RSS

Puşkin – cel mai mare poet rus, un adevărat Don Juan

25 Iul

Povesteam zilele trecute despre cât de mult îmi place poezia, cât de mult mi-a plăcut să şi scriu, la un moment dat, poezii. Poate cu vremea am devenit eu prozaică sau poate sintagma „orice român este poet”, cel puţin la un moment dat în viaţa lui 🙂 , se aplică şi în cazul meu. Pentru iubitorii de poezie şi cred că mai sunt mulţi, chiar dacă vremurile s-au schimbat, m-am gândit să scriu despre unul dintre cei mai mari poeţi romantici, cel mai mare poet rus, fondatorul literaturii ruse moderne, Alexandr Sergheevici Puşkin.

S-a născut pe 6 iunie 1799, la Moscova şi a murit pe 10 februarie 1837. Prin naştere a intrat într-o străveche familie de aristocraţi ruşi, având strămoşi germani, scandinavi şi africani. Mama lui, Nadejda Ossipovna Hannibal, a fost nepoata lui Abram Petrovici Hannibal, un sclav african, adus cadou suveranului Petru cel Mare şi care a devenit, graţie abilităţilor sale deosebite, general de armată şi persoană apropiată ţarului. Din acest amestec pestriţ de naţii, s-a născut o personalitate în care se îmbină profunzimea şi sensibilitatea sufletului rus, cu pornirile pătimaşe ale sângelui african. Poate această combinaţie a făcut ca să fie atât de copleşit de emoţii, atât de prins în braţele iubirii. Şi tot aceasta a dat acea combinaţie unică care l-a făcut să poată transmite cu atâta sensibilitate acele frumoase versuri de dragoste.

Eu te-am iubit

de Alexandr Sergheevici Puşkin (Traducere de Maria Banuş)
 
„Eu te-am iubit şi poate că iubirea
În suflet încă nu s-a stins de tot;
Dar nici nelinişte şi nici tristeţe
Ea nu îţi va mai da, aşa socot.
Fără cuvinte te-am iubit, fără nădejde,
De gelozie, de sfială chinuit.
Dea Domnul să mai fii cândva iubită
Aşa adânc, aşa gingaş cum te-am iubit.”
 

Comparat adesea cu Don Juan, Puşkin, deşi a trăit puţin, fiind împuşcat într-un duel, a avut parte de mai multe poveşti de dragoste, de fapt acestea par să fi fost în jur de 113 la număr. Până s-a căsătorit a avut parte de drame, iubiri, trădări, glorie iar pentru poeziile lui revoluţionare a fost mult timp în exil. Aflat pentru o lungă perioadă de timp în Basarabia, Puşkin se îndrăgosteşte de cele toate cele trei fiice ale generalului Raievski, eroul bătăliei de la Borodino. A stârnit cu aceasta un adevărat scandal, deşi una dintre fete, Maria, viitoarea printesă Volkonskaia, i-a luat apărarea, scriind în jurnalul ei: „Poet fiind, Puskin a simţit o datorie de onoare în a fi îndrăgostit de toate femeile frumoase şi tinere pe care le întâlnea”.

După aceste cuceriri i-au urmat altele, celebre fiind pasiunile pe care le-a avut pentru o frumoasă doamnă, Ludmila Sekora Inglezi, soţia boierului Inglezi. Se spunea că această femeie a fost cumpărată de boierul Inglezi de la nişte ţigani, ţigancă ea însăşi, de-o frumuseţe răpitoare. Boierul era însă extrem de gelos şi aproape îi prinde în flagrant. Bănuind adevărul, acesta îl provoacă la duel pe poetul cu sânge năvalnic. Acesta acceptă, dar într-un final duelul este contramandat de guvernatorul Ivan Nikitici Inzov, pentru care Puşkin lucra ca funcţionar. Soluţia lui pentru a-l feri pe Puşkin de primejdie a fost să-i dea 10 zile arest la domiciliu, iar boierului să-i recomande o plimbare în străinătate, împreună cu soţia lui.

Următoarea iubire a lui Puşkin a fost însă tot o ţigancă pe nume Zamfira. Pentru a fi aproape de iubita lui, Puşkin a trăit în şatră timp de o lună, din iulie până în august, ca invitat de onoare al bulibaşei, tatăl Zamfirei. Se spune că aceasta i-ar fi ghicit în palmă viitorul, spunându-i că se va căsători cu o femeie frumoasă care îi va aduce pieirea. Zamfira însă l-a părăsit pentru un ţigan de care era îndrăgostită, găsindu-şi şi ea pieirea, mai târziu, din cauză că acesta a înjunghiat-o în inimă. Perioada pe care a petrecut-o alături de şatra ţigănească l-a inspirat pe Puşkin să scrie „Ţiganii”.

O altă iubire, o altă sursă de inspiraţie a fost Calipso, o grecoaică, care în frageda tinereţe ar fi fost amanta lordului Byron. Pe ea a întâlnit-o Puşkin la o serată dată de un boier basarabean, unde aceasta a cântat la  chitară cântece turceşti. Avea o voce caldă şi plăcută. Ea a fost iubita cu „şalul negru”

Într-un final, robit de dragoste, s-a căsătorit cu una din cele mai frumoase femei de la curtea ţarului, Natalia GoncearovaNatalia Goncearova. Deşi a cunoscut-o în 1826, a avut de luptat cu refuzul familiei acesteia timp de 3 ani de zile, până într-un final tatăl fetei a fost de acord. Se spune că Natalia a fost cea de-a 113 iubire şi ultima. Dacă până la căsătorie a fost de nenumărate ori exilat (din 1820-1823, din 1824-1826 iar în 1825 intrând sub cenzura guvernului i-a fost interzis să publice ori să călătorească), după căsătorie a devenit un apropiat al curţii, datorită soţiei sale admirată de către ţar. Acesta, totuşi, spre a-l umili i-a oferit cel mai neînsemnat titlu de la curte. Dar cu această „onoare” împăratul rezolvase două probleme: îl avea pe Puşkin sub observaţie şi se bucura de prezenţa Nataliei, soţia poetului. Din punct de vedere al creaţiei literare se pare că această apropiere de conducători nu a fost atât de inspirantă, perioada prolifică fiind cea din timpul exilului. Căsătoria lui Puşkin părea să fie una fericită. A avut 4 copii cu Natalia, dar în acelaşi timp opera lui era cenzuarată, iar funcţia neînsemnată pe care o avea la curte îl măcina.

Nefericirea lui putem spune că ar fi atins apogeul în 1834 când la curtea ţarului a venit un ofiţer francez, Georges d’Anthes. Acesta, un favorit al doamnelor, îi face curte asiduă doamnei Puşkin. Se pare, că deşi Natalia a simţit un profund ataşament faţă de acest domn, i-a rămas fidelă soţului său. Foarte plauzibilă ar fi şi varianta „înfloririi” voite a acestei legături de către cei de la curte, tocmai pentru a-l îndepărta pe Puşkin, cunoscut pentru temperamentul năvalnic şi pentru gelozia de care da dovadă. La primirea unei scrisori anonime, care făcea referire la infidelitatea soţiei sale, Puşkin l-a provocat la duel pe Georges d’Anthes. Drept răspuns francezul îi cere ca amânare o perioadă de 15 zile, timp în care se căsătoreşte cu sora Nataliei, Ecaterina. Căsătoria ofiţerului francez nu rezolvă însă conflictul între cei doi. O poezie scrisă în 1828 parcă prevesteşte sfârşitul lui tragic.

Presimţire

de Alexandr Sergheevici Puşkin (Traducere de Veronica Porumbacu)

„În tăcere se-adunară
Norii deşi pe chipul meu;
Soarta înciudată,iară
Mă ameninţă din greu…
Am s-o-ntîmpin cu răbdare?
Îi voi mai păstra dispreţ?
Voi avea ne-nduplecarea
Mîndrei mele tinereţi?

După-o viaţă zbuciumată,
La furtuni nepăsător,
Poate şi de astă dată
Aflu ţărmul salvator…
Dar presimt de azi, şi sînger,
Ceasul neînduplecat,
Şi-ţi strîng mîna ta de înger,
Cît e vreme, înc-o dat’.

Blînd, cu-a vocii tale vrajă
Bun rămas, şopteşte-mi dar,
Şi privirea ta gingaşă
Pleac-o trist, ridic-o iar;
Amintirea veşnic vie
Inimii ce-i ţine loc
De speranţă, de mîndrie
Şi de-al tinereţii foc.”

1828

În 8 februarie 1837, după o scrisoare dură pe care poetul i-o adresează cumnatului său, acesta îl provoacă la duel, pe malul Pârâului Negru (Ciornaia Recika), nume parcă predestinat dezastrului care v-a urma. Poetul scrie în însemnările sale: „Eu nu am o dorinţă limpede de a muri, dar mă comport ca şi cum aş căuta moartea cu toate puterile”. Având în vedere că duelul trebuia să fie pe viaţă şi pe moarte, iar distanţa dintre cei doi foarte apropiată, moartea părea să fie aproape sigură, şansele de supravieţuire fiind foarte mici. Amândoi combatanţii au fost răniţi, în urma duelului, dar singurul care a murit a fost Puşkin, după două zile de agonie. El rămâne însă veşnic viu prin poemele lui, prin povestea vieţii lui, prin felul absolut incredibil, ardent, pătimaş şi aproape nebunesc prin care a ales să celebreze viaţa şi dragostea.

Mă bucur să vă regăsesc şi vă recomand să-i citiţi şi pe: Emil Călinescu.Eu, LaFeeBlanche, Absolut obişnuit, Alex Bodoli, Andra Pavel, Almanahe, Andzhela Movies, ChGabriela, Cinemagazin.ro, Cinemateca Trisk, Convieţuire, Cronicile unul psihoterapeut, Andreotti – Cu capul în nori, Drugwash – Loc de dat cu capul, Fructitza – Carte şi film, Innerspacejournal, Istorii regăsite, Iulia Radu, Luna Pătrată, Moniqueclassique’s Blog, Movie Zone – Piratul cinefil, Pensionarul, Schtiel, Stefania’s, Suflet vorbitor, Teo Negură, Şiraguri de mărgele

Anunțuri
 

Etichete: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

65 de răspunsuri la „Puşkin – cel mai mare poet rus, un adevărat Don Juan

  1. lafeeblanche

    Iulie 25, 2012 at 12:19 pm

     
    • bibliodevafiliala3

      Iulie 25, 2012 at 12:25 pm

      Mulţumesc pentru trimiterea pe care mi-ai dat-o. Evghenii Oneghin este una din operele deosebite care îmi place cu atât mai mult cu cât se bazează pe scrierea lui Puşkin, romanul în versuri Evgenii Oneghin. Romanul cuprinde multe elemente autobiografice şi multe evenimente istorice reale din vremea lui Puşkin. Tu probabil ştii toate astea, eu am simţit nevoia să fac aceste precizări pentru restul cititorilor mei.

       
      • lafeeblanche

        Iulie 25, 2012 at 12:27 pm

        Ma bucur! Il ador pe Puskin! Mi-a placut mult si Domnisoara țărăncuță!

         
      • bibliodevafiliala3

        Iulie 25, 2012 at 12:31 pm

        Ai pomenit despre ea într-una din postările tale. Cred că era favorita tatălui tău, sau aşa ceva.

         
      • lafeeblanche

        Iulie 25, 2012 at 12:33 pm

        Tata imi citea din Pușkin! Multumesc pentru ca ai tinut minte asta!

         
      • bibliodevafiliala3

        Iulie 25, 2012 at 12:34 pm

        Tu scrii atât de frumos şi nici n-a fost chiar atât de demult, încât trebuie să ţin minte. Înreabă-mă peste un an … 🙂

         
      • lafeeblanche

        Iulie 25, 2012 at 12:36 pm

        Bine! Tu scrii frumos! Avem gusturi comune! Felicitari pentru articol!

         
      • bibliodevafiliala3

        Iulie 25, 2012 at 12:37 pm

        Mulţumesc! Avem într-adevăr gusturi comune.

         
      • lafeeblanche

        Iulie 25, 2012 at 12:38 pm

        Multumesc, de asemenea, pentru trimiterea la pagina mea!

         
      • bibliodevafiliala3

        Iulie 25, 2012 at 12:39 pm

        Ce-mi place vreau să împărtăşesc cu lumea 🙂

         
      • lafeeblanche

        Iulie 25, 2012 at 12:40 pm

        Eu nu stiu inca sa fac astfel de trimiteri!

         
      • bibliodevafiliala3

        Iulie 25, 2012 at 12:42 pm

        Este simplu, dacă vrei te învăţ, îţi scriu pe facebook cum se face.

         
      • lafeeblanche

        Iulie 25, 2012 at 12:44 pm

        S-a oferit si Alma, dar acum am un stres maaare si nu ma pot concentra! Multumesc! hahaha!

         
      • bibliodevafiliala3

        Iulie 25, 2012 at 12:46 pm

        Eu scriu, totuşi, rămâne acolo, iar când ai timp, te uiţi şi aplici 🙂 De ce eşti stresată?

        https://bibliodevafiliala3.wordpress.com/

         
      • lafeeblanche

        Iulie 25, 2012 at 12:47 pm

        Bine, multumesc!
        Caut Rochia Perfecta! Tema e Botticelli! Greu!

         
  2. Geanina

    Iulie 25, 2012 at 12:38 pm

    Multumesc pentru toate aceste informatii interesante si inedite. Mi-a facut placere sa citesc si sa constat ce viata plina de aventura a avut acest om si mai ales ce curaj a avut sa traiasca in acest fel.
    O zi frumoasa!

     
    • bibliodevafiliala3

      Iulie 25, 2012 at 12:45 pm

      Mulţumesc de comentariu şi aprecieri. Nu ştiu cât de inedite sunt, dar este adevărat că Puşkin a trăit fără frică, a scris şi iubit cu patimă. În general poeţii romantici (vezi la noi Eminescu) au fost curajoşi şi au subliniat tarele societăţii sau au cântat iubirea. Nu-i de mirare că Puşkin este poetul naţional la ruşi, aşa cum Eminescu este la noi 🙂

       
      • Geanina

        Iulie 25, 2012 at 1:04 pm

        Pentru mine au fost inedite pentru ca m-au surprins, cu atat mai mult ca nu le stiam. Dar e doar parerea mea. 🙂

         
      • bibliodevafiliala3

        Iulie 25, 2012 at 4:53 pm

        Mă bucur, atunci, că ţi-am dat noi informaţii şi ţi-a plăcut. Este adevărat că sunt mai puţin cunoscute, dar în general viaţa scriitorilor este pusă cumva în umbră de opera lor. De fapt, chiar şi atunci când, la şcoală, învăţăm despre scriitori, reţinem mai mult ce au scris decât când şi cum au trăit. Este adevărat că puţinele date nu sunt atât de şocante (ceea ce ni se predă în şcoli) şi se încearcă, într-un fel, prezentarea într-un mod cât mai frumos cu putinţă, cât mai aproape de un ideal, pentru a fi un model pentru elevi. Eu zic, însă, că elevii ar reţine cum mult mai bine datele respective, atât bune cât şi cele mai puţin bune, dacă ar fi prezentate mai „picant”, fără a denatura adevărul 🙂 Tu ce părere ai?

         
      • Geanina

        Iulie 26, 2012 at 9:37 am

        Ba da, si eu cred la fel ca si tine, dar cum am mai spus si altadata, eu cred ca scoala actuala nu stimuleaza prea mult potentialul unic si creator ci il stirbeste pentru ca impune sabloane de a inmagazina niste informatii uneori fara sens pentru cel care invata si de a le reproduce. Ar fi frumos, insa, daca s-ar schimba ceva si in modul de a prezenta informatia si in sensul care i se da acestei memorari. In felul acesta, copiii s-ar simti mai liberi si cu siguranta ar reusi sa invete mai usor. Dupa cum spuneam, comunismul nu a picat inca in sfera invatamantului. Dar e parerea mea.

         
      • bibliodevafiliala3

        Iulie 26, 2012 at 3:25 pm

        Da, ai dreptate! Atât s-a tot reformat şcoala, dar tot şablonat şi lipsit de imaginaţie mi se pare că sunt datele. Parcă pe vremuri era mai bine. Aveam de făcut comentarii, referate. Nu aveam de unde să le copiem şi atunci eram nevoiţi să le creăm, aşa că am învăţat să sintetizăm, să pune pe hârtie ideile, să susţinem argumentaţia. La bibliotecă, atât la cea şcolară, cât şi la cea judeţeană, era veşnic plin ochi. Trebuia să prinzi momentul când se restituia o carte ca să o poţi împrumuta. Nu zic că atunci era mai puţină materie de umplutură, zic doar că până la urmă rămâneai cu ceva. Poate, dacă ar fi o combinaţie între posibilităţile actuale de informare şi prezentare (tip Power-Point) şi lucrul individual ar fi mai bine. Cât despre manuale – eu zic că, cel puţin la literatura română, era mai bine structurat pe vremuri. Acum copiii au impresia că Shakespeare a fost contemporan cu Eminescu, dacă poţi să-ţi imaginezi, doar pentru că studiază Romeo şi Julieta, sau mai ştiu eu ce piesă, împreună cu Luceafărul… Curentele literare, împărţirea pe epoci era mai bine făcută pe vremuri. Acum sunt temele literare… comparate. Dar asta este, cu asta defilăm, cum s-ar zice.

         
  3. chgabriela

    Iulie 25, 2012 at 1:07 pm

    Cum au unii oameni viata plina si traiesc complet fiecare moment, nesfarsite momente, roluri si drame… Iar altii se chinuie intr-o singura drama o viata:)

     
    • bibliodevafiliala3

      Iulie 25, 2012 at 2:03 pm

      Presupun că, uneori, nefericirea ne ajunge oricât am fugi de ea. Totuşi, în cazul lui Puşkin, se pare că el a căutat fericirea şi n-a fost prea fericit niciodată. Poate idealul de fericire era mult peste puterile omeneşti, poate fiecare din noi atingem cu greu, sau nu atingem acel ideal. Dar putem încerca … să căutăm neîncetat.

       
  4. almanahe

    Iulie 25, 2012 at 1:52 pm

    De la (înălţimea lui) Alecsandri, asta cu „datoria de onoare ” a lui Puşkin s-a văzut cu totul în altă cheie. Puşkin se vedea printe moldovenii trişti ca un „armăsar arab într-o herghelie smerită de măgari”, iar între moldovence, aidoma unui zeu printre imbecile. Astfel, Alecsandri a scris, în replică(despre Puşkin):
    Fiind mai negru ca ţiganii,

    Ce-ai tot cerşit la noi cu anii?

    Tu, cel primit cu dor de sus,

    Nici bogdaproste nu ne-ai spus.

    Cu dar de pâine şi de sare,

    Cu vin din valea noastră mare

    Te-am ospătat, dar tu în zori,

    Râzând, te-ai scârnăvit în flori.

    Apoi prin codri de milenii

    Ai tot umblat, râzând alene,

    Ei, vezi, atunci pun mâna-n foc:

    Tu n-ai fost cal arab, ci porc!

    La un moment dat s-a aciuat pe lângă o tabără de ţigani nomazi, pe lângă satul Dolna, prin 1821. De aici şi inspiraţia pentru „Ţiganii”, poezie al cărui mesaj a fost propagat în ideea că moldovenii sunt de fapt nişte ţigani nomazi.

    Fireşte că acest episod nu umbreşte opera lui Puşkin. Cel puţin nu pentru mine, şi eu îl ador.

     
    • bibliodevafiliala3

      Iulie 25, 2012 at 1:58 pm

      Mulţumesc pentru acest comentariu atât de potrivit. Nu cunoşteam ce a scris Alecsandri depsre Puşkin.Dacă stai să judeci, da, din punct de vedere omenesc şi al fetelor pe care le-a „corupt”, are dreptate Alecsandri. Totuşi, mă gândesc că trebuie să fi avut o charismă deosebită ca să poată atrage atât de multe fete, fie ele chiar „imbecile”. Cât despre poezia Ţiganii – ai dreptate, aşa cum am scris şi eu în articol, a stat cam o lună, în 1821, într-o tabără de ţigani, pentru frumoşii ochi ai Zamfirei. Nu ştiam însă de analogia care s-a făcut între moldoveni şi ţigani. Ai făcut nişte completări foarte bune. Aşa cum ai zis şi tu, faptul că la vremea respectivă n-a fost bine văzut, nu ştirbeşte cu nimic opera sa, iar poeziile sale au şi astăzi aceiaşi savoare.

       
      • CiGriArg

        Iulie 28, 2012 at 11:56 pm

        Da, unul dintre cercetătorii operei lui Pușkin zicea că nu e de mirare că acesta făcea confuzie între țigani și moldoveni, pentru că poetul, boem din fire, dormea ziua și se distra noaptea, când moldovenii dormeau. Astfel încât, în sejurul său aici, pur și simplu, nu a avut ocazia de a se întâlni cu băștinașii, din cauza programului său mai special… 🙂 Acuma, sigur că e o exagerare: Pușkin s-a întâlnit cu moldoveni, cu elita literară de aici, iar scriitorii moldoveni l-au cinstit, admirat și… tradus în română (C.Stamati, spre exemplu) – si asta ii mangaia orgoliul (și, daca e sa credem ceea ce scria contele Vorontov, “aceste laude i s-au urcat la cap” -, dar in afara de poemul “Tiganii”, scris după opera lui Merimee, si versurile dedicate frumoasei Calipso, Basarabia nu i-a oferit prea multe bucurii literare.

        Apropo de aceeași „datorie de onoare”, se pare că furia poetului pe fetele din Moldova se datora… faptului că nu prea rezonau la farmecele sale (deci, n-a prea avut ce „corupe” 🙂 ) Fiind obișnuit să se îndrăgostească de soțiile prietenilor săi, Pușkin s-a plictisit de moarte în Basarabia, uinde fusese trimis în calitate de agent al „Ohrancei” țariste: aici nu avea nici atâția prieteni cu soții „potrivite”, nici alte „oportunități” pe care le avea în Rusia. În corespondența sa din anii „basarabeni”, Pușkin descrie Chișinăul ca pe un oraș „blestemat” („plin de praf și de „jidovi”” – antisemitismul fiind, probabil, ultima modă în materie de poezie pe atunci (a se vedea și poezia dedicată orașului Chișinău – Iz pisima k Vigheliu: http://www.rvb.ru/pushkin/01text/01versus/05misc23_36/1823/0631.htm ), din care era nevoit să „evadeze”, ca să se poată distra în casele de toleranță ale Odesei… De aici și „calificativele” pe care le găsește moldovencelor: „krasa moldavskih dur” („frumusețea proastelor moldovence” – în traducere din limbajul libetrtin al poetului: „frumoasele și inaccesibilele moldvence” :)). Chișinăul era un oraș provincial, cu moravuri rigide, cu femei ținute „din scurt” de tați și de soți („accesibile fiind numai femeile de genul curtezanei Calipso) și, chiar dacă domnișoarele din casele boierești pe care le frecventa Pușkin, știau ceva rusește, rusa lor nu era suficientă pentru a crea din sufletele lor „recipiente” demne de patima năvalnicului poet.

         
      • bibliodevafiliala3

        Iulie 29, 2012 at 12:29 am

        Mulţumesc mult de tot pentru acest comentariu amplu. A intrat la spam-uri şi de aceea a apărut mai târziu. Excelentă observaţie, probabil că scria despre moldovence că sunt „proaste” pentru că-l refuzau 🙂 La acest post am primit multe comentarii pertinente şi care întregesc frumos articolul meu. Mulţumesc încă o dată, eşti binevenită oricând 🙂

         
  5. Movie Zone

    Iulie 25, 2012 at 2:02 pm

    chiar nu stiam atatea detalii despre viata lui Puskin, un adevarat geniu al poeziei universale, un amorez cu o viata tumultoasa…dar cum se spune noi trebuie sa privim dincolo de om si sa vedem creatiile sale :D…apropo frumos articol si bine prezentat

     
    • bibliodevafiliala3

      Iulie 25, 2012 at 2:05 pm

      Mulţumesc frumos! Cum spuneam, un adevărat Don Juan. Dar poate că asta a ajutat la creaţiile deosebite şi l-a făcut nemuritor. Cred că ar fi interesant un film după viaţa lui, acum că tot s-a făcut Raven, inspirat din opera şi viaţa lui Edgar Allan Poe.

       
  6. almanahe

    Iulie 25, 2012 at 2:04 pm

    M-am exprimat eu ciudat la partea cu „Ţiganii”; acum văd că se înţelege că tu n-ai fi pomenit în articol. 🙂

     
    • bibliodevafiliala3

      Iulie 25, 2012 at 2:32 pm

      Nu are importanţă, cred că principalul este că amândouă am cunoscut faptele 🙂 Oricum îţi mulţumesc din nou pentru comentarii, mă onorează!

       
  7. Denisa Toma

    Iulie 25, 2012 at 2:07 pm

    Asa suna Puskin in original. Este unul dintre cele mai frumoase cantece rusesti.

     
    • bibliodevafiliala3

      Iulie 25, 2012 at 2:29 pm

      Aici sună mai bine, în următorul ai dreptate : e mai cool, mai ales datorită pozelor iubitelor lui Puşkin 🙂 Îmi pare rău că nu cunosc rusa, dar are o melodicitate deosebită. Oricum şi poeţii noştri, traducători ai lui Puşkin, au făcut o treabă bună, pentru că simţi că poemele par să fie scrise de autor în română, ceea ce este de dorit să se întâmple când vorbim de traduceri 🙂

       
  8. Denisa Toma

    Iulie 25, 2012 at 2:08 pm

    Aici e mai… cool.

     
    • bibliodevafiliala3

      Iulie 25, 2012 at 2:16 pm

      Mulţumesc, este excelent comentariul tău. Mai că l-aş adăuga la finalul postului meu 🙂

       
  9. Angela

    Iulie 25, 2012 at 10:21 pm

    din nou, felicitarile vin de la sine!

     
  10. Stefania

    Iulie 25, 2012 at 10:34 pm

    Excelent articolul, Roxana! Iti las si eu o poezie.

    Amintire – Alexandr Sergheevici Puşkin

    Cand zarva zilei se preface-n soapte,
    Si-n pietele, de liniste-acum pline,
    Si-asterne umbra stravezia noapte,
    Iar somnul cu rasplata trudei vine,
    Atunci incepe truda mea si chinul,
    Si ceasurile picura-n tacere:
    In nemiscarea noptii simt veninul
    Mustrarilor arzand pan’la durere.
    In cugetul meu trist, noiam de vise,
    Sfasietoare ganduri s-au ivit.
    Iar amintirea iese din abise
    Rostogolindu-si gheamul nesfarsit.
    Si recitindu-mi viata mea in sila
    Blestem si ma cutremur, plang amar,
    Dar randurile triste de pe fila
    Rasar prin panza lacrimilor iar.

    O noapte linistita iti doresc, cu mult drag! 🙂

     
    • bibliodevafiliala3

      Iulie 25, 2012 at 10:40 pm

      Mulţumesc mult pentru apreciere şi pentru contribuţia deosebită, prin acest comentariu. Toate cele bune şi ţie şi o seară mai răcoroasă 🙂

       
  11. Teo

    Iulie 26, 2012 at 1:36 pm

    Extraordinar! Habar n-aveam ce fel de om a fost. Felicitari pentru articol!

     
    • bibliodevafiliala3

      Iulie 26, 2012 at 2:58 pm

      Mulţumesc pentru comentariu şi pentru apreciere, mă bucur să împărtăşesc noutăţi!

       
  12. Hapi

    Iulie 27, 2012 at 2:16 pm

    Grozava relatare!
    Ce am retinut eu:
    – dragostea inflacarata nu ne face fericiti decat pe termen scurt
    – ne luptam adesea cu propriile noastre inchipuiri si din pacate suntem gata sa murim pentru ele
    – desi spunem ca nu ne pasa, ne macina felul in care ne vadceilalti pe care eventual ii consideram mai „realizati” decat noi

     
    • bibliodevafiliala3

      Iulie 27, 2012 at 2:19 pm

      Ai reţinut bine. Eu cred că Puşkin a realizat mai multe şi a fost mai fericit în exil. Parcă după ce toate lucrurile s-au aşezat în matca lor flacăra din el ce ardea până atunci pentru idealul dragostei şi pentru revoltă, a ajuns să-l consume interior. Mulţumesc de comentariu

       
  13. convietuire

    Iulie 28, 2012 at 5:57 pm

    fara cuvinte…si fara de nadejde… oare nu asa iubim cam toti? 🙂

     
    • bibliodevafiliala3

      Iulie 28, 2012 at 6:16 pm

      Eu zic că, dacă iese bine şi este iubirea împărtăşită, nădejde există. Poate este nevoie de un pic de noroc, poate trebuie să găseşti pe cineva potrivit. Poate depinde şi de om. Puşkin poate să fi idealizat iubirea, iar cunoscându-se pe sine poate că a fost mai posesiv şi mai gelos decât ar fi trebuit.

       
  14. CiGriArg

    Iulie 29, 2012 at 12:52 am

    Eu îți mulțumesc, Roxana, pentru că mi-a scos comentariul dintre spam-uri. Îmi cer scuze pentru că se întâmplă așa (nu știu de ce, în ultima vreme așa pățesc), și pentru greșelile pe care le-am lăsat din neatenție (am redactat comentariul pe care îl scriam și care era prea lung, și, fără să vreau, am creat o monstruozitate de text: cu litere încălecate și cu alte… metehne 🙂 )…

    Felicitări pentru blog și pentru temele pe care le alegi!

     
    • bibliodevafiliala3

      Iulie 29, 2012 at 1:08 am

      Mulţumesc foarte mult pentru comentariu şi pentru apreciere. Aş vrea să te adaug în blogroll. Sper că nu te deranjează.

       
      • CiGriArg

        Iulie 29, 2012 at 1:27 am

        Nu mă deranjează, dimpotrivă! Îmi place blogul tău și, dacă tot s-a legat conversația așa de bine, cred că e normal să „oficilaizăm” asta: în blogroll-urile noastre. 🙂

         
  15. Roberts

    Iulie 29, 2012 at 10:17 am

    documentat postul tau!:) eu personal am aflat multe lucruri noi. am citit cu atentie comentariile de mai sus si s-au spus/scris multe din ceea ce vroiam sa spun si eu. Puskin a fost unul din marii poeti rusi dar si un om cu un destin deosebit, cu o personalitate si o viziune mult deasupra timpurilor in care a trait. imi place mult cum scrii, te urmaresc cu placere!

     
    • bibliodevafiliala3

      Iulie 29, 2012 at 10:45 am

      Mulţumesc mult pentru comentariu. Îmi pare nespus de bine că îţi place cum scriu şi despre ce. Apreciez asta cu atât mai mult cu cât tu scrii foarte bine şi felul în care prezinţi cărţile, în care faci recenziile lor te face să vrei să pui neapărat mână pe aceea carte descrisă. Comentariile de mai sus au întregit articolul, au arătat şi faţa mai puţin cunoscută, mai puţin laudativă a lui Puşkin. Mulţumesc tuturor ce comentează, apreciez la justa valoare acest lucru şi este un ajutor deosebit pentru mine şi pentru orice cititor care ajunge pe pagina asta.

       
  16. Ritiu Maria

    August 2, 2012 at 9:11 pm

    Un articol impresionant Roxana, prin modul in care ne-ai prezentat viata si zbuciumul marelui poet rus Puskin. Am aflat informatii pretioase cu prvire la originile acestui mare poet rus, cel mai mare de fapt, pe care nu le cunosteam.
    Se pare ca, dragostea este „ideala” pana ce este idilica, atunci cand apuca sa se „ideplineasca” devine ceva uman, cu crize si sovaieli, ceva ce conduce la pierirea creativitatii.
    Din suferinta, poetii au scris versuri nemuritoare si se pare ca, viata „normala” nu prieste creatiei, lucru pe care l-ai remarcat atunci cand ai prezentat viata lui Puskin, dupa ce a ramas „legat” de viata searbada de la curte si de indoilelile sale privind dragostea statornica a sotiei sale.
    Felicitari, am fost si sunt o fana a lucrarilor tale, asa ca o sa revin cu alte comentarii la articolele tale, atunci cand timpul liber imi va fi la indemana.
    O seara minunata si multa sanatate.

     
    • bibliodevafiliala3

      August 2, 2012 at 9:32 pm

      Mul’umesc frumos! Mă bucur că am reuşit să-ţi împărtăşesc noutăţi. Probabil că ai dreptate, unii dintre oameni, poeţii mai ales, visează dragostea ideală şi iubesc ideea de a fi îndrăgostit mai mult decât dragostea reală, palpabilă, cea care este la bine, dar mai ales la greu. Eu zic că probabil nu a fost înşelat, dar cunoscându-se pe sine, cum a „zburat din floare în floare”, a fost tentat să creadă toate zvonurile. Geloşii bănuiesc pe alţii de tot ceea ce au făcut sau ar face ei 🙂
      Mulţumesc de comentariu şi apreciez faptul că eşti o adevărată fană 🙂 Te aştept cu viitoare comentarii 🙂 O seară plăcută şi multă sănătate şi ţie!

       
  17. Sorin-Lucian Berbecar

    August 4, 2012 at 9:14 pm

    După un articol atât de bogat și după numeroasele comentarii ce aș mai putea eu să adaug? Eventual să mărturisesc spăsit că tot ce știam despre Pușkin puteam spune într-o propoziție: Pușkin a fost cel mai mare poet romantic, rus.
    De acum încolo sunt sigur că voi putea scrie 2-3 fraze despre el oricând va fi nevoie.
    Mersi mult!

     
    • bibliodevafiliala3

      August 4, 2012 at 9:25 pm

      Mă bucur că ţi-am împărtăşit informaţii noi. Completările din comentarii sunt extraordinare şi întregesc fericit articolul. Îţi mulţumesc şi ţie pentru feed-back şi aştept şi altădată comentariile tale.

       
  18. Pingback: BunDeCitit.ro
  19. cosmisian

    Decembrie 7, 2012 at 2:53 am

    RE: Puşkin – cel mai mare poet rus, un adevărat Don Juan –
    Cuminte in linistea noptii mele, am citit cu drag relatarea ta, gandindu-ma ce e mai fascinant, Puskin in nebunia experientelor sale romantice, in cuvintele pe care le-a crescut in poezie sau modul in care tu ai reusit sa pui aripi unei pasari sculptate de atatia comentatori ce ti-au oferit sursa de inspiratie?! Viata si opera lui Puskin sunt acolo, la locul lor, apreciate de-o lume intreaga, dar orice poveste nepovestita de guri tinere, cu buze ale caror cuvinte aduc noutatea peste trecut, este doar material didactic. Puskin si orice alt artist al cuvantului, continua sa traiasca nu doar prin ce au scris, ci si prin, sau mai cu seama prin modul in care generatii de cititrori in redefinesc. Cand voi vizita Deva, sigur mi-ar placea sa va vizitez Biblioteca. 🙂

     
    • bibliodevafiliala3

      Decembrie 7, 2012 at 7:52 pm

      Ce frumoasă, poetică şi bine scrisă apreciere! Mulţumesc pentru ea, mulţumesc pentru comentariu! Ai dreptate, poveştile spuse despre autori, versurile pe care, odată învăţate, le folosim în conversaţii sau dedicaţii sunt cele care fac ca opera şi amintirea autorului să rămână vie în timp. Mi-ar face o deosebită plăcere să vii să ne vizitezi biblioteca de care eu sunt foarte mândră. Eu sunt de găsit, în general (din ianuarie 2013 începând), la Secţia de catalogare a documentelor ce se află la sediul central.

       

Aştept răspunsul tău!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: