După un roman metaforă, un roman poem, vă recomand cu căldură pentru vacanţă, pentru destindere, romanul scriitoarei Barbara Harrison, Spitalul Municipal ce îmbină drama, poveştile de dragoste cu munca infernală dintr-un spital american. Despre această carte am scris şi AICI. Aş fi vrut să spun câteva cuvinte în plus despre autoarea americană. Din păcate datele sunt atât de puţine pe internet, încât îmi vine să cred că această carte a fost scrisă sub pseudonimul literar al altui scriitor. Nu am găsit deloc date de naştere, de provenienţă. Este adevărat că am găsit persoane purtând acest nume, unele dintre ele fiind chiar scriitoare, dar nu apare în lista acestora de lucrări că ar fi scris şi City Hospital (Spitalul municipal) pe care v-o prezint mai jos. Să presupunem deci că este un mister în plus care poate face cartea atractivă pentru voi. Înregistrarea de mai jos a fost realizată pentru emisiunea „O carte pe săptămână”.
P.S. Aştept comentariile voastre şi aici aveţi putinţa să alegeţi o topică variată – pot fi legate de carte, de pseudonimele literare, de alte cărţi sau seriale preferate a căror acţiune se petrece în cadrul unui spital sau au ca personaje principale doctori. Vreau să completez doar că Biblioteca Judeţeană „Ovid Densusianu” Hunedoara-Deva deţine şi o frumoasă şi vastă colecţie de DVD-uri cu filme şi seriale, ce pot fi împrumutate gratuit. Unul dintre acestea este şi serialul Grey’s Anatomy (Anatomia lui Grey) despre care am am şi vorbit. Vă aşteptăm cu drag la bibliotecă, dar până atunci să povestim despre cărţi!
bibliodevafiliala3 
Drugwash
14 august 2015 at 14:23
Brrr, cînd aud de subiecte medicale mă ia cu fiori reci. Am avut prea multe experienţe neplăcute cînd eram mic, au lăsat urme. Gata, am fugit pînă nu se ia după mine! 😉
ApreciazăApreciat de 1 persoană
bibliodevafiliala3
14 august 2015 at 19:30
Tocmai din cauza faptului că am stat mult prin spitale eu am ales să sper, că într-o zi să dau numai peste medici aşa dedicaţi meseriei lor, cum erau aceştia de la Spitalul municipal. Dar te înţeleg perfect, aşa că te las să „fugi”:)
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Drugwash
14 august 2015 at 19:40
Speranţa nu moare niciodată, nu-i aşa…
Săr’na!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
ritiumaria39
14 august 2015 at 16:14
O carte care mi-a ramas intiparita in minte si care mi-a placut, in mod deosebit, pe langa faptul ca, intodeauna, am avut un respect deosebit pentru profesia de medic. Cartea este frumos scrisa, antrenant, nu apuci sa te plictisesti si esti mereu dornic sa citesti, cat mai repede romanul, care te face curios/oasa, sa afli cat mai multe despre eroii principali ai cartii si despre modul in care functioneaza un spital, intr-o lume care, intodeauna a fost visata de noi romanii ca:”tara tuturor posibilitatilor”.
S-a vorbit si despre Romania ca, despre „tara tuturor posibilitatilor”, numai ca, despre acele posibilitati, iti cam pui mainile in cap si te intrebi cand se va ispravi cu,” criza multilaterala” care, nu se mai termina.
Am acum o informatie, la cald, cum se spune, o persoana draga din familie, a fost depistata cu tumoare maligna la san, oparata si care, a inceput chimioterapia, insa ca sa poata face acest tratament, de care depinde supravietuirea unei mama tinere, cu 3 copii, unul din medicamente a trebuit sa fie cumparat, lucru care mi se pare absurd.
Ce fel de grija are statul, pentru acesti bolnavi loviti de soarta si care, pe langa trauma pe care o au de suferit, trebuie sa se dezechilibreze si financiar si sa-si pericliteze existenta zilnica a intregii familii.
De la problemele financiare ale unui spital de stat, din America, de la zbuciumul medicilor de acolo, de a-si salva pacientii, ne trezim ca, acasa la noi, tragedia bolnavilor gravi este grevata de lipsa de gija a celor responsabili, pentru asigurarea medicamentelor necesare pentru salvarea vietii si ameliorarea durerilor acelor pacienti, care sunt parte integranta, din natia romana.
Degeaba este anual o zi, in care se aprind luminile roz, pe niste edificii si unele personalitati apar la televizor si vorbesc despre aceasta maladie daca, nu se gasesc solutiile pentru a asigura fondurile necesare pentru a se putea cumpara medicamentele, strict necesare pentru tratamentul post operatoriu.
De ce avem asigurare medicala, card de sanatate si dreptul la viata daca acestea nu au acoperire in realitate?.
Imi pare rau ca am divagat de la subiectul videoclipului dar, am apreciat ca este si aici locul ca sa spun ce ma doare.
Un sfarsit de saptamana cat mai agreabil, multa sanatate si o viata mai buna pentru noi toti.
ApreciazăApreciază
bibliodevafiliala3
15 august 2015 at 00:48
Îmi pare nespus de rău pentru toate acestea! Nu vreau să fac politică, dar cred că aleşii noştri, cei care ar trebui să facă totul ca noi să o ducem mai bine, nu se preocupă prea mult de asta. În plus, vedem cum fiecare demnitar român se tratează în străinătate aşa că nu cred că ştiu cum este pe acasă cu greutăţile de care te izbeşti, de care se izbeşte românul obişnuit, bolnav, necăjit. Cartea Barbarei Harrison ne arată că nici în alte părţi, în alte timpuri (neafectate de criză economică) situaţia în sistemul medical nu era roz. Asigurările medicale nu acoperă prea mult, iar ceea ce se poate face pentru pacienţii săraci este mult mai puţin decât merită. Şi acolo una dintre paciente este externată prea devreme, pentru că nu sunt fonduri, şi ajunge să-şi curme zilele la puţin timp după ce este externată. Mă gândesc că asta se întâmplă şi din cauză că marea majoritatea a oamenilor când sunt în funcţii şi au putere de decizie nu prea acordă mare atenţie sănătăţii pentru că ei sunt sănătoşi şi o duc bine. Gândirea tuturor se opreşte în faţa nasului, nu văd mai departe. La fel nu se acordă nici un interes mediului şi încet, încet vom ajunge să avem şi noi un deşert în Bărăgan. Dar … să ne întoarcem la carte. Mă bucur că ai citit-o, că ţi-a plăcut, că ţi-a rămas în memorie peste timp. Îţi doresc ţie şi celorlaţi din familie multă sănătate, putere şi să sperăm la mai bine!
ApreciazăApreciază
ritiumaria39
16 august 2015 at 20:27
Imi pare rau ca, am scris despre necazul meu dar, cum era vorba de spitale si de medici si mai ales, cum ceea ce s-a intamplat este recent, am gasit o modalitate de a-mi usura sufletul si a va spune si voua, disfunctiile sistemului sanitar, in cazul unor maladii care, ar trebui sa constituie grija principala a statului pentru usurarea suferintei si tratarea eficienta a bolnavilor, pe banii sistemului de asigurari de sanatate si nu pe al buzunarelor proprii.
Cum speranta moare ultima, mai sper si eu ca, se va remedia, curand, ceva si in sistemul sanitar.
Multumesc pentru raspuns si pentru empatie.
O saptamana buna iti doresc Roxana si multa sanatate pentru tine si pentru toti cititorii blogului tau.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
bibliodevafiliala3
16 august 2015 at 21:01
Numai bine şi o săptămână cât mai bună şi ţie!
ApreciazăApreciază