RSS

Arhive pe etichete: cărţi zburătoare

Omul fără cărţi … sau între cărţile zburătoare


De câte ori am fost întrebată ce consider eu că ar fi cea mai de preţ invenţie a omului, am răspuns scurt :  Scrierea. Toate invenţiile au apărut pentru că era nevoie de ele, deci toate sunt importante. Totuşi, dacă nu s-ar fi inventat scrierea şi apoi tiparul, tot ceea ce s-ar fi inventat vreodată, ar fi trebuit să fie reinventat, pentru că, pe calea orală, s-ar fi pierdut din informaţii. În al doilea rând, cu ajutorul scrierii au apărut cărţile, a apărut literatura. Scriind, omul şi-a împărtăşit celorlaţi lumea imaginară. Imaginaţia a colorat lumea, a aprins sentimente şi a schimbat mentalităţi. Omul trăind între cărţi, citindu-le şi descoperind lumi noi a devenit mai bun, a început să privească altfel lumea în care trăieşte, a început să se întrebe, să caute răspunsuri şi scriind a rămas nemuritor. De aceea m-am bucurat, cu atât mai mult, când am am văzut filmuleţul de animaţie, care a primit Oscarul pentru Cel mai bun scurtmetraj animat pe anul 2012. Titlul lui este The Fantastic Flying Books of Mr. Morris Lessmore” (Fantasticele cărţi zburătoare ale domnului Morris Lessmore). Animaţia este realizată de designerul conceptualist Brandon Oldenburg şi autorul şi ilustratorul de cărţi pentru copii, William Joyce. Povestea din acest film de animaţie te poartă cu gândul spre mai multe teme. Uraganul este, în mod clar, o trimitere la tragedia din SUA, la devastatorul uragan Katrina. Personajul principal, seamănând cu Buster Keaton, este un omagiu adus filmului mut. Felul în care personajul zboară în lumea cărţilor ne duce cu gândul la povestea lui Dorothy din Vrăjitorul din Oz. Interesant este că lumea, unde ajunge Morris Lessmore şi de unde cuvintele au zburat din cărţi, este gri, fără culoare, fără speranţă,  Aşa mi-o imaginez şi eu în lipsa cărţilor: fără culoare, fără pasiune, fără sentimente, un loc tern, o lume searbădă. Cum ar fi omul fără cărţi? Îl vedem câteodată şi ne mirăm de limitarea lui, de lipsa lui de orizont şi ne întrebăm cum este oare posibil? Eu cred că toţi aceşti oameni gri şi terni în interior nu citesc, nu înţeleg şi, deşi nu cunosc pe deplin fericirea, sunt mulţumiţi, pentru că, în lumea lor gri, nu cunosc culorile lumii noastre şi nu ştiu ce le lipseşte. Probabil că ar fi nevoie de muzica unei singure cărţi şi lumea lor s-ar schimba dintr-o dată. Aveţi aici, trailerul filmului de desen animat despre care vorbeam.

 
22 comentarii

Scris de pe 25 aprilie 2012 în Povestiri

 

Etichete: , , , , , , , , , , ,

 
%d blogeri au apreciat asta: