RSS

Arhive pe etichete: Tudor Arghezi

De Paşti…


Aranjament de Paşti (foto Roxana Monica Bortoş)

Cu ocazia Sărbătorilor Pascale, vă doresc vouă tuturor celor care faceţi un popas la mine pe blog sau la noi la bibliotecă – tuturor celor care iubiţi cărţile, poveştile, romanele, literatura beletristică sau non-beletristică, tuturor celor care aveţi bibliotecă (şi)sau împrumutaţi cărţi de la bibliotecă – cu alte cuvinte… VOUĂ tuturor:

Să aveţi parte de bine, să reuşiţi să faceţi pace cu voi şi cu lumea, să închideţi o clipă ochii şi să vă imaginaţi că această Sărbătoare poate fi una dintre acelea care aduc linişte, speranţă, iubire în suflete, îngăduinţă şi ne fac pe toţi mai buni, mai umani, mai frumoşi, mai generoşi, mai iubitori, mai plini de viaţă.

Înainte de-a încheia vreau să vă aduc aminte de-o poezie, dedicată acestei sărbători de scriitorul Tudor Arghezi:

 

Aranjament de Pasti

De Paşti

La toate lucarnele şi balcoanele
Au scos din cer îngerii icoanele
Şi-au aprins pe scări
Candele şi lumânări.

Oraşele de sus, în sărbătoare,
Au întins velniţe şi covoare,
Şi ard în potire
Mireasma subţire.

Şi din toate ferestrele odată,
Mii şi sute de mii,
Heruvimii fac cu mâna bucălată
La somnoroşii copii.

 

 

Etichete: , , , , , , , , ,

Pseudonimele literare – nume sau măşti?


M-am întrebat deseori care ar fi motivele unui autor de a scrie sub pseudonim. Poate fii nemulţumirea pe care o ai faţă de propriu nume? Sau poate, mai degrabă, este frica de a nu avea succes, iar din această cauză să alegi un pseudonim care să nu te implice personal? În acest fel poţi testa apele, poţi vedea cum este privită lucrarea ta, chiar de către cei apropiaţi. Sunt şi cazuri de autori care au publicat cărţi de specialitate sub numele adevărat, iar lucrările literare le-au publicat sub pseudonim literar. Un exemplu elocvent ar fi cazul matematicianului Dan Barbilian. Acesta a publicat cărţi de matematică sub numele personal şi poezie sub numele de Ion Barbu. Mulţi autori au mai multe pseudonime literare. Unii, probabil, nu au fost mulţumiţi de sonoritatea primei alegeri. Exemplul elocvent ar fi cazul Amanda Quick. Cu toate că a scris şi sub numele ei adevărat, Jayne Ann Krentz (numele după căsătorie), este mai cunoscută după pseudonimul literar Amanda Quick. A păstrat, totuşi, pentru câteva din numele favorite, câte un gen literar. Pentru romanele romantico-istorice a folosit Amanda Quick; pentru romanele S.F.: Janye Castle (numele de fată); pentru romanele poliţiste / thriller: Janye Ann Krentz. Faptul că a avut mai multe pseudonime (Jayne Taylor, Janey Bentley, Stephanie James, Amanda Glass) pe lângă cele câteva amintite, arată că ori n-a fost mulţumită de prima alegere, ori a încercat să publice şi sub un alt nume tocmai pentru un sondaj de opinie. Ce ştim sigur este că Stephen King, tocmai pentru a-şi verifica valoarea de piaţă şi adevăratele încasări fără ajutorul unui nume cunoscut deja, a scris sub pseudonimul Richard Bachman, după ce a devenit celebru.

Cosmopolitismul nostru, faptul că acceptăm, cu uşurinţă, ca fiind mai bun tot ceea ce vine din afara naţiei de care aparţinem, poate fi unul din motivele pentru care multi autori maghiari, spre exemplu, şi-au ales ca pseudonime literare nume străine. A fost mai uşor pentru Rejtő Jenő, pe vremea lui, să fie publicat sub numele de P. Howard, dând astfel impresia că este autor anglo-american. Mai nou acest obicei de a scrie sub pseudonim literar s-a manifestat destul de frecvent în Ungaria. Un caz special poate fi cel al autorului Nemere István. Un autor prolific, având peste 590 de lucrări apărute până în prezent, care a scris sub numeroase pseudonime (41 în total până acum). Acestea au variat de la nume cu sonoritate engleză, la cele germane, frantuzeşti, italieneşti, ruseşti sau chiar arabe. Unele dintre pseudonime au fost nume maghiare. Nehotărârea lui Nemere pleacă de la variantele multiple de nume sau naţii şi ajunge la o nehotărâre profundă privitoare la sex. Dintre toate numele alese, au fost şi 11 nume feminine: Alissa Altamira, Wilmos Vanessa, Melisa Morrett, Stefanie Nordking, Keira MacKenzie, Maria Messina, Miranda Miller, Palma Patton, Angela Preston, Salome al-Saffin, Lilly Seymor. Pseudonimele masculine alese, până acum, sunt:  Henry Hamilton, Nigel Forest, Stewart Harrington, Stuart Herrington, T. Moward, Steve Nordin, Piotr Sztyepanovics Alihanov, Tihanyi István, Oscar Welden, Stuart Hamilton, Steve Repton, Stefan Niemayer, S. Nording, Biró Daniel, Chris Brandt, Raymond Darieni, Norbert Dax, Richard Haak, Kiss-Béry Miklós, Kovács Gergely István, Klaus von Lottinge, Jean-Paul Leblanc, Mack Mahoney, Sir Steve Morton, Pan Patrick, Robert Patton, Anton de Saint-Etienne, Richard Stone, Vitéz Miklós.

Poate că, pe undeva, pseudonimele trebuie să fie privite ca nişte măşti la un bal mascat. Este o metodă de a fi tu însuţi fără să-ţi fie teamă că vei fi recunoscut. Sau poate o ocazie de a fi altfel decât eşti perceput şi cunoscut. Unii pot purta aceiaşi mască la mai multe baluri. Vezi cazul lui Tudor Arghezi al cărui nume adevărat era Ion N. Teodorescu. El şi-a ales pseudonimul după numele vechi al Argeşului (Argesis). Alţii sunt mai preocupaţi de modă, de aspect şi încearcă mai multe costume şi măşti până a-şi găsi unul pe măsura lor. În cazul ăsta, Nemere István poate fi unul dintre cei mai nehotărâţi sau, dimpotrivă, cei mai „la modă” scriitori.

Această prezentare necesită JavaScript.

 
13 comentarii

Scris de pe aprilie 18, 2012 în Despre scriitori

 

Etichete: , , , , , , , , , , ,

 
%d blogeri au apreciat asta: