SAS Ghidul supraviețuitorului, de John „Lofty” Wiseman – recomandare
26mart.
Oamenii sunt fascinaţi şi curioşi să afle cum poate cineva să reuşească să supravieţuiască în condiţii vitrege, cum reuşesc să se lupte cu natura sălbatică. Un om antrenat, un militar de carieră care a făcut parte din trupele speciale britanice timp de 26 de ani şi a fost instructor de supravieţuire pentru SAS, a scris o carte, un ghid care să ne înveţe cum supravieţuim unei catastrofe, unui naufragiu sau chiar şi unei expediţii pe care dorim s-o facem pentru a ne testa abilităţile. Cartea se intitulează SAS Ghidul supraviţuitorului iar autorul ei se numeşte John Wiseman (supranumit „Lofty”), deci John „Lofty” Wiseman.
Despre această carte am povestit în înregistrarea filmată pentruClick News TV. M-am gândit să inserez înregistrarea şi aici, cu atât mai mult cu cât n-am prezentat-o în forma ei scrisă.
Întrebările bibliotecarului, la final: Aţi auzit de carte? V-ar interesa o asemenea carte? Sunteţi adepţi ai relaxării în sânul naturii şi dacă da, ce preferaţi:Cortul şi sacul de dormit sau pensiunea aflată undeva în vârf de munte sau mal de mare, de Dunăre? Ce altă cărţi cu sfaturi practice v-aţi dori să citiţi?
Aţi auzit de carte? DA V-ar interesa o asemenea carte? O AM Sunteţi adepţi ai relaxării în sânul naturii şi dacă da, ce preferaţi:Cortul şi sacul de dormit DA sau pensiunea aflată undeva în vârf de munte sau mal de mare, de Dunăre NU? Ce altă cărţi cu sfaturi practice v-aţi dori să citiţi? CARTI DE CALATORIE gen In padurile Siberiei de Sylvain Tesson
Mulţumesc pentru răspunsuri 🙂 şi pentru sugestia de lectură. Voi trimite mai departe, la biroul de achiziţii sugestia făcută. În funcţie de buget, sper să apară anul acesta pe raft. Până acum nu am făcut achiziţii de la această editură, dar am văzut nu demult o carte care mi s-a părut interesantă „Cerere în călătorie” care a apărut tot la această editură.
Acum despre SAS Ghidul supraviețuitorului … dupa parerea mea este cel mai complet ghid de supravietuire (Survival) aparut la noi … il citisem pe net in original, cu ani in urma, si mi-l doream si in limba romana, l-am cumparat de pe libris, cu reducere … ce pot spune despre imprumut? … ca e asa de fain incit exista un risc real sa nu il mai primiti inapoi in biblioteca 😉 … oricum le zic la tizii nostri, cercetasii din Deva sa il caute la biblioteca, ei nu fac glume de-astea si il inapoiaza … numai bine si felicitari pentru achizitie! cu drag scouts.ro – ps: vezi si El Camino, pelerinaj catre sine …
Cerere în călătorie o trecusem eu deja pe listă, pentru că mi se păruse interesantă. Mulţumesc de opinie. Sper să rămânem cu cartea, adică să fie şi restituită după împrumut 🙂 Să le spuneţi celor din Deva, ştiu sigur că au căutat-o. O să trec şi El camino pe listă. O zi bună!
Vroiam să te întreb, dacă ai cartea şi probabil că ai studiat-o mai temeinic, cum ţi s-a părut, care este feed-back-ul pentru cei care şi-ar dori să o împrumute sau să o cumpere?
Ai scris un alt comentariu la cealaltă postare, referitoare la gustul de lectură. Am ales cartea tocmai pentru că m-am gândit că trebuie să fie mulţi oameni care preferă lecturile non-beletristice, cele aplicative. În plus, cartea a fost extrem de căutată (mi-au povestit colegii de la relaţia cu publicul) încă înainte de achiziţionarea şi ajungerea ei pe secţii. Am înţeles că şi pentru cercetaşi era interesantă. Cât despre mine cu filmarea :), la început a fost mai greu, încep să evoluez, dar mă bucur mult că nu este înregistrare în direct.
Am să încerc (nu ştiu dacă şi reuşesc 🙄 ) să trec peste faptul că numele autorului pare un pic fictiv – adică, în traducere, Ion Deşteptu’. Hai, fie, ar putea fi un pseudonim „şmecher”. 🙂
Din punctul meu de vedere mi-aş dori un ghid de supravieţuire urbană, în principal fiindcă asta e jungla în care trebuie să ne descurcăm cei mai mulţi dintre cei ce ştiu a citi şi au acces (şi timp la dispoziţie) s-o facă. Ceilalţi dinafara ei o învaţă în mod natural, născîndu-se şi trăind în condiţiile respective.
Mă întreb cîţi dintre noi vor ajunge vreodată în situaţia de a fi nevoiţi să se descurce într-un mediu geografic ostil. Poate doar amatorii de drumeţii extreme şi (ne)fericiţii supravieţuitori ai vreunui accident în zone izolate.
Spuneai în film că una dintre cele mai importante unelte este un cuţit bun. Multă baftă în încercarea de a urca la bordul unei aeronave cu un bagaj de mînă/trusă de supravieţuire care să conţină asemenea unealtă (şi multe altele, inclusiv cremă de mîini, după cum am citit pe alte bloguri). Oare autorul explică în carte cum se poate confecţiona un cuţit prin prelucrarea unor eventuale resturi metalice (la rece)?
Flora şi fauna sînt extrem de diversificate pe glob, ar trebui un atlas-două ca să poată acoperi posibilităţile. Aşa ceva e greoi de cărat, unii ar fi tentaţi să-şi ia documentaţie în format electronic. La cît de „performante” sînt electronicele din ziua de azi, într-o oră-două bateria e pe zero şi atunci mai documentează-te, nene! Asta se aplică şi mijloacelor de comunicare şi orientare: telefoane mobile, GPS-uri. Au apărut telefoanele Nokia din seria 1xx (100, 150) la care teoretic nateria rezistă 37 de zile – cîţi ştiu despre ele, cîţi au măcar un asemenea aparat într-un grup plecat în călătorie? Scrie în carte despre ele?
Mnoh, am vorbit cam mult, mai las loc şi altora, căci ar mai fi multe de spus. Dacă ghidul de faţă e bun, luaţi-l cu voi, vă va ajuta! Dar nu uitaţi în primul rînd de bun-simţ şi logică, vor fi şi ele de folos! 😉
După cum zicea unul dintre comentatori, care deţine cartea şi care a citit-o şi în original când a apărut, fiind interesat de genul acesta de carte, se pare că este cu adevărat cea mai bună carte de supravieţuire care s-a scris până acum. Despre plante: poate acopera doar cele mai uzuale plante existente, care sunt nocive sau care sunt bune de mancat, pentru că sunt planşe în carte, organizate pe zone. Mă gândesc că în bagajele de la cală poţi să duci o trusă, dar cred cu adevărat că poţi să le achiziţionezi în ţara unde vrei să mergi (dacă nu este vorba de calamitate, accident). Poate nu m-am exprimat eu bine, ideea este că poate fi util celor care merg în drumeţii, care îşi doresc aventura aceasta. Cât despre jungla urbană, învăţăm zilnic şi tot nu ştim prea multe despre ea. Şmecherii o duc mai bine un timp, dar sper să se termine şi timpul lor. Se pare că despre telefoane nu putem vorbi – Iovan a fost un exemplu despre cum se poate muri cu tot cu telefonul şi gps-ul pornit. Dar acolo cred că a fost şi altceva în plus. Condiţiile climatice, cum spuneam, pot fi hotărâtoare. Şi, oricum, în caz de catastrofă sau calamitate trebuie să supravieţuieşti şi să fii în stare să îţi construieşti un adăpost… Dar aici putem să ne întoarcem din nou la Daniel Defoe şi Robinson (naufragii, mai degrabă decât accidente aviatice). În plus John Wiseman era trimis în misiuni şi deci acolo nu se aplica regula cu cuţitul şi interzicerea lui. Regulile de bun simţ sunt mereu de folos :)) dar pe lângă asta poate vrei să înveţi cum se pun capcane, cum se prind iepuri :)) Eu una nu mă văd făcând aşa ceva, dar soţul meu este teribil de interesat şi chiar a citit mare parte din această carte.
Uite, vezi, acum ai adăugat cîte ceva care s-o facă mai interesantă. 😉
Aş avea un punct-două de despicat în paişpe dar mai bine nu, că mă -ntind prea mult. 🙂
Un lucru vreau să precizez: cei care împrumută cartea şi cărora le place tare mult, ar fi de bun-simţ să meargă să-şi cumpere un exemplar, nu s-o facă „pierdută” pe cea împrumutată. 😉
Da! De asta prefer să scriu pe blog o recenzie amănunţită a unei cărţi, iar filmarea, chiar dacă este sumară, poate fi completată de ceea ce am scris pe blog. De data asta însă, tema nu mi-a fost atât de familiară încât să mă întind cu o poveste şi am sperat că (de fapt aşa s-a şi întâmplat) cineva va veni cu completări, argumente (pro sau contra) acestei cărţi pentru a convinge posibilul cititor, doritor. Cât despre cărţi pierdute – este de bun simţ, dar se întâmplă să se piardă cărţi mai ales atunci când vorbim de cărţi ce nu se mai găsesc, nu au fost reeditate, pentru că nu se merită să plăteşti amenda (de la două sau până la de 5 ori preţul cărţii în funcţie de valoarea ei) la o carte reevaluata (care se socoteşte în funcţie de inflaţie anual). Deci numai aiuriţii şi cei care îşi doresc cu mare ardoare ar pierde o carte de bibliotecă în ziua de azi.
Ar fi mers o poză-pouă din carte, drept completare, spre atracţia cititorilor. 😉
Despre „pierderi” să nu mai vorbim, vreau să cred că acolo la voi sînt numai oameni responsabili şi de înţeles, care au grijă de cărţi şi le returnează la vreme şi în bună stare. 🙂
Mă gîndesc, poate dacă ai avea un webcam la computer şi ai petrece ceva vreme în video chat cu cîţiva cunoscuţi, asta te-ar ajuta cu tracul din faţa camerei. (nu, nu cu mine, eu n-am posibilitatea 🙂 ) Ai o voce plăcută, parcă menită a povesti. 😉
Era cam greu să faci scanare, cartea fiind groasă şi nu s-ar fi văzut bine. Pe de altă parte, nici la filmare nu m-am gândit să o frunzăresc măcar. De obicei fac asta, dacă sunt ilustraţii. Este o idee de reţinut pentru viitor. Sper să-mi treacă cu timpul tracul şi fără web-cam. Nu am nici eu aşa ceva, dar nici nu-mi doresc 🙂 Mulţumesc pentru compliment! Am constatat că şi mie îmi place cum sună. Cu totul altfel decât credeam, totuşi 🙂
Există scannere de mînă, dar cred că sînt cam scumpe… dacă se (mai) găsesc pe la noi. Măcar o poză cu un telefon mobil mai performant şi tot ar fi fost ceva. Zic şi eu, în teorie. 🙂
Cîndva, demult, am avut webcam, pe cînd lucrurile mergeau mai repede şi mai simplu. Încă am vreo două, dar sînt aruncate aiurea, printre fiare, căci nu-mi mai permite banda să consum.
Aşa ceva e util cînd ai pe cei dragi departe, să-i poţi vedea şi să te vadă, să treacă dorul. Şi adiacent, pentru temperarea tracului. 😉
Eu constat cu tristeţe că vocea mi s-a dus naibii, de atîţia ani de cînd stau mut în singurătate… Tu ai putea înregistra poveşti pentru copii, printre altele – nu neapărat pentru venituri suplimentare, ci fiindcă sînt convins că ar sta cuminţi şi atenţi ascultîndu-te…
:)) Cât despre copii, nu m-am gândit la înregistrări, dar mă gândeam că de ies la pensie, aş face (voluntar) un fel de club al poveştilor, unde să le citesc poveşti. Avem un scanner (multifunţional) foarte performant, dar nu-i de mână. Dar o poză cu telefonul s-ar putea :). Am avut web-cam, dar nu-mi plăcea cum se văd oamenii (fiind prea de aproape filmaţi. Şi pe vremea aceea nu aveam nici net-ul prea performant şi se bloca imaginea. Dar mă simt mai bine să scriu mailuluri, mesaje să povestesc la telefon.
Un club pentru copii ar fi ceva prea… idealistic. Greu de deplasat, de ţinut în frîu. Deh – copii! 🙂 Dar aşa, un CD ascultat la ceas de seară înainte de culcare ar fi undeva aproape de perfecţiunea aceea din filmele americane unde părinţii citesc în fiecare seară copiilor o poveste. E adevărat, părinţii nu prea (mai) au timp de aşa ceva, dar nu e greu să apese butonul ‘play’ pe un aparat… 😉
Băieţii de la teve n-au şi ei un microfon bluetooth/wireless/etc? Sîntem în secolul 21, firul ăla devine inestetic mai ales acum că se încălzeşte vremea şi se poartă ţinute lejere. 😉
(aşa-s eu: mereu critic ce găsesc de criticat şi uit să laud ce-i de lăudat… )
Sunt şi ei, ca şi mine la început 🙂 Se vor dota cu timpul 🙂 Cine ştie, poate ajung şi să înregistrez poveşti 🙂 că nici să ţin blog, nici să fac filmări nu m-am gândit că voi face vreodată şi uite… 🙂
Poţi spune că eşti multilateral dezvoltată. 😀
Important e că ai voinţă să înveţi şi să încerci lucruri noi, spre beneficiul celor mulţi. Poate părea puţin, dar o recomandare, o poveste de-a ta ar putea oricînd schimba (în bine, sperăm noi toţi) destinele unor copii, tineri sau chiar adulţi, pur şi simplu citind o carte… 😉
O asemenea carte este de dorit sa fie in fiecare casa, mai ales acolo unde, membrii acelei familii sunt doritori de excursii si de drumetii, dar nu numai.
A sti sa te descurci, in orice situatie, este un lucru vital pana la urma si daca gasesti undeva sfaturi, de genul celor prezentate in cartea pe care ne-ai recomandat-o, ar fi pacat sa nu beneficiem de ele.
Cum sunt doritoare de informatii, cat mai diverse, sunt convinsa ca, m-ar interesa cartea lui John Weisman.
Am urmarit emisiunea ta, „O carte pe saptamana” si mi-a placut, esti, din ce in ce mai sigura pe tine, ai o voce calda si o dictie perfecta, asa ca este o placere sa urmaresti emisiunea. Eu am postat-o si pe contul meu de facebook, pentru a fi vazuta si de prietenii mei virtuali.
Despre carti nonbeletristice stiu si eu cate cava si-ti voi da exemple de unele carti pe care le am in biblioteca personala si anume:
-„Sanatate cu tratamente naturiste”, aparuta la Reader, S Digest Bucuresti;
-„101 jocuri si strategii pentru memorie. Teste, rebusuri, probleme logice”, la aceiasi editura;
-„Utilizari neobisnuite pentru lucruri obisnuite”, tot la Reader, S Digest Bucuresti;
-„Descoperiti minunile lumii” ” ” ” „;
-„Sfaturi practice pentru probleme de zi cu zi” ” ” ” ” ;
-„Medicina de familie. Ghidul omului sanatos si uneori bolnav” de Dr.Kurt Butler si Dr. Lynn Rayner, in editura Nemira 1996.
Mai am si altele dar nu vreau sa le enumar pe toate. Este bine sa stii cate ceva in domenii diverse, pentru a gasi solutii cand te afli intr-o situatie data.
Un gand bun si multa sanatate.
Am şi eu cărţi comandate la Reader’s Digest. Unele sunt deosebit de interesante, peste unele m-am uitat şi eu mai des, altele m-au dezamagit, pentru că ofereau mai multe imagini şi mai puţină informaţie (exemplul fiind reţetele culinare). Medicina de familie este foarte bună la casa omului. Îmi plac cărţile cu aplicaţii practice cu toate (sau tocmai pentru) că eu sunt un om prea puţin practic. Am prezentat această carte tocmai pentru că este altfel, pentru că se adresează celor care, la fel ca şi tatăl, fratele şi soţul meu, sunt iubitori de excursii, concursuri de orientare turistică şi care s-ar descurca (sau s-ar fi descurcat) de minune doar cu un cuţit şi nişte sfoară :)) Mulţumesc pentru aprecierea pe care o dai prestaţiei mele şi pentru că mă susţii mereu. Poate o să mă specializez după un timp, pe moment încă nu mă simt încă în largul meu. Dar recunosc că începe să fie ceva mai bine decât a fost. Obişnuiţa cu camera şi în plus sfaturile pe care le-am primit de la fiica mea, m-au ajutat mult. Mulţumesc pentru comentariu. Numai bine şi multă sănătate şi ţie îţi doresc şi eu!
Din punctul meu de vedere este foarte faina, as avea doua sugestii: 1) nu ezitati sa va uitati pe tableta/notite, ori de cite ori e necesar … e o mica intrerupere de o jumatate de secunda care da impresia ca se rupe firul naratiunii si asta poate sugera ca fie nu se stapineste subiectul, fie se trage de timp, deci nici o rusine sa ne uitam pe fisele pregatite deja 2) eu as face un exercitiu pentru inlaturarea tracului: as lua un nepot asa mai marisor, mai adolescent si l-as ruga sa stea el in spatele camerei iar eu lui i-as vorbi, avind feedback exact expresia feţei lui … mesajul transmis va fi mult mai bine surprins de camera … si da, chiar trebuie un microfon wireless sau daca nu, macar unul montat in focarul unei mici parabole care capteaza de la distanta unde e camera, orice sunet.
Oricum tracul va trece dupa exact a 21-a inregistrare 🙂 totul este sa ai convingerea ca nu trebuie sa placi tuturor, pur si simplu nu e nevoie si cu siguranta ca indiferent ce faci nu ii vei multumi pe toti … cu alte cuvinte sa poti sa te detasezi … sa nu iti pese prea tare si prea sufleteste de feedback … atunci vei fi tu insuti/insati, natural 100%.
Rezumind, e o initiativa excelenta, poate poate se mai prind si cei mici la ce folosesc bucatile alea paralelipipedice de hirtie tiparita, numite carti (vezi scena antologica din biblioteca din Neverendig Story in care pustiul ii reproseaza biblitecarului ca are n carti acasa 🙂 –
Mulţumesc pentru sfaturi, pentru apreciere şi sper să fie pe timp ce trece din ce în ce mai bine. Eu sunt foarte emotivă şi nu mi-aş fi imaginat că voi face aşa ceva niciodată. Pe moment cei de la televiziunea online au ceva probleme şi vor să se modernizeze. Deocamdata am făcut mai multe înregistrări în avans, aşa că o perioadă vor fi aşa cum au ieşit. Voi aştepta cu nerăbdare să se facă 21 de înregistrări 🙂 Este adevărat că despre această carte ar fi vorbit mai bine un specialist. Totuşi eu încerc să fac o trecere în revistă şi să prezint cărţi de facturi, genuri, domenii diferite, să fie interesant pentru mai multă lume. Biblioteca noastră, ca orice biblioteca publică deţine cărţi din toate domeniile cunoaşterii. Mie mi-e mai uşor să vorbesc despre literatură, dar ştiu că sunt mulţi oameni pasionaţi care caută informaţii diverse. O să încerc să fac abstracţie de ceea e în faţa mea şi să-mi imaginez că vorbesc fiicei mele. Ea mi-a spus demult să fac aşa 🙂 dar se pare că tracul meu e mai puternic decât imaginaţia :))
Şi mie îmi plac cărţile, iar locaţia unde filmez, în cadrul Secţiei de Împrumut Carte pentru Copii, mi se pare extrem de motivantă. Mi-a plăcut Neverending Story şi mesajul pe care îl transmite. Sper să contribui şi eu la acesta, pentru că dacă nu sunt citite cărţile mor pe rafturi.
bibliodevafiliala3 
cercetasii2013
26 martie 2015 at 09:26
Aţi auzit de carte? DA V-ar interesa o asemenea carte? O AM Sunteţi adepţi ai relaxării în sânul naturii şi dacă da, ce preferaţi:Cortul şi sacul de dormit DA sau pensiunea aflată undeva în vârf de munte sau mal de mare, de Dunăre NU? Ce altă cărţi cu sfaturi practice v-aţi dori să citiţi? CARTI DE CALATORIE gen In padurile Siberiei de Sylvain Tesson
ApreciazăApreciat de 1 persoană
bibliodevafiliala3
26 martie 2015 at 12:55
Mulţumesc pentru răspunsuri 🙂 şi pentru sugestia de lectură. Voi trimite mai departe, la biroul de achiziţii sugestia făcută. În funcţie de buget, sper să apară anul acesta pe raft. Până acum nu am făcut achiziţii de la această editură, dar am văzut nu demult o carte care mi s-a părut interesantă „Cerere în călătorie” care a apărut tot la această editură.
ApreciazăApreciază
cercetasii2013
26 martie 2015 at 14:18
Pai, daca puteti, achizitionati-i si sora, editura Philobia intr-adevar a scos 2 carti faine de calatorie: In padurile Siberiei si http://philobia.com/ro/carte/131/cerere-in-calatorie-%C3%89douard-si-mathilde-cort%C3%A8s.html
Acum despre SAS Ghidul supraviețuitorului … dupa parerea mea este cel mai complet ghid de supravietuire (Survival) aparut la noi … il citisem pe net in original, cu ani in urma, si mi-l doream si in limba romana, l-am cumparat de pe libris, cu reducere … ce pot spune despre imprumut? … ca e asa de fain incit exista un risc real sa nu il mai primiti inapoi in biblioteca 😉 … oricum le zic la tizii nostri, cercetasii din Deva sa il caute la biblioteca, ei nu fac glume de-astea si il inapoiaza … numai bine si felicitari pentru achizitie! cu drag scouts.ro – ps: vezi si El Camino, pelerinaj catre sine …
ApreciazăApreciat de 1 persoană
bibliodevafiliala3
26 martie 2015 at 15:54
Cerere în călătorie o trecusem eu deja pe listă, pentru că mi se păruse interesantă. Mulţumesc de opinie. Sper să rămânem cu cartea, adică să fie şi restituită după împrumut 🙂 Să le spuneţi celor din Deva, ştiu sigur că au căutat-o. O să trec şi El camino pe listă. O zi bună!
ApreciazăApreciază
bibliodevafiliala3
26 martie 2015 at 12:58
Vroiam să te întreb, dacă ai cartea şi probabil că ai studiat-o mai temeinic, cum ţi s-a părut, care este feed-back-ul pentru cei care şi-ar dori să o împrumute sau să o cumpere?
ApreciazăApreciază
roșu vertical
26 martie 2015 at 10:16
Am mai scris un comment aici, dar nu cred ca s-a publicat?
Felicitari, nu pare sa fie usor si totusi te descurci foarte bine! Cartea nu pare fix genul meu, dar am multi prieteni care ar citi-o.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
bibliodevafiliala3
26 martie 2015 at 12:00
Ai scris un alt comentariu la cealaltă postare, referitoare la gustul de lectură. Am ales cartea tocmai pentru că m-am gândit că trebuie să fie mulţi oameni care preferă lecturile non-beletristice, cele aplicative. În plus, cartea a fost extrem de căutată (mi-au povestit colegii de la relaţia cu publicul) încă înainte de achiziţionarea şi ajungerea ei pe secţii. Am înţeles că şi pentru cercetaşi era interesantă. Cât despre mine cu filmarea :), la început a fost mai greu, încep să evoluez, dar mă bucur mult că nu este înregistrare în direct.
ApreciazăApreciază
Drugwash
26 martie 2015 at 15:30
Am să încerc (nu ştiu dacă şi reuşesc 🙄 ) să trec peste faptul că numele autorului pare un pic fictiv – adică, în traducere, Ion Deşteptu’. Hai, fie, ar putea fi un pseudonim „şmecher”. 🙂
Din punctul meu de vedere mi-aş dori un ghid de supravieţuire urbană, în principal fiindcă asta e jungla în care trebuie să ne descurcăm cei mai mulţi dintre cei ce ştiu a citi şi au acces (şi timp la dispoziţie) s-o facă. Ceilalţi dinafara ei o învaţă în mod natural, născîndu-se şi trăind în condiţiile respective.
Mă întreb cîţi dintre noi vor ajunge vreodată în situaţia de a fi nevoiţi să se descurce într-un mediu geografic ostil. Poate doar amatorii de drumeţii extreme şi (ne)fericiţii supravieţuitori ai vreunui accident în zone izolate.
Spuneai în film că una dintre cele mai importante unelte este un cuţit bun. Multă baftă în încercarea de a urca la bordul unei aeronave cu un bagaj de mînă/trusă de supravieţuire care să conţină asemenea unealtă (şi multe altele, inclusiv cremă de mîini, după cum am citit pe alte bloguri). Oare autorul explică în carte cum se poate confecţiona un cuţit prin prelucrarea unor eventuale resturi metalice (la rece)?
Flora şi fauna sînt extrem de diversificate pe glob, ar trebui un atlas-două ca să poată acoperi posibilităţile. Aşa ceva e greoi de cărat, unii ar fi tentaţi să-şi ia documentaţie în format electronic. La cît de „performante” sînt electronicele din ziua de azi, într-o oră-două bateria e pe zero şi atunci mai documentează-te, nene! Asta se aplică şi mijloacelor de comunicare şi orientare: telefoane mobile, GPS-uri. Au apărut telefoanele Nokia din seria 1xx (100, 150) la care teoretic nateria rezistă 37 de zile – cîţi ştiu despre ele, cîţi au măcar un asemenea aparat într-un grup plecat în călătorie? Scrie în carte despre ele?
Mnoh, am vorbit cam mult, mai las loc şi altora, căci ar mai fi multe de spus. Dacă ghidul de faţă e bun, luaţi-l cu voi, vă va ajuta! Dar nu uitaţi în primul rînd de bun-simţ şi logică, vor fi şi ele de folos! 😉
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Drugwash
26 martie 2015 at 15:32
ERATA: nateria –> bateria
ApreciazăApreciat de 1 persoană
bibliodevafiliala3
26 martie 2015 at 19:30
După cum zicea unul dintre comentatori, care deţine cartea şi care a citit-o şi în original când a apărut, fiind interesat de genul acesta de carte, se pare că este cu adevărat cea mai bună carte de supravieţuire care s-a scris până acum. Despre plante: poate acopera doar cele mai uzuale plante existente, care sunt nocive sau care sunt bune de mancat, pentru că sunt planşe în carte, organizate pe zone. Mă gândesc că în bagajele de la cală poţi să duci o trusă, dar cred cu adevărat că poţi să le achiziţionezi în ţara unde vrei să mergi (dacă nu este vorba de calamitate, accident). Poate nu m-am exprimat eu bine, ideea este că poate fi util celor care merg în drumeţii, care îşi doresc aventura aceasta. Cât despre jungla urbană, învăţăm zilnic şi tot nu ştim prea multe despre ea. Şmecherii o duc mai bine un timp, dar sper să se termine şi timpul lor. Se pare că despre telefoane nu putem vorbi – Iovan a fost un exemplu despre cum se poate muri cu tot cu telefonul şi gps-ul pornit. Dar acolo cred că a fost şi altceva în plus. Condiţiile climatice, cum spuneam, pot fi hotărâtoare. Şi, oricum, în caz de catastrofă sau calamitate trebuie să supravieţuieşti şi să fii în stare să îţi construieşti un adăpost… Dar aici putem să ne întoarcem din nou la Daniel Defoe şi Robinson (naufragii, mai degrabă decât accidente aviatice). În plus John Wiseman era trimis în misiuni şi deci acolo nu se aplica regula cu cuţitul şi interzicerea lui. Regulile de bun simţ sunt mereu de folos :)) dar pe lângă asta poate vrei să înveţi cum se pun capcane, cum se prind iepuri :)) Eu una nu mă văd făcând aşa ceva, dar soţul meu este teribil de interesat şi chiar a citit mare parte din această carte.
ApreciazăApreciază
Drugwash
26 martie 2015 at 22:28
Uite, vezi, acum ai adăugat cîte ceva care s-o facă mai interesantă. 😉
Aş avea un punct-două de despicat în paişpe dar mai bine nu, că mă -ntind prea mult. 🙂
Un lucru vreau să precizez: cei care împrumută cartea şi cărora le place tare mult, ar fi de bun-simţ să meargă să-şi cumpere un exemplar, nu s-o facă „pierdută” pe cea împrumutată. 😉
ApreciazăApreciat de 1 persoană
bibliodevafiliala3
26 martie 2015 at 23:38
Da! De asta prefer să scriu pe blog o recenzie amănunţită a unei cărţi, iar filmarea, chiar dacă este sumară, poate fi completată de ceea ce am scris pe blog. De data asta însă, tema nu mi-a fost atât de familiară încât să mă întind cu o poveste şi am sperat că (de fapt aşa s-a şi întâmplat) cineva va veni cu completări, argumente (pro sau contra) acestei cărţi pentru a convinge posibilul cititor, doritor. Cât despre cărţi pierdute – este de bun simţ, dar se întâmplă să se piardă cărţi mai ales atunci când vorbim de cărţi ce nu se mai găsesc, nu au fost reeditate, pentru că nu se merită să plăteşti amenda (de la două sau până la de 5 ori preţul cărţii în funcţie de valoarea ei) la o carte reevaluata (care se socoteşte în funcţie de inflaţie anual). Deci numai aiuriţii şi cei care îşi doresc cu mare ardoare ar pierde o carte de bibliotecă în ziua de azi.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Drugwash
27 martie 2015 at 11:28
Ar fi mers o poză-pouă din carte, drept completare, spre atracţia cititorilor. 😉
Despre „pierderi” să nu mai vorbim, vreau să cred că acolo la voi sînt numai oameni responsabili şi de înţeles, care au grijă de cărţi şi le returnează la vreme şi în bună stare. 🙂
Mă gîndesc, poate dacă ai avea un webcam la computer şi ai petrece ceva vreme în video chat cu cîţiva cunoscuţi, asta te-ar ajuta cu tracul din faţa camerei. (nu, nu cu mine, eu n-am posibilitatea 🙂 ) Ai o voce plăcută, parcă menită a povesti. 😉
ApreciazăApreciat de 1 persoană
bibliodevafiliala3
27 martie 2015 at 15:56
Era cam greu să faci scanare, cartea fiind groasă şi nu s-ar fi văzut bine. Pe de altă parte, nici la filmare nu m-am gândit să o frunzăresc măcar. De obicei fac asta, dacă sunt ilustraţii. Este o idee de reţinut pentru viitor. Sper să-mi treacă cu timpul tracul şi fără web-cam. Nu am nici eu aşa ceva, dar nici nu-mi doresc 🙂 Mulţumesc pentru compliment! Am constatat că şi mie îmi place cum sună. Cu totul altfel decât credeam, totuşi 🙂
ApreciazăApreciază
Drugwash
27 martie 2015 at 16:09
Există scannere de mînă, dar cred că sînt cam scumpe… dacă se (mai) găsesc pe la noi. Măcar o poză cu un telefon mobil mai performant şi tot ar fi fost ceva. Zic şi eu, în teorie. 🙂
Cîndva, demult, am avut webcam, pe cînd lucrurile mergeau mai repede şi mai simplu. Încă am vreo două, dar sînt aruncate aiurea, printre fiare, căci nu-mi mai permite banda să consum.
Aşa ceva e util cînd ai pe cei dragi departe, să-i poţi vedea şi să te vadă, să treacă dorul. Şi adiacent, pentru temperarea tracului. 😉
Eu constat cu tristeţe că vocea mi s-a dus naibii, de atîţia ani de cînd stau mut în singurătate… Tu ai putea înregistra poveşti pentru copii, printre altele – nu neapărat pentru venituri suplimentare, ci fiindcă sînt convins că ar sta cuminţi şi atenţi ascultîndu-te…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
bibliodevafiliala3
27 martie 2015 at 16:24
:)) Cât despre copii, nu m-am gândit la înregistrări, dar mă gândeam că de ies la pensie, aş face (voluntar) un fel de club al poveştilor, unde să le citesc poveşti. Avem un scanner (multifunţional) foarte performant, dar nu-i de mână. Dar o poză cu telefonul s-ar putea :). Am avut web-cam, dar nu-mi plăcea cum se văd oamenii (fiind prea de aproape filmaţi. Şi pe vremea aceea nu aveam nici net-ul prea performant şi se bloca imaginea. Dar mă simt mai bine să scriu mailuluri, mesaje să povestesc la telefon.
ApreciazăApreciază
Drugwash
27 martie 2015 at 16:34
Un club pentru copii ar fi ceva prea… idealistic. Greu de deplasat, de ţinut în frîu. Deh – copii! 🙂 Dar aşa, un CD ascultat la ceas de seară înainte de culcare ar fi undeva aproape de perfecţiunea aceea din filmele americane unde părinţii citesc în fiecare seară copiilor o poveste. E adevărat, părinţii nu prea (mai) au timp de aşa ceva, dar nu e greu să apese butonul ‘play’ pe un aparat… 😉
Băieţii de la teve n-au şi ei un microfon bluetooth/wireless/etc? Sîntem în secolul 21, firul ăla devine inestetic mai ales acum că se încălzeşte vremea şi se poartă ţinute lejere. 😉
(aşa-s eu: mereu critic ce găsesc de criticat şi uit să laud ce-i de lăudat…
)
ApreciazăApreciat de 1 persoană
bibliodevafiliala3
27 martie 2015 at 19:59
Sunt şi ei, ca şi mine la început 🙂 Se vor dota cu timpul 🙂 Cine ştie, poate ajung şi să înregistrez poveşti 🙂 că nici să ţin blog, nici să fac filmări nu m-am gândit că voi face vreodată şi uite… 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Drugwash
27 martie 2015 at 21:12
Poţi spune că eşti multilateral dezvoltată. 😀
Important e că ai voinţă să înveţi şi să încerci lucruri noi, spre beneficiul celor mulţi. Poate părea puţin, dar o recomandare, o poveste de-a ta ar putea oricînd schimba (în bine, sperăm noi toţi) destinele unor copii, tineri sau chiar adulţi, pur şi simplu citind o carte… 😉
Aşadar, mult succes în continuare! 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
bibliodevafiliala3
28 martie 2015 at 11:57
Mulţumesc, Drughwash. Să fie!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Drugwash
28 martie 2015 at 13:39
Zi ‘Dragoş’, că-i mai uşor de scris, şi-apoi deja mă ştie lumea (ca pe-un cal breaz 😛 )
Baftă şi spor!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
bibliodevafiliala3
28 martie 2015 at 18:15
Mereu scriu Dragoş şi apoi corectez :)) Mersi! Numai bine şi ţie, Dragoş!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ritiu Maria
26 martie 2015 at 15:41
O asemenea carte este de dorit sa fie in fiecare casa, mai ales acolo unde, membrii acelei familii sunt doritori de excursii si de drumetii, dar nu numai.
A sti sa te descurci, in orice situatie, este un lucru vital pana la urma si daca gasesti undeva sfaturi, de genul celor prezentate in cartea pe care ne-ai recomandat-o, ar fi pacat sa nu beneficiem de ele.
Cum sunt doritoare de informatii, cat mai diverse, sunt convinsa ca, m-ar interesa cartea lui John Weisman.
Am urmarit emisiunea ta, „O carte pe saptamana” si mi-a placut, esti, din ce in ce mai sigura pe tine, ai o voce calda si o dictie perfecta, asa ca este o placere sa urmaresti emisiunea. Eu am postat-o si pe contul meu de facebook, pentru a fi vazuta si de prietenii mei virtuali.
Despre carti nonbeletristice stiu si eu cate cava si-ti voi da exemple de unele carti pe care le am in biblioteca personala si anume:
-„Sanatate cu tratamente naturiste”, aparuta la Reader, S Digest Bucuresti;
-„101 jocuri si strategii pentru memorie. Teste, rebusuri, probleme logice”, la aceiasi editura;
-„Utilizari neobisnuite pentru lucruri obisnuite”, tot la Reader, S Digest Bucuresti;
-„Descoperiti minunile lumii” ” ” ” „;
-„Sfaturi practice pentru probleme de zi cu zi” ” ” ” ” ;
-„Medicina de familie. Ghidul omului sanatos si uneori bolnav” de Dr.Kurt Butler si Dr. Lynn Rayner, in editura Nemira 1996.
Mai am si altele dar nu vreau sa le enumar pe toate. Este bine sa stii cate ceva in domenii diverse, pentru a gasi solutii cand te afli intr-o situatie data.
Un gand bun si multa sanatate.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
bibliodevafiliala3
26 martie 2015 at 19:44
Am şi eu cărţi comandate la Reader’s Digest. Unele sunt deosebit de interesante, peste unele m-am uitat şi eu mai des, altele m-au dezamagit, pentru că ofereau mai multe imagini şi mai puţină informaţie (exemplul fiind reţetele culinare). Medicina de familie este foarte bună la casa omului. Îmi plac cărţile cu aplicaţii practice cu toate (sau tocmai pentru) că eu sunt un om prea puţin practic. Am prezentat această carte tocmai pentru că este altfel, pentru că se adresează celor care, la fel ca şi tatăl, fratele şi soţul meu, sunt iubitori de excursii, concursuri de orientare turistică şi care s-ar descurca (sau s-ar fi descurcat) de minune doar cu un cuţit şi nişte sfoară :)) Mulţumesc pentru aprecierea pe care o dai prestaţiei mele şi pentru că mă susţii mereu. Poate o să mă specializez după un timp, pe moment încă nu mă simt încă în largul meu. Dar recunosc că începe să fie ceva mai bine decât a fost. Obişnuiţa cu camera şi în plus sfaturile pe care le-am primit de la fiica mea, m-au ajutat mult. Mulţumesc pentru comentariu. Numai bine şi multă sănătate şi ţie îţi doresc şi eu!
ApreciazăApreciază
cercetasii2013
27 martie 2015 at 21:42
Acum am avut timp sa vad inregistrarea.
Din punctul meu de vedere este foarte faina, as avea doua sugestii: 1) nu ezitati sa va uitati pe tableta/notite, ori de cite ori e necesar … e o mica intrerupere de o jumatate de secunda care da impresia ca se rupe firul naratiunii si asta poate sugera ca fie nu se stapineste subiectul, fie se trage de timp, deci nici o rusine sa ne uitam pe fisele pregatite deja 2) eu as face un exercitiu pentru inlaturarea tracului: as lua un nepot asa mai marisor, mai adolescent si l-as ruga sa stea el in spatele camerei iar eu lui i-as vorbi, avind feedback exact expresia feţei lui … mesajul transmis va fi mult mai bine surprins de camera … si da, chiar trebuie un microfon wireless sau daca nu, macar unul montat in focarul unei mici parabole care capteaza de la distanta unde e camera, orice sunet.
Oricum tracul va trece dupa exact a 21-a inregistrare 🙂 totul este sa ai convingerea ca nu trebuie sa placi tuturor, pur si simplu nu e nevoie si cu siguranta ca indiferent ce faci nu ii vei multumi pe toti … cu alte cuvinte sa poti sa te detasezi … sa nu iti pese prea tare si prea sufleteste de feedback … atunci vei fi tu insuti/insati, natural 100%.
E o deosebire (desi uneori se intrepatrund) intre supravietuire si bushcraft … noi le predam copiilor https://www.facebook.com/SCOALAROBINSONILOR cam bushcraft si speram sa nu avem niciodata razboi sau alte calamitati ca sa fim nevoiti sa trecem de la bushcraft la „seroius survival” supravietuire http://bushcraft.ro/2011/05/bushcraft-versus-supravietuire …
Rezumind, e o initiativa excelenta, poate poate se mai prind si cei mici la ce folosesc bucatile alea paralelipipedice de hirtie tiparita, numite carti (vezi scena antologica din biblioteca din Neverendig Story in care pustiul ii reproseaza biblitecarului ca are n carti acasa 🙂 –
ApreciazăApreciat de 1 persoană
bibliodevafiliala3
28 martie 2015 at 00:37
Mulţumesc pentru sfaturi, pentru apreciere şi sper să fie pe timp ce trece din ce în ce mai bine. Eu sunt foarte emotivă şi nu mi-aş fi imaginat că voi face aşa ceva niciodată. Pe moment cei de la televiziunea online au ceva probleme şi vor să se modernizeze. Deocamdata am făcut mai multe înregistrări în avans, aşa că o perioadă vor fi aşa cum au ieşit. Voi aştepta cu nerăbdare să se facă 21 de înregistrări 🙂 Este adevărat că despre această carte ar fi vorbit mai bine un specialist. Totuşi eu încerc să fac o trecere în revistă şi să prezint cărţi de facturi, genuri, domenii diferite, să fie interesant pentru mai multă lume. Biblioteca noastră, ca orice biblioteca publică deţine cărţi din toate domeniile cunoaşterii. Mie mi-e mai uşor să vorbesc despre literatură, dar ştiu că sunt mulţi oameni pasionaţi care caută informaţii diverse. O să încerc să fac abstracţie de ceea e în faţa mea şi să-mi imaginez că vorbesc fiicei mele. Ea mi-a spus demult să fac aşa 🙂 dar se pare că tracul meu e mai puternic decât imaginaţia :))
Şi mie îmi plac cărţile, iar locaţia unde filmez, în cadrul Secţiei de Împrumut Carte pentru Copii, mi se pare extrem de motivantă. Mi-a plăcut Neverending Story şi mesajul pe care îl transmite. Sper să contribui şi eu la acesta, pentru că dacă nu sunt citite cărţile mor pe rafturi.
ApreciazăApreciază