RSS

Chiriţa în provincie de Vasile Alecsandri – piesă de teatru, film şi o acţiune a bibliotecii

13 nov.

Română:

Română: (Photo credit: Wikipedia)

Scriind despre Caragiale mă gândeam că dacă el este cunoscut a fi cel mai important dramaturg român, primul, cel care a pus bazele teatrului românesc şi al literaturii dramatice, a fost Vasile Alecsandri. Cunoscut şi pentru poeziile lui, pentru crearea pastelurilor ca gen de poezie în literatură, Vasile Alecsandri a fost şi un important om politic, fiind, unul dintre fruntaşii Revoluţiei de la 1848,  exilat după înfrângerea mişcării şi numit ministru odată cu Unirea Principatelor de către Alexandru Ioan Cuza. În 1840, înainte de a fi revoluţionar sau ministru,  Alecsandri a fost director de teatru în Iaşi. Odată cu această funcţie a început să  scrie piese de teatru. Printre cele mai cunoscute sunt dramele Despot Vodă, Fântâna Blanduziei şi comediile din ciclul Chiriţelor.

Chiriţia în provinţie_de_Vasile_Alexandri

Chiriţa în provincie

Prin seria de piese de teatru al căror personaj principal este Cucoana Chiriţa, scriitorul caricaturizează şi critică societatea feudală şi moravurile ei. Alături de elevii clasei a XI-a am vizionat filmul Cucoana Chiriţa (1986) care ecranizează piesa de teatru Cucoana Chirița în provinție. Deşi o critică a societăţii feudale, percepţia mea asupra piesei de teatru este una de acută actualitate. Cucoana Chiriţa doreşte ca soţul ei, Conul Bârzoi să se  isprăvnicească. Pentru cei care nu sunt familiarizaţi cu termenul, similarul actual ar fi prefect. O funcţie de pe urma căreia să se îmbogăţească. Tot speranţa de înavuţire o animă când hotărăşte că nepoata ei orfană, Luluţa, care are o zestre mare, să se căsătorească cu Guliţă, fiul ei. Acesta este cam lipsit de minte, răutăcios şi fără educaţie. Dar Luluţa este îndrăgostită de Leonaş, un tânăr cinstit şi deştept care, după întoarcerea din străinătate, vine la Bârzoieni s-o ceară pe Luluţa de soţie.

Activitate a Filialei nr. 3 a Bibliotecii judeţene Ovid Densusianu Hunedoara-DevaPiesa de teatru este împărţită în două acte şi diferă de filmul văzut. Spre exemplu, în piesă Chiriţa se pregătește să meargă la Paris în al doilea act, pe câtă vreme în film Chiriţa se reîntoarce de la Paris chiar în primele momente. În piesa de teatru Leonaş se deghizează în ofiţer, în birjar și ulterior într-o actriţă. Ca ofițer, vrând să fie mai aproape de Luluța, o face pe Cucoana Chirița să creadă că este încântat de Activitate la Filiala nr. 3 a Bibliotecii Judeţene Ovid Densusianu Hunedoara-Deva ea, iar această îi dăruiește un portret. Ca birjar vrea să vadă, din punctul de vedere al pricinatului năpăstuit, pe conu Bârzoi cum împarte dreptatea la isprăvnicie. În acest fel descoperă că un curcan bătrân este cumpărat şi răscumpărat pentru a fi dat plocon conului ispravnic. Despre primii paşi ai mitei funcţionarului public 🙂 putem spune că a scris aici, printre primii, Alecsandri. Cucoana Chirița insistă să se facă logodna lui Guliță cu Luluța, chiar dacă Conu Brâzoi e de părere că fata ar fi năbădăioasă și nu-i potrivită pentru scumpul fecior. La petrecerea de logodna apare o trupă de teatru, iar Leonaș este deghizat în Activitate la Filiala nr. 3 a Biblitecii Judeţene Ovid Densusianu Hunedoara-Devaactriță. Luluța prefecându-se a avea o criză de nebunie, cere să fie logodită cu madama actriță (Leonaș). I se face pe plac, astfel ea ajunge să fie logodită cu Leonaș. După ce se schimbă inelele, Leonaș își reia înfățișarea. Bârzoi sare, nefiind de acord cu logodna, dar Leonaș îi arată hrisovul prin care prin care era destituit, iar el, Leonaș pus în funcție de ispravnic. Coana Chirița are și ea de comentat, dar o șantajează amintindu-i de potretul pe care i l-a dat, pe vremea când credea că este un simplu ofițer. Toți devin brusc de acord și … petrecerea de logodnă continuă, de data asta cu voia fiecaruia dintre logodnici. Filmul din 1986 este diferit în aceste amănunte de piesa de teatru. Iar finalul ne înfățișează pe tineri scăpând cu fuga alături de trupa de teatru.

Prin caricaturizarea personajelor Chiriţa, Bârzoi, Guliţă se subliniază lipsa trăsăturilor morale, spoiala de educație (prin franțuzismele fără sens furculision, trântision, învârtision amestecate cu cuvinte provenite din Activitate la Filiala nr. 3 a Bibliotecii Judeţene Ovid Densusianu Hunedoara-Devaneogreacă cum ar fi metahirisim) a unor parveniți. Chiar și cheltuielile fără măsură ale Chiriței pentru mobila nouă, pentru hainele „nemțești” ale soţului ei, preocuparea pentru așa zisa modă – sunt tot trimiteri la superficialitatea personajelor, la lustrul aparent. Moda importată nu are nimic tradițional, nu oferă nimic decât o aparență, care, în viziunea Chiriței, îi poate apropia de nobilime, de lumea bună. Dacă ne gândim însă la ziua de azi, putem spune că preocuparea intensă pentru modă şi pentru lucrurile materiale, care să dovedească o apartenenţă la lumea avută dovedeşte şi acum spoiala de suprafaţă şi lipsa de consistenţă a persoanelor contemporane cu noi. De asta, probabil, operelor clasicilor nu le trece „moda” pentru că sunt actuale şi recunoşti, parţial cel puţin, personajele pe care ai posibilitatea să le vezi în jurul tău.

Eu am recitit piesa, am revăzut filmul şi m-am amuzat teribil de mult. Mi-a plăcut mult cum au jucat actorii. Activitate la Filiala nr. 3 a Bibliotecii Judeţene Ovid Densusianu Hunedoara-DevaMi-am amintit că înainte ca Draga Olteanu-Matei (care a interpretat rolul Chiriţei în 1986,1987) sau Tamara Buciuceanu (care a jucat în filmul de televiziune Chiriţa în provincie din 2002) să joace acest cunoscut rol – acesta a fost interpretat de un actor, Mihail Miluţă Gheorghiu. În acest an, pe 9 octombrie s-au împlinit 105 ani de la naşterea celebrului actor (09.10.1897-10.12.1971). A reuşit să-i urmeze cu succes lui Matei Milo, care a fost primul actor ce a întruchipat-o pe Chiriţa. Miluţă Gheorghiu a reuşit să facă un rol excepţional cu acest personaj şi l-a interpretat în 1500 de spectacole. Cred că a fost teribil de greu să urmezi după un asemenea succes, mă refer la interpretarea actoricească a celor două mari actriţe. Draga Olteanu Matei spunea, într-un interviu luat de Dana Păcală şi Vasile Hotea, în 2011, că:

„De fapt, Alecsandri vedea în Chiriţa un bărbat, au jucat-o superb pe Chiriţa Matei Milo sau Miluţă Gheorghiu. Au fost mai reuşiţi în rolul Chiriţei, eu nu am pierdut nicio Chiriţă, indiferent ce teatru o juca. O femeie, indiferent de vârstă, nu trezeşte simpatie în Chiriţa, cel mult râsul, dar un bărbat care se agaţă de gâtul unui bărbat stârneşte un haz nebun. Cineva care îi felicita pe actori i-a sărutat mâna lui Miluţă, crezând că e femeie. Dacă ar fi să reiau Chiriţa, aş pune-o în scenă cu un bărbat care să o joace bine” (Draga Olteanu Matei, interviu pentru Mediafax)

Dar a fost un succes, zic eu şi interpretarea lor. Vă recomand cu căldură să citiţi şi piesa de teatru, dar neapărat să vedeţi filmele sau să audiaţi piesa de teatru radiofonic.

Puteţi să audiaţi piesa de teatru radiofonic în interpretarea lui Miluţă Gheorghiu – o înregistrare din 1953 AICI  De asemenea, dacă doriţi să revedeţi filmul Cucoana Chiriţa (din 1986 care ecranizează Chiriţa în provincie)  îl puteţi împrumuta de ls biblioteca noastră, la Secţia de Artă şi Carte Franceză. Tot de aici puteţi împrumuta spre vizualizare şi Chiriţa în Iaşi (film din 1988).

Întrebările mele pentru astăzi:

Ce v-a plăcut în mod deosebit în piesele lui Alecsandri? Care este personajul vostru preferat dintre acestea? Vi se par şi vouă actuale piesele lui Alecsandri?

Reclame
 

Etichete: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

26 de răspunsuri la „Chiriţa în provincie de Vasile Alecsandri – piesă de teatru, film şi o acţiune a bibliotecii

  1. andreea toma

    noiembrie 13, 2012 at 10:53 pm

    :))) Chiar azi am cumpărat o carte ce cuprinde aceste comedii. Eu nu le-am citit, am văzut doar film pe sărite, aşa că sunt nerăbdătoare să mă delectez cu ele.

     
    • bibliodevafiliala3

      noiembrie 13, 2012 at 11:05 pm

      Sunt bine venite la orice vârstă şi teribil de amuzante 🙂 Diferă de filme, cum am şi scris. Piesa de teatru are morală după proverbul „ulciorul nu merge de multe ori la apă”, se pare că nici curcanul nu poate fi vândut de prea multe ori fără să se afle la Ispravnicie 🙂 Ar fi bine ca şi în viaţa de fiecare zi să se respecte finalul piesei de teatru şi totul să se termine cu bine 🙂

       
  2. mixy

    noiembrie 14, 2012 at 12:21 pm

    Chirița place oricui, draga mea, dar n-aș putea pune degetul pe un singur personaj, cum n-aș face același lucru nici în piesele lui Caragiale. Personajele lor fac un întreg, fiecare își aduce aportul în cadrul piesei și … dacă sunt actuale ?! Glumești ! Contextul e același, trebuie doar să schimbi jargonul…

     
    • bibliodevafiliala3

      noiembrie 14, 2012 at 1:14 pm

      Adevărat, piesele de teatru sunt un întreg, iar personajele accentuează, fiecare în parte, ideea dramaturgului. Cât despre context, chiar mă gândeam, pe când scriam că este interesantă analogia, apropo de limba „la modă”, dacă ne gândim la limba engleză, la tot felul de scrieri şi prescurtări preluate din alte limbi… Este „cool” să scrii „LOL” când te amuză ceva… Am ărimit nişte mesaje pe care abia le-am descifrat 🙂 Nush (nu ştiu) cm (cum) am reuşit să trăiesc fără abrevieri de internet.. Şi este mai interesant să scrii fără liniuţă de unire „so schimbat”, „sa fkt” (s-a făcut). Îmi vine să mă întreb şi eu ca boierii veniţi în viziţă la Chiriţa: Unde ajungem??

       
      • beausergent

        noiembrie 16, 2012 at 12:06 pm

        pornind de la comentariul lui mixy, chiar ar fi „cool” o adaptare/translatare a universului alescsandrio-chiriţesc în jargonul şi societatea română astăzi. se practică astfel de adaptări şi rezultatele sunt de mult ori savuroase…

         
      • bibliodevafiliala3

        noiembrie 16, 2012 at 2:44 pm

        Chiar ar fi interesant de urmărit. Sunt atâtea similitudini 🙂 Eu m-aş duce cu siguranţă să văd fie piesa, fie filmul realizat. Sper că această idee să-o vedă cineva care se poate implica 🙂

         
  3. Geanina

    noiembrie 14, 2012 at 6:08 pm

    Am senzatia ca filmul l-am vazut si eu, imi e foarte cunoscuta actiunea, daca l-am vazut a fost acum muuuult timp. In orice caz, spre rusinea mea, nu stiam ca Alexandri a scris si piese de teatru. Iubesc teatru si mi-ar placea sa vad si aceasta piesa, cred ca am sa caut sa vad daca se joaca pe undeva anul acesta. Frumoasa postare. Multumesc!

     
    • bibliodevafiliala3

      noiembrie 14, 2012 at 7:01 pm

      Cele mai bune interpretări, pe moment, sunt tot cele filmate. Poate te uiţi online, sau, poate le găseşti la bibliotecă de împrumut. Vreau să spun că teatrul are, bineînţeles farmecul lui, cu scena şi trăirile apropiate, dar încă n-am reuşit să bată recordurile de audienţă a acestor filme. Eu ziceam că aş fi vrut să văd interpretarea lui Miluţă Gheorghiu, pentru că aşa spunea Draga Olteanu (care a primit, pe vremea când juca piesa la teatru) chiar cabina actorului şi n-a fost niciodată mulţumită de jocul ei. Eu însă zic că amândouă (şi dânsa şi Tamara Buciuceanu) au reuşit să creeze o Chiriţă reuşită. Mersi pentru apreciere!

       
  4. shiki shiki

    noiembrie 14, 2012 at 9:05 pm

    furculisiooooon!!!!!:Dsigur ca le-am citit . am vazut si filmul dar fiindca nu respecta piesa nu mi-a placut si nu tin minte mare branza. si Draga Olteanu era prea frumoasa , Chirita trebuia sa fie ceva naspet de tot , un fel de trol . si nu l-ai pomenit pe monsiu Sarla -gogomanision , va!:)

     
    • bibliodevafiliala3

      noiembrie 14, 2012 at 9:30 pm

      M-aş fi mirat să nu fi citit Chiriţele 🙂 Pe undeva şi pe mine m-a deranjat că filmul nu are aceiaşi desfăşurare ca în piesă, dar am savurat-o ca pe o comedie bună, oricum. Poate de asta Draga Olteanu spunea că dacă ar fi fost regizor nu s-ar fi distribuit în rol pentru că nu avea nici vârsta potrivită şi că, după părerea ei, Alecsandri a scris acest personaj pentru un bărbat în travesti. Poate de asta mi-ar fi plăcut să îl văd pe Miluţă Gheorghiu, măcar, că pe Matei Milo chiar nu aveam cum 🙂 Ai dreptate, nu am scris nimic despre monsieur Şarl, nici despre Ion, pentru că ei mi se păreau cei care sufereau din cauza prostiei familiei. Apropo de finalul piesei de teatru. Mi-a adus aminte de un final la una din piesele lui Shakespeare, dar nu-mi amintesc care 🙂

       
  5. shiki shiki

    noiembrie 14, 2012 at 9:48 pm

    a 12-a noapte? ala cu Malvolio?dragostea invinge si personajul ridicol o ia pe cocoasa?

     
    • bibliodevafiliala3

      noiembrie 15, 2012 at 4:53 pm

      Nu, că acolo parcă cânta doar bufonul. „Dacă v-a plăcut bufonul, mai pofţiţi şi mâine seară” (cel mai bine mi-a plăcut în interpretarea lui Florian Pitiş). Cred că este vorba de Cum vă place… caut pe net şi mă asigur : ) Evrika:

      „Lumea-ntreaga e o scena
      Si toti oamenii-s actori,
      Rasar si pier, cu randul, fiecare:
      Mai multe roluri joaca omu-n viata…” /
      „All the world’s a stage,
      And all the men and women merely players:
      They have their exits and their entrances;
      And one man in his time plays many parts,

      Este o replică a personajului Jacques din piesa Cum vă place de Shakespeare) dar apare în conţinutul piesei nu la finalul ei 🙂 aşa că de asta n-am găsit iniţial.

       
  6. lafeeblanche

    noiembrie 14, 2012 at 9:50 pm

    Ooo, ce-mi place!
    Assiette cu serviette! Daca-i moda, n-am habar! hahahahaah!

     
    • bibliodevafiliala3

      noiembrie 14, 2012 at 10:18 pm

      :)) Aşa, da!!! În film pe lângă Ion mai era şi bucătarul Barabula interpretat de Jean Constantin – care gitan fiind învaţă mai repede franceza decât coconii 🙂 deşi la început m-am prăpădit de râs cum traducea titlurile mâncărurilor din franceză 🙂 „Jigodie mută în jiletcă”, „Pe dric e rotiţa la droşcă”, „Pilotă boţită de vale” – mi-ar fi plăcut să ştiu atâta franceză cât să ştiu despre ce mâncăruri era vorba în fapt :)) Ca să vezi strop de spoială la mine, cel puţin când este vorba de franceză.

       
      • lafeeblanche

        noiembrie 15, 2012 at 8:46 am

        Da, e o ecranizare destul de buna! :))

         
  7. Sorin-Lucian Berbecar

    noiembrie 17, 2012 at 3:49 pm

    Uite că mi-am făcut vreme să trec din nou pe la tine, căci șțiu că ne spui numai lucruri bune și frumoase.

    Datorită filmului din 1986 am ajuns să citesc ciclul Chirițelor de Alecsandri, noroc cu mama că mi-a zis că este și carte. Abia apoi am studiat la școală teatrul lui Alecsandri și în cele din urmă la facultate.
    Ce mi-a plăcut la piesele lui Alecsandri? Umorul. Când râzi de unul singur, cu nasul într-o carte, parcă toată viața ți se colorează. Dacă mai și vezi piesa pusă în scenă, totul devine mult mai haios; și îmi pare bine că am avut odată ocazia de a vedea live, pe scenă piesa (e drept că nu cu actori extrem de cunoscuți).
    Din toată dramaturgia lui Alecsandri, doar Chirițele le-am citit, așa că aș putea spune că personajul favorit e Chirița, pentru că prostia ei e prilej de haz pentru mine.
    Cu toate că eu și TV-ul ne „întâlnim” rar și și atunci doar la documentare, sunt absolut convins că 80% din piesele lui Alecsandri e actual. Înlocuim franțuzismele cu englezisme (sau mai bine aș zice americanisme) mai facem mici modificări pe ici pe colo și iată cum am contemporaneizat-o pe Chirița.

     
    • bibliodevafiliala3

      noiembrie 18, 2012 at 12:06 pm

      Mă bucur că de la film ai ajuns la carte. Asta dovedeşte că doamna profesoară s-a gândit bine să-i facă curioşi pe elevi şi probabil va funcţiona – să citească piesa după ce s-au familiarizat cu personajele. Eu citisem piesele, pentru că eu am avut o perioadă când am citit teatru. Poate din cauză că în oraşul în care am crescut nu veneau trupele teatrale foarte des. Aşa că am luat la rând piesele existente în bibliotecă. Îmi plăcea să-mi imaginez punerea în scenă. După ce am văzut şi filmele (din 1986 şi 1987) am apreciat şi mai mult piesele şi calitatea umorului. Trebuie să fi fost foarte interesant in interpretarea unui actor, acest rol al Chiriţei. Poate o vor pune în scenă şi cu un actor în travesti. Oricum ar fi, umorul din piesele lui Alecsandri este autentic, ironia şi caricaturizarea acelei societăţi pare să fie, cu adevărat, aplicabilă astăzi. Mulţumesc de răspuns, ai fost ca întotdeauna atent la întrebările mele 🙂

       
  8. andreea toma

    noiembrie 18, 2012 at 11:49 pm

    Întrebare off-topic: mai scrieţi pe alt blog, al bibliotecii Ion Creangă Movilita? Am găsit articolul despre Zaharia Stancu sub titlul Să nu uiţi Darie şi mi s-a părut ciudat, de la Deva la Ialomiţa e ceva. Iar numele meu apare, fără link (nu că aş fi ţinut morţiş să apară, dar mi-a fost un indiciu de copy/paste). Poate va aparţine şi mă înşel eu, însă m-am simţit datoare să semnalez. Nu e prima oară când descopăr furtişag uri de acest fel şi n-aş vrea ca alţii să vă fure textele.

     
    • bibliodevafiliala3

      noiembrie 19, 2012 at 1:05 am

      Mulţumesc că ai observat. Am scris un comentariu celor de la Biblioteca Ion Creangă Moviliţa. Sper să citeze corect articolul, dacă tot l-au luat în întregime. Eu, deocamdată scriu doar la acest blog. Vroiam să încep şi unul personal, dar n-am timp cum ar trebui nici de acesta.

       
  9. Nice

    noiembrie 20, 2012 at 12:19 am

    Leonas a fost persoanjul preferat, iar Chirita in provincie mi-a facut deliciul copilariei… Inca actuali, atat el, Alecsandri cat si Caragiale.

     
    • bibliodevafiliala3

      noiembrie 20, 2012 at 1:06 am

      Iar în interpretarea actorului Adrian Păduraru, care avea la activ şi rolul principal din Declaraţie de dragoste, Leonaş a fost perceput şi mai romantic decât în piesa de teatru. Un personaj în slujba dreptăţii, dar şiret şi care ştie să-şi urmărească scopurile. Încă un plus pentru actualitatea piesei şi valoarea autorului. Mulţumesc de comentariu.

       

Aştept răspunsul tău!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

 
%d blogeri au apreciat asta: