RSS

Arhive pe etichete: Water for Elephants

Apă pentru elefanţi de Sara Gruen – la Clubul de lectură „Să povestim despre-o carte”


Sara gruenPovestim astăzi, aşa cum s-a decis anterior, despre romanul Apă pentru elefanţi / Water for Elephants a autoarei Sara Gruen. Îmi cer scuze, de la bun început, pentru marea întârziere cu care a apărut acest articol. Cu toate că articolul a apărut târziu, cartea am citit-o extrem de repede şi mi-a plăcut cu mult mai mult decât filmul, de altfel premiat, pe care îl văzusem anterior. Filmul,water-for-elephants-871468l care ecranizează cartea, are în centrul acţiunii povestea de dragoste, senzuală, ce atrage, cu toate că încalcă regulile impuse de societate, ale datoriei pe care o soţie le are faţă de soţul ei, sau pe cele ale prieteniei dintre doi bărbaţi. Pe de altă parte deşi povestea e romantică,  întâmplările par să aibă o logică mai degrabă raţională, iar senzaţia pe care o ai este că finalul era extrem de previzibil. Mi-a păcut regizorul, mi-au plăcut culorile şi scenariul. Este un film bun, dramatic pe alocuri, captivant mai ales datorită poveştii, dar în care actorii Reese Whiterspoon (Marlena) şi Robert Pattison (Jakob Jankowski) nu strălucesc, sau mai bine zis, nu există „chimie” între ei. Mi-a plăcut foarte mult cum a jucat, Christoph Waltz în rolul lui August Rosenbluth. Este un film de văzut, deşi clar, fără doar şi poate, cartea are un plus de valoare, indiferent cât de bine regizat este filmul.

Apă pentru elefanţi de Sara Gruen

Apă pentru elefanţi de Sara Gruen

Romanul Sarei Gruen are substanţă, emoţionează, captivează, te pune pe gânduri şi îţi deschide o uşă către o lume diferită, de neconceput. Pe lângă povestea de dragoste, privim o Americă în plină criză financiară, când oamenii erau norocoşi dacă lucrau doar pentru mâncare şi promisiunea unor bani. Amintirile lui Jacob Jankowski, aflat la o vârsta foarte înaintată (peste 90 de ani), sunt vii şi se reîntorc mereu la timpul când, tânăr fiind, pe vremea Marii Crize, a pierdut tot odată cu moartea părinţilor săi. Ce faci când nu mai ai nimic? Când nu mai ai unde te duce? Când cei dragi ţi-au fost luaţi şi nu ai cui te plânge? La cine te întoarce? Cui cere un sfat? Ce faci când nu ai bani şi nu ai primit o diplomă care să-ţi ateste pregătirea? M-a impresionat povestea bătrânului care, cu ochii minţii, retrăieşte o vară, probabil aceea vară care a devenit definitorie pentru restul vieţii sale. Romanul este scris pe două axe temporale, dar care au, într-un fel ceva în comun: bătrânul se simte la fel de singur, la fel de neputincios în faţa vicisitudinilor bătrâneţii, ca şi mai demult în faţa celor trăite pe vremea Marii Crize. Felul în care se succed şi se suprapun povestea lui Jakob când era tânăr cu cea a lui Jakob, bătrînul, care trăieşte într-un prezent nedorit, m-a dus cu gândul la o altă poveste de dragoste de mare succes: Jurnalul unei iubiri / The Notebook / Szerelmünk lapjai de Nicholas Sparks, pe care v-o recomand, ca de altfel şi filmul, foarte bine regizat de Nick Cassavetes, dacă nu l-aţi văzut.

Jakob la anii senectuţii m-a cutremurat şi mi-a dat de gândit. Toţi ne dorim să trăim ani mulţi, totuşi cine şi-ar dori durerea acelui bătrân, lucid încă, care îşi duce existenţa într-un azil de bătrâni, uitat, câteodată, de copiii şi Batranul Jakob interpretat de Hal Holbrookei deja prea bătrâni. Titlul cărţii este dat de remarca unuia dintre „colegii” de azil, un bătrân lăudăros care, la aflarea că circul va veni să le dea o reprezentaţie, spune că el a lucrat la circ, fiind omul care ducea apă pentru elefanţi. Jakob se supără să audă aşa o enormitate şi de la supărarea asta începe să-şi reamintească cu amănuntul povestea adevărată a verii când el, tănărul ieşit proaspăt de pe băncile şcolii, fără nimic al lui, ajunge întâmplător să lucreze la trupa de circ a Fraţilor Benzini „Cel mai senzaţional spectacol de pe pâmânt”. Lumea circului este strălucitoare în mintea lui, chiar dacă acea strălucire e, uneori, doar spoială peste multă mizerie. Duritatea, mizeria, lupta pentru existenţă, durerea pe care o simte faţă de pierderea unor prieteni (cum elephants_183csunt Camel sau Kinko) păleşte în faţa iubirii pe care o simte pentru Marlena. Este tânăr şi la acea vărstă, indiferent de condiţii (apropo de Jocurile Foamei) afecţiunea, iubirea este ceea ce animă şi face ca viaţa abia suportabilă să prindă culoare, sau chiar să devină de vis. Amintirea adastă asupra acelei veri, chiar dacă vremurile au fost grele şi pentru că tânăr fiind avea speranţă, avea putere, avea viitorul la care se putea gândi. Ca veterinar a iubit şi animalele de care avea grijă, afecţiunea lui se manifestându-se mai ales pentru Rosie, femela-elefant care era considerată proastă şi de neantrenat, dar cu care el reuşeşte să se înţeleagă, pe care o ajută şi o protejează şi căreia îi ascunde o viaţă întreagă fapta criminală.

Nu doresc să devin spoiler şi voi încerca să mai spun doar că destinul lui August (soţul înşelat) pare crud, la fel cum este August însăşi. Pe de altă parte, el este doar un om bolnav şi cu acest statut ar putea atrage simpatia cititorilor dacă, boala nu l-ar face crud şi rău faţă de toţi cei care îndrăznesc să-l contrazică, să-l supere. Rosie are ghinionul că nu „vorbeşte” engleză şi deci nu reacţionează la comenzile lui August. Acesta frustrat loveşte cu cruzime animalul până îl înnebuneşte de-a binelea. Răutatea lui, cruzimea atât a lui cât şi a patronului circului faţă de oamenii pe care îi aruncă din tren ca să nu-i plătească, face ca soarta lor să pară meritată. Dacă povestea de dragoste nu m-a surprins, dacă destinele lui August şi al lui Al par să fie aproape juste, ceea ce m-a surprins plăcut a fost finalul cărţii, total neaşteptat şi revigorant.

Pentru cei care n-au citit cartea – o recomand cu căldură. Mă gândesc să mă opresc şi să continuăm analiza acestei cărţi în comentarii. În speranţa că voi aţi citit cu aceiaşi plăcere ca şi mine această carte – să începem să povestim despre ceea ce ne-a plăcut, despre ceea ce nu ne-a plăcut dar ne-a rămas în minte, atât în film cât şi în cartea Apă pentru elefanţi de Sara Gruen.

Dintre cei care comentează aici, am găsit că au scris despre această carte: Sayuki, Sorin-Lucian Berbecaru, ChGabriella. Beausergent, RoşuVertical

Vă rog, pe toţi ceilalţi, dacă aţi scris despre această carte, să postaţi link-urile de trimitere în comentarii, mai jos, pentru a vă putea adăuga în articol. În speranţa că lipsa mea îndelungată nu v-a îndepărtat şi că mă veţi ierta, vă aştept cu drag să povestim pe marginea cărţii şi .. a filmului.

 

Etichete: , , , , , , , , , , , , , , ,

Aţi votat – vom citi – în iulie şi septembrie „Apă pentru elefanţi” şi „Anna Karenina”


Apă pentru elefanţi de Sara Gruen

Apă pentru elefanţi de Sara Gruen

Postasem anterior sondajul de opine pentru a hotârî ce să citim, acum, când vine vacanţa. Au fost propuneri interesante, au fost multe voturi, mai ales pentru luna iulie. Sper ca toţi cei care au votat să ne onoreze cu un comentariu, după lectură. La final de iulie, început de august – vom povesti despre cartea Apă pentru elefanţi de Sara Gruen, pe care o găsiţi în biblioteca noastră, în alte biblioteci care vă sunt aproape. Sunt curioasă de această carte. Am văzut filmul care ecranizează cartea şi mi-a plăcut. Având în vedere faptul că, de obicei, cărţile sunt mai bune, mai reuşite decât filmele care le ecranizează, sper ca să-mi placă foarte mult această carte.

Anna Karenina de Lev Tolstoi

Anna Karenina de Lev Tolstoi

S-ar părea că în concediu ne-am gândit să ne relaxăm citind despre mari iubiri şi în felul acesta, după ce în iulie vom fi povestit despre Apă pentru elefanţi, la final de trimestru vom avea de citit şi vom povesti pe marginea romanului Anna Karenina de Lev Tolstoi. Se pare că despre triungiurile sentimentale, chiar dacă vorbim de iubire sau doar de convenienţă socială, de norme morale, de simulări ale unor sentimente, am citit în Jocurile foamei de Suzanne Collins şi vom continua să citim şi să povestim atât în Apă pentru elefanţi cât şi în Anna Karenina. Dacă în Jocurile foamei acest triunghi sentimental era abia zărit, abia atins, pentru că, în fond, era vorba despre nişte adolescenţi aflaţi într-o luptă pe viaţă şi moarte, în romanele care ne aşteptă acest subiect va fi minuţios tratat, disecat (sau cel puţin eu aşa îmi amintesc din lectura romanului Anna Karenina cât şi din filmul Water for Elephants pe care l-am văzut) şi pe care puteţi să-l împrumutaţi de la biblioteca noastră. Abia aştept să citesc, să scriu şi mai ales să povestim pe marginea acestor cărţi.

Mă gândesc că în alegerea pe care aţi făcut-o, un rol important au jucat şi ecranizările recente ale romanelor despre care povestim. Anna Karenina a fost ecranizată recent în 2012, cu Keira Knigtley în rolul principal, dar şi în 1997, cu Sophie Marceau în rolul Annei. N-am văzut filmul din 2012, dar sunt curioasă de cel în care a jucat Vivien Leigh (1948). De văzut, am văzut filmul din 1935, rolul principal fiind interpretatat de Greta Garbo, care m-a impresionat profund. Sper să povestim mai multe despre carte, despre filme şi despre aceste mari iubiri, care ne influenţează, ne schimbă destinul, ne marchează pozitiv sau negativ viaţa.

Vă doresc, din suflet o vacanţă plăcută, un concediu cât mai relaxant şi o carte bună, care să vă însoţească!

 

Etichete: , , , , , , , , , , , ,

 
%d blogeri au apreciat asta: