RSS

Arhive pe etichete: ecranizarea cărţilor

Gárdonyi Géza şi un roman aparte – Contract de căsătorie


Géza Gárdonyi

Géza Gárdonyi (Photo credit: Wikipedia)

Ieri s-au împlinit 90 de ani de la trecerea în nefiinţă a scriitorului maghiar Gárdonyi Géza, născut Ziegler Géza. Numele pseudonimului literar l-a luat de la oraşul său de baştină Gárdonyi-Agárdpuszta, unde s-a născut pe 3 august 1863. A încetat din viaţă în Eger, un oraş care ne aminteşte de opera lui (Stelele din Eger / Az Egri csillagok), pe data de 30 octombrie 1922. Ieri, pe când pregăteam expoziţia de carte prin care îl comemorăm pe scriitorul maghiar, mi-am adus aminte de prima carte pe care am citit-o, scrisă de el, Contract de căsătorie (titlul original, în limba maghiară, Ida regénye).

Romanul este o combinaţie interesantă de realism şi romantism, fiind un roman de dragoste, dar în acelaşi timp un roman care aruncă o privire asupra epocii şi moravurilor ei. Ida, personajul principal feminin al cărţii, este, după moartea timpurie a mamei sale, trimisă la o mănăstire de maici de tatăl ei. După ce termină şcoala se reîntoarce acasă, dar tatăl său, comerciant bogat, este departe de a se bucura de întoarcerea ei. El urmează să se căsătorească cu o tânără de vârsta fiicei sale şi fiica îi stă în drum. Aşa că decice s-o mărite cu vrerea sau fără vrerea ei, dând un anunţ în ziar. Am simţit o repulsie firească faţă de acest tată, care pare că-şi vinde fata, cu atât mai mult cu cât oferă o zestre mare, doar să se scape de ea. Iniţial fata este jignită şi îndurerată de decizia tatălui său, apoi decide să accepte situaţia ca să poată pleca din casa tatălui său. Căsătoria aranjată sau din interes era una obişnuită în acele vremuri, iar în unele părţi ale lumii se mai practică şi acum. Ce fel de om este acela care acceptă o soţie ca o pe marfă? Se pare că, în această carte, tânărul Balogh Csaba, ziarist la Pesta şi pictor aspirant, ajunge într-o situaţie din care doar o sumă mare de bani ar reuşi să-l scoată. Sora sa mai mică, căreia i-a cedat moştenirea părintească, are nevoie urgentă de bani. Soţul acesteia, un cartofor înrăit, a ipotecat casa pentru a-şi plăti datoriile făcute la jocuri de cărţi. Csaba ar avea şi el nevoie de bani pentru putea să-şi urmeze visul şi să se dedice picturii. Anunţul din ziar l-a intrigat, dar ulterior, cu toate rezervele unui suflet sensibil, dă curs anunţului, prezentându-se la casa lui O Peter, tatăl Idei.

Tatăl, grăbit să-şi mărite fata, este de acord cu Csaba, stipulând însă, în contractul matrimonial că la căsătorie fata va primi doar o parte din banii de zestre, urmând ca după un an de convieţuire alături de soţul ei să primească restul acesteia. Căsătoria are loc după ce amândoi tinerii se pun de acord asupra faptului că această căsătorie să fie una de formă, de convenienţă, care să le dea dreptul ca la finalul anului să facă fiecare ce doreşte, iar pe parcursul ei să se respecte şi să fie politicoşi unul cu celălalt. Csaba hotârăşte să plece pentru un an la Munchen, dar pe drumul de plecare se opreşte la Jolan, sora sa, pentru a-i lăsa banii necesari.  Pentru că nu vrea ca sora lui să ştie ce sacrificiu a făcut pentru ca să obţină bani, Csaba nu i-o prezintă pe Ida. În schimb Ida rămâne convinsă că Jolan este iubita lui, pentru care acesta s-a sacrificat. Această încurcătură face mai interesantă cartea, dând sens unei decizii ulterioare luată de Ida.

La Munchen, ei încep traiul împreună, cunoscând alte cupluri, alţi pictori, iar Csaba pictează şi aşteaptă inspiraţia pentru Tabloul care să-i propulseze cariera, asigurându-l financiar. Ce se întâmplă cu ei? Ce se alege de această căsătorie de convenienţă? Câtă convenienţă, cât realism sau romantism găsim în cartea lui Gárdonyi? Vă provoc să aflaţi, citind  Contract de căsătorie / Ida regénye. Această temă a căsătoriei de convenienţă am regăsit-o tratată şi în cartea Soţul meu a autoarei de origine franceză, Max du Veuzit, pe numele ei adevărat Alphonsine Zéphirine Vavasseur. Totuşi, comparativ cu această carte, mai romantică parcă, Gárdonyi reuşeşte ca povestea să aibă o anumită consistenţă, iar felul în care descrie societatea prin ochii personajelor sale, conferă cărţii o turnură deosebită, interesantă, devenind ceva mai mult decât un roman de dragoste. Gárdonyi Géza  este unul dintre clasicii literaturii maghiare şi este o recomandare bună de lectură pentru toate titlurile sale. Am ales acest roman pentru că acesta mi-a rămas la suflet. Totuşi mi-a plăcut mult şi Stelele din Eger/ Egri csillagok în care scriitorul maghiar glorifică apărătorii maghiari, conduşi de căpitanul István Dobó în curajoasă lor luptă dusă pentru apărarea cetăţii din Eger. Asediaţi vreme de mai bine de o lună, aceştia fac faţă unei forţe cu mult superioare numeric, cea a trupelor otomane. Este un roman istoric, de inspiraţie romantică, care prinde între paginile sale evenimentul petrecut la Eger în 1552. Unul din locotenenţii prezenţi şi descrişi şi în roman este scriitorul Bornemisza Gergely, care este un scriitor şi folclorist important al Ungariei. Un roman de citit, fără îndoială.

Întrebarile mele la final: Aţi citit ceva de acest autor? Vă plac cărţile de acest gen? Ce alt scriitor maghiar aţi citit şi v-a plăcut?

                                                                                                                                                 Cunoscătorii de limbă maghiară pot viziona filmul din 1934, care ecranizează cartea Ida regénye, AICI

 

Etichete: , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Ştim să citim? Sfaturi utile pentru a învăţa


Am povestit mult cu copiii şi mi-am dat seama că mulţi, mai ales dintre cei care citesc puţin, nu sunt obişnuiţi să citească şi nu pot să se concentreze asupra lecturii în sine. Cu cât citeşti mai mult, cu atât ţi-e mai uşor să citeşti şi frazele se leagă într-un fel, formând imagini. De fapt, lectura de asta este atât de bună, pentru că îţi dezvoltă imaginaţia. Mulţi dintre cei tineri nu pot citi, sau se plictisesc citind descrieri cum apar în operele lui Mihail Sadoveanu sau Jókai Mór, spre exemplu. Când citeşti, la început, înveţi să citeşti literele, apoi formarea cuvintelor şi abia apoi legi fraze întregi. Mulţi, însă, nu reuşesc să se concentreze asupra frazelor pentru că nu au încă deprinderea de a urmări sensul frazelor, ei se concentrează tot pe cuvinte. Deprinderea asta se formează în timp şi, atunci, în mod automat, faci un fel de rezumat a ceea ce ai citit până în momentul respectiv.

Poate că este greşit startul. Odată ce priveşti lectura ca fiind obligatorie este greu să o apreciezi. Pontul pe care vi-l împărtăşesc este să nu citiţi nimic ca şi când aţi fi forţaţi, obligaţi. Gândiţi-vă altfel la lectura care vă este recomandată s-o citiţi. Trebuie să fie bună de ceva dacă a rămas prin timp şi a fost studiată de atâta lume. Dacă o veţi trata de la început ca pe ceva interesant, veţi găsi în mod sigur ceva care să vă atragă şi să vă capteze interesul. În plus, vă recomand să nu lăsaţi mess-ul, skype-ul sau facebook-ul deschis pentru că atenţia voastră va fi distrasă şi nu veţi putea intra în atmosfera creată de autor. Poate că este bine ca muzica pe care o ascultaţi de obicei să fie dată foarte încet sau să o închideţi, dacă vă împiedică să vedeţi, cu ochii minţii, descrierile făcute în carte. Pentru a reuşi să citiţi cât mai mult şi mai bine ar trebui să vă faceţi un fel de plan, de care să vă ţineţi.

  • Să zicem că stabiliţi un număr de pagini pe care să le citiţi zilnic. La început va fi greu, dar cu timpul veţi vedea că veţi depăşi numărul de pagini pe care vi le-aţi propus şi nici nu vă veţi da seama.

  • Tot la fel, ar trebui să estimaţi un timp până când citiţi şi terminaţi cartea începută. Dacă veţi reuşi să o terminaţi mai repede puteţi să vă premiaţi :).

  • Pentru când terminaţi o lectură este bine aveţi deja o listă de lecturi pe care aţi vrea să le citiţi, pentru ca să vă apucaţi de următoarea 🙂 

  • Ca bibliotecar, vă rog să puneţi un semn de carte acolo unde rămâneţi, nu îndoiţi marginile şi nu lasaţi cartea deschisă, pentru că se deteriorează mai uşor. Nu subliniaţi cartea decât dacă este a dumneavoastră personală şi vreţi să reţineţi şi să vă întoarceţi la citatul respectiv.

O altă problemă ar fi refuzul, mai ales al tineretului de azi, de a citi cărţi fără multă acţiune şi dialoguri. Cărţile care apar astăzi sunt scrise în mod comercial atractive pentru cititori. Multe dintre ele nu sunt valoroase ca lectură şi nu prezintă viziuni sau idei noi, ci sunt doar frumos şi alert prezentate. Pentru asta elevii citesc cu greu operele clasice. Acelea au multe descrieri pentru care este nevoie să ai o imaginaţie deja formată. Cred că este important să-ţi imaginezi peisajul ca şi când ai vedea un film în faţa ochilor. Cititul dezvoltă inteligenţa şi imaginaţia creativă, fiindcă de îndată ce citeşti devii atât regizorul cât şi actorii cărţii respective, iar ceea ce-ţi imaginezi este o percepţie unică asupra operei scrise. Asta este contribuţia ta la opera scrisă, felul în care o vezi şi înţelegi textul. Multe cărţi sunt ecranizate. Cărţile clasice pe care le citim pentru şcoală au fost chiar de mai multe ori, sub diferite viziuni regizorale, ecranizate. Dar astea sunt viziunile regizorilor respectivi. Filmul este concepţia unui regizor şi îţi redă într-un singur chip acţiunea, peisajul, creeind tipare. De asta o carte este mai bună decât un film, oricât de bun ar fi filmul. Felul în care tu îţi închipui lumea şi personajele este de obicei mai viu, mai interesant şi mai plin de culoare decât o poate face filmul. Cred că de asta poţi citi şi reciti o carte la vârste diferite şi având experienţe diferite. Cu cât acumulezi experienţă de viaţă înţelegi altfel o carte, o vezi sub un alt aspect şi reţii alte faţete ale ei.

Îi salut şi recomand să-i citiţi şi pe: Emil Călinescu.Eu, AnzhelaMovies, ChGabriela, Almanahe, Pluta cu paparude, Cinemagazin.ro, Laura Meleaşcă (Cinemateca Trisk), Convieţuire, Cronicile unui psihoterapeut, Andreotti (Cu capul în nori), Fructitza (Carte şi film), Innerspacejournal, Iulia Radu, LaFeeBlanche, Luna PătratăStefania’s, Teo Negură.

Mi-ar place dacă aţi citi, pentru relaxare, cărţile Oanei Stoica Mujea sau blogul ei

 
44 comentarii

Scris de pe mai 31, 2012 în Sfaturi utile

 

Etichete: , , , , ,

 
%d blogeri au apreciat asta: