RSS

Arhive pe etichete: omul şi opera

15 ianuarie – aniversarea a 163 de ani de la naşterea lui Mihai Eminescu


Eminescu face

Eminescu face (Photo credit: Wikipedia)

Azi a fost o zi frumoasă! Am văzut că toată lumea a scris despre Mihai Eminescu, toate emisiunile şi toate bibliotecile l-au avut în atenţia lor. Biblioteca „Ovid Densusianu” Hunedoara-Deva a organizat o manifestare amplă, care a avut loc în Sala Mare a Centrului Cultural „Drăgan Munteanu” Deva, sală ce a fost neîncăpătoare atâtor participanţi. Aici a avut loc un recital de poezie eminesciană susţinut de actriţele Isabela Haşa şi Cristina Lazăr, iar Corala „Sargeţia”, condusă de profesorul Nicolae Icobescu, a interpretat cântece pe versuri de Mihai Eminescu. Tot aici a fost şi o expoziţie de carte, ce a cuprins o mică parte din titlurile deţinute de bibliotecă atât din opera autorului cât şi lucrări de exegeză despre viaţa şi creaţia sa. Seria manifestărilor dedicate marelui poet, s-a continuat la Saldscn2219a de lectură a Bibliotecii Judeţene. Aici a avut loc un concurs ce a avut ca temă personalitatea lui Eminescu, omul şi opera. Elevii care au participat la concurs au fost reprezentaţii din aproape toate liceele devene. Ei i-au uimit şi surprins extrem de plăcut pe cei din juriu, fiind deosebit de bine pregătiţi, meritându-şi cu prisosinţă diplomele şi pachetele cu cărţi ce reprezentau premiul pentru cei mai buni. Primele trei locuri au fost ocupate de : Locul I – Liceul Teoretic „Traianˮ; Locul II – Liceul Pedagogic „Sabin Drăgoiˮ ; Locul III – Colegiul Tehnologic „Grigore Moisilˮ. Mai multe puteţi citi, despre ambele evenimente, într-un articol amplu şi scris frumos, de  Ioan Sebastian Bara, directorul bibliotecii noastre, AICI

Eu m-am gândit că pentru a-l celebra pe poetul meu preferat, ar fi inedit să vă povestesc de ce l-am îndrăgit pe Mihai Eminescu, de fapt, versurile lui. Părinţii mei, citindu-ne la culcare, de multe ori ne citeau poezie. Ne plăceau, în general versurile, pentru ritmul şi rima lor, pentru faptul că, fiind scurte, le reţineam mai uşor decât poveştile. Asta deoarece, pe acea vreme, erau puţine cărţi cu poveşti adaptate şi scrise pe scurt. Când eram foarte mici, ne-au citit mai degrabă din Coşbuc, Alecsandri şi Nina Cassian, abia când am mai crescut puţin ne-au citit din Eminescu şi Topârceanu. Ştiu că, deşi eram destul de mică ştiam multe strofe din Luceafărul, din care pot şi astăzi să citez fără greş. Dar deşi mi-a plăcut mult Luceafărul, poezia mea favorită a devenit Glossă, odată cu trecerea timpului. Nu m-am împăcat totuşi cu unul din versuri – „Tu rămâi la toate rece”. Nu am putut niciodată să urmez acest sfat deşi am încercat, uneori. O altă poezie care m-a marcat şi pe care mi-o amintesc de câte ori privesc la seara cerul senin, este La Steaua. Îmi adastă încă, în faţa ochilor, amintirea tatălui meu, care îmi explica cum este cu viteza luminii, anii lumină, calculul lor faţă de viaţa noastră terestră, citându-l pe Eminescu „Poate de mult s-a stins în drum/ În depărtări albastre/ Iar raza ei abia acum/ Luci vederii noastre”. Eu nu sunt un om foarte practic şi n-am reuşit să înţeleg aplicaţiile fizicii în viaţa de zi cu zi, dar poezia mi-a oferit şansa, ca, în foarte puţine cuvinte, să înţeleg ceea ce n-aş fi reuşit calculând matematic. De aceea pentru mine Eminescu înseamnă mai mult decât ceea ce am învăţat la orele de limba şi literatura română sau am studiat la facultate. Este mai însemnat decât pot să-mi spună criticii. Dar pentru asta, cred, că trebuie să citeşti de drag, să ai amintiri frumoase referitor la poet şi poezie. Înainte de a citi pentru şcoală ar trebui să citeşti, să ţi se citească, de plăcere. Pentru că altfel, dacă înveţi obligat, analizând fiecare vers, rimă, ritm, fiecare metaforă, personificare, cuvânt şi idee – ajungi să nu înţelegi poezia, să nu-ţi placă poetul, să nu iubeşti nici limba română. Mi-ar place să cred că eu astăzi am fost cu voi, v-am citit de noapte bună şi v-au încântat versurile. Mie mi-au fost de mare ajutor părinţii. Iar eu am încercat să semăn iubirea de poezie fiicei mele. I-a plăcut mult Eminescu, deşi cred că poetul ei preferat a rămas George Topârceanu 🙂 

Întrebarea bibliotecarului la final s-a transformat mai degrabă într-o rază de speranţă, deoarece eu sper ca voi, toţi, să aveţi o poveste despre poetul vostru favorit. Dacă acesta se întâmplă să fie Eminescu m-ar face fericită să scrieţi câteva cuvinte, lăsându-mi o urmă a trecerii voastre, pe aici, în această zi minunată zi, sau în oricare altă zi a-ţi ajunge aici. Este binevenită vizita voastră oricând, vă aştept cu drag. Scrie-ţi-mi, eventual, care este poezia voastră preferată şi de ce.

În final este drept să închei cu versurile lui Mihai Eminescu:

Numai poetul

Lumea toată-i trecătoare,
Oamenii se trec şi mor
Ca şi miile de unde,
Ca un suflet le pătrunde,
Treierând necontenit
Sânul mării infinit.
Numai poetul,
Ca păsări ce zboară
Deasupra valurilor,
Trece peste nemărginirea timpului:
În ramurile gândului,
În sfintele lunci,
Unde păsări ca el
Se-ntrec în cântări.

(Mihai Eminescu, Numai poetul, scrisă (cca) la 1868, apărută în Anexe p. 597, din volumul Poezii, ediţie îngrijită de Perpessicius, cu un cuvânt înainte de Mihai Beniuc, ediţia a II-a, 1965 la Editura pentru Literatură)

 

Etichete: , , , , , , , ,

 
%d blogeri au apreciat asta: