RSS

„Pamela sau Virtutea răsplătită” de Samuel Richardson, primul roman epistolar din literatura engleză

04 Aug

Mă gândeam zilele trecute cât de multe cărţi sunt apărute, cât de multe romane, cât de diversificate sunt stilurile, temele şi de fapt cât de mult ne place să citim romane. Totuşi, şi acest gen literar a trebuit să facă primul pas. Se pare că primul roman a fost Povestea lui Genji, autoarea lui fiind o femeie, Murasaki Shikibu, care, în anul 1010, a avut răbdarea să scrie un roman de 1000 de pagini. Primul roman epistolar, adică sub formă de scrisori, s-a scris mai târziu, în Anglia. Pamela sau Virtutea răsplătită, carte scrisă de Samuel Richardson, a apărut în 1740 şi este romanul în cauză. L-am citit pe vremea când eram în liceu, total întâmplător,  fără să ştiu că, ulterior, la facultate o să fie lectură obligatorie, deoarece este primul roman epistolar din literatura engleză şi unul dintre primele romane de dragoste. A fost şi primul roman epistolar pe care l-am citit. Am pornit curioasă şi mi se părea că trebuie să fie plictisitor să citesc ceva fără dialog. Am savurat însă romanul, o poveste în care o fată cinstită şi muncitoare, lucrând în casa unui nobil, este asaltată de fiul familiei, un fustangiu notoriu. Iniţial fata este angajată ca şi cameristă a mamei tânărului în cauză. Doamna o iubeşte mult şi până ce ea trăieşte, viaţa fetei este foarte bună. Din nefericire doamna moare şi tânăra fată se află, dintr-o dată, asediată de atenţiile nedorite ale stăpânului său. Acesta recurge la diferite mijloace şi tertipuri spre a o păcăli şi a seduce. Povestea prinde contur prin scrisorile pe care Pamela le scrie părinţilor săi, care îi răspund sfătuind-o să aibă grijă de virtutea sa 🙂 Scrisorile par un dialog între Pamela şi părinţii săi. Lupta pe care o duce Pamela este cu atât mai grea, cu cât se simte atrasă şi ea de tânăr. O carte cu subiect desuet astăzi, un roman de dragoste aparte şi care a ajuns unul dintre romanele clasice ale literaturii universale prin felul în care este scris şi chiar prin problematica temei sale. Relaţiile dintre personaje ne transpun într-o epocă demult apusă. Clasele sociale sunt bine delimitate, orice relaţie apropiată, care să devină legitimă, între bogaţi şi săraci este de neconceput. Relaţiile sunt limitate la aventuri sordide. Tocmai de aceea Pamela este diferită, pentru că oferă o speranţă tinerelor cameriste ale acelei vremi printr-un sfârşit romantic şi ideal, răsplătind virtutea unei fetei cuminţi. Totuşi finalul nu este surprinzător, deoarece autorul, deja din titlu, pregăteşte cititorul, prin alternativa dată titlului principal: Pamela sau Virtutea răsplătită. Cartea, moralizatoare, este şi o critică adusă celor bogaţi pentru felul în care se poartă cu persoanele privite ca fără însemnătate, îndemnând în acelaşi timp fetele să devină conştiente de puterea pe care o are virtutea şi puritatea. Cartea a fost un bestseller al vremurilor sale, fiind reeditată de 5 ori în primele 11 luni de la apariţia sa. A fost şi unul dintre romanele interzise de cenzură pentru scenele sale sexuale 🙂 Dacă a fost interzis cu atât mai interesantă a devenit în ochii cititorilor. Datorită succesului neaşteptat al acestei cărţi a lui Richardson, stilul epistolar a devenit extrem de popular în secolul al XVIII-lea, în Anglia.

Vă recomand şi această carte, uşor de citit, pentru a face o incursiune în lumea şi moravurile anilor 1700 sau pentru a citi încă un roman de dragoste.

Un alt roman epistolar, care mi-a plăcut, a fost Orfana a scriitoarei Jean Webster.  O poveste amuzantă al unei orfane, foarte talentată la literatură şi care este trimisă la studii de un anonim binefăcător care aşteaptă de la ea scrisori în schimb, pentru a-i putea monitoriza evoluţia literară. Aşa că tânăra Jerusha Abbott îşi povesteşte întreaga experienţă de viaţă în campusul universitar în aceste scrisori către Daddy-Long-Legs, o poreclă afectuoasă pe care i-a dat-o binefăcătorului ei. O carte extrem de uşor de citit, o poveste de dragoste şi de această dată, dar textul reuşeşte să te captiveze prin umorul cu care este scris. Apărută în 1912 această carte a fost ecranizată de mai multe ori, una din ecranizări, în regia lui Jean Negulesco (Daddy-Long-Legs, 1955), avându-i în rolurile principale pe Leslie Caron şi Fred Astaire. Filmul este o comedie muzicală, desigur. Totuşi mie cartea mi-a plăcut extrem de mult. O recomand cu mare căldură şi îmi pare rău că nu a mai fost reeditată din 1970. Din păcate, biblioteca noastră are doar un exemplar la sala de lectură. Totuşi am găsit textul online, mulţumită Proiectului Gutenberg, în limba engleză, pentru cunoscători, aici,   iar filmul muzical, care ecranizează această carte îl puteţi vedea apăsând aici, din păcate fără subtitrare în română.

Voi aţi citit romane epistolare, v-au plăcut? Puteţi să-mi daţi exemple?

Vă recomand să-i citiţi şi pe: Recenzii beletristice, Almanahe, Andra PavelB’ Blogul micului burlac, Emil Călinescu.Eu, Addicted, Anzhela, Aventurile Alexutzei în căutarea fericirii, ChGabriela, Laura Meleacă – Cinemateca Trisk, Cinemagazin.ro, Convieţuire, Cronicile unui psihoterapeut, Filme – cărţi, Fructizta – carte şi film, Innerspacejournal, Luna Pătrată, Moniqueclassique’s blog, Movie Zone – Piratul cinefill, Personalitate autentică, Some Words, Stefania’s, Suflet vorbitor, Teo Negură şi Sayuki’s blog

Anunțuri
 

Etichete: , , , , , , , , , , , , ,

32 de răspunsuri la „„Pamela sau Virtutea răsplătită” de Samuel Richardson, primul roman epistolar din literatura engleză

  1. Sorin-Lucian Berbecar

    August 4, 2012 at 9:41 pm

    Deci e de ceva vreme roman obligatoriu la facultate?! Eu mă gândeam prin anul I că e doar o toană a profului de literatură engleză veche și am sărit peste lectura ei. De fapt nu mă prea dau în vânt după cărțile vechi, mai ales când e vorba despre primul roman dintr-o anumită categorie.
    Cred că aș putea încadra un roman contemporan la categoria „roman epistolar” și anume „Suflete Pereche” al Ceceliei Ahern. Cert e că mi s-a părut obositor să citești câteva sute de pagini de scrisori, bilețele, felicitări, replici de pe chat ori e-mailuri, dar am rezistat eroic pentru a afla finalul și mi-am promis să nu mai citesc degrabă asemenea carte.

    Lecturi frumoase!

     
  2. bibliodevafiliala3

    August 5, 2012 at 1:02 am

    Este lectură obligatorie în anul I de facultate. Nici mie nu mi-a plăcut spre exemplu Robinson Crusoe şi nu îmi amintesc mare lucru din carte, pe care până la urmă am citit-o că a fost nevoie. Dar Pamela a fost o surpriza, pentru că, deşi a fost epistolar, romanul n-a fost greu de citit. Aş fi putut să dau încă un exemplu de roman epistolar, scris în epoca modernă (1912) şi după care s-au făcut o mulţime de ecranizari http://en.wikipedia.org/wiki/Daddy-Long-Legs_%28novel%29
    Mie mi-a plăcut în mod deosebit şi acea carte. O poveste amuzantă al unei orfane, foarte talentată la literatură şi care este trimisă la studii de un anonim binefăcător care aşteaptă de la ea scrisori în schimb. Aşa că ea povesteşte toată experienţa ei în aceste scrisori către Daddy-Long-Legs, o poreclă afectuoasă pe care i-a dat-o binefăcătorului ei. Poate ar trebui să includ şi această descriere în articolul de mai sus 🙂 Ceea ce pot să spun este că, deşi am citit şi romane epistolare cu care m-am muncit, cum povesteşti şi tu, aceste două despre care am scris nu intră în categoria respectivă.

     
  3. Geanina

    August 6, 2012 at 6:49 pm

    Eu nu am citit niciodata un roman epistolar dar mi-ai facut pofta.

     
    • bibliodevafiliala3

      August 6, 2012 at 11:44 pm

      Dacă vrei, începe cu Jean Webster. Eu am recitit cartea pentru că a fost foarte amuzantă 🙂

       
      • Geanina

        August 7, 2012 at 8:33 am

        Deja am pus-o pe lista cu carti de citit. Multumesc.

         
  4. Stefania

    August 7, 2012 at 9:55 pm

    Exceptionala postarea ta, Roxana draga. Ca intotdeauna, esti foarte bine documentata. Ai facut o recenzie de exceptie, asupra romanului, incat chiar daca ai citit-o, este imposibil sa nu-ti starneasca apetitul, de-a o mai citi inca o data. De fapt, ambele romane pe care ni le-ai recomandat sunt captivante.
    Iti multumesc mult pentru recomandare.
    O seara minunata iti doresc, Roxana draga, cu mult drag! 🙂

     
    • bibliodevafiliala3

      August 7, 2012 at 10:24 pm

      Mulţumesc mult, Ştefania pentru laudă. De asemea multumesc mult pentru comentariu. Eşti prima care a citit romanele şi a comentat, adăugând opinia ta favorabilă celor care ar fi interesaţi să le citească. O seară minunată îţi doresc şi eu ţie, cu tot dragul 🙂

       
  5. Hapi

    August 7, 2012 at 11:48 pm

    Orfana am citit-o si stiu ca m-am gandit multe zile la cartea respectiva 🙂 Mi-a placut mult

     
    • bibliodevafiliala3

      August 7, 2012 at 11:51 pm

      Da, şi mie la fel. Amuzantă şi în acelaşi timp sensibilă. Ecranizarea din 1955 nu mi-a plăcut atât de mult, poate şi din cauză că îmi imaginam altfel eroul principal.

       
      • Hapi

        August 10, 2012 at 9:53 am

        A, da, ecranizarea veche zici tu
        Pentru ca e un film destul de nou „Orfana” dar e un horror si nu cred ca are-a face cu cartea descrisa aici .
        Mie nu-mi plac horrorurile

         
      • bibliodevafiliala3

        August 10, 2012 at 10:10 am

        Nu are nimic horror. Este o carte drăguţă, amuzantă despre viaţa unei tinere orfane cu mult simţ al umorului, care este infiată de un binefăcător la care nu-i ştie nici numele, nici cum arată. Acesta are ca pretenţie ca fata, studentă la filologie şi cu talent la scris, să-i scrie scrisori pe numele secretarului său, pentru ca să-i vadă evoluţia. Povestea de dragoste este destul de alambicată partial şi din cauza ascunderii identităţii. Filmul făcut în 1955 – este un musical cu Fred Astaire în rolul binefăcătorului. Eu mi-l imaginam puţin mai bine, mai arătos şi mai tânăr pe acesta, de aceea nu prea mi-a plăcut, dar dacă mă gândesc că filmul a avut 3 nominalizări la Oscar, presupun că este chiar bun. Pentru cine nu a citit cartea Orfana (Daddy Long Legs, în original) este chiar o comedie musical-romantică foarte bună.

        Scuză-mă, mi-am dat seama prea târziu că tu ai citit romanul, deci …

         
  6. adelinailiescu

    August 11, 2012 at 12:23 pm

    E de apreciat efortul tau de a impinge oamenii spre lectura si de a le calauzi pasi sa inteleaga ce e dincolo de cuvinte.Felicitari pentru asta. De acum incolo o sa te citesc si eu zilnic, poate imi mai imbogatesc bagajul de cunostinte. Trebuie sa recunosc ca n-am mai citit cam de mult ceva beletristica, mi-am facut norma in anii cand luam rafturile bibliotecilor la rand, cam fara discernamant, nu saream nici cartea de telefon, nici agendele medicale…Ei, atunci sa te fi intalnit…:))
    PS. Ai si un nume frumos, sa-ti zic Biblio, sau Deva?:))

     
    • bibliodevafiliala3

      August 11, 2012 at 3:34 pm

      Mulţumesc mult pentru comentariu şi bine ai venit! Poate că nu-i târziu nici acum 🙂 Am nume frumos. Poţi să-mi spui Biblio, dar la fel de bine poţi să-mi spui Roxana (dacă vrei să vezi mai multe citeşte Despre blog). Te mai aştept pe la mine şi sper să-ţi placă ceea ce am scris până acum.

       
  7. Ritiu Maria

    August 12, 2012 at 9:12 pm

    Un singur roman epistolar am citit si acela a fost Orfana, despre cele de care ai vorbit tu, nici n-am auzit dat fiind ca, eu nu le-am avut ca lecturi „obligatorii” la drept.
    M-ai facut curioasa, posibil ca as fi in stare sa citesc si un roman epistolar care poarta nr.1 in literatura engleza, dar nu stiu daca la noi s-ar gasi si mai ales daca ar fi in limba romana.
    Oricum m-ai facut curioasa si mi-a placut articolul tau.
    In viata mea si eu am scris multe scrisori, dar nu vor deveni niciodata literatura pentru mai multi ci, doar pentru cel/cei carora le-am adresat.
    Azi am reusit sa intru din nou pe internet si desigur si pe blogul tau, pentru a vedea ce ai mai scris. Ma uimesti prin varietatea subiectelor abordate si prin frumoasa descriere pe care o faci cartilor despre care doresti sa ne faci curiosi.
    In ca o data, mult sanatate iti doresc, putere de munca si idei care sa ne imbie la lectura, o seara placuta si o saptamana minunata in continuare.

     
  8. bibliodevafiliala3

    August 12, 2012 at 9:30 pm

    Deci ai citit şi ţi-a plăcut Orfana 🙂 Mă bucur. Este un roman într-adevăr reuşit, care, deşi sub formă epistolară, reuşeşte să îţi capteze atenţia şi este extrem de amuzant scris. Am revăzut şi filmul din 1955, cu Fred Astaire şi Leslie Caron. Îmi pare rău că nu l-am găsit online cu subtitrare ca să poată toată lumea să se bucure de el. Oricum, Pamela cred că ţi-ar place. Este adevărat că scrierea este ceva mai pompoasă, dar este şi firesc în anul 1740. Iniţial, autorul a vrut să scrie sub forma acestor scrisori nişte lecţii moralizatoare de comportare, dedicate pentru a întâri spiritul fragil al fetelor în faţa seducţiei. Când a terminat şi-a dat seama că a ieşit un roman, dar la fel de bine şi-a dat seama că este o nouă formă de roman, ceva ce nu mai existase până atunci în literatura cunoscută. A scris câteva asemena romane, care au avut un succes răsunător, de aceea ulterior doamnele şi domnii din înalta societate şi mulţi scriitori şi-au încercat peniţa şi au scris multe asemenea romane. Romanul lui Samuel Richardson a fost o „locomotivă” ce a adus altor romane un succes de moment, încadrându-le într-un trend al vremii. Poate că primul roman cu vampiri, Dracula, a adus în trend astăzi romanele fantasy, cu vampiri şi vârcolaci. Istoria literaturii se repetă, ca orice istorie, dar la nivele diferite pe spirala literară. Sunt curioasă însă ce va rămâne peste 10-20 de ani de pe urma acestor romane 🙂

     
  9. Simona

    Martie 22, 2013 at 11:01 pm

    Abia am terminat de citit Pamela de Samuel Richardson si nu stiu ma simt mega frustrata…..ador cartea ( care de altfel inspira filmul superb Eliza di Rivombrosa) …..totusi…..cartea prezinta o fata atat de umila in fata nobilului si a familei sale, nu stiu………o camerista devenita lady nu ar trebui niciodata sa aiba doar aspiratii de a servi si a fi supusa tuturor celorlalti……autorul se pare ca sugereaza ca o femeie trebuie sa se multumeasca doar cu supusenia si timiditatea….a si desigur trebuie sa se invinuiasca mereu pt toanele barbatului etc…………… slava domnului ca in ziua de azi femeile au orgoliu !!!!! In timpurile noastre imaginea femeii din romanul Pamela nu poate fi considerata decat penibila. Recomand filmul Eliza di Rivombrosa ce se inspiza din romanul pamela, dar slava doamnului…..macar acolo personajul pricipal are mai multa personalitate si curaj si hotarare.

     
    • bibliodevafiliala3

      Martie 23, 2013 at 10:42 am

      Dacă ne gândim la perioada când a fost scrisă, la faptul că pe atunci cei avuţi, cei care aveau eventual şi un titlu nobiliar aparţineau unei alte clase, iar cei săraci, oricât de buni şi frumoşi ar fi fost nu prea aveau mari oportunităţi şi erau învăţaţi de mici să asculte, cartea oferă chiar o perspectivă mult mai „înfrumuseţată” a situaţiei. În plus trebuie să ne gândim că a fost scrisă de un bărbat provenind din clasă de sus… În definitiv – el s-a gândit să scrie un îndreptar pentru tinerele fete. Să le motiveze să rămână pure şi caste, pentru că, din nefericire era o obişnuinţă să fi „folosită” şi apoi „aruncată” de senior. Mi-a plăcut şi mie Eliza di Rivombrosa. Nu m-am gândit că se inspiră din această carte. Ar fi trebuit însă să găsesc similarităţi. Personajul principal al filmului se comportă precum gândim noi astăzi că ar fi normal să te comporţi… dar nu ştiu câte din fetele vremii aceleia s-ar fi comportat astfel. Mulţumesc mult pentru comentariu. Mă bucur că mă citeşti şi sper să o faci în continuare. Toate cele bune…

       
  10. Elena Butu

    Aprilie 12, 2015 at 12:02 pm

    Lectura primului roman epistolar „Pamela sau Virtutea răsplătită” care, din păcate e foarte greu de găsit, e binevenită pentru orice fată de 14-15 ani. Ceva asemănător mai întâlnim la unele personaje din serialele turcesti difuzate azi (2013-2015) .

     
    • bibliodevafiliala3

      Aprilie 12, 2015 at 12:30 pm

      Încă se mai poate găsi la bibliotecă sau la anticariate, eventual pe site-urile de vânzare cumpărare. Dar este o lectură plăcută, desi tinerii nu se înghesuie sa le citească, din păcate. Se studiază la facultate la cele cu specializarea în literatura engleza.

       
      • Elena Butu

        Aprilie 12, 2015 at 5:19 pm

        Piata de carte este invadata de creatii ale scriitorilor americani, cum pe vremuri era cartea rusa, ceea ce nu e totuna. La fel si piata de film, care ne sufoca, de parca alte tari nu mai produc filme. Din pacate… e mult de spus.

         
      • bibliodevafiliala3

        Aprilie 13, 2015 at 11:15 am

        Ai dreptate în legătură cu piaţa de carte. Mi-a plăcut că Editura Trei editează autori suedezi, norvegieni foarte buni care schimbă un pic „modelul” şi felul de-a scrie. Pe de altă parte sunt mulţi autori francezi foarte buni, contemporani cu noi, dar care nu au parte de atât de multă promovare. Presupun că un impediment este că nu se ecranizează cărţile. Mai nou o carte este vizibilă mai ales dacă (sau după) ce este ecranizată. Iar SUA are o producţie impresionantă la acest capitol. Nu înseamnă neapărat că sunt toate foarte bune, dar din foarte multe se pot alege câteva filme remarcabile. Deşi mai nou, din nefericire, se fac (la nivel internaţional) mai puţine filme de artă şi mai multe „la cererea cumpărătorilor”, comerciale. Dar şi despre asta putem vorbi mult…

         
      • Elena Butu

        Aprilie 14, 2015 at 8:00 am

        Da, ecranizarea e cu un pas inaintea publicarii anumitor lucrari, iar americanii avand bani… ies in fata primii.

         
  11. Marius Dumitrescu

    Iunie 22, 2015 at 3:15 pm

    Hmmm… interesant. Eu sunt pasionat al romanelor epistolare dar nu și ale cărților scrise înainte de secolul 20. Prefer perioada interbelică sau prezentul.
    Personal, am devenit fan al romanelor epistolare după ce am citit cele două cărți ale lui Daniel Glattauer, prima excelentă, a doua inutilă, a stricat tot farmecul poveștii, dar na, e doar o părere :))
    Eram în căutare de alte romane de genul și citind comentariile de aici mi-am adus aminte de Dracula. Chiar voiam să o citesc de mult timp și cred că pot să fac o excepție la regula de mai sus :)) Dacă mai aveți și alte sugestii… sunt binevenite.

     
    • bibliodevafiliala3

      Iunie 22, 2015 at 9:29 pm

      Azi am frunzărit un roman epistolar modern. Este vorba despre Elixirul dragostei a scriitorului Eric-Emmanuel Schmit. Aici vorbim despre e-mailuri, scrisori pe care doi îndrăgostiţi şi le trimit de la mare distanţă. Îmi place foarte mult sensibilitatea cu care scrie autorul, am rămas fana lui de când am citit Oscar şi Tanti Roz. Cărţile lui se citesc rapid, sunt foarte scurte, dar pun probleme interesante. Probabil cărţile lui Glattauer despre care vorbeşti sunt Dragoste virtuală şi Toate cele şapte văluri, care este continuarea primei cărţi. De obicei nu-mi plac continuările scrise după ce primul roman a avut succes. Mă gândesc că sunt mai degrabă fan al unor cărţi ce au fost de la bun început structurate pe volume şi deci nu se continuă forţat. Chiar şi aşa, spre exemplu la Jocurile Foamei nu mi-a plăcut cum a fost realizat ultimul volum, dar asta este o discuţie lungă. Dracula? Sau Frankenstein de Mary Shelley? Sau poate Cronicile Wardstone de Joseph Delaney (horror, dar ceva mai blând, scris să poată fi citit şi de tineri). Primul roman al acestei serii, Ucenicul vraciului, a fost ecranizat în 2014 sub titlul Seventh Son. Filmul este destul de bun, cartea mi s-a părut foarte bună la momentul când am citit-o (acum câţiva ani). De atunci au apărut vreo 10 volume în serie 🙂 Dar, cum spuneam, poate nu e genul tău. Eu una oscilez şi citesc de toate pentru toţi. Dacă aceste cărţi (care sunt de facturi complet diferite una faţă de alta) nu sunt tocmai ceea ce ai citi, spune-mi şi mă voi gândi la altceva.

       
      • Marius Dumitrescu

        Iunie 23, 2015 at 10:13 am

        Cartea lui Schmit mi-a ”sărit în ochi” de cum a apărut dar e prea filozofică și prea scurtă pentru gusturile mele. Îmi aduce aminte, pătrând proporțiile și subiectul romanului, de ‘M-am hotărât să devin prost’ a lui Martin Page. Are și finalul brusc exact ca și cartea lui Page.

        Am ”sondat” un pic propunerile și da, o să încerc cu Dracula. Păcat că am apucat să văd filmul cu Keanu Reeves în rolul lui Harker :)) Frankenstein nu e genul meu iar cartea lui Delaney îmi sună a Harry Potter varianta horror. Pentru așa ceva și ceva mai mult umor pe lângă există seria lui Jim Butcher, Dresden Files, dar nu e epistolară. Harry Dresden e unul din personajele mele preferate all time oricum :))

        Oricum, mulțumesc de recomandări. Mai caut.

         
      • bibliodevafiliala3

        Iunie 23, 2015 at 11:22 am

        Un roman epistolar şi în acelaşi timp horror este romanul de debut al lui Stephen King, Carrie. Poate n-ai văzut decât filmul, dar este mult mai bună cartea. N-am citit seria Dresden Files. Nu a fost încă tradusă, cred. Pe de altă parte am văzut că este ecranizată sub formă de serial, aşa că este o idee să văd le văd. Toate cele bune şi lectură plăcută, indiferent ce alegi.

         
      • Marius Dumitrescu

        Iunie 23, 2015 at 12:50 pm

        Paul Blackthorne face o treabă bună în serialul ăla dar nu e prea strălucit… de asta a și fost anulat după un sezon. Cărțile sunt excelente în schimb. Eu n-am avut nicio problemă în a le citi în engleză. Sunt utilizator de eReader și e ok.

        Mulțumesc la fel.

         
      • bibliodevafiliala3

        Iunie 23, 2015 at 12:59 pm

        Şi eu, după câte ai văzut (sau mai bine zis dacă ai văzut înregistrările de pe video-blog), utilizez e-reader-ul şi cunosc destul de bine limba engleză, dar totuşi nu simt aceeaşi plăcere când citesc în engleză. Plus că merge mai încet. Fiica mea zice că problema e doar că nu am practică. Poate că nu-i târziu să mă obişnuiesc 🙂

         
      • Marius Dumitrescu

        Iunie 23, 2015 at 1:03 pm

        Exact, lipsa de practică e doar. Eu după câțiva ani de ”exil” într-o altă țară m-am obișnuit cu cititul în spaniolă și engleză. Eu între timp mă apuc să studiez lista asta https://www.goodreads.com/list/show/304.Epistolary_Fiction

         
      • bibliodevafiliala3

        Iunie 23, 2015 at 2:04 pm

        The Perks of Being a Wallflower – este sensibil scris, deosebit. Despre primele două volume ale lui Helen Fielding Bridget Jones’s Diary şi The Edge of Reason am scris şi eu pe blog (Jurnalul lui Bridget Jones şi Bridget Jones la limita raţiunii) – amuzante, bune (volumul al treilea nu l-am citit şi nici nu intenţionez). The Woman in White foarte bună, clasică, mister, dragoste. Flowers for Algernon – psihologic, dramă, romantic. The Color Purple – social, drama negrilor, povestea unei femei abuzate… Bună carte, recomand. Mi-a plăcut mult şi The Remains of the Day, dar probabil că ai văzut filmul care este şi el foarte reuşit. Despre Daddy-Long-Leg am scris mai sus, dar nu am citit continuarea Dear enemy. Clarrisa este acelaşi gen cu Pamela despre care am scris – clasic, morală, romance. Love and friendship – colecţie ale primelor lucrări ale lui Jane Austen. Dezamăgitoare dacă o compari cu celelalte lucrări, o lucrare ce promite, dacă te gândeşti la faptul că este scrisă în tinereţea fragedă a autoarei. Am citit şi carte Annei Bronte – nu la fel de reuşită ca a surorilor sale Emily şi Charlotte, dar oricum bună. Asta de pe prima pagină 🙂

         

Aştept răspunsul tău!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: