RSS

Arhive pe etichete: catalogul online al bibliotecii

Arthur Hailey şi romanele sale extrem de captivante


Un alt autor care scrie despre mari conglomerate, descriind adevărate sisteme bine puse la punct şi care te introduce în lumi pe care altfel nu ţi le-ai putea imagina, este Arthur Hailey. Acesta a scris mai multe romane care au prezentat diferite lumi inaccesibile publicului larg. Unul dintre cele mai bune a fost Aeroportul /  Airport, apărut în 1968. Acest aeroport, numit Lincoln International este situat în Chicago. Un aeroport cu nume fictiv, dar informaţiile despre organizare sau locaţie se bazează pe un aeroport existent (O’Hare International Airport din Chicago) poate de aceea scriitorul reuşeşte, în mod credibil,  să  prezinte publicului larg faţa nevăzută a unui aeroport de mari dimensiuni. Pentru a face cât mai antrenantă povestea sunt detalii asupra vieţilor şi problemelor angajaţilor acestui aeroport, care se confruntă, în plus, şi cu stihiile naturii ce împiedică bunul mers al serviciului. Toate luate la un loc fac viaţa şi mai grea angajaţilor care trebuie să asigure condiţii bune de zbor pentru avioanele ce decolează sau aterizează pe pistele aeroportuare. Ca să pună capac acestor situaţii grele, mai există şi un nemulţumit al sorţii ce vrea să detoneze o bombă. Cartea are multe personaje, totuşi personajul principal, din perspectiva căruia este privită acţiunea cărţii, este Mel Bakersfield, managerul general al aeroportului. Acesta se luptă cu nemulţumirile aviatorilor, a călătorilor, a acţionarilor ce, sub presiunea unor locatari „vecini” cu una din pistele aeroportului şi peste a căror case se trece cu avioanele, doresc închiderea acestei piste. Toate aceste probleme ce durează de mult timp îi afectează şi viaţa personală, căsătoria. Este interesant că şi în această carte, ca şi în cartea lui James Joyce, Ulise, acţiunea se petrece doar într-o singură zi. Dar câte decizii finale se pot lua, cât de afectate sunt vieţile multora după această zi.  Această carte a fost ecranizată în 1970, având parte de o distribuţie excelentă prin actori ca Burt Lancaster, George Kennedy, Dean Martin, Jaqueline Bisset, Helen Hayes, Mauren Stapleton şi cucerind mari premii (Oscar şi Golden Globe pentru interpretarea rolului secundar feminin – Helen Hayes şi Mauren Stapleton).

O altă carte, o altă reuşită a lui Arhur Hailey este şi Mânuitorii de bani / The Moneychangers apărută în 1975 şi care ne aduce în prim plan lumea şi învârtelile care se fac în interiorul unei bănci de prestigiu, First Mercantile  American (un titlu fictiv şi de data asta, dar care se referă probabil la Bank of America). Din afară, pentru toată lumea această bancă pare solidă şi de nezdruncinat, totuşi se pare că în orice structură poate apărea o fisură. Ceea ce zdruncină şi porneşte o adevărată luptă intestină este aflarea că preşedintele băncii este pe moarte. Cei doi vicepreşedinţi ai bănci, Alex Vandervoort şi Roscoe Heyward luptă prin diferite mijloace pentru a-şi asigura preşedenţia băncii. Şi de această dată povestea este văzută prin prisma personajului principal Alex Vandervoot, care este un candidat cinstit şi care încearcă, prin mijloace oneste să reuşească. În schimb contracandidatul său, încearcă prin orice mijloace posibile. Toate acestea se desfăşoară concomitent cu problemele reale ale băncii: fraude, inflaţie, deturnare de fonduri.  Rivalităţile celor doi doar accentuează şi mai mult furtuna ce îi cuprinde atât pe mânuitorii de bani, cât şi pe depunătorii nevinovaţi, afectându-le fiecăruia viaţa. O carte deosebită, extraordinar de bine scrisă, foarte alertă, ce a fost tradusă în 40 de limbi, care a fost şi ecranizată într-o miniserie de televiziune, premiată la rândul ei cu Premiul Emmy. Ca şi în cazul filmului Airport, şi The Moneychangers (1976) a avut parte de o distribuţie de prestigiu: Kirk Douglas, Christopher Plummer, Joan Collins, Anne Baxter şi alţii. 

Alte romane excelente scrise de Arthur Hailey, care surprind dedesubturile şi faţa nevăzută a vieţii şi organizării diferitelor meserii sau lumi închise publicului larg sunt şi: Roţile / Wheels care ne poartă prin lumea industriei automobilistice, ecranizat într-o miniserie care i-a avut în distribuţie pe Rock Hudson şi Lee Remick ; Hotel, aşa cum îi este şi numele, ne povesteşte despre dedesubturile unui hotel vechi şi cu tradiţie din New-Orleans, roman ce a fost ecranizat atât ca film în 1967, cât şi ca serial (1983) în regia lui Aron Spelling ; Medicamentul fatal / Strong medicine – în care prezintă probleme şi fraude din industria farmaceutică … de asemenea ecranizat într-un film de televiziune (1986) care l-a avut în distribuţie pe Patrick Duffy, cunoscut mai bine pentru rolul său Bobby Ewing, din serialul Dallas. De fapt toate cărţile lui Arhtur Hailey mi-au plăcut, au fost extrem de interesante, captivante şi bine documentate. A fost un autor de bestseller mult timp şi aproape toate cărţile lui au fost ecranizate. O carte apărută recent,  în 2011 este Detectivul, pe care o găsim, extrem de bine prezentată de Alexandra Popescu, aici.

Pentru mine Arthur Hailey a deschis, pe vremea când informaţiile erau extrem de puţine şi când nu ştiai cum funcţionează industria sau comerţul capitalist, uşa spre o lume incredibilă. Mi-a oferit extrem de multe informaţii într-un mod foarte atractiv, antrenant şi îmbrăcându-le sub forma cea mai accesibilă – a unor romane pline de acţiune. Recomand toate cu căldură toate cărţile lui şi sper să vă placă.

„Strălucirea artistică a lui Arthur Hailey e imposibil de negat. E unul dintre cei mai abili scriitori. Poveştile lui sunt imprimate de realism, ritm, emoţie, ironie, depăşesc aşteptările cititorului.”

„Romanele lui Hailey sunt la fel de actuale ca titlurile ziarelor de mâine. Semnul lor distinctiv este pregătirea do­cumentară, meticuloasă şi completă.” (The Nassau Guardian)

Vă invit să-i citiţi şi pe: Emil Călinescu.Eu Almanahe, Anzhela Movies, ChGabriela, B’ Blogul micului burlac, Cinemagazin , Laura Meleacă – Cinemateca Trisk, Absolut obişnuit, Convieţuire, Cronicile unui psihoterapeut, Andreotti – Cu capul în nori, Fructitza .carte şi film, Innerspacejournal, Istorii regăsite, LaFeeBlanche, Movie Zone -Piratul Cinefil, My violet world, Schtiel, Suflet vorbitor, Teo Negură, Şoseta cu poveşti şi Luna Pătrată

Noutate aici la mine, un nou blog, o nouă recomandare de lectură  : Aventurile Alexutzei în căutarea fericirii

 

Etichete: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Carte, muzică şi film – gusturile ce ne definesc


Pornind de la aticolul precedent, m-am gândit că sunt sunt definitorii muzica care îţi place, filmele pe care le vizionezi şi, probabil, cărţile pe care le citeşti. Dacă asculţi muzică se poate să îţi placă mai mult un anumit gen, să îl preferi într-o anumită stare de spirit. Totuşi dacă te limitezi la un singur gen muzical, cred că rişti să devii şi tu mai limitat. Renunţi, în felul acesta, de a explora, de a căuta ceva nou, de a vedea dacă şi altceva ce s-ar putea să-ţi fie pe plac, sau care să te emoţioneze la fel de mult, ba poate chiar mai mult. Pentru Filme, muzică şi cartemine definitorie este secvenţa din filmul Pretty Woman / Frumuşica, când fata e dusă la operă, fără să fi ascultat vreodată acest gen. A văzut şi ascultat Traviata a compozitorului Giuseppe Verdi, operă a cărei poveste pleacă de la romanul Dama cu camelii a lui Alexandre Dumas, fiul. Aici, este vorba tocmai despre o femeie de moravuri uşoare, care se îndrăgosteşte. Romanul este deosebit. poate tocmai pentru că autorului i s-a întâmplat să se îndrăgostească de o femeie de acest gen. Iar muzica îţi intră cu atât mai bine la suflet cu cât este, într-un fel, şi povestea de iubire a lui Verdi cu Giuseppina Strepponi. Muzica povesteşte trista poveste atât de bine iar Julia Roberts a reuşit să fie extraordinară în interpretarea acelor secvenţe. „Frumuşica” a reacţionat emoţional, a înţeles din muzică povestea şi a trăit-o. Poate că mai mulţi dintre noi ar putea lua exemplu şi ar putea da muzicii bune o şansă. Eu iubesc muzica bună – îmi place jazz-ul, rock-ul, muzica clasică (Verdi, Beethoven, Mozart, Ravel, Chopin, Enescu… şi lista este extrem de lungă), muzica populară, muzica lăutărească. Cu cât asculti mai multe genuri, cu atât mai complet eşti ca om şi îi înţelegi mai bine pe ceilalţi. Muzica oferă un fel de conexiune în lume pe care nici o altă artă sau fel de comunicare nu-l are, pentru că nu are bariere de limbă şi este, spre deosebire de pictură sau sculptură – un mod prin care te poţi manifesta alături de alţii.

La fel, zic eu, este dacă citeşti un singur gen lectură indiferent dacă este beletristică ori non-beletristică. Dacă citeşti numai non-beletristică – pentru documentare, pentru învăţare sau pentru serviciu, uiţi să te relaxezi prin lectură, să îţi dezvolţi imaginaţia. Percepi lectura ca învăţare sau obligaţie şi imediat ce nu mai ai nevoie, nu mai citeşti. Iar dacă citeşti numai un gen de romane rişti să fii plictisit, rişti ca lectura să devină previzibilă şi să renunţi să mai citeşti. Recent am discutat cu mai mulţi oameni, foşti cititori de-ai mei. Au citit mult şi acum, din cauza lipsei de timp au ajuns să citească doar în concedii. Dacă asta se întâmplă cu iubitorii de lectură, ce se întâmplă cu cei cărora lectura le este indiferentă, în cel mai bun caz? Mie, spre exemplu, îmi plac multe genuri de lectură, deşi am avut perioade în care am citit cu precădere un anumit gen literar. Acum am întotdeauna câteva cărţi începute în genuri şi de dificultăţi diferite. Citesc în funcţie de dispoziţie sau de starea de oboseală. Daca citesti un singur gen de cărţi, nu stiu dacă acel gen te defineşte, dar defineşte ceva din tine şi poate că în timp se ajunge la o limitare, la o lipsă de orizont. Este ca şi când te-ai uita la acelaşi apus de soare – identic în fiecare zi. Oricât de frumos ar fi, după un timp tânjeşti să vezi nişte nori pufoşi, să vezi cerul înourat, plouând, ningând, să fie ceva ieşit din rutina zilnică. Cu cât este mai largă paleta, cu cât citeşti mai multe genuri sau cărţi din domenii diferite cu atât te împlineşti sufleteste, te dezvolţi intelectual, îţi completezi din lacune. Muzica bună are acelaşi efect. Pentru momente diferite, fiecare poate alege genuri de muzică diferită. Pentru fiecare moment al vieţii există un sunet, pentru fiecare anotimp un cântec, pentru fiecare viaţă o simfonie… sau o operă bufă (depinde de viaţă).

Plecând de la aceleaşi premise cred că noi toţi privim mai multe genuri de filme. Este patologic, însă, să te uiţi doar la un singur gen de film – devine chiar suspect. Te întreabă lumea, mai ales dacă se întâmplă să vezi doar horror-uri… sau numai filme siropoase. Ce-ai păţit? Ce ţi s-a întâmplat? Ai probleme? Eşti îndrăgostit? Toţi avem, poate, un gen preferat, cu toate astea cea mai mare parte din noi ne uităm şi la filme de acţiune, privim alături de familie şi filme pentru copiii şi adolecenţi, suspinăm la o dramă, ne uităm, noaptea târziu cu prietenii, la un horror şi râdem de speriturile fiecăruia. Este firesc aşa – deci ar fi normal să procedăm aşa şi cu muzica sau cărţile.

Aş fi curioasă tu ce părere ai?

De aceea vă întreb şi pe voi : Absolut obişnuit, Alex Bodoli, Almanahe, AnzhelaMovies, Emil Călinescu, ChGabriela, Cinemagazin.ro, Laura Meleacă – Cinemateca Trisk, Colţu’ cu muzică, Convieţuire, Cronicile unui psihoterapeut, Andreotti – Cu capul în nori (La Boheme), Filme şi cărţi, Fructitza, Innerspacejournal, LaFeeBlanche, Pensionarul, ŞtefaniaTeo Negură, Şiraguri de mărgeleBlogul micului Burlac

 
 

Etichete: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Jules Verne câteva titluri, câteva sugestii de lectură şi filme de văzut


Jules Verne

Vă reamintesc un articol vechi, astăzi, când se împlinesc 185 de ani de la naşterea scriitorului francez Jules Verne (8 februarie 1828 – 24 martie 1905). Sper din suflet că aţi citit, că v-au plăcut scrierile lui. Pentru mine a existat o perioadă a vieţii, în care am citit fiecare volum ce apărea la Editura Ion Creangă. Frumoase, într-o ediţie cartonată, cărţile lui mă atrăgeau şi cu ajutorul lor am călătorit până la Lună, sau în adâncul pâmântului, am făcut ocolului acestuia, trecând prin Indiile negre sau coborând cu submarinul căpitanului Nemo în adâncurile oceanelor. Am fost explorator, călător, aventurier alături de personajele sale. Ce pot să vă scriu interesant despre Jules Verne – că este al doilea cel mai tradus autor din lume (după Agatha Christie) şi că anul acesta se împlinesc şi 150 de ani de la publicarea romanului său, „Cinci săptămâni în balon”.

Jules Verne ar fi trebuit să fie avocat – pentru că tatăl lui îl trimisese să studieze dreptul, la Paris. Cu toate astea el s-a îndrăgostit de literatură şi a început să scrie. Întâi piese de teatru, apoi povestiri scurte şi eseuri ştiinţifice. Până la urmă a reuşit să combine într-un mod miraculos atracţia sa pentru ştiinţă şi dragostea pentru literatură, scriind romane de anticipaţie sau science fiction, cum le numim astăzi. Devenit clasic al literaturii, este un scriitor potrivit pentru lectura de vacanţă şi care se află, oricum, pe listele de lectură primite de la şcoală. Verne se numără printre acei scriitori ai căror scrieri ce conţineau idei futuriste, imaginare, pe vremea lui, s-au adeverit şi realizat în zilele noastre. El a scris despre călătoria spre Lună în De la Pământ la Lună, despre călătoria cu balonul în Cinci săptămâni în balon, despre călătoria cu primul submarin în 20000 de leghe sub mări, cu o continuare în Insula Misterioasă, unde îl regăsim pe acelaşi misterios căpitan Nemo. Călătorii cu balonul, cu submarinul, cu o insulă cu elice sau chiar cu o casă cu abur, ne poartă pe drumuri misterioase, pline de aventură.

Locurile unde se petrec acţiunile în cărţile lui sunt diferite, Jules Verne plimbându-ne pe întregul glob – aşa că nu-i de mirare ca într-una din cărţile lui, Castelul din Carpaţi, să avem ca locaţie un castel din judeţul Hunedoara, renumita Cetate Colţ. În romanul care ne face cunoscuţi în lume, Jules Verne scrie despre un excentric bogat iar invenţia despre care scrie Verne combină imaginea şi sunetul şi a devenit, ulterior, filmul sonor. O poveste romantică învăluită de mister este cea despre care aflăm că s-ar fi petrecut cu câţiva ani înainte în Italia, pe celebra scenă a Scalei. Primadona este curtată asiduu de un conte maghiar şi de un tânăr revoluţionar român. Alegându-l pe tânăr ea vrea să părăsească scena şi să se întoarcă în România. Şi totuşi acest lucru nu se întâmplă. Peste ani acel tânăr se află în zona Castelului transilvănean unde localnicii vorbesc de o fantomă care bântuie castelul. Tânărul devine susceptibil când aude de numele proprietarului, acelaşi conte maghiar,  şi vrea să vadă aşa zisa fantomă, despre care crede că este iubita lui, celebra cântăreaţă La Stilla. Ce se întâmplă şi dacă o găseşte sau pe iubita lui, puteţi citi să aflaţi în cartea lui Jules Verne.

 Două dintre cele mai cunoscute romane ale sale şi poate şi cele mai des ecranizate sunt Ocolul pământului în 80 de zileNyolcvan nap alatt a föld körül şi O călătorie spre centrul Pământului. Prima descrie o călătorie aventuroasă a unui englez, Phileas Fogg, recunoscut pentru punctualitatea şi rutina lui. Noul său valet, Passepartout, este cel care, sătul de atâtea peripeţii, alege să se angajeze la acesta, tocmai din aceste motive. Totuşi încă din prima sa zi de servici constată că patronul lui se abate de la rutina sa zilnică şi decide, în urma unui pariu făcut cu gentlemenii de la clubul său, să demonstreze că poate să înconjoare Pământul în doar 80 de zile. O călătorie aventuroasă care ne arată cum s-au dezvoltat mijloacele de transport şi care ne poartă prin multe ţări alături de personajele acestei cărţi. Dacă ceva poate să meargă prost, va merge, cu atât mai mult cu cât, odată cu plecarea lui Phileas Fogg din Anglia se constată că şi Banca Angliei a fost spartă, deci – intervin diferite obstacole de-a lungul acestui drum iar la final… vă las să citiţi cartea să vedeţi dacă şi cum a reuşit Phileas Fogg să ajungă din nou la Londra. Ecranizările acestei cărţi au fost multe. Mie mi-a plăcut să văd filmele, deşi cred că mi-a plăcut mult mai mult cartea, pe care am citit-o pe nerăsuflate. Dintre cei care au jucat rolul lui Phileas Fogg pot spune că mi-a plăcut enorm David Niven în ecranizarea din 1956 unde îi are alături pe Shirley Maclaine  şi Cantinflas în rolul lui Passepartout. Această ecranizare a primit 5 premii Oscar şi mai câştigat alte 7 premii şi 5 nominalizari. Despre acest film legendar scrie foarte frumos Moniqueclassigue în blogul ei. iUn alt film foarte bun şi care urmează cartea puţin mai amănunţit, fiind vorba de o miniserie de televiziune a fost şi ecranizarea din 1989, care are în rolul principal pe Pierce Brosnan. O ecranizare mai amuzantă şi centrată pe servitorul Passepartout, este cea realizată de compania Disney în 2004, unde rolul valetului este jucat de Jackie Chan. Aici filmul devine o comedie antrenantă, plină de acţiune marca Jackie Chan. Phileas Fogg este un inventator distrat şi foarte ciudat, de care noul său Passepartout chinez se foloseşte să scape de urmărire. Cât de aproape este de povestea originală – priviţi şi comparaţi 🙂

Cea de-a doua, O călătorie spre centrul Pământului, este una dintre acele cărţi care te ţin cu sufletul la gură. Alături de profesorul Otto Lidenbrock şi privind toată aventura prin ochii povestitorului, nepotul său Axel şi fiind călăuziţi de Hans Bielke ajungem într-o lume minunată, cu culori intense şi animale desprinse din preistorie. Aventura este palpitantă şi poate de asta şi sunt numeroase filme care ecranizează acest roman. Totuşi, ceea ce am observat, privind câteva filme, este că nu toate menţin ideea şi, mai ales, personajele iniţiale ale poveştii. Filmele încearcă să facă povestea mai romantică incluzând o femeie în echipaj şi complicând povestea inţială, cum se întâmplă şi în ecranizarea după această carte realizată în 2008, avându-l pe Brendan Fraser în rolul principal. Aici întâmplarea are loc în contemporaneitatea noastră, iar profesorul citeşte cartea O călătorie spre centrul pământului şi îşi dă seama că fratele lui, dispărut, a plecat probabil să caute drumul spre centrul pământului, aşa se face că pleacă, împreună cu nepotul său în căutarea acestuia. În afară de multele ecranizări mai mult sau mai puţin corecte, sunt şi mulţi scriitori ce fac referiri la această carte a lui Jules Verne, sau se folosesc de conceptul apărut iniţial în ea, referitor la posibilitatea existenţei până în prezent a animalelor preistorice. Una dintre cele mai cunoscute fiind cartea lui Arthur Conan Doyle, O lume dispărută, ecranizată şi ea de mai multe ori, una dintre ecranizări fiind un serial. Tot astfel de trimiteri către animalele preistorice în contemporaneitate face şi filmul lui Michael Crichton – Jurassic Park (continuarea Jurassic Park III – o puteţi vedea împrumutând-o de la Secţia de artă şi carte franceză a bibliotecii judeţene).

Prima carte pe care am citit-o eu, de Jules Verne, a fost Copiii căpitanului Grant / Grant kapitány gyermekei şi a rămas şi acum preferata mea. În această carte de aventură, plecăm de la idilica călătorie de nuntă a Lordului Glenarvan şi tânărei sale soţii, Helena, care se află în apele Scoţiei, la bordul iahtului lui „Duncan”. Aici prind, într-o zi, un rechin în burta căruia găsesc o sticlă, care conţine în trei limbi diferite acelaşi mesaj de salvare a trei naufragiaţi, ai unei nave britanice – este vorba despre căpitanul vasului, Grant şi doi marinari. S-a aflat despre acest mesaj şi atunci, cei doi copii ai căpitanului, au venit să ceară ajutorul lordului pentru a porni în căutarea tatălui lor. Tinerii inimoşi se decid să îi ajute şi pleacă în căutare. Alături au şi un geograf francez, excentric şi foarte deştept, pe nume Jacques Paganel, care îi ajută şi interpretează frânturile mesajelor pescuite din apă. Cu ei cutreierăm şi noi lumea şi vedem, cu ochii minţii, peisaje de basm şi culturi sau civilizaţii diferite. Aventura este extremă, uneori locurile fiind periculoase şi ei mereu pe fugă. Fug de triburi canibale, dau peste oameni răuvoitori, explorează Patagonia, ajung în Australia,  trec prin strâmtori dificile şi merg în jurul lumii pe latitudinea cunoscută de 37 grade Sud. Ce se întâmplă sau dacă îşi găsesc tatăl vă recomand să citiţi ca să aflaţi. Cartea a fost ecranizată de către compania Disney în anul 1962, cu titlul In search of the castaways. Sunt curioasă şi eu să văd acest film deoarece nu l-am văzut pănă acum.

Una din cărţile care mi s-a cerut, fiind una din cărţile aflate pe listele de lectură suplimentară, este şi  Căpitan la 15 ani / A tizenőt éves kapitány, care sper să le placă tinerilor mei cititori. O carte de aventură, unde un tânăr matelot de 15 ani devine, fără să aibă de ales, căpitan de vas şi trebuie să aducă ambarcaţiunea către America. Responsabilitatea este mare şi tânărul trebuie să se maturizeze rapid. De ce se află în această situaţie şi cât de periculos devine după ce se complică situaţia şi intervine un negustor de sclavi… vă las să citiţi şi să vedeţi despre ce este vorba. Indiferent ce alegeţi să citiţi, Jules Verne este întotdeauna un autor bun pentru vacanţă. Iar filmele care ecranizează cărţile lui sunt extrem de antrenante şi palpitante fiind pline de aventuri şi întâmplări misterioase. Biblioteca judeţeană „Ovid Densusianu” Hunedoara-Deva deţine multe titluri de cărţi, dar şi de filme, ecranizări având la bază cărţile lui Jules Verne. Vă invit să vedeţi lista filmelor deţinute aflată în catalogul online a bibliotecii şi vă recomand să le împrumutaţi, sunt foarte bune.

Această prezentare necesită JavaScript.

Câteva recomandări de lectură pe bloguri: Cu capul în nori, Colţu’ cu muzică, LaFeeBlanche, Cel mai minunat blog, Movie Zone, Genunchiul Lumii, Innerspacejournal, Almanahe, Pretty wild,  ChGabriela’s blog, Teo Negură, Stefania’s, Personalitate autentică, Luna pătrată, AnzhelaMovies

şi să nu uităm să vedem şi ce-a scris Sorin-Lucian Berbecaru despre asta

 

Etichete: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

„Recreaţia mare”, „Micul Lord” şi alte sugestii de lectură, filme de văzut pentru vacanţă (1)


Vacanţele îmi amintesc de cărţile dragi ale copilăriei. Dacă ar fi să fac o listă cu lecturile mele preferate pentru vacanţă aş începe probabil cu Recreaţia mare / A nagyszünet, a scriitorului MirceaSîntimbreanu. Este o carte plăcută, amuzantă şi care poate fi cu uşurinţă citită chiar şi de către elevii mai mici, de clasele III-IV. Aici întâmplările sunt cu şi despre elevi, deşi povestite de un adult, ele par văzute prin ochii copiilor. Nostimă şi amuzantă fiecare povestire ne atrage spre lectură şi terminăm cartea cât ai clipi, deşi atunci când o vedem, este destul de groasă şi poate părea intimidantă  🙂 Eu o recomand cu căldură şi sper ca cei mici să-şi facă curaj şi s-o citească. Pentru adulţii care n-au citit-o este o sursă de amuzament şi poate fi o călătorie în lumea copilăriei, a vremii când eram elevi.

Accesibile şi recomandate elevilor mai mici, dar nu exclusiv dedicate lor, sunt cărţile scriitoarei Frances Hogson Burnett – un exemplu este cartea Micul Lord. Romanul spune povestea unui copil, crescut în America, care se dovedeşte a fi urmaşul unui conte englez. Tatăl lui, despre care aflăm că a fost cel mai mic dintre fiii unui lord englez, a murit. Ceilalţi fii, mai mari, ai contelui de Dorincourt au murit şi ei, aşa că se pare că el este unicul urmaş al contelui. Bunicul lui este bolnav şi îşi doreşte să-l crească potrivit rangului nobiliar pe care îl are. Bătrânul lord are o părere proastă despre americani, în general şi despre soţia fiului său, în special, cu toate că n-a văzut-o şi n-a cunoscut-o încă. Din această cauză, se aşteaptă la tot ce e mai rău şi în privinţa copilului acesteia. El este oricum un om dificil şi temut de toţi cei care lucrează pentru el. Băiatul, însă, îi cucereşte inima … dar intervine un alt pretendent la titlu, un alt copil al fiului sau mai mare, Beavis. Ce se întâmplă şi cum se va rezolva această problemă, care va fi viitorul micului lord puteţi să citiţi, sigur vă va plăcea cartea. Bineînteles că şi această carte are mai multe ecranizări din păcate online nu sunt decât fără subtitrarea în română. Totuşi pentru cine cunoaşte limba engleză recomand filmele care ecranizează povestea: cel din 1936; o altă variantă pe care am văzut-o mai demult şi eu, cea din 1980 sau cea din 1995, pe care nu am văzut-o încă. Nu ştiu cum este filmul din 1995, dar eu consider că filmul din 1980 a fost o ecranizare foarte reuşită a acestei cărţi. Micul actor Ricky Schroder, care primise, anterior, premiul Golden Globe / Globul de aur pentru debut în filmul The Champ / Campionul (1979), a reuşit să întruchipeze personajul micului Lord Fauntleroy, aşa cum mi-l imaginam când am citit cartea. Frances Hodgson Burnett este şi autoarea cărţilor: Grădina secretă  (sau Grădina tăinuită), Prinţul pierdut sau Mica prinţesă. Mica prinţesă este şi film (A little princess-1999) ce poate fi împrumutat de la Secţia pentru copii a Bibliotecii judeţene „Ovid Densusianu” Hunedoara-Deva.

Această prezentare necesită JavaScript.

 

Etichete: , , , , , , , , , , , , , , ,

Ultima zi de şcoală a elevilor :) retrospectiva ultimelor săptămâni – acţiuni organizate


În sfârşit vacanţa elevilor a venit, a fost ultima zi de şcoală ieri! În ultimele două săptămâni am avut numeroase acţiuni cu elevii. S-au ţinut şi ore când a fost nevoie de informaţia culeasă de pe internet, accesul la calculatoarele din clasa de informatică a şcolii nefiind posibil pentru că sălile erau ocupate cu bacalaureatul. În concluzie, biblioteca a fost alături de şcoală, de profesori şi de elevii foarte încântaţi să schimbe ceva din rutina obişnuită. Elevii claselor a IX-a şi XI-a Turism au căutat noi tutoriale pentru noi modalităţi de ornarea sălilor festive sau aranjarea meselor, s-au documentat asupra serviciilor în turism şi ce presupune munca unui ospătar astăzi. Elevii au fost foarte interesaţi, mulţi dintre ei sperând, sau chiar având contracte pe vară în diferite staţiuni. O altă acţiune a fost şi cea organizată pentru elevii altei clase a IV-a ca să vizioneze filmul VUK, despre care am scris cu altă ocazie. Oricum, a fost o perioadă foarte aglomerată aici la noi, la Filiala nr. 3. Iar pentru Biblionet au venit extrem de mulţi elevi. Sper ca elevii să nu uite că programul bibliotecii nu se va schimba nici în vacanţa aşa că aştept să vină, să împrumute cărţi sau să le restituie pe cele deja împrumutate, sau să utilizeze internetul gratuit, la Biblionet.

Această prezentare necesită JavaScript.

 
 

Etichete: , , , , , ,

 
%d blogeri au apreciat: