RSS

Arhive pe etichete: Filiala nr. 3

Obişnuitul de azi – Internet şi carte prin Biblionet


Am avut aparatul de fotografiat la mine şi mi-am zis să fac şi o prezentare a unei zile obişnuite la noi în Filială. O zi în care copiiii se îmbulzesc pe calculatoare, în fiecare pauză şi după ore, cele 10 calculatoare dovedindu-se foarte puţine, de obicei. Aşa că am început să ne învăţăm cu reţinerile, astfel încât să nu fie supărare şi să ajungă cu toţii să acceseze internetul. O zi obişnuită, în care cititorii, din fericire, se mai uită pe rafturi şi căută cărţi. Este adevărat că sunt mai puţini decât cei care utilizează internetul, dar nici nu mă aşteptam să fie altfel. Cărţile aşteaptă  răbdătoare în rafturi, de aceea am inclus şi câteva poze cu câteva sugestii de lectură. Ceea ce m-a bucurat zilele trecute, a fost că unii dintre cei care anii trecuţi n-au fost înscrişi în bibliotecă şi n-au împrumutat până acum cărţi, au fost tentaţi acum s-o facă. S-au înscris, iniţial, în bibliotecă doar pentru că acum, aici, este internet gratuit. Este adevărat că atunci când s-a deschis centrul Biblionet la noi în filială, m-am gândit şi am sperat că, fiind înconjuraţi de atâtea cârţi, până la urmă, cei veniţi doar pentru internet vor fi curioşi să le deschidă, să le frunzărească, să le citească. Aşteptarea a fost ceva mai lungă, totuşi m-am simţit răsplătită, într-un fel, prin ceea ce s-a întâmplat. Sunt povestri interesante despre cum Biblionet-ul a reuşit să influenţeze sau să schimbe viaţa unor oameni, prin conexiunea pe care o oferă cu lumea, cu informaţiile, cu tot ceea ce presupune acest minunat mijloc de cunoaştere. De ce n-ar fi, pe lângă această binefacere, şi în sens invers un plus ce-l face, involuntar, spre carte a unor utilizatori inveteraţi ai internetului. O idee bună acest biblionet, care adună atât serviciile bibliotecii cât şi pe cele ale internetului laolaltă.

Pentru mine sensul bibliotecii s-a schimbat. Sau şi-a adăugat noi sensuri. Biblioteca s-a transformat primind noi valenţe, modernizându-se, dezvoltându-şi serviciile. Bibliotecarul, în sine, a fost nevoit să înveţe, să folosească noi şi noi programe şi aparaturi. Au învăţat să folosească intenetul, ca mai apoi să devină traineri ai utilizatorilor noştri, au început să scrie, să devină internauţi… Au apărut filme în care elogiază meseria asta, The Librarian fiind unul dintre cele mai cunoscute.

De aceea aş fi curioasă să aflu: Ce înseamnă pentru voi biblioteca? Ce părere aveţi despre Biblionet? Prin ce credeţi că se va schimba biblioteca în continuare? Şi cum vedeţi bibliotecarii de azi? Primul care a scris ceva în acest sens este Sorin-Lucian Berbecaru. Este adevărat că până acum, n-a avut lucruri prea bune de scris despre bibliotecarii pe care i-a cunoscut, dar eu, una, sunt optimistă pentru că este doar la cel de-al doilea articol. Totuşi, asta mi-a dat de gândit. Cum ne vede lumea? Este bine să reuşim să ne vedem, iar cititorii noştri sunt oglinda în care trebuie să privim ca să ştim ce avem de schimbat sau de îmbunătăţit la noi. Aştept cu nerăbdare comentariile voastre.

Această prezentare necesită JavaScript.

Mi-aş dori să vă uitaţi şi ce-au scris: Luna pătrată, Pluta cu paparude, ChGabriela, Fructitza, Cronicile unui psihoterapeut, Schtiel, Teo Negură, Iulia Radu, Pensionarul, LaFeeBlanche, Innerspacejournal, Despre filme cu subiectivitate

 

Etichete: , , , , , , , , , , ,

„Băieţii din strada Pál” – aduc copiii în bibliotecă


Săptămâna aceasta am avut şi vom avea programate câteva acţiuni comune cu şcoala. Din fericire pentru noi avem echipamentul necesar şi aici este cazul să mulţumim, încă o dată, celor de la IREX, conducerii bibliotecii şi colegilor care s-au preocupat de includerea şi a filialelor în programul Biblionet. Alături de performantele calculatoare, echipate cu tot ce le trebuie, am primit şi un retroproiector cu ecran de proiecţie. Asta ne permite să oferim posibilitatea efectuării unor activităţi diferite. Una dintre cele mai comune a devenit vizionarea de filme, ecranizări ale romanelor studiate la clasă. Pentru elevi este o schimbare faţă de o oră obişnuită şi o plăcere să vadă un film. Profesorii recurgeau la această metodă de atragere şi până acum, dar era dificil pentru elevi să vadă pe un ecran de monitor, fiind prea mic. Acum, cu ecranul de proiecţie, s-a rezolvat această problemă. Pentru că nu toate filmele se găsesc de împrumutat sau de cumpărat, este un ajutor nepreţuit faptul că putem viziona filmele de pe internet, online.

Filmul, care a fost vizionat azi, se numeşte Băieţii din strada Pál / A Pál utcai fiúk, ecranizare după cunoscutul roman al scriitorului maghiar Molnár Ferenc. Povestea este emoţionantă. Am citit romanul când eram şi eu la şcoală. Este o poveste despre curaj, despre devenire, despre trădare şi mită, corupţie – la nivel de copii. Este povestea frumoasă a unor copii care, pentru apărarea locului lor de joacă, duc o adevărată luptă cu „adversarii” lor ce vor să-i invadeze şi cucerească pentru bunul de preţ – maidanul de joacă. Copiii sunt organizaţi, ei au un conducător ales prin vot democratic, un secretar, un casier … ş.a.m.d. Alegerea unui nou conducător provoacă probleme. Vechiul şef, nefiind de acord cu pierderea poziţiei, ajunge trădător. Copiii află acest lucru când merg în cercetare, spionând trupa adversă, care are, ca toate armatele – pază. Acţiunea este alertă. Pentru a se ascunde de urmăritori unul dintre copii se scufundă în apa rece ca gheaţa. Trădătorul este unul de-al lor, el este şi cel care oferă mită unui paznic să îi alunge pe copiii din strada Pál, pentru ca „ceilalţi” să poată veni în locul lor la joacă. Mita oferită sunt nişte trabuce, dar nu valoarea, cât gestul este cel care contează. „Războiul” este pe cale să înceapă. Cel mai echilibrat şi hotărât dintre băieţi este Boka, cel ales şef. Iar unul din cei mai curajoşi dintre băieţii din strada Pál este micuţul Nemecsek. În războiul copilăresc ca şi în cel adevărat, pe lângă luptă, există şi sacrificiu. Micul Nemecsek luptă şi se sacrifică pentru nobila cauză, ceea ce, într-un final, duce victorie şi la „depunerea armelor”. M-a compleşit tristeţea dar am fost şi melancolică amintindu-mi cu câtă nerăbdare am citit această carte, cât de mult suflet am pus şi cât de apropiată m-am simţit de copiii descrişi în paginile cărţii. Lupta lor pentru micul maidan a devenit, într-un fel, şi lupta mea. Iar lumea lor a devenit, pe parcusul citirii romanului, şi lumea mea. Deşi n-am fost la Budapesta, întotdeauna am simţit că aş recunoaşte oricând cartierul Józsefváros şi strada Pál cea care a devenit atât de cunoscută datorită acestui roman. Vă recomad să citiţi cartea, pe care sunt convinsă că orice bibliotecă o are.

Această prezentare necesită JavaScript.



bibliodevafiliala3.wordpress.com

 

Etichete: , , , , , ,

 
%d blogeri au apreciat: