RSS

Pentru cine bat clopotele?

12 Mai

„Moartea oricărui om mă vatămă pe mine, fiindcă mă aflu cuprins în omenire. Şi, de aceea, niciodată să nu întrebi „Pentru cine bat clopotele”. Ele bat pentru tine.„(Ernest Hemingway).

Zilele trecute mi-a trecut prin mână cartea lui Ernest Hemingway„For Whom the Bell Tolls” („Pentru cine bat clopotele” / „Akiért a harang szól”). Ţinând în mână cartea mi-am readus aminte cât de mult mi-a plăcut, cât de rapid am citit-o şi apoi am recitit-o pe îndelete. Deodată mi-am dat seama că în aproape 3 ani de când lucrez la Filiala 3, nu a împrumutat nimeni această carte. Poate este mai bine citită la alte secţii, sau la alte biblioteci sau, poate, cititorul din ziua de azi citeşte, cu precădere, noile apariţii editoriale. Aşa că m-am gândit s-o scot din nedreptul con de umbră şi să scriu despre ea.

Romanul este bazat pe experienţa pe care Ernest Hemingway a trăit-o în 1937, când a fost corespondent de război, în Spania, pe timpul războiului civil spaniol. Cuprinde în câteva sute de pagini o poveste încredibilă care se desfăşoară în timp de doar 4 zile şi 3 nopţi. Povestea este a unui american, Robert Jordan, care participă în război în cadrul Brigăzilor Internaţionale, alături de trupele de guerrila anti-fasciste. În viaţa reală, lăsată acasă, eroul principal este profesor de limba spaniolă în America. Dar în Spania, venit să lupte de partea republicanilor, este specialist în explozibil şi primeşte misiunea ca, în munti, în apropiere de Segovia, să distrugă un pod. Are drept călăuză pe un bătrân, pe nume Anselmo, şi ajunge la o ceată de luptători care urmează să-l ajute să-şi ducă la bun sfârşit însărcinarea. Acolo o întâlneşte pe Maria. Povestea de iubire ce se naşte între Robert şi Maria, este partea cea mai frumoasă, mai luminoasă a romanului. Pare să fie punctul de contrast cu ororile războiului. Într-un fel aceste câteva zile din viaţa lui Robert ating tot ceea ce ar fi de dorit să cunoşti şi de care să ai parte într-o viaţă întreagă. Zicala latină Carpe diem / Trăieşte clipa este potrivită aici. Povestea de dragoste este acut sub influenţa acestei trăiri de mare intensitate a momentului,  după cum ni se arată şi în citatul de mai jos, citat din gândurile eroului principal:

„Îmi închipui că în şaptezeci de ceasuri poţi trăi o viaţă la fel de plină ca în şaptezeci de ani… Deci, dacă viaţa ta schimbă cei şaptezeci de ani pe şaptezeci de ceasuri, am în clipa de față acest dar fără preţ şi sunt destul de norocos că am avut parte de el. Şi dacă nu există ceea ce se numeşte un lung răgaz, nici restul vieţilor noastre, nici un «de acum încolo», ci doar «acum», înseamnă că doar «acum» trebuie preţuit, şi sunt nespus de fericit că-l am. Acum, ahora, maintenant, heute. Acum – cât de ciudat sună dacă te gândeşti că trebuie să cuprindă lumea întreagă şi viaţa ta toată. Esta noche, astă-seară, ce soir, heute Abend.“

Evenimentele se desfăşoară în ritm alert, de aceea este o carte uşor de citit. Este foarte bine scrisă şi oferă o perspectivă unică asupra evenimentelor istorice, asupra războiului civil. Citatul din Hemingway cu care începe articolul meu, pleacă de la o idee dintr-o predică a scriitorului şi predicatorului John Donne. Acesta scrie: „Nici un om nu este o insulă completă prin el însuşi, fiecare este o bucată de continent, o parte din întreg. Moartea oricărui om mă diminuează pentru că sunt solidar cu omenirea. Prin urmare, nu întrebaţi niciodată: pentru cine cântă clopotul? Sună pentru tine.” Prin ceea ce a scris, Hemingway, în acest roman, arată cât de întrepătrunse sunt destinele noastre. Câtă influenţă au alţii asupra vieţii noastre. Ce mult înseamnă solidaritatea pentru o cauză, pentru o idee, pentru dreptate. Cât de mult influenţat este destinul nostru de hotărârile sau trădările celorlalţi. Prin tot ce facem suntem un tot. Cât despre povestea de iubire, ea oferă o perspectivă şi mai bună asupra acelui întreg pe care îl atingem doar iubind o altă persoană. Romanul curge rotund. Începe şi se termină cu Robert Jordan, singur, întins intr-o pădure de pini. În acest rotund, acest întreg se desfăşoara o poveste, o viaţă, un război şi o mare dragoste. Consider că acest roman este unul din cele mai bune scrise de Ernest Hemingway. Cartea a început să fie scrisă în 1938 şi a apărut în 1940, fiind de la bun început apreciată extrem de favorabil de critici şi atingând vânzarea de peste jumătate de milion de exemplare în câteva luni. A fost un best-seller la vremea lui, iar unul din critici care a prezentat cartea a scris:

„Iată o carte pe care oamenii o vor citi de acum înainte multă vreme, atât de multă vreme, încât cartea va trebui să fie, până la urmă, precedată fie o introducere care să reamintească altor generaţii cum s-au întâmplat evenimentele din Spania, cine a luptat acolo şi unde şi de ce. E cel mai bun roman al lui Hemingway şi unul dintre cele mai bune romane despre acest înger muritor care este omul“.

Probabil că deja momentul acela, în care lumea trebuie să citească mai multe despre războiul civil din Spania, sau despre generalul Franco a venit. Totuşi cartea este în continuare vie, personajele ei trăindu-şi povestea de război şi dragoste. Vă recomand cu căldură această carte.

Ea a fost, de altfel, ecranizată în 1943. În regia lui Sam Wood şi avându-i în rolurile principale pe Gary Cooper şi Ingrid Bergman, filmul a fost nominalizat la 9 premii Oscar, totuşi a câştigat doar unul. Pentru interpretarea rolului Pilar, acţriţa Katina Paxinou a primit premiul Oscar pentru cea mai bună acriţă într-un rol secundar (1944).

Celebra trupă Metallica a scris un cântec cu acest titlul (From Whom de Bell Tolls) inspirat din acest roman şi film.

Metallica – For Whom the Bell Tolls

Anunțuri
 

Etichete: , , , , , , , , , , , , ,

47 de răspunsuri la „Pentru cine bat clopotele?

  1. Stefania

    Mai 12, 2012 at 2:49 pm

    Foarte frumoasa recenzie ai facut cartii, incat mi-ai starnit curiozitatea de-a o citi. Te felicit sincer pentru aceasta idee de-a recomanda carti interesante si pentru postarea completa, care-mi place foarte mult.
    Uneori, ( in cazul meu) prea ne lasam captati de grijile cotidiene si nu ne hranim si mintea. Iti multumesc mult pentru recomandare.
    O zi minunata iti doresc, Roxana! 🙂

     
    • bibliodevafiliala3

      Mai 12, 2012 at 3:30 pm

      Mulţumesc mult pentru comentariu. Mă bucur când cineva decide că este interesant să citească cartea după ce a citit articolul. Asta înseamnă un feed-back bun şi este ceea ce mi-am dorit când am început să scriu acest blog. Sper să revii, după ce vei fi citit cartea să-mi spui cum ţi s-a părut

       
      • Stefania

        Mai 12, 2012 at 3:35 pm

        Eu revin cu mult drag la tine, tare mult imi place sa citesc ceea ce scrii, imbraci fiecare cuvant cu putin din sufletul tau … chiar imi place !
        Un week-end superb iti dores, Roxana! 🙂

         
      • bibliodevafiliala3

        Mai 12, 2012 at 3:36 pm

        Cu laudele tale ai reuşit să-mi faci week-end-ul şi mai bun decât era 🙂 Şi ţie la fel!

         
  2. Călin

    Mai 12, 2012 at 7:08 pm

    e una din cărţile mele preferate, scrisă de unul din autorii mei preferaţi; cred că foarte curând voi pune mâna pe ea să o recitesc 🙂

     
    • bibliodevafiliala3

      Mai 12, 2012 at 7:11 pm

      Mă bucur că ţi-am adus aminte de ea. Este într-adevăr o realizarea deosebită

       
  3. Denisa Toma

    Mai 12, 2012 at 10:57 pm

    Foarte bun comentariu, scris cu suflet, asa cum le faci tu pe toate. Vox libri te asteapta cu drag:))))))

     
    • bibliodevafiliala3

      Mai 12, 2012 at 11:28 pm

      Se pare că o perioadă bună bună de timp am într-adevăr articole pentru fiecare număr 🙂 Multumesc pentru comentariu şi pentru apreciere 🙂

       
  4. lafeeblanche

    Mai 13, 2012 at 1:23 pm

    Ne-ai facut tuturor o mare bucurie cu aceasta admirabila scriere. Multumim.

     
    • bibliodevafiliala3

      Mai 13, 2012 at 1:24 pm

      Eu îţi mulţumesc!

       
      • lafeeblanche

        Mai 13, 2012 at 1:26 pm

        Maria e un personaj adorabil. Pentru fiecare barbat care a facut razboiul exista o Maria. Chiar scriitorul insusi a iubit o astfel de femeie.

         
      • bibliodevafiliala3

        Mai 13, 2012 at 1:30 pm

        Da şi Ingrid Bergman în film a reuşit să fie chiar aceea Marie la care mă gândeam când am citit cartea. Ştiam că personajul este insiprat din realitate. Apare şi în Adio, arme

         
      • lafeeblanche

        Mai 13, 2012 at 1:32 pm

        Cand scriitorul a fost ranit, in urma exploziei unui obuz, l-a ingrijit o infirmiera de care s-a indragostit. Nu au ramas impreuna, dar iubirea asta l-a marcat pe viata.

         
      • bibliodevafiliala3

        Mai 13, 2012 at 1:37 pm

        Da, ca urmare avem încă o poveste de iubire extraordinară în Adio, arme. Cred că o să scriu şi despre această carte.

         
      • lafeeblanche

        Mai 13, 2012 at 1:39 pm

        Da, sa scrii! Tinerii trebuie familiarizati cu marea literatura.

         
      • bibliodevafiliala3

        Mai 13, 2012 at 1:43 pm

        Tocmai de asta scriu. Este greu să acoperi tot ce apare în zilele noastre şi să recunoşti literatura de mare valoare. În general chiar şi cărţile reeditate nu sunt atractive prin aspect şi este greu să atragă privirile. Nu prea pot concura la acest capitol cu noile apariţii. Au nevoie de recomandare.

         
      • lafeeblanche

        Mai 13, 2012 at 1:44 pm

        Si tu stii sa faci asta cu profesionalism, cu daruire si devotament! 🙂

         
      • bibliodevafiliala3

        Mai 13, 2012 at 1:46 pm

        Mulţumesc, mă faci să mă simt bine 🙂

         
      • lafeeblanche

        Mai 13, 2012 at 1:48 pm

        Eu stiu ce inseamna sa scrii despre carti, frumos, original si temeinic, de aceea si apreciez mult demersul tau.

         
      • bibliodevafiliala3

        Mai 13, 2012 at 1:55 pm

        Mulţumesc, este într-adevăr destul de greu să prinzi, ceea ce ai simţit despre o carte, în cuvinte. În plus vreau să fac asta în aşa fel încât să nu sune pompos şi supersofisticat sau critic. Sper să reuşesc şi să am idei şi pe viitor.

         
      • lafeeblanche

        Mai 13, 2012 at 1:57 pm

        Sunt convinsa ca vei reusi! E convingator ce scrii.

         
      • lafeeblanche

        Mai 13, 2012 at 1:49 pm

        Si stiu si cat timp presupune scrierea despre o carte!

         
      • bibliodevafiliala3

        Mai 13, 2012 at 1:56 pm

        Da, îmi ia cam tot timpul liber 🙂 Dar măcar fac asta din pasiune.

         
      • lafeeblanche

        Mai 13, 2012 at 1:58 pm

        🙂

         
  5. personalitate autentica

    Mai 13, 2012 at 2:12 pm

    spre rusinea mea, cartea nu mi-a picat in mana..pana acum cand am citit recenzia ta si m-a facut curioasa, mai ales pentru psihologia personajului.Am trecut o deja pe lista mea „de citit” 🙂
    cat despre interconectarea noastra..o dahhhh!!m-am lovit in viata de multe ..experiente aparent inexiplicabile..au aparut in viata mea oameni mai mult decat potriviti la momentele potrivite..:)
    http://personalitateautentica.wordpress.com/2012/04/27/legea-rezonantei-oculte/..asta asa ca idee si o posibila explicatie..:)

     
    • bibliodevafiliala3

      Mai 13, 2012 at 2:26 pm

      Mă bucur că te-am făcut curioasă, asta e ceea ce eu îmi doresc prin postările mele. Sper să-ţi placă şi să revii cu un comentariu la cald, după ce citeşti 🙂 Cât despre aceea interesantă interconectare, voi urmări filmul şi voi posta un comment după aceea.

       
  6. Ritiu Maria

    Mai 13, 2012 at 6:45 pm

    Imi place articolul, mi-a trezit amintiri din timpul cand am lecturat aceasta minunata carte, cred ca este util sa citesti literatura clasica universala si autorii ei consacrati pentru ca, ai posibilitatea sa vezi cum, in situatii de criza (cum era si perioada respectivului razboi), oamenii pot sa faca ceva ce sa le incante inima.
    Intr-adevar pentru fiecare dintre noi bat clopotele, trebuie doar sa le auzim si sa rezonam cu universul.
    Multumesc pentru link-ul postat de „personalitate autentica”, am urmarit azi filmul documentar si cred ca, fiecare dintre noi ar trebui sa-l vada macar o data, pentru a putea sa se trezeasca din inertia in care a stagnat o perioada de timp.

    Pentru mine, pentru tine,
    Bat clopotele, e bine,
    Vezi sa le auzi,
    Nu-ncerca sa te scuzi.

    Viata e marcata de sunete „bune”,
    Daca le percepi, reusesti anume,
    Sa fii receptiv,
    Si mereu creativ.

    Asta se vrea o „poezea”, scrisa ad hoc, sper sa nu va produca ilaritate, am vrut doar sa dea de gandit, pentru cei ce au timpul de a lectura aceste randuri.

     
    • bibliodevafiliala3

      Mai 13, 2012 at 7:57 pm

      Mulţumesc de comentariu. Într-adevăr viaţa e „marcată de sunete bune” şi pentru toţi, mai devreme sau mai târziu bat clopotele. Sunt clopote ce pot bucura, sunt alte întristătoare. Este adevărat, trebuie să le auzim şi să fim creativi. Mulţumesc şi de versurile ad-hoc.

       
  7. B'

    Mai 13, 2012 at 7:42 pm

    Am început să o caut! 😉 La o așa recenzie nici nu puteam alt fel! Pare să ai multe de învațat! 😉

     
    • bibliodevafiliala3

      Mai 13, 2012 at 7:53 pm

      Cred că o vei găsi la orice bibliotecă 🙂 Mă bucur că recenzia mea a avut aşa un impact. De asta scriu. Aştept comentariile tale, după ce citeşti romanul

       
  8. elaroseni

    Mai 17, 2012 at 2:13 am

    Şi revista „Pensionarul” te aşteaptă în paginile ei… 🙂

     
  9. xbixa

    Mai 19, 2012 at 1:10 am

    Trebuie să o cumpăr. Mulţumesc pentru prezentare:D .

     
    • bibliodevafiliala3

      Mai 19, 2012 at 1:18 am

      Cu plăcere. Merită să fie cumpărată, dar mă gândesc că o poţi găsi şi la bibliotecă : ) Mulţumesc de vizită.Te mai aştept pe aici

       
  10. roberts

    Mai 19, 2012 at 12:37 pm

    am citit cartea aceasta acum vreo 3-4 ani si mi-a placut foarte tare incat am mai recitit-o de trei ori de-atunci. de fiecare data am savurat-o. nu sunt un fan Hemingway neaparat , consider ca aceasta e cea mai reusita carte a lui chiar daca unii considera ca e comerciala (!). tu ai facut o recenzie serioasa, documentata si se vede printre randuri ca ti-a placut „Pentru cine….”. felicitari!

     
    • bibliodevafiliala3

      Mai 20, 2012 at 10:36 am

      Mi-a plăcut şi îmi place Hemingway, deşi cred că această carte este preferata mea. Dar şi „Adio, arme” este foarte bună. Cât despre „Bătrânul şi marea” trebuie să apreciez şi cred că este importantă şi vârsta la care o citeşti. Eu am citit-o şi receptat-o atlfel în tinereţe decât o fac acum. Mulţumesc pentru apreciere,

       
  11. andreea toma

    Noiembrie 26, 2012 at 11:58 pm

    Am cumpărat şi eu astăzi cartea aceasta. Citisem online câteva pagini şi mi-au plăcut şi, cum prefer varianta tipărită, n-am ezitat să o iau o dată ce am găsit-o la un preţ rezonabil pentru mine. În ultimul timp eu chiar nu mai sunt pasionată de noutăţi, vreau să citesc cărţi ce au trecut cu brio proba timpului, cum e aceasta şi multe altele pe care ar fi trebuit să le fi citit până acum.

     
    • bibliodevafiliala3

      Noiembrie 27, 2012 at 12:17 am

      Mă bucur că ţi-a luat-o. Şi mie îmi plac cărţile care şi-au dovedit valoarea în timp. Această carte, aşa precum am scris, mi-a plăcut foarte mult. Am văzut şi filmul, care, e adevărat că nu se ridică, după mine, la înălţimea cărţii, dar este un film de vizionat (doar după lectura cărţii)

       
  12. mixy

    Decembrie 18, 2012 at 9:55 am

    un articol atât de bun nu mă poate face decât să regret că n-am citit această carte !

     
    • bibliodevafiliala3

      Decembrie 18, 2012 at 10:08 am

      Mă bucur că spui asta. Mulţumesc şi sper să o citeşti vreodată. Iar filmul, chiar dacă nu atinge nivelul cărţii este şi el de privit.

       
  13. Roberts

    Iulie 31, 2013 at 4:20 pm

    cum, in 3 ani n-a imprumutat-o nimeni??? ce mai citeste lumea de zi, dupa ce considerente isi aleg lecturile? hmmmm, dar dupa articolul tau, cati au venit s-o ceara? 🙂

     
    • bibliodevafiliala3

      Iulie 31, 2013 at 6:25 pm

      Am recomandat-o cu mare căldură, dar, din păcate n-a venit, cel puţin până am fost eu la filială, nimeni interesat. Acum, de mai bine de jumate de an, nu mai lucrez acolo, aşa că nu ştiu, dar sper ca măcar alţii, dacă cei de la filiala 3 n-au avut curiozitatea, să o citească, în urma acestui articol.

       
      • Roberts

        Iulie 31, 2013 at 8:07 pm

        ce pacat, mare pacat…:((

         
  14. Silavaracald

    Aprilie 9, 2014 at 6:48 pm

    Am citit-o cu foarte mult timp în urmă, la vremea când eram chiar mai tânără decât pesonajele principale. Drept să spun, multe lucruri uitasem,dar recitind postarea ta, mi-au reînviat în minte de parcă abia acum am terminat-o de citit. 🙂

     
    • bibliodevafiliala3

      Aprilie 10, 2014 at 4:37 am

      Mă bucur că ţi-am reamintit de-o carte bună 🙂 Pentru mine este cartea care mi-a plăcut cel mai mult dintre cele scrise de Hemingway. Când am citit-o prima dată am suferit pentru finalul ei, dar ulterior am înţeles că aşa trebuie să se întâmple pentru că războiul e crud, cere sacrificii şi este imposibil ca lucrurile să se termine cu happy-end.

       

Aştept răspunsul tău!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: