RSS

Trilogia Divergent, de Veronica Roth – recomandare de lectură

22 Apr

Motto: „O singură alegere te poate transforma radical. O singură alegere te poate distruge. O singură alegere te va defini” (citat cop. 4 a volumului Experiment, de Veronica Roth, Editura Leda)

Divergent-2014Una dintre cele mai citite, mai comentate şi mai „la modă” lecturi care s-au votat şi pe care le-am citit în cadrul clubului de lectură „Să povestim despre-o carte” a fost trilogia Jocurile Foamei, a scriitoarei americane Suzanne Collins. Azi aş vrea să povestim despre tot o trilogie prezentând o lume distopică, scrisă tot de o scriitoare americană, Veronica Roth şi anume: Divergent (cu volumele Divergent, Insurgent, Experiment în limba română apărute la Editura Leda, Grupul Editorial Corint / A beavatott  în limba maghiară la Editura Cicero).Veronica Roth, Photo credit Wikipedia Am vorbit anterior despre autori care au debutat foarte devreme, despre autori care au debutat la o vârstă înaintată, iar acum trebuie să vă spun că deşi autoarea, Veronica Roth, nu se încadrează în lista celor mai tineri autori, este şi ea foarte tânără (născută pe 19 august 1988) iar Divergent a fost scris în vacanţa de iarnă a ultimului an de facultate iar drepturile de difuzare le-a vândut extrem de rapid, încă înainte de-a termina studiile (2010).  Sunt incredibili autorii care reuşesc chiar de la prima lor încercare. Bazându-se tocmai pe combinaţia care a avut succes anterior, aceea dintre lumea distopică, povestea de dragoste şi science fiction, Divergent, primul volum al trilogiei este şi cel care a avut un foarte mare succes, a fost premiat în 2011 pentru cel mai bun roman pentru adolescenţi şi tineri adulţi (Goodreads Readers Choice Awards, Young Reader’s Choice Award), a fost pe locul întâi într-un top 10, în alegerea tinerilor cititori (Teens’ Top Ten Vote) şi a atras foarte rapid atenţia producătorilor în vederea realizării unei ecranizări. Filmul, realizat în 2014, a fost o ecranizare reuşită, fiind premiat cu 7 premii. Voi mai povesti despre film, dar să revenim la cărţi: să vă spun ce mi-a plăcut foarte mult, ceea ce cred că a contat nu atât în lumea criticii, cât a cititorilor, faptul că este o lectură captivantă, că are o poveste interesantă, cu multe răsturnări de situaţie, că, în toată aceea lume post-apocaliptică şi-a făcut loc şi povestea de dragoste, că a avut un concept interesant iar finalul este atipic romanelor moderne americane.

divergentÎn primul volum, chiar de la primele pagini, facem cunoştiinţă cu Beatrice Prior şi fratele ei Caleb, care se află pe punctul de-a fi testaţi pentru a li se stabili apartenenţa la o facţiune. Lumea lor este un oraş, fostul oraş Chicago, aflat la 100 de ani de la un război apocaliptic. Puterea acestei lumi este cumva împărţită în cele 5 facţiuni (Abnegaţie, Candoare, Prietenie, Neînfricare şi Erudiţie), fiecare având rolul ei bine determinat în societate. Oamenii aparţinând facţiunilor se deosebesc prin calităţi, fel de a fi, înclinaţie şi culoarea hainelor. Abnegaţia poartă doar gri iar membri ei sunt altruişti; Neînfricarea poartă negru şi membri sunt curajoşi; Candoarea (care spune mereu adevărul şi nu lucrează cu jumătăţi de măsură) poartă alb-negru iar rmembri ei sunt extrem de sinceri; Prietenia poartă culori vii (roşu, galben) iar felul apartenenţilor acestei facţiuni este paşnic şi împăciuitor; Erudiţii poartă albastru şi sunt foarte inteligenţi. Cei din Abnegaţie, pentru că sunt altruişti şi dedicaţi societăţii, se află la conducerea acestui oraş-stat. Ei au în grija lor şi mulţimea care se află în afara facţiunilor, cei care n-au făcut faţă cerinţelor facţiunilor alese, sau care din motive diverse şi-au părăsit facţiunea. Cei din Candoare sunt avocaţi, judecători. Membri din facţiunea Prieteniei se ocupă cu agricultura. Erudiţii sunt cei care inventează, care cercetează şi sunt dornici de putere, desconsiderând celelalte facţiuni, cu precădere Abnegaţia. Neînfricaţii asigură apărarea oraşului, sunt curajoşi şi fără milă. Foarte puţini oameni bătrâni pot fi văzuţi în această facţiune, ei murind repede sau refugiindu-se în afara facţiunilor când nu mai pot să facă faţă cerinţelor facţiunii. Oamenii care sunt Fără Facţiune execută diverse munci ca personal de curăţenie sau muncitori ce servesc celelalte facţiuni şi trăind de azi pe mâine în locuri extrem de insalubre.

Factiunile DivergentLa vârsta de 16 ani tinerii supuşi obligatoriu testării ar trebui să fie ajutaţi să aleagă singurul drum potrivit lor. Dar indiferent de facţiunea de provenienţă şi de testare, aceştia pot să aleagă orice facţiune şi-ar dori. Au libertatea de a alege dar dacă nu fac faţă  cerinţelor specifice facţiunii alese, ei nu se pot întoarce nici la părinţi şi nici nu-şi pot alege o altă facţiune. O lume dură cu reguli extrem de stricte. Lozinca „facţiunea înaintea sângelui” este cea care ne arată cel mai bine că odată ce alegi un drum, eşti obligat să mergi pe el, uitând vechea viaţă. Ce te faci însă când testarea nu te lămureşte, nu îţi arată drumul pe care trebuie să mergi mai departe? Testarea Beatricei Prior este neconcludentă, aceasta putând alege între trei dintre facţiunile existente: Abnegaţie, Neînfricare şi Erudiţie. Primeşte o denumire de care nu auzise până atunci – Divergentă – şi este sfătuită să nu spună niciodată nimănui despre acest lucru, pentru că se află în mare pericol. În ziua alegerii ea decide să-şi părăsească părinţii şi Abnegaţia unde a fost crescută şi alege Neînfricarea. Dacă părinţii ei (mai ales mama ei) n-au fost uimiţi de alegerea ei, cu totul altfel au stat lucrurile când l-au văzut pe Caleb, fiul lor, alegând Erudiţia deşi până atunci părea să fie modelul de om perfect pentru Abnegaţie. Lucrurile stau cu atât mai prost cu cât Erudiţia şi Abnegaţia se află într-un conflict puternic. Erudiţii contestă felul de-a guverna al Abnegaţiei, acuzându-i de proastă gestionare a fondurilor obşteşti, dorindu-şi de fapt să conducă chiar ei. Pe acest fond de conflict, Beatrice îşi începe antrenamentele foarte dure ale Neînfricării. Primul pas este să ia un tren din mers, să coboare sărind tot din mers pe o clădire şi să se arunce în gol fără să ştie ce o aşteaptă la aterizare. divergent four trisPovestea de iubire poate că începe chiar de la acestă aterizare, când Tris îl întâlneşte pe Four (Tobias), viitorul ei instructor. Povestea de iubire se contruieşte cu paşi mărunţi, dar siguri. Totuşi nu este lipsită de dramatism. De altfel relaţiile par să fie conflictuale între facţiuni şi implicit între oameni. Tobias are o relaţie tensionată cu părinţii lui, Tris este în conflict direct cu fratele ei, iar acesta pare să facă parte cu adevărat din Erudiţie şi să aplice sloganul „facţiunea înainte de sânge”.

Cum poţi  scăpa de manipularea strategică a celor mai inteligenţi oameni? Cum pot aceştia să înfrângă celelalte grupări fără să piardă oameni din propria lor facţiune? Ce poate să iasă dintr-un conflict deschis, cât de periculoasă este inteligenţa când nu este dublată de căldura iubirii, înţelegerii şi care poate fi singurul aliat pe care Neînfricaţii îl pot avea într-un război în care pare că nimeni nu este aşa cum se presupune a fi? Cât rezistă iubirea când este supusă unor teste pe viaţă şi moarte? Dar prietenia?  Asta deja este volumul doi 🙂 Pe de altă parte curiozitatea te roade de la începutul romanului să ştii ce s-a întâmplat cu restul lumii, cu celelalte oraşe şi state ale Americii şi de cine se apără conducătorii acestui oraş de parcă ar fi sub atac, avându-i pe Neînfricaţi drept apărători?! Afli acest lucru abia în cel de-al treilea volum. Dacă din primul volum v-am spus unele amănunte tocmai pentru că a fost deja ecranizat, a rulat şi la televizor nu demult şi probabil v-aţi familiarizat cu lumea distopică şi protagoniştii ei, nu vreau să insist asupra poveştii care continuă tocmai pentru că eu, citind am fost extrem de surprinsă de felul în care autoarea a ştiut să „învârtă” acţiunea, mi-a plăcut cum a dezvoltat romanul şi de aceea aş vrea să păstrez această surpriză intactă pentru voi. Pot să vă spun că am comparat des în minte această carte cu Jocurile Foamei. Dacă acea carte a fost prima distopie modernă pe care am citit-o (comparând-o cu lumile distopice clasice ale lui Orwell, Kafka) şi mi-a plăcut prin noutatea subiectului, a tinerilor aflaţi într-o încercare mortală care reuşesc să răstoarne o lume întreagă, aici noutatea nu mai este tema – lumea este distopică, personajele sunt tot tineri aflaţi parcă într-o cursă permanentă, ameninţarea morţii planând mereu deasupra lor – ci realizarea ei, cursivitatea, conexiunea de date care se realizează până la sfârşitul celui de-al treilea volum şi finalul total neaşteptat. Ca cititor eşti în „primul rând”, trăieşti povestea şi afli totul odată cu eroii cărţii.

experimentÎn primele două volume ale trilogiei Divergent povestea se spune văzută prin ochii lui Tris (Beatrice) Prior. Analizând romanele trilogiei Jocurile foamei ziceam că mi s-au părut cumva inegale ca valoare, pe cel de-al treilea simţindu-l mai puţin lucrat, oferind puţină lumină asupra acţiunilor tocmai cauză că era povestit doar de Katniss, care nu participa la toate discuţiile ce ţineau de politică şi nu era la curent cu toate deciziile care se luau. În volumul Experiment, cel de-al treilea volum al trilogiei Divergent, autoarea a decis să explice mai bine şi mai atent fiecare decizie, împărţind capitolele între cele două personaje principale, Tris şi Tobias (Four). Astfel vedem ceea ce gândesc şi simt acestea iar povestea capătă o cu totul altă perspectivă. Povestea de dragoste este şi ea prezentă, are savoare şi oferă sprijin personajelor în momente grele, dar este şi motivul pentru care uneori deciziile luate par să lovească mai adânc în sufletul celuilalt. Acţiunea este alertă, iar întorsăturile de situaţie precum şi lumina pe care o face cel de-al treilea volum asupra societăţii distopice din Chicago, a lumii din afară sau a guvernelor manipulatoare care conduc experimente sunt neaşteptate. Am citit cu mare plăcere, extrem de rapid şi cu mare nerăbdare să văd finalul… Nu vă spun nimic mai mult, dar vă recomand cărţile cu mare căldură.

Tris-and-Four-image-tris-and-four-36169912-587-587Revenind la filmul care ecranizează primul volum al cărţii, în regia lui Neil Burger şi avându-i ca protagonişti pe Shailene Woodley, Theo James, pot să vă spun că mi-a plăcut, că a urmat foarte aproape cartea, că cele 7 premii despre care vorbeam au fost câştigate datorită unui bun casting, a unei bune interpretări, a unei excelente chimii între protagonişti, a unor foarte bune şi reuşite efecte speciale. Aştept cu nerăbdare să văd ecranizarea şi pentru următoarele volume. Dar… indiferent cât de reuşit este filmul, cât de captivantă realizarea, parcă mie tot cartea mi-a plăcut mai mult. Dar trebuie să recunosc că faţă de ecranizarea primului volum al Jocurilor Foamei (care m-a dezamăgit cumplit) acest film a reuşit să ofere cititorilor o variantă credibilă, reuşită, atât pentru personajele cât şi pentru lumea distopică descrisă în carte.

Puteţi găsi cărţile în limba engleză în bibliotecă (Divergent, Insurgent, Allegiant) iar în română, cel de-al treilea volum (Experiment) este în prelucrare, fiind în curând pe rafturi pentru împrumut. Dacă volumele sunt împrumutate, puteţi face rezervare pentru fiecare titlu. De asemenea cărţile se găsesc şi în limba maghiară la Filiala nr. 3 a Bibliotecii Judeţene „Ovid Densusianu” Hunedoara-Deva.

Question mark of booksÎntrebările de final ale bibliotecarului: Aţi citit cărţile? Aţi văzut filmul care ecranizează primul volum? Vă plac romanele de acest gen? Dacă aţi citit – ce anume v-a plăcut? Ce anume credeţi că aţi fi schimbat, aţi fi scris altfel dacă aţi fi fost în locul autoarei?

 

 

 

 

Anunțuri
 

Etichete: , , , , , , , , , , , , , ,

34 de răspunsuri la „Trilogia Divergent, de Veronica Roth – recomandare de lectură

  1. myapanda

    Aprilie 22, 2015 at 2:07 pm

    Buna. Am facut cea mai mare agreseala din viata mea: am distrus cartea prin intermediul filmului. L-am vizionat prin noiembrie anul trecut si am admirat modul in care a fost realizat, iar misterul continuu m-a tinut cu sufletul la gura. Cand am vazut cartea, in vitrina unei librarii, am stiut ca trebuie sa mi-o cumpar. Am intrat sa o rasfoiesc si din luna februarie imi tot propun sa le achizitionez, insa de fiecare data cand imi cumpar un volum nou nu ma gandesc la unul din trilogia Divergent. De ce? Mereu ma gandesc ca as cumpara-o de geaba deoarece am vazut ecranizarea. Astept cu nerabdare partea a doua, dar, probabil, voi ceda dorintei mele vechi si le voi cumpara…. Cine stie?

     
    • bibliodevafiliala3

      Aprilie 22, 2015 at 2:35 pm

      Nu este acelaşi lucru, dar recunosc că este o ecranizare reuşită. Totuşi primeşti mult mai multe amănunte în carte, te lămureşti mai bine privitor la ceea ce gândeşte fiecare şi modul de acţiune. În plus, nu cred că dacă citeşti sau vezi filmul nu eşti curios să vezi cum e mai departe. Este atât de departe de ceea ce mi-aş fi imaginat eu – realitatea construită încât n-aş fi bănuit această continuare. Poate că, decât cumperi această carte, ai putea să o împrumuţi de la bibliotecă 🙂

       
  2. myapanda

    Aprilie 22, 2015 at 3:21 pm

    Da, ai dreptate. Poate la vara…

     
  3. Ritiu Maria

    Aprilie 22, 2015 at 4:57 pm

    Articolul tau Roxana este pe tema de care ma ocup in prezent adica, citesc volumul 1 Divergent si am vazut, in aceasta saptamana si filmul, dupa primul volum al acestei trilogii si pot spune ca, imi place mult cartea dar, mi-a placut si filmul care, este bine realizat si tine seama de actiunea din carte.
    Am comparat si eu Divergent, cu Jocurile foamei si mi-am dat seama ca, o lume distopica este cu mult mai grea pentru tineri care, sunt pusi sa aleaga viitoarea lor „profesie”, la o varsta frageda cand, nu au posibilitatea sa-si poata evalua ei insisi, calitatile de care dispun si mai ales nu-si dau seama de dificultatea ce exista, in cazul in care iti schimbi, totalmente modul de viata, asa cum s-a intamplat in cazul lui Tris si a lui Caleb.
    Faptul ca, in conducerea factiunii Neinfricatii, sunt si oameni de genul lui Eric, care da dovada de cruzime si care ia decizii, ce pun in pericol viata tinerilor, pe care ar trebui doar sa-i pregateasca pentru solicitarile factiunii respective, te face sa crezi ca aceasta lume este supusa distrugerii.
    Romanul este alert, cu schimbari de situatii asa cum ai spus si tu Roxana, iar autoarea a reusit, sa devina celebra, inca de la prima sa publicare, ceea ce spune multe despre talentul ei si promite sa fie in topul celor mai cititi autori, intr-o perioada scurta de timp.
    Eu am cartea pe format electronic si ma bucur ca, am posibilitatea sa citesc asemenea romane, care-mi tin treaza atentia si ma fac curioasa sa cunosc, modul de continuare a actiunii.
    Promit sa revin, dupa ce voi termina de citit aceasta trilogie si iti multumesc pentru acest frumos articol care, a reusit sa ma faca sa doresc sa citesc cat mai repede toate volumele.
    Un gand bun si multa sanatate.

     
  4. bibliodevafiliala3

    Aprilie 22, 2015 at 9:19 pm

    Mă bucur că te-am nimerit, că tocmai citeşti această carte. Sunt curioasă ce vei spune despre carte după ce vei termina şi ultimul volum. Chiar aş vrea să revii asupra subiectului atunci când se va întâmpla acest lucru, după cum ai şi promis, de altfel :). Ai dreptate în ceea ce priveşte lumea distopică, cât şi faptul că, dat fiind faptul că vorbim despre tineri, e mai greu să îşi poată da seama despre mersul lucrurilor, despre viaţă. Este greu ca la 16 ani să iei hotărâri care o să-ţi influenţeze tot viitorul, viaţa. La început mă gândeam, citind, eu în ce facţiune m-aş fi încadrat (Probabil a Prieteniei, dar ce te faci cu setea mea de cunoaştere – aş fi fost oare Divergentă sau mai degrabă Erudită), ca ulterior, citind cartea să îmi dau seama de ce sunt oamenii împărţiţi în facţiuni, de ce au numai o singură posibilitate şi ce înseamnă când apar Divergenţii. Dar nu vreau să spun mai mult. Sunt convinsă că deja eşti curioasă şi vei ajunge să vezi şi tu despre ce e vorba.Mă bucur că ţi-a plăcut articolul. Am stat mult timp scriind la el şi l-am terminat undeva foarte târziu în noapte. Azi am stat să-l rescriu într-o variantă mai scurtă pentru filmarea pentru Click-News.ro, O carte pe săptămână. Aş fi vrut să fie bine şi înregistrarea şi articolul, dar amândouă cred că sunt un pic cam lungi. Poate că ar fi trebuit să prezint trilogia pe volume, dar aşa, pentru cei care nu au citit volumele deloc, ar fi fost poate un plus prea mare de informaţii. În fond cartea asta este bună tocmai pentru surpriza pe care ţi-o oferă fiecare volum, iar dacă ştii dinainte unde se desfăşoară acţiunea şi ce s-a mai întâmplat în mare, se duce elementul de surpriză care, cred eu, este important pentru ca să-ţi menţină trează curiozitatea. Am omis să scriu despre ecranizarea care a apărut în cinematografe, cea care s-a făcut anul acesta pentru cel de-al doilea volum, dar cum nu am văzut filmul, n-am vrut să comentez. Sunt însă curioasă să-l văd. Mi-au plăcut mult actorii care au jucat în filmul ăsta. S-au potrivit de minune! A fost foarte bun castingul. Nu întotdeauna este aşa. La Jocurile Foamei, chiar primul volum a fost îngrozitor şi oricât de bine ar fi jucat actorul ce interpreta pe Peeta, lipsea ceva. Mulţumesc de comentariu. Numai bine şi multă sănătate şi ţie!

     
  5. Drugwash

    Aprilie 22, 2015 at 11:33 pm

    Am văzut filmul, prima parte. De carte sigur n-ajung să mă ating – în douăzeci de ani am reuşit să citesc una singură (nu pun la socoteală ‘The catcher in the rye’ care-a fost PDF).

    Mă străduiesc să nu fiu cinic înainte de a apăsa pe taste dar nu prea-mi iese. Cred că am ajuns şi depăşit punctul din care toate par fireşti şi strîns legate de natura umană. Nu-mi aduc aminte mare lucru din film şi asta înseamnă fie că memoria mea e complet distrusă, fie nu mi-a atras atenţia într-un mod deosebit.

    Împărţirea în facţiuni nu e ceva nou. Dacă ne uităm în jur, vedem oameni care au fost „şcolarizaţi” într-o profesie anume şi habar n-au să bată un cui, să strîngă un şurub sau să elimine calcarul din serpentina unui filtru de cafea. Pregătirea unilaterală creează o gîndire disociată, iar sistemul legislativ care nu explică de ce ci doar decretează „asta ai voie, asta nu ai voie” completează imaginea sclavului perfect. Dar oamenii nu realizează asta.

    Şi totuşi, din varii motive apar divergenţii. Ei nu se „încadrează în decor”, ei pun în discuţie regulile şi legile, ei au un mare defect: gîndesc! Cel mai periculos lucru posibil de care se feresc toate guvernele lumii. Fiindcă omul care gîndeşte e capabil să-i răstoarne şi asta din simplul motiv că ei, acolo „sus”, sînt departe de a fi perfecţi, însă caută să le aştearnă pe ochi maselor un asemenea văl. Cine ridică vălul e periculos, trebuie marginalizat şi/sau eliminat.

    Dar pericolul mai rezidă şi din faptul că oamenii înşişi, în proiectul lor defect, au tendinţa de a elimina din mijlocul lor pe cei ce se deosebesc prea mult. Nu sînt capabili a discerne cine le vrea răul şi cine binele – e de ajuns să simtă că cineva nu face parte din grup (spune-i facţiune, dacă vrei) şi începe huiduiala şi prigoana.

    Era cît pe ce să spun că cel mai neverosimil lucru mi se pare ca un divergent să se ascundă – şi încă mult timp – în mijlocul unei facţiuni; nu numai asta, dar încă şi în fruntea ei. Mi-am dat însă seama că realitatea bate distopia, trecînd în revistă guvernele României de la rege încoace: au „scăpat” cîte unu-doi cu capu’ pe umeri într-o masă de imbecili corupţi şi avari, aserviţi puterilor străine.

    Nu ştiu cum se termină trilogia şi poate că nici nu-i atît de important. De fapt, cel mai important e cum ne trăim viaţa, ce anume sîntem şi din ce (non-)facţiune facem parte de la naştere şi pînă la clipa Marii Treceri. Cîţi dintre noi avem „stofa” şi curajul de a fi divergenţi într-o lume categorisită încă din grădiniţă. Dar întrebarea cea mai grea e: are vreun rost, pînă la urmă, cînd Omul e – dincolo de toate – un proiect defect…?

    Poate că ultimul volum ne dă răspunsul. Sau poate doar contează să parcurgem lectura…

     
    • bibliodevafiliala3

      Aprilie 23, 2015 at 11:36 am

      Ai atins câteva subiecte delicate care merită a fi discutate mai pe larg. Voi reveni cu un răspuns adecvat mai târziu, pentru că eu azi bucătăresc, trebăluiesc dacă tot e Ziua Bibliotecarului, am liber şi am musafiri 🙂 Totuşi nu vroiam, după ce ţi-am citit comentariul să plec fără o mic comentariu de răspuns 🙂

       
      • Drugwash

        Aprilie 23, 2015 at 2:22 pm

        Ah, te rog, nu-ţi face nici un fel de problemă în ce mă priveşte. 🙂

        La Mulţi Ani tuturor Gardienilor Cărţii şi ţie în mod special! Spor la bucătăreală şi distracţie plăcută! 🙂

         
    • bibliodevafiliala3

      Aprilie 27, 2015 at 6:50 pm

      Ultimul volum nu se termină cu Happy End aşa cum ne-au obişnuit cărţile americane. Eroii n-o pornesc înspre asfinţit şi trăiesc fericiţi până la adânci bătrâneţi. Eroismul, abnegaţia, spiritul de sacrificiu – curajul sau poate teama pentru cei dragi, fac ca tocmai acei puţini „divergenţi” să se sacrifice pentru binele celorlalţi. Este drept, este corect? Acest lucru face lumea mai bună pentru puţin… Este complicat să decid. De fapt poate nu contează decât în măsura în care lectura nu pare un clişeu, doar dacă eroismul nu este văzut aşa. Asta despre carte. Despre divergenţii dintre noi – mi-ar place să fie cât mai mulţi, să-şi pună mintea la contribuţie, să fie OAMENI în primul şi ultimul rând. Uneori cred că umanitatea din noi se perimă, că suntem din ce în ce mai blazaţi, mai singuri, mai nesiguri, mai ales când vedem că lumea în jur este coruptă, murdară şi cum spuneai avară. Tu spui că suntem categorisiţi şi împărţiţi în facţiuni. Nu ştiu ce să spun. Dacă ai lua „facţiunile” după venituri ar fi o cu totul altă împărţire decât cea dată de valoare, de calităţile reale ale fiecăruia. Şi asta nu de acum, ci de demult. Dacă ne gândim la Eminescu, la Van Gogh, care erau extrem de săraci, controversaţi, ignoraţi – ne dăm seama că valoarea nu se măsoară pe parcursul vieţii ci mai degrabă, din păcate pentru toată lumea, după ce oamenii s-au stins. Dar se poate să mă şi înşel. Poate că viitorul ne va aduce ceea ce trecutul şi prezentul nu ne-a oferit sau oferă. Nu ştiu dacă omul este sau nu un proiect defect. Ştiu că ni s-a dat posibilitatea alegerii şi de cele mai multe ori calea spinoasă şi grea este evitată, chiar dacă la final ea ar oferi mai mari satisfacţii. Pe moment, cel puţin, tot ceea ce se obţine facil este mai degrabă ales. Iar modelele oferite de mass-media sunt de cele mai multe ori lipsite de valoare şi sens. Dar eu prefer să cred că până la urmă vom obţine valoarea, vom câştiga minte şi experienţă. Suntem „tineri” ca umanitate. Eram mai violenţi, mai proşti şi lipsiţi de cultură. Un număr foarte mic de oameni ştiau să citească şi să scrie. Am evoluat. Sper să nu ne pierdem umanitatea de tot înainte de-a „urca” următoarea treaptă a evoluţiei. Eu zic că bunătatea, empatia este calea, cărţile (a se citi informaţie – sub orice formă ar fi ele) sunt mijlocul de transport, iar mintea omului creatorul peisajului de pe această cale.

       
      • Drugwash

        Aprilie 27, 2015 at 8:43 pm

        Mi-au dat lacrimile citind ce-ai scris mai sus. Ai un optimism debordant. Într-o lume predominant pozitivă ar fi un ajutor nepreţuit, dar în lumea actuală se pierde, din păcate, printre ironii şi materialism.

        Sistemul eroului care se sacrifică pentru binele fiinţei iubite/familiei/neamului/mapamondului e preluat din cultura asiatică unde predomină marcant. Cultura vestică e complet opusă, caută să aplatizeze orice porniri eroice spunînd prin orice mijloace că „există servicii specializate care se ocupă de problema respectivă”. Şi evident eşuează lamentabil, dar n-ar recunoaşte-o nici morţi.

        Eu unul nu cred că sîntem lăsaţi să evoluăm. Am fi făcut-o de ceva vreme, am avut ocazii, dar ni s-a dat peste mînă de fiecare dată. Analizează cu atenţie tot ce vezi în jur şi-ţi vei da seama că sclavagismul nu a fost NICIODATĂ abolit, ci doar a primit alte denumiri mai „blajine” care să-i ascundă adevărata natură. Iar spiritele elevate care ar fi putut împinge progresul pe căi nebănuite au fost fie distruse (fizic) fie constrînse să-şi devieze cercetările în direcţii nedorite.

        Cu alte cuvinte, divergenţii sînt fie ucişi, fie folosiţi în scopuri militare. Asta e natura umană. E defectă, oricît am vrea să nu fie aşa. Şi cred că eroii care se sacrifică au marele noroc de a nu mai apuca să vadă că sacrificul lor a fost de fiecare dată în van…

         
      • bibliodevafiliala3

        Aprilie 27, 2015 at 10:29 pm

        Da, am stabilit că sunt (sau mai bine zis am devenit) optimistă. Dar văd foarte clar lucrurile, chiar dacă prefer să le colorez puţin, oferindu-le lumină. Nu sunt naivă, nu întorc capul şi nu ştiu sau nu văd. Înţeleg lucrurile, le înţeleg şi pot să extind paralele în istorie şi literatură. Sunt sigură că lumea e aşa din cauza noastră, iar noi suntem aşa tot din cauza noastră şi a lumii. Copiii se nasc buni, nestricaţi, încrezători – oamenii (de obicei cei mai apropiaţi dintre ei) îi strică, îi rănesc şi ulterior îi handicapează pentru tot restul vieţii. Societatea se foloseşte de acest rău, de maleficul care se insinuează încet, încet. Aparţine, pentru că suntem datori – băncilor, toată viaţa, pentru casă de deasupra capului, pentru masina din curte sau pentru studiile pe care le facem. Nu reuşim să mergem într-un concediu visat pentru că nu ne permit ratele. Nu ştiu ce facem cu divergenţii în cazul ăsta. Poate următoare etapă va fi mai bună. Comunismul utopic spunea că toţi vom primi atât cât vom avea nevoie. Necazul e că nevoile nu sunt similare şi din această cauză comunismul nu poate fi soluţia. Oricând cineva va vrea mai mult, va avea mai mult decât cel de lângă el şi aşa unul este încrezut iar celălalt nemulţumit. Poate doar dacă am fi o singură conştiinţă, dar aici vorbim deja despre o altă carte, scrisă de Stephenie Meyer (în care oamenii sunt folosiţi drept gazde pentru nişte larve extraterestre) dar în felul acesta omenirea este salvată, oamenii sunt civilizaţi unii faţă de ceilalţi, iar pământul este o adevărată oază. Totuşi ne dorim să fim gazdele fără cuvânt? Eu zic că lumea poate ajunge prin ea însăşi departe ca civilizaţie. Sau cel puţin eu aşa sper că va ajunge. Oricum nu voi apuca să văd, dar … cine ştie – poate renasc?!

         
      • Drugwash

        Aprilie 27, 2015 at 10:49 pm

        N-ai să crezi, dar în tinereţe am fost un optimist efervescent, chiar dacă sănătatea precară mă trăgea înapoi nu ezitam să sper că în viitor va fi bine, că voi face – că vom face, cu toţii – lucruri bune… Adevărul a început să-mi dea palme, apoi pumni şi m-am liniştit. E adevărat că un om poate schimba lumea. Dar asta numai dacă grupul care îl manipulează îl consideră suficient de prost/obedient încît să execute ordinele primite fără crîcnire.

        Divergenţii sînt vinaţi încontinuu, au fost şi vor fi atît cît va exista rasa omenească.

        Povestea despre care spui seamănă un pic cu gruparea Tok’ra din serialul „Stargate SG1”, unde oamenii acceptau de bună voie să fie gazdele unor altfel de Goa’uld care erau paşnici şi doreau binele Universului. Acolo era vorba de o coexistenţă paşnică, unde gazda putea prelua iniţiativa oricînd, nu ca în cazul celorlalţi unde gazda era complet suprimată în manifestări.

        De fapt, ce sîntem noi, oamenii…? Sîntem conştiinţe, suflete prinse temporar în containerele astea de carne, sau doar nişte animale primitive cu pretenţia de stăpini supremi ai bietei planete care ne găzduieşte?

        Oare merită ca Divergenţii să se sacrifice pentru rasa omenească…?

         
      • bibliodevafiliala3

        Aprilie 27, 2015 at 11:46 pm

        Dar dacă Divergenţii sunt de fapt rasa umană, iar ceilalţi nişte rebuturi? Se pare că asupra oamenilor s-au efectuat operaţii genetice şi astfel i-au împărţit în tipuri distincte. Guvernul le-a şters memoria, le-a servit o poveste pe care s-o creadă ca să rămână închişi şi să se apere de aşa zisa lumea apocaliptică, apoi au aşteptat ca generaţii după generaţii oamenii să se vindece. Semnul de vindecare era tocmai apariţia în număr mare a divergenţilor, a celor ce nu puteau fi încadraţi în facţiuni. Ce te faci însă – guvernul local s-a hotărât să-i omoare ca să păstreze puterea, ca să nu părăsească oraşul. Dincolo, cei care au creat aceste oraşe – le urmăreau fiecare mişcare. Interesantă carte – ţi-ar place! Oricum mă gândesc că vei vedea filmele. Cel de-al doilea a apărut, deşi nu am unde să-l văd prea curând.

         
      • Drugwash

        Aprilie 28, 2015 at 12:00 am

        La un moment dat mi-a fugit mintea la ‘City of Ember’, unde „constructorii” au creat acel oraş din adîncuri pentru a salva rasa umană de la distrugere, iar cei de acolo, generaţii după generaţii au crezut că lumea se rezuma la bietul lor oraş ce depindea de un generator pe moarte. Divergenţii lor erau de asemenea vînaţi, fiindcă totul trebuia să rămînă aşa cum e.

        Mi se pare mie sau e un şablon repetitiv care ar putea fi nimic altceva decît o premoniţie, sau mai bine zis o self-fulfilling prophecy? Sîntem cu toţii (re)condamnaţi la oprimare după ce părea c-am întrezărit lumina libertăţii spirituale?

        Greu mai ajung şi filmele la mine de o bună bucată de vreme. Şi dacă dai la o parte efectele speciale – acele desene animate care fac 80-90% din film – realizezi că povestea e de fiecare dată cam aceeaşi iar sfîrşitul e cumplit de previzibil. Extrem de rare… divergenţele. 😉

         
      • bibliodevafiliala3

        Aprilie 28, 2015 at 7:33 pm

        Mi-ar fi plăcut să văd şi continuarea filmului City of Ember. S-a terminat cumva fără finalitate. A fost ecranizat doar volumul 1 şi sunt 4 volume scrise de Jeanne DuPrau (scriitoare americană). Mă aşteptam să facă şi următoarea ecranizare. Sau poate tot mai bine voi căuta cărţile. Încă nu intrase trendul cu cărţile post-apocaliptice. Acum că este în toi moda au băgat peste 80 de milioane de dolari în Divergent, dar încă din prima săptămână în SUA au scos aproape 55 de milioane de dolari. La scorul acesta probabil că poţi să plăteşti măcar nişte efecte speciale. Sunt curioasă dacă, atunci când vor ecraniza ultimul volum – vor menţine finalul sau îl vor „îmbuna” pentru publicul american?

         
      • Drugwash

        Aprilie 28, 2015 at 7:52 pm

        Da, ai pus o întrebare grea şi foarte pertinentă. Mi-e teamă că îl vor americaniza pe bietul final, aşa cum fac ei cu toate lucrurile şi chiar cu oamenii.

        În ce priveşte partea a doua a trilogiei ‘Divergent’ cred că vei fi dezamăgită; tocmai am văzut-o şi în afară de cîteva „desene animate” nu are nimic deosebit. Sînt convins c-am s-o uit în maxim o săptămînă. Am găsit şi un eBook în engleză, dar acum – după cum ştii – am cu totul alte belele pe cap şi nu mi-e a citi.

        Am senzaţia că cineva nu vrea să dezvolte subiectul „cum va fi după ce lumea se va fi eliberat de limitările sale”. De aceea continuările uneori nu apar sau apar tîrziu şi sînt alterate faţă de original. Se avansează ideea că totul va fi perfect „and they live happily ever after”, fără nici un fel de elemente clare şi pertinente despre adevăratul viitor. Poate că ‘City of Ember’ în cele patru volume ale sale e mult prea îndrăzneţ şi vizionar pentru epoca noastră… 🙄

         
  6. Ritiu Maria

    Aprilie 26, 2015 at 7:05 pm

    Sunt deja la volumul 2, cu titlul: Insurgent si ma tine „in priza”, am citit mai mult de jumatate din carte.
    Cum in aceasta saptamana a fost si Ziua Bibliotecarului, va felicit pe tine Roxana si pe toti colegii tai si va doresc multa sanatate, zile senine, cititori cat mai multi si desigur persoane care sa ramana cu ceva in cap si mai ales, in suflet, dupa ce au lecturat cartile pe care, cu devotiune, le prezinti si le faci publicitate tu, iar cei indrituiti, aloca fonduri pentru carti si apoi acestea sunt achizitionate, pentru a oferi, posibilitati, cat mai diverse, pentru toate genurile de cititori.

     
    • bibliodevafiliala3

      Aprilie 27, 2015 at 7:00 pm

      Mulţumesc pentru felicitări! A fost frumos! O să le transmit domnului director şi celorlalţi colegi urările tale. Şi noi ne bucurăm mult că avem parte de înţelegere din partea Consiliului Judeţean, care finanţează biblioteca şi de ajutorul editurilor care fac des donaţie de carte. Ne dorim să putem să venim spre cititori cu cât mai diverse oferte de carte pentru a-i fideliza, a-i atrage. Sunt cărţi care, pentru multe buzunare, sunt extrem de scumpe şi de aceea este bine că există biblioteca ca instituţie de cultură, pentru a putea oferi gratuit titluri la care altfel cu greu ar putea lumea ajunge. Mă bucur că faci progrese şi că-ţi place cartea. Mă gândesc să te rog să nu citeşti comentariul către Dragoş, ca să nu te influenţeze ceea ce am scris.

       
  7. Ritiu Maria

    Aprilie 26, 2015 at 7:08 pm

    Revin pentru a preciza ca, am ajuns la concluzia ca, si eu sunt un fel de DIVERGENT, dar acest lucru este secretul nostrui.

     
    • bibliodevafiliala3

      Aprilie 27, 2015 at 7:02 pm

      Nu mă mir că eşti Divergentă 🙂 Ai citit din toate genurile, ţi-au plăcut şi ai fost deschisă la toate propunerile pe care le-am lansat. Ai citit cu aceiaşi plăcere cărţile clasice sau cele moderne, reuşind să ieşi mereu din tipare. Dar rămâne secretul nostru 🙂

       
  8. ritiumaria39

    Mai 11, 2015 at 8:25 pm

    Am promis ca o sa revin, cu un comentariu, dupa ce voi termina de citit trilogia si iata-ma prezenta.
    Mi-au placut toate volumele si le-am citit cu mare interes si intr-adevar Divergent poate fi comparat cu Jocurile foamei, pana la un moment dat, cu exceptia finalului.
    Tris, persoana pura si care a dat dovada de curaj, daruire, abnegatie, neinfricare, pentru a-i salva pe ceilalti oameni, care erau in pericol si inclusiv sa-l salveze pe fratele ei (care anterior a pus interesele factiunii mai presus de legaturile de sange si a predat-o pe sora sa, pentru a fi executata), hotaraste sa-si riste viata pentru ca binele sa invinga. Se poate spune ca, Tris era persoana ideala si cum era singura, ar fi fost mereu in dezacord cu toti ceilalti, asa ca mesajul se pare ca este acela ca, oameni perfecti nu exista si daca exista, ei vor fi invidiati si ulterior sacrificati ca fiind incomozi pentru conducerile despotice care, conduceau lumea distopica, creata dupa un razboi ce a distrus viata oamenilor, asa cum era cunoscuta ea, inainte de acest groaznic eveniment.
    Oamenii sunt fiinte complexe, sa-i imparti pe factiuni si sa-i pui in situatia de a alege o factiune, de la frageda varsta de 16 ani, mi se pare un lucru ce conduce la robotizarea fiintei umane, lipsirea de sentimente a oamenilor, doar pentru ca acestia sa se daruie, integral factiunii din care fac parte, mi s-a parut de neacceptat.
    Fiecare persoana este unica, are ceva frumos in ea, ceva de daruit, are dreptul la independenta, la sentimente, la viata neingradita si de aceea ar trebui ca, noi oamenii, sa facem, tot ce este posibil , pentru a preveni situatii ce ar putea sa conduca la dezechilibrul societatii si la deflagratii ce ar putea schimba soarta lumii. Ar trebui sa stim sa ne alegem conducatorii, care sa ne asigure un trai normal, fara asemenea cosmaruri, cum sunt cele tratate in romanele despre care am discutat in acest comentariu.
    Lumea in care traim trebuie ocrotita, de fiecare dintre noi, pantru a permite viata asa cum ne este cunoscuta, din mosi stramosi.
    Un gand bun, multa sanatate si mult succes, in tot ceea ce faci.

     
  9. bibliodevafiliala3

    Mai 18, 2015 at 8:35 pm

    Se pare că tu, ai ajuns, după ce ai citit romanul, cam la aceiaşi concluzie de la care a plecat Dragoş înainte de-al fi citit. Oamenii perfecţi nu există, cei care acumulează atât de multe calităţi vor fi primii care se vor sacrifica, chiar dacă nu va fi la comanda altcuiva. Ei vor pune întotdeauna binele altora înaintea binelui personal. Nu cred că există prea mulţi asemenea oameni. În general ei ies la iveală în condiţii extreme, în războaie, unde se sacrifică pentru camarazi. Că în acea lume distopică oamenii au involuat limitându-li-se genetic alegerile, nu sunt ei de vină. De vină sunt aceia care iniţial au creat modificările genetice tocmai pentru a face oameni superiori. N-au ieşit superiori, iar conducerea oraşelor stat unde au fost puşi şi monitorizaţi, au ales să le dea un sens vieţii, să-i împartă în facţiuni, tocmai pentru că nu aveau toate calităţile necesare, nu puteau alege în afara facţiunii. Erau fără facţiune doar când nici una din calităţi nu era suficient de puternică. Poate erau mulţi divergenţi şi acolo, dar ei nefiind antrenaţi, au pierdut trăsăturile bune, au devenit anarhici. Dar poate că societatea pe facţiuni era mai bună decât autocraţia celor fără facţiune care a urmat şi care semăna foarte mult cu dictatura. Cât despre posibilităţile fiecărei facţiuni, un exemplu este tocmai Caleb, care pentru că era foarte inteligent a putut masca felul de-a se comporta al celor din Abnegaţie. Că a ştiut cum să mintă, cum să ascundă, cum să se manifeste tocmai pentru a nu da de bănuit – era din cauza I.Q-ului ridicat. Dar el nu avea pic de empatie, nu iubea suficient de mult pe nimeni. De asta a fost de acord să-şi sacrifice sora şi părinţii. Zic şi părinţii pentru că eu cred că ar fi putut să-i avertizeze, ştiind ce va urma, dar a fost de acord cu Janine, cu facţiune lui pentru că i se părea logic ca ei să conducă. Pentru el regula jocului – facţiunea înainte de sânge oferea explicaţia pentru care poate trăda fără remuşcări. În mintea lui făcea ceea ce este corect. Pentru el şi pentru Four să plece din oraş şi să constate că sunt „defecţi” a fost o lovitură puternică. Four şi-a căutat aliaţi aiurea, neascultând-o pe Tris, ca de obicei. Că după toate astea Tris preferă să-şi salveze fratele, să meargă în locul lui şi să se confrunte cu gazul morţii, este de înţeles pentru că il iubeşte chiar şi când crede că-l urăşte şi este supărată pe el. În plus – eu sunt convinsă că ea credea că va fi doar gazul morţii cu ceea ce trebuie să se confrunte acolo şi că probabil îl va putea învinge aşa a făcut-o când a luptat împotriva serurilor celelalte. Discuţia poate continua. Poate de asta oamenii ajung să fie conduşi de cei mai nepotriviţi conducători, pentru că cei mai buni dintre oameni sunt primii care pier. Ştiu că ai citit şi Ender. Acolo, fratele nebun şi sadic al lui Ender (cel care i-a făcut zilele foarte grele în copilărie) ajunge preşedinte, înfierându-şi fratele. Mulţumesc de comentariu, o săptămână frumoasă îţi doresc şi numai bine.

     
  10. ritiumaria39

    Mai 18, 2015 at 9:41 pm

    Multumesc pentru raspunsul amplu si documentat, intr-adevar nu ne dorim sa se ajunga la lumi distopice, la tiranie si la restrictii, greu de suportat pentru oameni, indiferent daca ei sunt dotati, din punct de vedere intelectual ,ori persoane obisnuite.
    Curiozitatea ne mana sa citim asemenea romane, pentru a face comparatii, cu lumea in care traim in prezent si sa putem aprecia ceea ce avem, care este, cu mult mai mult, decat ceea ce ofera lumea descrisa, in romanul pe care l-am comentat.
    Sunt de acord cu tine, oamenii buni sunt de obicei de sacrificiu, ei isi asuma responsabilitati si sunt devotati cauzei pe care o imbratiseaza..
    O saptamana buna in continuare si multa sanatate.

     
  11. Cosmi :)

    Iunie 12, 2015 at 8:05 pm

    Tocmai acum sunt în proces de cititre al volumului ,,Experiment”. Primele două cărţi, dar şi bucăţica pe care am citit-o din cea de a treia m-au convins imediat să le trec pe lista mea de ,,cărţi preferate”. Acţiunea este ingenioasă, povestea originală, iar personajele sunt create în aşa fel încât să te facă să le îndrăgeşti…Filmele sunt şi ele bune, actorii sunt expresivi, după părerea mea, şi reuşesc să transmită emoţiile potrivite… dar tot cărţile rămân cele mai bune… 🙂
    Acum, trebuie să mă întorc în patul meu, pentru că ,,Experiment”-ul de pe noptieră îmi cam face cu ochiul :)…

     
    • bibliodevafiliala3

      Iunie 12, 2015 at 8:12 pm

      Spor la citit! Ai dreptate, cărţile sunt cele mai bune, oricât de bun ar fi un film! Aştept să-mi spui cum ţi-a plăcut, după ce termini de citit 🙂

       
  12. Aurelia

    Octombrie 17, 2016 at 7:22 pm

    Există și varianta in limba română al primului volum în bibliotecă?

     
  13. Drugwash

    Octombrie 18, 2016 at 10:46 am

    Revin pe fugă cu o informaţie-avertisment: nu alergaţi să vedeţi filmul „Allegiant” care, teoretic, ar trebui să fie ultima parte a trilogiei! Din fericire – şi din întîmplare – curiozitatea m-a ros mai rău decît un pantof nou la drum lung aşa că am găsit şi citit „Allegiant” în limba originală, versiune digitală desigur. Cîteva lucruri mi s-au părut puerile sau prea tărăgănate dar pe ansamblu povestea e legată şi finalul e în stil asiatic. Legătura filmului cu cartea, însă, o reprezintă doar… numele personajelor şi al volumului! Atît! În rest e o bălărie de „desene animate” şi – aşa cum prevedeam mai sus, cu cîteva luni în urmă – hop! apare şi nelipsitul happy-end, fiindcă americanii pur şi simplu nu ştiu (sau nu vor) altceva, adică realitatea.

    Cam atît. Roxana, sper că eşti bine, sănătoasă – probabil prea ocupată de s-a aşezat praful pe aici. 🙂 Multă sănătate şi spor la treabă în continuare! 😉

     
    • bibliodevafiliala3

      Octombrie 18, 2016 at 4:55 pm

      Mulţumesc, Dragoş de avertizare. Nu am văzut încă filmul şi nici n-o să mă reped să-l văd dacă e cum spui. S-a aşternut praful pe aici, ai dreptate. Eu sunt bine. Am avut un an încărcat şi mult de cercetat pentru o lucrare legată de istoricul bibliotecii noastre, care aniversează anul acesta 65 de ani de la înfiinţare. Suntem prinşi cu tot felul de proiecte. În plus mi-am schimbat cumva regimul de viaţă şi încerc să stau mai puţin la calculator. Totul în vederea îmbunătăţirii stării de sănătate. Funcţionează, într-adevăr, dar toată mişcarea înseamnă ore petrecute în aer liber şi prea puţin timp pe net. Dar vine iarna şi probabil că îmi voi face timp şi pentru blog, pentru că mi-e dor să scriu şi mai ales să povestesc cu voi. De mâine începe Salonul editurilor hunedorene şi deja am văzut extrem de multe titluri promiţătoare despre care aş putea scrie. Rămâne de văzut cum se vor concretiza toate astea. Mersi de comentariu! Iţi doresc toate cele bune şi multă sănătate şi ţie!

       
      • Drugwash

        Octombrie 18, 2016 at 5:19 pm

        Dincolo de toate mă bucur că eşti bine şi mai ales că ai ales viaţa reală în locul celei virtuale, fiindcă aceea e cea mai importantă. Ne lipseşti, desigur, dar binele tău e mai presus, aşa că mult succes în continuare şi să ne revedem cu bine oricînd te vei simţi pregătită. Săru’ mîna! 🙂

         
      • bibliodevafiliala3

        Octombrie 18, 2016 at 5:22 pm

        🙂 Drăguţ, ca întotdeauna! Mersi, Dragoş! Sper să revin cu forţe proaspete 🙂

         
      • Drugwash

        Octombrie 18, 2016 at 5:24 pm

         

Aştept răspunsul tău!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: