photo credit: Wikipedia)

Autoarea, Suzanne Collins, este romancieră şi scenaristă americană, fiind premiată pentru scenariile de televiziune pentru tineret. Experienţa pe care a acumulat-o ca scenaristă de emisiuni pentru tineret, a fost utilizată în Jocurile Foamei. Aici creatorii de jocuri, în fapt ai emisiunilor de tip reality TV (prezentarea cărora m-a dus cu gândul la emisiunea concurs Survivor) fac regulile jocului, oferă antren privitorilor, cresc audienţa imaginând noi modalităţi de a-i pune la încercare pe participanţi. Mi se pare interesant că autoarea, în Jocurile Foamei oferă o perspectivă demoralizantă şi critică a acestor tip de emisiuni. Anterior acestei trilogii, romanciera a mai scris o serie de romane pentru tineret de mare succes, Underland Chronicles.

Închei acordând câteva cuvinte şi ecranizării realizate la primul volumThe Hunger Games (2012). Interesant, pentru cine n-a citit cartea (pentru noutateaThe_Hunger_Games_1330723985_2012 idei), filmul este mult sub nivelul acesteia şi a fost o mare dezamăgire pentru mine, care am l-am văzut după ce am lecturat romanul. Mi s-a părut că se putea face mai mult, că putea oferi din punct de vedere vizual, al efectelor speciale, mai mult. Nu mi-a plăcut nici actorul care a fost ales să joace rolul lui Peeta Mellark. S-a descurcat, dar n-ar fi fost alegerea mea, dacă aş fi făcut casting-ul. După ce văzusem coperta îmi imaginasem şi o altfel de eroină principală, din punct de vedere fizic, dar mi-a plăcut cum a jucat Jennifer Lawrence. Ce nu mi-a plăcut este că nu ştie să cânte şi nu s-a gândit nimeni să facă playback. În carte, Katniss, ca şi tatăl ei, are o voce deosebită, remarcabilă, pe care şi păsările se opresc din ciripit, ca să o asculte. Astea sunt doar câteva păreri personale, ceea ce vă recomand este să citiţi întâi cartea, pentru că dacă vedeţi întâi filmul s-ar putea să nu vă doriţi să citiţi romanul şi asta ar fi o pierdere.

Plusuri ale romanului – stilul alert care te prinde, ideea Jocurilor Foamei, spiritul de sacrificiu, tensiunea, emoţia unor momente (extragerea participanţilor, momentul Rue).

Minusuri – este scris la persoana întâi, prin ochii lui Katniss Everdeen care nu ia parte la toate deciziile, nu are încă experienţă şi reacţionează mai mult din instinct decât din raţiune. Am simţit această lipsă mai ales la cel de-al treilea volum, unde acţiunea trenează, hotărârile luate sub impulsul momentului nu sunt cele mai inspirate. Ar fi fost nevoie de o privire de ansamblu, de ceva informaţii suplimentare. Deduci. mai mult decât citeşti, care sunt problemele reale şi care este manipularea politică ce mişcă lucrurile atât în Districte cât şi în Capitoliu. Tot un minus ar fi şi faptul că volumul al treilea se termină brusc iar povestea de iubire este tratată superficial.

Puteţi citi ce-au scris despre acest roman: Sonia, pe Blog de iarnă,  (si vol. 2, 3- Sfidarea, Revolta); Sorin Berbecaru (Jocurile foamei, Sfidarea, Revolta) Sayuki, Daniella, Adinab pe Blog de cărţi,

Dacă mai sunt şi alţii care au scris despre aceste cărţi – vă rog postaţi cometarii cu link-urile şi le voi adăuga articolului. Pentru cine a scris şi despre film – şi poate oferi o mai bună analiză, vă rog să procedaţi la fel (postaţi link-uri.)

Anunțuri
 

Etichete: , , , , , ,

72 de răspunsuri la „Să povestim despre „Jocurile Foamei” de Suzanne Collins

  1. Roberts

    Iulie 3, 2013 at 6:55 pm

    am si eu aceasta carte (cele 3 volume) in format electronic dar inca nu le-a venit timpul. cred ca m-a inhibat si idde ca-s trei carti de fapt, ceea ce mi-a franat cumva din entuziasm si am sarit-o. dar vina vara, concediul si cine stie, poate ne vom cunoaste:)

     
    • bibliodevafiliala3

      Iulie 3, 2013 at 7:50 pm

      De citit le citeşti în câteva zile, maxim o săptămână. Eu le-am citit cu plăcere, repede, curioasă de ce se va întâmpla în următorul capitol sau volum. Este o carte uşoară, de vacanţă. Scriitoarea scriiind mult pentru tineret, reuşeşte să prindă cu adevărat publicul cititor. Dintre colegii mei bibliotecari, eu sunt ultima, cred, care am citit cartea. Mi le-am cumpărat la Salonul de carte în octombrie şi de atunci stăteau pe raft, aşteptând să le vină rândul. Şi eu le amânam, ca şi tine, din cauza volumului cantitatativ de pagini. Dar nu e cazul, îţi spun. Nici nu ştii când se termină un volum şi începi altul 🙂

       
  2. mixy

    Iulie 3, 2013 at 9:01 pm

    Ca să continui cumva răspunsul tău pentru @roberts… ar trebui să caut iar în cărţi dacă aş vrea să ştiu în care dintre volume am citit nu ştiu ce. Am citit pe bandă rulantă şi în câteva bucăţi de seri am parcurs toate 3 volumele 🙂
    Pe lângă faptul că este o lectură uşoară, stai cu sufletul la gură pentru că nu ştii ce se va întâmpla în arenă: care, cu cine, cum şi de ce. Şi să fiu sinceră, acolo unde tu-i acorzi un minus : scrierea prin ochii personajului, mie mi se pare un mare plus. E drept că se pierd multe informaţii, dar e tot atât de drept că tocmai asta e seva: să vezi cu ochii cuiva, să simţi pe pielea cuiva, iar deciziile să vină în urma unor deducţii. M-am simţit mult mai aproape de Katniss decât dacă mi s-ar fi explicat pur şi simplu ce face ea acolo.
    Cât despre film… l-am văzut după ce am citit cărţile, împreună cu fiica mea, care habar n-avea despre ce e vorba. Ea a fost în extaz , dar eu m-am supărat tocmai pentru că în film nu se văd gândurile lui Katniss, care sunt foarte importante înaintea unei decizii – că n-a luat ea de exemplu cadourile alea pur şi simplu, cum arată în film!- şi pentru că da, puteau face mult mai mult la capitolul efecte speciale. Poate s-au gândit să ba facă praf cu ecranizarea părtii a III a 😀

     
    • bibliodevafiliala3

      Iulie 3, 2013 at 9:42 pm

      Despre scrierea la persoana întâi – am simţit-o că e foarte bine în primul volum, dar în cel de-al treilea putea să afle, sau să se afle într-o conjunctură în care să ştie anumite lucruri ca să poată decide altfel. Este în aşa fel descrisă viaţa lor în Districtul 13 şi sticteţea comandantei cea fără inimă, încât înţelegi de ce Katniss ucide în final pe cine ucide. Totuşi, mi se pare că faţă de cât erau ei de puternici şi plini de resurse, învingători ai Jocurilor Foamei – n-au reuşit, în cel de-al treilea volum să facă mare lucru. Parcă le-au facilitat celor din Districtul 13 să pună capcana să-i omoare pe vindecători şi pe bieţii copii.
      Filmul m-a dezamăgit, cu atât mai mult cu cât, am înţeles ca a avut un buget mare şi a fost cel mai aşteptat film al anului trecut. Dacă ecranizarea la primul volum, care a fost cel mai palpitant (zic eu) n-a fost o reuşită, ce se vor face la următoarele. Acţiunile lui Katniss, neînsoţite de gândurile ei sau eventuale explicaţii nu au sens.

       
    • bibliodevafiliala3

      Iulie 3, 2013 at 10:34 pm

      Si ca să completez – ai dreptate în legătură cu simbolurile. Totul este un simbol. De la explicaţia faptului că gaiţele-limbute, create în război pentru a spiona şi reproduce cuvintele auzite, au fost o armă cu două tăişuri pentru că i-a spionat şi turnat şi pe creatori „fără discriminare” – şi tocmai o asemenea pasăre ce subminează din interior este simbolul lui Katniss la primele jocuri – spune multe. Cartea pleacă cu o lovitură directă spre televiziune, conceptul de „rating”, pregătirea candidaţilor, fiind şi o satiră a emisiunilor actuale de tip reality care ne-au podidit şi pe noi ( cele cu program intensiv de îndreptare a circumvoluţiunilor 🙂 ).

       
  3. shiki shiki

    Iulie 3, 2013 at 11:08 pm

    eu am vazut intai filmul asa ca nu m-a deranjat atat de mult ca pe voi :P. dar am amanat mult timp sa-l vad pentru ca nu ma intereseaza deloc dar deloc lumile distopice , avand in vedere ca e suficient sa te uiti pe fereastra sau la televizor ca sa vezi una . cartea mi-a placut si nu mi-a placut. primele doua volume merg dar al treilea m-a scos din sarite. districtul ala 13 care era speranta lor e la fel de rau ca si capitoliul daca nu mai rau si presedinta (nu mai tin minte cum o chema ca eu le-am citit demult daca iti aduci aminte :D) reuseste sa fie si mai putin umana decat snow. chestia cu Gale care se indeparteaza de Katniss e destul de trasa de par. sincer , cel mai mult mi-a placut Haymitch.nu stiu daca o sa ma mai uit la celelalte 2 filme, robabil ca nu. de recitit? sigur nu.

     
    • bibliodevafiliala3

      Iulie 4, 2013 at 7:13 am

      Şi mie mi s-a părut că e tot o apă şi-un pământ Districtul 13 cu Capitoliul. De fapt conducătorii sunt cei care semănă şi cred că tipa din Districtul 13 este complet fără inimă. De asta am înţeles gestul lui Katniss. Povestea cu iubire nu este foarte bine aspectată. Nu ştii ce simte şi pentru cine simte ceva. Gale este prins în manipulările Districtului 13, devenind probabil unul din iniţiatorii capcanei în care moare Prim. Cel puţin aşa pare să gândească Katniss.

       
      • mixy

        Iulie 4, 2013 at 9:42 am

        Districtul 13 mi-a produs ceva accese de claustrofobie :)) abia aşteptam să iasă de acolo. mă strângea de gât, citeam sacadat.
        Din punctul meu de vedere este foarte bine că povestea de iubire nu este explicată, la 16-17 ani nu înţelegi clar sentimentul de iubire şi nu-i acorzi importanţă cu atât mai mult cu cât stai cu grija atâtor alte sentimente: frică, foame, etc.

         
      • bibliodevafiliala3

        Iulie 4, 2013 at 10:55 am

        Ai dreptate – claustrofobic cu adevărat acel District 13. Mi s-a părut că locuitorii lui se supun mai ceva ca cei din celelalte districte. Poate din cauză că au fost atât timp sub pământ şi le lipseşte orizontul, viziunea asupra, cum ar zice americanii, „the big picture”. Cât despre sentimentul de iubire – eu cred că la 16-17 ani este extrem de important indifent de condiţii. Cu cât condiţiile sunt mai groaznice, cu atât gândul la ceva plăcut trebuie existe, să ai de ce te agăţa, unde să te refugiezi din faţa realului copleşitor. Cel puţin asta ar fi părerea mea. N-am zis că în toată cartea să fie mai bine aspectată povestea de iubire, ci să i se aloce ceva mai mult decât o frază în ultimul volum. Mi se pare abrupt finalul. De fapt, finalul fiecărei cărţi a fost la fel, dar la celelalte urma un alt volum. Volumul trei pare să fie scris mai greu, mai puţin cizelat sau … este posibil ca autoarea să se fi grăbit cu cartea, s-o termine… Cel puţin aşa mi s-a părut.

         
      • mixy

        Iulie 4, 2013 at 12:18 pm

        Aşa-i, finalul e dintr-o bucată. Ca atunci când te aşezi brusc jos după o oboseală lungă 😀

         
      • bibliodevafiliala3

        Iulie 4, 2013 at 12:59 pm

        Cred că acolo şi-a pierdut suflul şi scriitoarea nu doar personajul principal :))

         
  4. beausergent

    Iulie 4, 2013 at 7:40 am

    Programarea acestei lecturi m-a prins intr-un „punct de inflexiune” (deci nu chiar cotitură) în viaţa mea personală, în urma căruia hotărâsem chiar să încerc să nu mai citesc nimic. Dar am constatat rapid că lecura e un drog şi am intrat într-un sevraj atât de abrupt, încât la un moment dat mi-am luat o carte la intâmplare şi am citit pe stradă, în drumul spre alimentară şi înapoi. În concluzie, m-am demobilizat forţat de la lecturi exact când această carte era la rând. Am cerut-o, e adevărat, la bibliotecă, dar e greu să o prinzi pentru că e foarte cerută. Am răsfoit-i in librărie (unde era scumpă). Rămâne varianta listată cu care nu sunt prea obişnuit.

     
    • bibliodevafiliala3

      Iulie 4, 2013 at 10:08 am

      Lectura este un drog, ai dreptate, dar este unul care deşi dă obişnuinţă, este benefic omului. Nu-i o problemă, dacă acum n-ai reuşit să citeşti, eşti binevenit să povesteşti, tot aici, după ce vei citi cartea. Este o lectură care te prinde şi care merge deosebit de rapid. Probabil că este în permanenţă împrumutată pentru că este în vogă şi printre tineri (personajele principale fiind adolescenţi).

       
  5. Radu

    Iulie 4, 2013 at 8:31 am

    Trebuie neaparat sa citesc aceasta carte ! Am auzit multe despre ea.
    Sper sa nu ma bage iar la spam !

     
    • bibliodevafiliala3

      Iulie 4, 2013 at 11:06 am

      Te bagă mereu la spam, dar nu ştiu de ce. Oricum, îţi recomand cartea. Chiar este ceva pe care îl poate citi oricine, cu plăcere şi rapid. Curiozitatea îţi dă ghes să mergi mai departe. M-am lămurit de ce toţi colegii mei au citit-o rapid. Eu tot amânam, de frică că este prea voluminoasă şi că-mi va lua prea mult timp. N-ar fi trebuit să am grija asta.

       
      • Radu

        Iulie 4, 2013 at 9:39 pm

        Am citit Nobila Casa-J. Clavel in 17 ore 🙂

         
      • bibliodevafiliala3

        Iulie 4, 2013 at 10:07 pm

        Este alt gen şi cred că Clavell scrie mai documentat, dar se citeşte la fel de repede, eşti la fel de prins de poveste.

         
  6. Sonia

    Iulie 5, 2013 at 12:47 am

    Mi-a plăcut foarte mult cartea, dar m-am întrebat dacă îmi plăcea la fel și dacă eroii erau oameni maturi. Cred că ăsta este marele ei atu, că personajele principale sunt adolescenți.
    Altfel, Capitoliul și Districtul 13 sunt cam același lucru. Și este o bună temă de meditație pentru cititor. Și tot temă de gândire mi se pare și felul cum televiziunea „vinde” evenimente. Și cum, cu ajutorul ei, poți manipula masele. Pâine și circ. Se pare că istoria se repetă și că este posibil să fie mereu actuală.
    Nu mi-a displăcut filmul. Îi reproșez doar un lucru. Mi s-a părut că prezintă o Katniss foarte naivă.

     
    • bibliodevafiliala3

      Iulie 5, 2013 at 7:34 am

      Cred că impresionant era faptul că erau tineri. Reacţiile lor erau aşteptate, vânate de creatorii jocurilor. În definitiv trebuiau să fie tineri, frumoşi şi talentaţi ca să poată atrage sponsori, ca să poată reţine atenţia privitorilor. Chiar mă gândeam că lipsa comunicării între districte, că vedeau doar ceea ce li se oferea şi totul cenzurat, a făcut ca oamenii să îndure atât de mult timp situaţia. Existau presupuneri, oamenii plecau să caute ceva mai bun (găsirea Districtului 13 nu putea să fie ceva nou) dar nu se întorcea nimeni să spună ce-a aflat. Oamenii pur şi simplu dispăreau. Cât despre Katniss din film – s-ar putea să ai dreptate. Multe din gândurile ei, care în carte te lămuresc asupra ideilor şi deciziilor sale, lipsesc în film. Ăsta poate fi un motiv, zic eu, pentru care ea pare mai naivă. Dar şi în carte, cel puţin în cel de-al treilea volum, ea este doar un pion, nu poate să ştie, să înţeleagă ce se petrece şi este doar revoltată şi nemulţumită (cum ar fi un tânăr adolescent) de cursul evenimentelor.

       
  7. Sorin-Lucian Berbecar

    Iulie 5, 2013 at 5:26 pm

    Deși îmi promisesem să nu mai fac prostia de vedea un film înainte să lecturez cartea de care a fost inspirat, cu The Hunger Games mi-am încălcat promisiunea pentru că aveam un voucher și în perioada de valabilitate a acestuia, era singurul film tentant în cinema. Filmul a fost bun, dar aș mai fi adăugat așa cum mulți au menționat mai sus, gândurile lui Katniss și aș mai fi adăugat și 3D. Au fost câteva scene care mi-ar fi tăiat răsuflarea în 3D.
    Primul volum l-am savurat intens și rapid pentru că venea în completarea filmului. Volumul doi a fost preferatul meu. Mi s-a părut o lovitură de maestru ca tributurile să revină în arenă. În vecii vecilor nu mi-ar fi trecut așa ceva prin minte. Și faptul că era scris pe bilețel de acum 75 de ani că tributurile vor fi dintre câștigători asta nu o cred. Președintele Snow a măsluit totul pentru show și pentru a inspira teroare unui popor tot mai aproape de revoltă. Finalul volumului 2 a fost la înaltime și m-a făcut să vreau să citesc cât mai repede vol 3. Iar volumul 3 m-a surprins negativ. Mai bine nu-l citeam și trăiam toată viața cu curiozitatea decât să constat că revolta nu a adus nimic nou sau bun. Ce mi Capitoliu, ce mi Districtul 13, aceeași dorință de control și putere o manifestau și unii și alții iar marea masă a populației era cea care suferea.
    Autoarea trebuia să mai clocească puțin vol 3 că sigur ieșea măcar de nivelul primului, dar probabil avea un contract cu termene de predare inflexibile.
    Să vedem ce vor reuși să facă producătorii din volumul 2?!

    Pentru cei care vor să mai guste puțină literatură distopică recomand și eu: 1984 și chiar Fahrenheit 451.

    Mulțumesc de reclama făcută 😉

    P.S. Apropo de lumi distopice, am văzut multă lume încântată de seria Veronicăi Roth: Divergent, Insurgent și Convergent. Poate îmi ajung și mie în mâini cândva.

     
    • bibliodevafiliala3

      Iulie 5, 2013 at 7:45 pm

      Ai dreptate în ceea ce priveşte volumul 3. Sunt şi eu curioasă de filmul care va ecraniza volumul 2 dar după primul film acum nu am prea mari aşteptări. M-am gândit şi eu să citesc volumele Veronicăi Roth. Am observat că sunt multe cărţi ale unor lumi distopice, mai nou. Am primit şi noi pentru prelucrare ceva chiar săptămâna trecută. Se numeşte Legăminte şi este o trilogie a autoarei Ally Condie. Aici Societatea hotărăşte pentru fiecare – ce să poarte, ce să mănânce, unde să lucreze şi cu cine să se căsătorească. Eram curioasă de această carte, dar încă n-au apărut toate volumele şi înclinam să aştept până vor apărea. Mersi de comentariu. Mi-a plăcut ce ai scris, nu-i nevoie să îmi mulţumeşti pentru publicitate, am încercat să găsesc comentariile unde mi-am amintit că le-am citit. Nu ştiu dacă mi-am amintit de toată lumea, dar .. de asta era invintaţie să posteze lumea link-urile.

       
  8. Drumul CatreTine Insuti

    Iulie 6, 2013 at 6:28 pm

    Mircea Cartarescu se intreaba DE CE IUBIM FEMEILE…….si a gasit o gramada de argumente…insa i-a scapat unul…asta http://psihoamuzament.blogspot.ro/2013/07/cea-mai-buna-scrisoare-de-despartire.html

     
    • bibliodevafiliala3

      Iulie 7, 2013 at 9:33 am

      am aprobat, este amuzant, dar n-are nici o legătură cu romanul Jocurile foamei. Dacă ai vrea să spui ceva despre roman, sau despre film, dacă l-ai văzut, aş fi foarte mulţumită.

       
  9. Ritiu Maria

    Iulie 7, 2013 at 7:10 pm

    M-ai facut foarte curioasa sa citesc si eu cartile dezbatute in acest frumos articol.
    Nu le-am citit pentru ca, acuma sunt prinsa in activitati domestice de modernizarea bucatariei si intre zgomote si praf n-am mai avut „loc” si pentru lectura si dupa cum zici Roxana ca, nu poti lasa cartea din mana, atunci cand incepi s-o citesti ma intreb daca aveam cartea si ma apucam s-o citesc, ce si-ar fi zis mesterii care lucrau la bucataria mea despre o asemenea preocupare?.
    Oricum mi-a placut mult articolul si promit ca o sa si citesc cartea, daca o sa ajung sa fac rost de ea.
    N-am vazut filmul si nici nu-mi doresc, daca nu este la fel de bun ca si cartea.
    Imi plac cartile ce trateaza despre adolescenti, tinerii in general, sunt dinamice si iti suscita interesul. Imi place autoarea si cred ca, este intr-adevar greu sa scrii atatea volume si sa pastrezi acelasi ritm incitant pe tot parcursul lor.
    Cred ca este de apreciat faptul ca, stilul este placut si actiunea incitanta, elemente care atrag citictorul, chiar daca finalul nu este la fel cum ne-am fi asteptat noi.
    Un gand bun si cat mai multe carti bune lecturate, care ne fac sa devenim mai buni si mai intelepti.

     
    • bibliodevafiliala3

      Iulie 7, 2013 at 10:18 pm

      Sper să reuşeşti să citeşti carte cât mai curând şi vom povesti despre cum ţi s-a părut. Poţi vedea şi filmul, este oricum ecranizat dora primul volum. Se pare că dacă-l vezi anterior lecturii, ţi se pare destul de bun şi interesant. Cel puţin soţul meu şi Shiki Shiki sunt de această părere 🙂 Un gând bun şi ţie şi o săptămână fructuoasă, dacă tot decorezi. Sper să termini, să poţi să te simţi în largul tău în propria casă 🙂

       
  10. Rolling Ideas

    Iulie 17, 2013 at 11:40 am

    Am pierdut trenul comentariilor, dar am citit trilogia pe nerasuflate si mi-a placut, in ciuda finalului cam brusc.
    Am vazut si primul film si astept sa apara celelalte doua. Faptul ca scriitoarea insasi participa la productia filmului a facut ca actiunea cartii sa fie bine reflectata in film.
    Desi actiunea, locatiile, obiectele sunt fantastice, regasim ceva extrem de actual: reality-show-ul. Totul trebuie facut ca sa dea bine pe sticla si sa convinga publicul. De n-ar fi fost tragismul tributurilor si al jocurilor, parca s-ar fi uitat la Burlacul 😀

    Azi ma apuc de „Apa pentru elefanti”. Am vazut deja ecranizarea, dar sper sa-mi placa lectura.

     
    • bibliodevafiliala3

      Iulie 17, 2013 at 4:33 pm

      Aşa este – reality show-ul este prezentat într-un mod urât, manipulator, neaşteptat din partea ei, ca fostă scenaristă a acestor genuri de programe / show-uri. Aştept şi eu filmul, deşi nu cu prea mare nerăbdare, pentru că primul nu mi-a plăcut foarte mult. Dar poate că a fost şi influenţa cărţii pe care abia o terminasem, când am vizionat filmul. Îmi imaginasem cu totul alte personaje, ba chiar şi alte efecte speciale. În mintea mea era mult mai bine :)) Oricum până apare cele de-al doilea film, n-o să am atât de pregnantă în minte fiecare frază şi s-ar putea să fie mai bine primit. Mă bucur că te-ai apucat de Apa pentru elefanţi şi că ai văzut şi filmul. O să putem povesti despre asta. Nu trebuie să-ţi faci probleme cu postarea, chiar dacă întârzii. Asta este bine când clubul este virtual – nu are data limită, oră de apariţie sau final. Este de preferat să citeşti cărţile, chiar şi cu întârziere şi să le comentezi pentru că scopul, până la urmă este lectura, Spor la lectură!

       
  11. ionela

    Iulie 19, 2013 at 1:12 pm

    sunt un pitic ce vrea sa intre in gasca voastra…abia ce v-am descoperit…..nu am citit cartea si nu am vazut nici filmul, desi mi-a fost recomandat de foarte multe persoane ca fiind remarcabil….. am incercat acum cateva saptamani sa ma uit la film, dar fiind inttr-o stare deplorabila si f obosita m-a necajit introducerea si am renuntat rapid (asta si pentru ca eu ma feresc de filmele, cartile unde se discuta despre lupta pentru supravietuire, razboaie, boli, s.a.).
    in schimb am vazut „apa pentru elefanti” si mi-a placut, chiar mi-am comandat cartea. abia astept sa ma apuc de citit.
    ideal ar fi pentru cei ce iubesc lectura sa nu renunte la citit in favoarea filmului….de regula filmul nu iti expune in detaliu toata povestea si sunt lacune pe care nu le poti inlocui cu nimic….spre exemplu, m-am uitat la „zbor deasupra unui cuib de cuci” iar acum citesc cartea….nici nu se pot compara cele doua, sunt schimbate foarte multe lucruri si mi-am promis ca imi va fi invatatura de minte….doar citit. spor la treaba si ne auzim cu vesti!

     
    • bibliodevafiliala3

      Iulie 19, 2013 at 3:08 pm

      Draga mea eşti binevenită! Mă bucur mult că îţi doreşti să intri cu noi în „gaşcă”. Îmi pare rău că ai renunţat la Jocurile Foamei, dar îţi înţeleg opinia. Starea de spirit contează foarte mult şi nu poţi citi ceva ce poate fi, eventual, deprimant, când şi tu eşti la pământ. Cum am spus de multe ori, în acest club lecturile sunt recomandate, nu obligatorii. Mă bucur că vei citi „Apă pentru elefanţi” şi eu am început-o recent. Ai dreptate, deşi mi-a plăcut filmul, cartea este incomparabil mai bună, în plus, pot să-mi imaginez personajele principale arătând oricum 🙂 (Că nu prea mi-a plăcut Robert Pattison în acest film). Pe de altă parte, aşa cum este şi în „Zbor deasupra unui cuib de cuci” despre care povesteai tu, aşa cum mi se pare că va fi şi în Apă pentru elefanţi, partea de vorbire interioară nu poate fi redată. Asta a fost şi problema în filmul care a ecranizat Jocurile Foamei. Citind găseşti alte explicaţii, pe care filmul nu ţi le oferă. Sunt puţine filme care bat cartea – „Departe de Africa” (1985), care ecranizează romanul autobiografic „Din inima Africii” de Karen Blixen este unul dintre ele. Mulţumesc de urare, spor la lectură şi ţie. Sper să-ţi placă, să devii una dintre membrele noastre active şi aştept şi eu comentariile tale. O vacanţă frumoasă!

       
  12. Eduard

    Iulie 24, 2013 at 12:22 am

    Am inceput sa citesc ” the hunger games ” acum doua zile. Am cautat la librariile din orasul meu „a song of fire and ice”, cartile din care este inspirat serialul ” game of thrones „, dar nu am gasit nicaieri. Ai idee de unde as putea sa le comand pe internet?

     
    • bibliodevafiliala3

      Iulie 24, 2013 at 5:41 pm

      Am vrut să-ţi răspund dimineaţă, când am văzut comentariul tău şi apoi am văzut cât de târziu este şi voi întârzia la servici. Acolo m-am luat cu treburile şi doar acum mi-am amintit de răspuns. Îmi cer scuze de întârziere. Vroiam să-ţi scriu că poţi găsi primele volume ale Seriei Cântec de gheaţă şi foc, a lui G.R.R. Martin şi la bibliotecă. Primele volume (după care s-a turnat filmul serial, Game of Thrones) sunt Urzeala tronurilor. Avem chiar două ediţi. Din cea de-a doua, cartonată avem mai multe exemplare. Se pot face rezervări, pentru că titlul este foarte solicitat. (cel puţin, aici la Deva). Dar mă gândesc că ele pot fi găsite şi la alte biblioteci, dacă nu eşti de pe la noi. Se poate că n-ai ştiut care sunt titlurile în română, dar acum ai aflat şi poţi să le cauţi la librăriile din oraşul tău. Mă bucur că citeşti Jocurile foamei – sper să revii aici cu un comentariu asupra cărţilor. Te mai aştept!

       
  13. ametistul

    Septembrie 9, 2013 at 8:19 pm

    intersant cum revin la o veche pasiunie cititul 🙂
    fara spoilere, am citit seria de carti intr-un week-end mohorat si mi-a facut o deosebita placere. cel putin primele 2 volume. bineinteles ca filmul m-a dezamagit crunt. in ochii mintii aveam alte imagini 🙂 inclusiv scenele de la prezentarea tribunilor ma asteptam sa fie mult, mult mai grandioase. cine stie poate in partea a doua. 🙂
    si ca si legatura la comentul de mai sus, trilogia a fost urmata de Game of thrones. crunt sa astepti cine stie cat pana la inchierea seriei 🙂

     
    • bibliodevafiliala3

      Septembrie 10, 2013 at 5:43 am

      Recent am citit că cititul este curativ, nu doar dezvoltă imaginaţia, vocabularul … M-am gândit că trebuie să fie adevărat. Starea de bine pe care o ai citind, lumea în care poţi evada sau călători cu ajutorul cărţilor te scapă pe moment de probleme. Mă bucur că te-ai reîntors la lectură. Cât despre Jocurile Foamei, am citit şi eu extrem de rapid cele trei volume şi cum spuneam – m-a dezamăgit şi pe mine foarte tare, filmul. Mi-am cumpărat cărţile lui G.R.R. Martin, până inclusiv la Dansul dragonilor (vol. 5) dar încă nu m-am apucat de citit.pentru că aş vrea să fie deja scrise măcar, dacă nu traduse celelalte 2 volume (din câte am înţeles vor fi 7 volume, de toate). Este greu să aştepţi, în plus, pentru mine devine dificil să ţin minte acţiunea şi ar trebui ca ultimul volum să-l recitesc ca să fac conexiunea logică cu următoarele. Aşa că aştept 🙂

       
  14. Ritiu Maria

    Septembrie 11, 2013 at 9:45 pm

    Revin si dau raportul, am citit cele trei volume din jocurile foamei, intr-o saptamana, este exact cum ai si subliniat Roxana in articolul prezentat, cartea este scrisa antrenant si n-o poti lasa din mana. Parca m-a cuprins o boala si nu i-am putut rezista, chiar daca am scurtat noptile si am folosit fiecare perioada de asteptare din timpul zilei pentru a savura acest roman care, reda o lume disfunctionala, condusa de niste oameni monstruosi, care tineau sub teroare pe toti cei pe care i-au cotropit si care erau obligati sa-si sacrifice copii in aceste jocuri ce faceau „deliciul asa zisei aritstocratii”, ce conducea Capitoliul.
    Este buna comparatia cu lumea gladiatorilor, care pare sa fi inspirat autoarea, insa macar acolo era vorba de adulti si nu de copii pe care sa-i pui sa treaca prin chinuri cumplite, care pentru majoritatea insemna si finalul aducator de moarte, ce de fapt curma suferinta.
    Dragostea, sub toate formele ei, este prezenta in aceasta trilogie si ea face ca, suferinta sa imbrace forme diferite, de la abandonarea propriei persoane pentru a salva persoana iubita si pana la renuntarea la propria familie tocmai pentru a nu procrea si pentru a nu suferi ulterior atunci cand, ar ajunge ca propriul copil sa devina tribun si sa treaca prin aceleasi suferinte prin care ai trecut si tu, in jocurile foamei.
    Grozavia insa a fost ca sa existe o compertitie intre castigatorii jocurilor foamei din ultimii 75 de ani, aceasta noua scorneala a fost pentru a distruge „mitul” dat de Gaita zeflemitoare, care devenise un simbol pentru toti cei ce se revoltau si care doreau sa scape de tirania Capitoliului si a celor ce-l conduc.
    Razboiul psihologic pe care l-au folosit impotriva lui Peeta ca s-o elimine pe Katniss Everdeen, fetita pe care a iubit-o inca de la varsta de 5 ani, a aratat ca, sunt oameni care-si folosesc creativitatea pentru a nascoci mijloace de teroare, ce te face sa crezi ca, pentru cei din Capitoliu, distractia era sa subjuge spiritele tari pentru a-si mentine viata pe care o aveau, fara sa aiba remuscari.
    Revolta a reusit sa distruga Capitoliu si sa-i inlature pe cei asemenea lui Snow, care ar fi putut sa reinceapa teroarea dupa o perioada de timp.
    Katniss si-a dat seama ca presedinta Distrctului treisprezece este asemenea lui Snow si de aceea a decis s-o elimine, pentru a nu se repeta istoria.
    Viata reintra in normal, lumea se intoarce acasa, fiecare in districtul sau, iar dragostea invinge, Peeta revenindu-si si intemeindu-si o familie alaturi de Katniss, care in final si-a dat seama ca acesta este omul langa care poate trai o viata fericita. Chiar daca finalul este cam „abrupt”, morala ce se desprinde din roman este aceea ca, nu poti mentine in tiranie si teroare un popor, o tara ori o zona pentru ca, pana la urma vor exista lideri care vor sti sa mobilizeze multimea pentru a se rascula si a-i inlatura pe cei raspunzatori de toate relele.
    Cei ce n-au citit inca romanul sunt in pierdere de aceea eu le propun sa nu mai astepte prea mult si sa-si puna in plan lectura lui.
    Multumesc Roxana pentru acest articol si pentru toata munca ta. Clubul nostru este cel mai tare.
    Un gand bun si multa sanatate.

     
    • Angela

      Septembrie 15, 2013 at 7:22 pm

      de mult voiam sa las si eu un comentariu aici. am facut cronica la film, exact cand aparuse :http://anzhelamovies.wordpress.com/2012/03/29/the-hunger-games-2012/. Impactul pe care filmul l-a avut asupra mea m-a condus si la carti pentru ca nu mai aveam rabdare inca un an sa aflu ce se intampla cu personajele de acolo. Am fost placut surprinsa sa descopar in carti, protagonisti mult mai frumos si interesant conturati cu framantari mai reali si sentimente cu mult mai bine prezentate. Pe de alta parte am fost dezamagita sa descopar ca scenaristii filmului s-au lipsit de multe detalii interesnate inchipuite si atent aruncate de Suzanne Coliins.Si Maria, sunt de acord cu ce spui tu 🙂

       
      • Ritiu Maria

        Octombrie 1, 2013 at 3:44 pm

        Ma bucur Angela ca ti-a placut parerea mea despre roman, cu toate ca, am citit cartea cu intarziere si n-am vazut inca filmul, realizat dupa primul volum, dar timpul nu-i trecut, o sa am si eu ocazia sa fac acest lucru, in curand ca, doar vine iarna.
        Urmaresc si eu, cand timpul imi permite, blogul tau si este impresionanta munca pe care o faci. Mult succes in continuare si o viata cat mai im plinita.
        Un gand bun si multa sanatate

         
    • bibliodevafiliala3

      Septembrie 17, 2013 at 8:41 am

      Mulţumesc frumos pentru amplul comentariu. Se vede că ţi-a plăcut într-adevăr cartea. M-am gândit că o să te fascineze şi că o să te prindă. Mie mi se pare că lumea distopică poate fi doar o faţă umbrită a unei lumi reale. Problemele de subzistenţă şi asuprire nu sunt o temă nouă, nu sunt o lume nemaivăzută. Lagărele, gulagul, războaiele şi regimurile totalitare ne-au arătat cât de departe se poate merge. Cum spui şi tu, conducătoarea Districtului 13 era doar o variantă feminină a aceleiaşi terori, care n-ar fi schimbat decât locul în care s-ar fi adunat bogăţia. Răutatea sau pur şi simplu nepăsarea, lipsa de scrupule pentru a-şi atinge scopul, folosirea unor copii, pe care-i avea în grijă, pentru a-i pune în capcană, dovedesc că aceea conducătoare (îmi scapă numele) era chiar mai rea decât Snow. Viaţa celor din Districtul 13 – singurii care era liberi – era, în fond, la fel de rea ca a celorlaţi, ba chiar mai rea, pentru că nu aveau voie să iasă afară. Totul era restricţionat, totul era monitorizat, lipsa umanităţii nu poate fi înţeleasă. Desigur că au avut nevoie de nişte reguli, odată ce a trebuit să trăiască sub pământ atâta vreme, dar chiar şi când ar fi putut ieşi, n-au avut voie s-o facă. Ce e mai rău, că oamenii s-au obişnuit cu traiul restricţionat şi li se părea normal. Adaptabilitatea umană nu era un plus aici. Să te obişnuieşti cu răul, restricţia, cu impunerile, sunt lucruri pe care oprimatorii, despoţii se bazează. Mulţumesc şi pentru aprecieri şi mă bucur că tu consideri clubul o reuşită. Toate cele bune şi ţie! Multă sănătate şi putere de muncă!

       
  15. bibliodevafiliala3

    Septembrie 17, 2013 at 8:08 am

    Îţi scrisesem un răspuns mai amplu, dar a picat netul chiar când să postez. Mă bucur că ai citit cărţile şi observ că şi părerea ta despre film, după lectura romanelor, coincide cu a mea. Am citit cronica ta de film şi mi-a plăcut foarte mult. Mi-ar place, dacă ţi-ai aduce aminte, să-mi faci un link de trimitere şi la articolul următor (presupun că-l vei scrie) despre ecranizarea ce va apărea în toamna aceasta (volumul al doilea). Articolul foarte bun, de altfel, pe care l-ai scris pe marginea filmului, cred că a fost scris înainte de-a fi citit romanele. Filmul a fost premiat, dar cred că putea să fie mai bun, avea potenţial, ideea era foarte interesantă şi nouă. Chiar şi efectele speciale m-au dezamăgit. Îmi imaginam ceva mai interesant. Ce a fost cu adevărat în plus – era camera de comandă a jocurilor. Mi-a plăcut cum a jucat Woody Harelson, chiar dacă rolul, cel puţin pentru primul volum, n-a fost consistent. Mulţumesc că te-ai oprit la mine, te citesc cu drag, chiar şi când n-am timp să postez comentarii. Îţi doresc o săptămână frumoasă, plină de inspiraţie şi cum multe filme bune.

     
  16. elena

    Noiembrie 26, 2013 at 11:50 pm

    imi pare rau ca nu am reusit sa parcurg toate parerile postate…imi face placere sa le citesc…insa din lipsa de timp….Tocmai ce am vizionat Sfidare si mi se pare bun…Sunt nemultumita de timpul scurt pe care filmul il impune romanului…dar si asa filmul a fost bun. Eu am citit ultimele doua volume…si pot sa spun ca cel mai mult m-a impresionat felul cum autoarea reuseste sa contureze personajul principal….este nemaipomenita..asa de perfecta si asa de reala in acelasi timp. Imi pare rau ca filmul nu mi-a oferit satisfactia de a ma bucura mai mult de relatia celor doi…dar nici cartea nu a fost prea generoasa…poate pt ca era scrisa prin ochii eroinei…care tarziu isi da sema de propriile sentimente….Speram ca filmul va sublinia mai mult profunzimea sentimentelor lor …poate partea a treia!!!!!! cine stie…sper ca finalul sa fie mai explicit…decat in carte…este pacat ca asa o dragoste sa ramana asa de putin aprofundata…da..cam atat…o poveste frumoasa care pe mine m-a impresionat din toate punctele de vdere.

     
    • bibliodevafiliala3

      Noiembrie 27, 2013 at 12:18 am

      Mulţumesc de comentariu, Elena. Ai dreptate, este şi o poveste de dragoste care putea fi mai amplu tratată. Aşa cum au spus alţii, posiibil ca autoarea să nu fi pus accentul mai mult pe acest aspect pentru ca să menţină firul tragic şi pe cel antiutopic, unde feriicrea, iubirea poate fi un lux. Pe de altă parte şi mie mi-ar fi plăcut ca măcar filmul, dacă tot nu ajunge să cuprinda cartea, din lipsă de timp, măcar să dea, prin privirea personajelor ceva de înţeles. Eu am văzut primul film. Abia aştept să văd şi ecranizarea la cel de-al doilea volum. Sunt curioasă! Te mai aştept pe la mine, poate intri în clubul de lectură. Mi-ar face plăcere.

       
  17. Julia

    Ianuarie 1, 2014 at 7:04 pm

    Buna seara si la multi ani!
    Mi-ati putea explica si mie, va rog, la sfrasitul vol.2-inceputul vol.3, ce se intampla de fapt, cu detonarea campului de forta de catre Katniss, cu rebelii care ii „folosesc” pe ea si pe Peeta? N-am prea inteles asta. Multumesc anticipat 🙂

     
    • bibliodevafiliala3

      Ianuarie 1, 2014 at 10:15 pm

      Am impresia că este vorba de o descoperire făcută iniţial de antrenorul lor (care a trişat puţin când a câştigat Jocurile Foamei cu 25 de ani înainte). Locul unde erau tinute Jocurile foamei era creat de calculator şi avea un câmp ce nu-i lasă să iasă sau să intre cineva. Acesta însă putea să fie dezactivat cu printr-o explozie. Aşa puteai să scapi de acolo, aşa cum s-a dovedit, rebelii reuşind să-i ducă de acolo. De folosit îi folosesc pentru că erau nişte simboluri pentru care oamenii din restul districtelor ar fi luptat, ba chiar şi ceilalti jucători i-ar fi ajutat. Cel puţin eu aşa am înţeles. De asta pe urmă n-au vrut să-i pună în prima linie, ca să nu moară, să nu creeze impresia că dacă vor muri şi revolta va fi înnăbuşită de către Capitoliu.

       
      • Julia

        Ianuarie 3, 2014 at 3:07 pm

        Multumesc frumos, acum cred ca am inteles. 🙂

         
      • Julia

        Ianuarie 3, 2014 at 3:09 pm

        Mai am totusi o intrebare. Lui Katniss si lui Peeta de ce nu le spun despre planul lor? Nu au timp sa vorbeasca intre 4 ochi? Iar ceilalti aranjasera totul cu ceva timp inainte? Bine, stiu ca Haymitch ii spune sa nu uite cine e dusmanul.

         
      • bibliodevafiliala3

        Ianuarie 4, 2014 at 11:58 am

        Se temeau, poate, că n-ar fi reacţionat bine, că n-ar fi înţeles. Să nu uităm că până la urmă s-a dovedit că cei din conducerea Districtului 13 (care au sacrificat copiii şi pe sora lui Katniss) nu erau cu nimic mai buni decât cei din Capitoliu. Nu vroiau să schimbe nimic, ci doar să ia ei partea leului şi toate birurile, tributurile, continuând Jocurile Foamei.

         
      • Julia

        Ianuarie 5, 2014 at 7:46 pm

        Multumesc. 🙂 Cat despre partea cu districtul 13, nu stiu, cam aici am ajuns cu lectura, acum descopar.

         
      • bibliodevafiliala3

        Ianuarie 6, 2014 at 6:10 am

        Scuză-mă c-am fost spoiler. Povestim după ce termini de citit 🙂

         
  18. mary

    Ianuarie 1, 2014 at 7:38 pm

    Eu zic sa vedeti mai intai filmul deoarece cartea e dementiala ,si filmul va parea un gunoi da ca il vezi dupa ce ai citit cartea.
    Dupa ce am terminat Harry potter ,er amin cautare de ceva la del de antrenant,dar au trecut 2 ani in care nu intalneam nimic la fel. Totul pana cand le am vazut :jocurile foamei.Nu cred ca voi mai
    i i intalnii astfel de carti vreodata .Emotie,suferinta,bucurie,tristete,relaxare,to ate inter o singura carted

     
    • bibliodevafiliala3

      Ianuarie 1, 2014 at 10:07 pm

      Nişte cărţi excelente, bune pentru toate vârstele. Este adevărat că filmul dezamăgeste. Totuşi sunt curioasă de ecranizarea realizată celui de-al doilea volum. Mulţumesc de comentariu şi La mulţi ani!! Toate cele bune şi să ne citim sănătoase!

       
  19. Amy

    Ianuarie 6, 2014 at 9:23 pm

    Interesantă recenzia! Și lungă, ca toate celălalte. 🙂 Eu nu am citit cărțile, însă am văzut primul film când a apărut. Deși îmi plac lumile distopice, nu pot să spun că filmul mi-a plăcut foarte mult. Poate voi citi și eu seria curând. Sunt curioasă care actor ai fi vrut tu sa joace rolul lui Peeta Mellark? 🙂

     
    • bibliodevafiliala3

      Ianuarie 6, 2014 at 10:09 pm

      Poate scriu prea mult, dar sunt atâtea date.. Filmul m-a dezamăgit foarte mult, pentru că eu citisem cartea anterior. Ţi-o recomand cu mare căldură. Este una dintre cărţile care au plăcut tuturor celor cărora le-am recomandat-o, indiferent de vârstă. Cât despre Peeta Mellark – dintre cei care erau vizaţi şi au participat la casting, cred că mai degrabă mi-ar fi plăcut Hunter Parrish, ba chiar şi Alexander Ludwig… Nu ştiu ce să zic. Probabil că era important şi cât de bine reuşeau să joace, nu doar cum arătau…

       
      • Amy

        Ianuarie 6, 2014 at 10:18 pm

        Nu ma intelege gresit! Nu am specificat, dar imi place ca scrii mult. Dai toate detaliile fara spoilere. 🙂 Sper sa o citesc curand! Interesante alegeri. 🙂

         
      • bibliodevafiliala3

        Ianuarie 6, 2014 at 10:36 pm

        Incerc să nu fiu spoiler. Cred că cel mai aproape de-a fi spoiler am fost la Pendulul lui Foucault. Dau vina pe carte :)) Este prea densă, sare prea mult de la o idee la alta şi aşa că am simţit nevoia să concluzionez într-un fel (mai ales că sfârsitul este interpretabil)… Cât despre Peeta – nu-s alegerile mele – ei au fost din start alegerile regizorului şi a celor de la casting. Poate dacă aş fi organizat eu castingul aş fi ales altfel, nu-mi pot da seama.

         
  20. Amy

    Ianuarie 6, 2014 at 11:25 pm

    Nu am citit nicio carte de Umberto Eco. Drept urmare nu stiu nici despre ce este vorba, dar nu cred ca ai dat vreun spoiler ”fatal”, cartile ”dense” nici nu se pot povesti altfel. O data ma uitam pe recenziile scrise pe Goodreads, si citiam in momentul ala cartea ale carei recenzii le citeam, si o persoana a scris la recenzie o singura propozitie, cu litere mari ”Nu imi vine sa cred ca…” si spoilerul, eu fiind pe la jumatatea cartii nu mi-a convenit, asta da spoiler.. 🙂 Da, scuze ca am fost neatenta. Chiar voiam sa-ti spun ca pana la urma i-au dat alt rol lui Alexander Ludwig. Mie mi-ar fi placut sa joace Evan Peters. 🙂

     
    • bibliodevafiliala3

      Ianuarie 7, 2014 at 6:35 am

      Da, mi s-a părut că-l văd într-un rol secundar. Dar şi Evan Peters cred că ar fi fost o alegere mai inspirată. Oricum… n-a fost decizia noastră. Sper că acest de-al doilea film să urmeze mai mult linia cărţii şi să încerce să o completeze, nu să schimbe cartea.

       
    • bibliodevafiliala3

      Ianuarie 7, 2014 at 6:40 am

      Apropo de Umberto Eco – dacă îţi doreşti să-l citeşti – îţi recomand cu mare căldură Numele trandafirului. Este o carte foarte bună şi care a fost ecranizată foarte bine. Nu-mi pot imagina pe cineva mai bine decât Sean Connery în rolul principal.

       
  21. Popa Casandra

    Aprilie 19, 2014 at 8:57 am

    HEY 🙂 eu am vazut mai intai filmele (primul si al doilea),insa dupa am cittit a doua carte iar actiunea este foarte asemanatoare asa ca ma gandesc daca sa mai citesc a doua carte sau sa citesc a treia a.Astept pareri multumesc.

     
    • Popa Casandra

      Aprilie 19, 2014 at 8:57 am

      prima scuze

       
      • bibliodevafiliala3

        Aprilie 19, 2014 at 12:52 pm

        Trebuie să recunoşti că prima carte este mult mai bună decât ecranizarea – adică primul film. Filmul m-a dezamăgit. Cartea mi s-a părut mai interesantă şi mai alertă, în plus, filmul nu explică prea multe. Dacă citeşti şi cartea devine şi filmul mai uşor de înţeles. Dar, aşa cum spuneam mai sus – las la alegerea ta – să vezi doar filmul s-au să citeşti şi volumul doi.

         
    • bibliodevafiliala3

      Aprilie 19, 2014 at 12:47 pm

      Părerea mea este că filmele, deşi urmează cartea, sunt mult mai bune. Cel de-al doilea film a fost mai reuşit decât primul. Poţi, dacă crezi, să citeşti doar volumul al treilea, dar eu întotdeauna recomad spre lectură şi cartea nu doar filmul 🙂

       
  22. carmen

    Iunie 1, 2014 at 5:22 pm

    Jocurile Foamei
    de Suzanne Collins

    “Imaginamdu-mi casa mea,simt durerea singuratatii.Ziua asta e nesfarsita.Oare azi-dimineata am mancat mure impreuna cu Gale?Pare sa fi fost cu o viata in urma.Ca un vis lung,transformat in cosmar.Poate , daca adorm , o sa ma trezesc din nou in Districtul 12, acolo unde mi- e locul.”
    “Incerc sa-mi imaginez,pentru o clipa ,ce-ar putea fi in capul acestei femei.Ce ganduri i-l umplu cand e treaza ?Ce vise i-l cutreiera noaptea?N-am nici cea mai vaga idee.”
    “Am nevoie de cinci secunde ca sa-mi dau seama ca n-o sa pot dormi .Si am o nevoie disperata de somn pentr ca, in arena ,orice secunda in care voi ceda in fata oboselii va fi o o invitatie la moarte”
    “Singurul lucru care imi distrage atentia e privelistea pe care o zaresc prin ferestre in timp ce plutim pe deasupra orasului si apoi a salbaticiei din afara lui.Asa e imagine ape care o vad pasarile.Cu deosebire ca ele sunt libere si in siguranta .Exact asa cum nu sunt eu.”
    “Toate celelalte simturi imi dispar , iar dorinta de a supravietui preia controlul .N-am cand sa judec daca o miscare e sau nu corecta .Cand aud un suierat , actionez sau mor.”
    “Simpla intindere a membrelor imi cere un efort imens.Ma doare in atat de multe locuri , incat nu merita sa fac un inventar.”
    “Ranile mele pe cale de a se vindeca, mintea inca putin cam tulbure din cauza veninului,caldura trupului lui Rue, aflat alaturi , capul ei rezemat pe umarul meu mi-au dat senzatia ca ma aflu in siguranta.Si pentru prima oara realizez cat de singura m-am simtit in arena. Cat de reconfortanta poate fi prezenta unei fiinte umane.”
    “Ramanem asa o vreme ,inclestati intr-o imbratisare , simtindu-ne unul pe celalalt , simtind lumina soarelui, fosnetul frunzelor cazute la picioarele noastre.Pe urma fara nici un cuvant , ne despartim si o pornim catre lac.”
    “Singurul semn al scurgerii timpului e cerul , miscarea subtila a lunii .Si Peeta incepe sa mi-o arate insistand s-o urmaresc si,uneori, simt cate o palpaire de speranta inainte de a ma scufunda iarasi in chinul noptii.”
    “Vreau sa-I spun ca e nedrept.Ca eram doi straini . Ca am facut ce-a trebuit ca sa ramanem in viata si ca sa supravietuim amandoi in arena.Ca nu pot sa-I explic ce ma leaga de Gale , pentru ca n-o stiu nici eu insami.Ca n-are rost sa ma iubeasca , fiindca oricum n-o sa ma marit nicioadata sa ca o sa sfarseasac prin a ma uri mai tarziu , in loc s-o faca mai curand.”
    “As vrea sa-I spun si cat de mult ii simt déjà lipsa .Dar n-ar fi cinstit din partea mea .Asa ca stam pur si simplu alaturi , in tacere , privind cum se contureaza in jur mica noastra gara.Vad camerele de luat vederi inghesuite pe peron .”
    “Cu coada ochiului , il zaresc pe Peeta intinzandu-mi mana.Il privesc nesigura.
    -Inca o data?Pentru public?
    N-a spus-o cu manie . In glasul lui pustiit nu e nimic, ceea ce mi se pare mai grav.Baiatul cu painea imi scapa déjà printre degete.Ii iau mana si i-o strang cu putere , pregatindu-ma pentru filmare si temandu-ma de clipa in care va trebui sa-I dau definitiv drumul.”

     
    • bibliodevafiliala3

      Iunie 1, 2014 at 11:29 pm

      Cu citatele astea, mi-ai readus aminte de carte, de plăcerea cu care am citit-o, de atenţia cu care am urmărit fiecare cuvânt şi gest care o apropiau de Peeta. Mulţumesc, Carmen!

       
  23. Claudia00001

    August 23, 2014 at 9:29 pm

    http://recenzii.blogspot.ro/2014/08/jocurile-foamei.html
    Mi-a placut foarte mult ce a-ti scris despre roman. A fost impresionant si imi pare rau ca nu am citit cartile mai devreme. Aceasta serie m-a convins sa incep si eu un blog in care sa apara cat mai multi pasionati de calatoriile in marea lume a cartilor. Ceea ce m-a facut sa intru pe blogul vostru este faptul ca sunt eleva in Hunedoara. Va doresc mult succes in continuare!

     
    • bibliodevafiliala3

      August 23, 2014 at 11:05 pm

      Draga mea, mă bucur că am avut asemenea impact asupra ta. Cred că este un imbold pentru mine să mă apuc din nou de scris (că am cam lăsat-o moale în ultimul timp). Ţi-am făcut şi eu o vizită. Sper să găseşti pe placul tău lista de cărţi pe care ţi-am lăsat-o. Oricum, pe toate le găseşti la Biblioteca judeţeană. Poţi consulta şi catalogul nostru http://85.186.56.30:8080/opac pentru a vedea unde sunt ele repartizate (la ce secţii sau filiale) şi dacă sunt la raft sau sunt momentan imprumutate. Iti doresc lectură plăcută şi vacanţă cât mai frumoasă. Dacă vii la bibliotecă la Deva nu ezita să mă cauţi, mi-ar face plăcere să te cunosc personal – O cauţi pe Roxana Bortoş – oricine te poate îndruma, sau mă poate chema. Toate cele bune, ţie!

       
  24. Nicole

    Martie 28, 2015 at 6:22 pm

    Mie nu mi se pare un minus faptul că povestea de dragoste e tratata superficial. Căci in carte nu e neaparat vorba de nemuritorul triunghi amoros, ci de Jocuri, de razboi si revolutie. Iar faptul că media se invarte doar in jurul povestii de dragoste e asemanator cu ce a facut Capitoliul: s-a bazat pe „indragostitii nascuti sub o stea potrivnica” pentru a face publicul sa uite ca, de fapt, ei au aruncat 24 de minori într-o lupta pe viata si pe moarte.

     
    • bibliodevafiliala3

      Martie 28, 2015 at 10:52 pm

      Ai dreptate, accentul nu trebuie să cadă pe povestea de iubire, dar putea fi puţin mai explicit, mai ales la final, motivul alegerii. Aşa pare doar că s-a mulţumit, fiind o persoană frântă, cu cel care a înţeles-o, pe câtă vreme celălalt a pornit pe calea puterii. Cel puţin eu aşa am văzut finalul. Dar poate că mă înşel, poate că l-a iubit tot timpul dar n-a fost conştientă de sentimentele sale. Indiferent de vremurile trăite, iubirea tot tinde să se manifeste, pentru că nu poate fi oprită. Că nu este punctul central când lumea este în fierbere, este de înţeles. Mulţumesc de comentariu şi mă bucur că ai citit cartea, că ţi-ai spus părerea despre ea. Ai dreptate că cei care organizau Jocurile Foamei au pus accentul pe iubirea lor pentru a obţine rating. Totuşi ideea de-a se prezenta ca suflete pereche, i-a venit antrenorului lor, care s-a gândit să le obţină în felul acesta favoruri (cele care le puteau face viaţa mai uşoară) şi poate, aşa precum s-a întâmplat, să schimbe sorţii jocurilor.

       

Aştept răspunsul tău!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: