RSS

„Jurnalul lui Bridget Jones” şi „Bridget Jones: La limita raţiunii”, de Helen Fielding

18 Feb

helen-fieldingPovestim astăzi despre cărţile scriitoarei Helen Fielding (n. 19 februarie 1958) şi despre eroina care-a făcut-o celebră, Bridget helen-fielding vol. 1Jones. Jurnalistă britanică, cunoscută pentru documentarele sale din Africa şi a cărei roman de debut din 1994, Celebritate pentru o cauză nobilă, deşi aclamat de critică, a fost mai puţin cunoscut publicului larg. Pe lângă munca serioasă de jurnalist, scriitoarea a început să scrie şi o coloană de articole amuzante pentru ziarul The Independent, ce au plăcut mult publicului. Cu toate acestea, Helen Fielding a devenit un nume cunoscut internaţional doar după realizarea filmului (2001) care a ecranizat romanul Bridget Jones’s Diary. Filmul este o comedie romantică reuşită, în regia lui Sharon Maguire, care îi are pe Renée Zellweger, Hugh Grant şi Colin Firth în rolurile principale. Cartea, care stă la baza acestui film, a apărut ca urmare a succesului de care s-a bucurat coloana comică pe care jurnalista a scris-o pentru ziarul unde lucra. Aici a prins viaţă eroinaBridget Jones Diary sa, Bridget Jones şi bazându-se pe succesul pe care l-a avut la public, Editura Macmillan i-a cerut jurnalistei să scrie un roman întreg despre aceasta. Scriitoarea a mărturisit că, atunci când a scris primul roman Bridget Jones, nu s-a gândit că îl va citi cineva. Trebuie să recunosc eu, ca şi toţi cei care nu au citit ziarul The Independent, am aflat de eroină doar după ce-am văzut filmul şi abia pe ulterior am citit cartea. Dar aşa cum am constatat şi eu, poate şi alţii au făcut-o – cartea este mult mai amuzantă decât comedia, de altfel reuşită, realizată de Universal Pictures. Din primele pagini mi-a captat atenţia şi am râs recunoscând promisiunile deşarte pe care şi eu de-a lungul vieţii le-am făcut (privitor la cura de slăbire) la fiecare început de an:

„Voi mânca mai multe legume”,  „Mă voi duce la sala de sport de trei ori pe săptămână şi nu doar ca să cumpăr sandvişuri”, „Voi avea mai multă încredere în mine însămi”… (citat din lista  de Hotărâri pentru noul an, Jurnalul lui Brigdet Jones, Polirom, 2003).

De-a lungul anilor s-a rezolvat doar partea cu încredere în mine… :)) Dar să revenim la carte. Filmul m-a amuzat, dar cartea a fost cea care m-a dus cu gândul la povestea din Mândrie şi prejudecată a lui Jane Austen. Bridget reprezintă femeia nemăritată, de treizeci şi ceva de ani, modernă, lansată într-o cursă veşnic piedută de a-şi îmbunătăţi viaţa, cu un serviciu fără mari perspective, fără mari calităţi sau avere dar cu un simţ al umorului foarte dezvoltat. Ea se află cam în situaţia lui Elizabeth Bennet privitor la posibilitatea unui măritiş bun. Dar dacă Elizabeth este o persoană mulţumită de sine, cu un caracter hotărât şi destul de încăpăţânată, Bridget este nehotărâtă şi în general nemulţumită de sine, căutând sfaturi într-o mulţime de cărţi despre dezvotarea personală. Dar poate că pentru noi, aşa cum Elizabeth pare să fie personajul ideal al femei epocii lui Austen, Bridget întruchipează femeia zilei de azi. Femeia care devine nesigură de sine din cauză idealului imposibil de atins al frumuseţii feminine, unde silueta subţire este extrem de importantă şi unde banul îşi spune cuvântul.

Of, de oare sunt atât de neatrăgătoare? De ce? Chiar şi un bărbat care poartă ciorapi cu bulinaşe crede că sunt oribilă.” (citat, op. cit., p. 23)

BridgetTotuşi Bridget, aşa cum nu se vede pe sine, este o persoană cu suflet bun, o bună prietenă, inteligentă (în ciuda hotărârilor stupide pe care le ia), cu mult umor şi care nu arată deloc atât de rău pe cât crede. Simpatizezi cu ea şi speri să se trezească să se vadă cu ochii altora. Faptul că doi bărbaţi arătoşi îi dau atenţie ar trebui s-o trezească la realitate. Lupta pe care o duce cu sine te amuză prin felul în care îşi găseşte scuze în expunerea ritualică din jurnal a numărului kilogramelor, a caloriilor şi explicatul exceselor alimentare, sau de orice altă natură. Poveştile de dragoste te fac să crezi că, în sfârşit va ajunge să se cunoască, să se aprecieze. Te enervează la culme mama sa, care este asemănătoare doamnei Bennet, concentrată fiind doar pe viaţa personală nereuşită (după părerea ei) a fiicei sale. Ea este cu siguranţă unul din factorii răspunzători de nesiguranţa de sine a lui Bridget. Helen Fielding face mai multe trimiteri spre romanul lui Austen, plecând de la numele personajului masculin, Mark Darcy până la evoluţia poveştii în sine. Deşi această similitudine, dacă ai citit Mândrie şi prejudecată, te-ar putea face să prevezi finalul, cartea te atrage şi îţi place pentru hazul şi buna-dispoziţie ce ţi-o crează lecturând-o. O recomand  cu căldură celor care au nevoie de puţină destindere. Dacă linia poveştii urmează cartea lui Austen, stilul şi problemele dezbătute în carte, dificultăţile întâmpinate în reuşita unei relaţii de cuplu moderne le regăsim tratate într-un mod apropiat cărţii (şi serialului) Sex and the City (Totul despre sex).

bridget-jones-la-limita-ratiunii_1_fullsize Cel de-al doilea roman al său, Bridget Jones: The Edge of Reason / Bridget Jones: La limita raţiunii, ecranizat la rândul său în 2004, începe fericit:

„Urraa! Anii de sihăstrie au luat sfârşit. De patru săptămâni şi cinci zile am o relaţie normală cu un bărbat adult, dovedind, prin urmare, cu nu sunt o paria în materie de amor, aşa cum mă temusem” (citat din Bridget Jones: La limta raţiunii, Polirom, 2003, p. 11)

Poate faptul că deja din prima pagina începe atât de bine, te face să te gândeşti – frate, ce se poate strica acum? Şi-atunci îţi dai seama că de-aici încolo nu ştii cum se va desfăşura cartea pentru că, în mod evident, acţiunea din romanul lui Jane Austen a fost depăşită. Aştepţi cu nerăbdare să vezi când „cade pantoful” şi cu ce alte probleme se va confrunta Bridget. Atunci îţi dai seama că iubirea n-o poate face sigură pe ea, sigură pe iubirea pe care o inspiră şi că … în fond nu este un remediu natural care rezolvă toate problemele interioare ale cuiva. Mark ştie că s-a lăsat de fumat, deci în faţa lui nu mai fumează… dar o face pe ascuns 🙂 De parcă problemele sale n-ar fi de ajuns, se confruntă şi cu „drama” pe care o generează mama ei, care suferă de-o criză a vârstei a treia. Vrea să-şi părăsească soţul şi să plece în Kenya… totuşi din cauză că i-a expirat paşaportul nu mai pleacă – din stupidul motiv că în noile poze arată la fel de bătrână pe cât este 🙂 Viaţa ei perfectă de cuplu pare să se confrunte cu diferite probleme, apare „prietena” ei Rebbeca în peisaj, despre care Bridget spune:

Chestia e că individa e alunecoasă ca o meduză. Discuţi cu ea şi totul pare bine şi la locul lui, dar dintr-o dată simţi că ai fost înţepat şi nu ştii de unde ţi s-a tras. Vorbeşti, să  zicem, despre blugi şi ea spune ceva de genul: „Păi, dacă ai celulită, cel mai bine e să porţi ceva larg, stil Dolce & Gabbana” – ea are nişte coapse splendide, ca de pui de girafă…( citat din op.cit, p. 47)

Din cum decurge povestea, se pare că Bridget a judecat-o corect, şi aşa cum se va dovedi mai târziu aceasta poate fi extrem de manipulatoare, reuşind să se insinueze între cei doi iubiţi. Nici prietenele ei bune Shazzer şi Jude nu fac cele mai bune alegeri când o cadorisesc, îi lasă bilete sau când o sfătuiesc, acutizând astfel problemele iscate artificial. Când oamenii sunt îndrăgostiţi, mai ales la începutul unei relaţii este mai uşor să fie destabilizaţi. Gelozia nu este nici ea cel mai bun sfătuitor în relaţiile de dragoste. Ce faci când vrei să scapi de toate – pleci în vacanţă? Într-un loc frumos, însorit… sau poate în Thailanda în anotimpul ploios 🙂 cum pleacă Bridget însoţită de prietena ei Shazzer. Acolo alte peripeţii ne ţin captivi şi ne este prezentată şi o drastică cură de slăbire ce are rezultate spectaculoase 🙂 Cam atât pe moment despre acest roman – vom povesti mai jos, în comentarii mai pe larg.

Helen-Fielding-2657335Povestea personajului şi al romanelor ce au avut un fulminant succes, fiind traduse în 40 de limbi şi atingând numărul de 15 milioane de exemplare vândute, ne duce cu gândul la succesul pe care alţi scriitori l-au avut şi despre care am scris (John Grisham, Margaret Mitchell, Leila Meacham, Arthur Haley). Bridget Jones a fost creată de autoare când ea însăşi era, asemeni eroinei sale, îndrăgostită şi ulterior proaspăt căsătorită cu Kevin Curran, căsătorie ce a durat din 1999 până în 2009. După divorţul de acesta, scriitoarea a scris o continuare a acestor romane, Bridget Jones: Mad About the Boy (2013). În această continuare, pedepsindu-l probabil pe soţul ei, care a fost prototipul pentru Mark Darcy, Helen Fielding scapă de el şi ne prezintă o altă faţetă a lui BridgeBridget Jones. Mad about the boyt, care se transformă, după 14 ani, dintr-o celibatară cu probleme, într-o văduvă şi mamă a doi copii. Fanii cărţilor ei au fost îngroziţi de uciderea personajului principal masculin. Eu nu am citit romanul care a apărut recent în Anglia. Dacă ne-am gândi că personajul ar fi putut fi fost o fantomă răzbunătoare, ar fi explicată şi problema pe care a avut romanul şi care a necesitat retragerea primei ediţii a cărţii de pe piaţă. Se pare că romanul a avut erori de editare, pentru că a cuprins, din greşeală, 40 de pagini dintr-o altă carte, a altui autor, care a fost tipărită în aceiaşi zi. Cartea cu care s-a „contopit” Bridget Jones: Mad about a boy este o carte de memorii, My Life, a autorului Sir David Jason. Cât de sugestivă totuşi această încurcătură dacă ne gândim doar la titlul Viaţa mea / My Life – ce face o remarcabilă trimitere la evoluţia autobiografică a romanelor doamnei Fielding.  Cât despre ultimul abia apărut, este posibil să fie ecranizat, deşi se pare că steaua actriţei Renée Zellweger nu mai străluceşte cum strălucea … şi nici romanul nu pare să se ridice la aceiaşi înălţime. Totuşi sunt curioasă să-l citesc şi cred că aş vedea şi filmul.

 question-markVoi ce părere aveţi? Aţi citit romanele? Aţi văzut filmele? V-aţi confruntat vreodată cu problemele lui Bridget? Vă recunoaşteţi în vreunul din personaje?

Vă recomand să citiţi şi ce-au scris pe acest subiect Puştoaica citeşte, Cuvinte vrăjite sau pe blogul Jurnal de fraieră

Pentru toţi cei care aţi scris despre acest subiect, mi-ar place să-mi lăsaţi link-uri de trimitere către articolele voastre pentru ca să le adaug ulterior aici.

Anunțuri
 

Etichete: , , , , , , , , , , , , ,

24 de răspunsuri la „„Jurnalul lui Bridget Jones” şi „Bridget Jones: La limita raţiunii”, de Helen Fielding

  1. beausergent

    Februarie 18, 2014 at 10:38 am

    Primul dintre cele două filme a ilustrat perfect, pentru familia mea, termenul de „succes de casă” şi de câte ori dădeam din nou peste el, butonând telecomanda TV-ului, nu mutam niciodată, revederea „cu el” , oferindu-ne o bucurie permenent reîmprospătată. Nu m-a tentat niciodată să citesc cartea. Mă temeam să nu „trădeze” filmul (păcat reproşat, îndeobşte, operaţiunii inverse 🙂 ), dar, după recomandările tale convingătoare, aş lua-o cu mine în concediul următor. După cum ţi-am mai spus, din motive de agendă personală, relaţiile mele cu „lectura” s-au schimbat dramatic în ultimele câteva luni, frecventarea cărţilor îmbrăcând, mai nou, pentru mine, doar o formă de „igienă mentală”, departe de implicarea de până acum. Nu am uitat că am promis să scriu despre două dintre cărţile primite cadou de la tine şi de la bibliotecă, pe care le-am citit proftând de zilele libere de Crăciun.

     
    • bibliodevafiliala3

      Februarie 18, 2014 at 11:07 am

      Înţeleg problemele cu care mulţi dintre noi ne confruntăm. Chiar şi eu am amânat scriere şi postarea la timp a articolelor. Au fost mai mult probleme mărunte care au culminat cu ceva mici intervenţii medicale. Pe de altă parte, cum spune Shakespeare – Totul e bine când se termină cu bine.Înţeleg că lumea are din ce în ce mai mult de lucru, că stressul zilnic oboseşte şi de aceea mă bucur că în ultimul timp cărţile care au câştigat în sondaje sunt uşor de citit. Cât despre Bridget Jones – poţi s-o iei liniştit în concediu. Dacă ţi-a plăcut filmul, cărţile o să-ţi placă şi mai mult. Nu ştiu ce să zic despre ultimul roman – eu fac parte dintre fanii lui Darcy şi cred că o să-mi lipsească. Sunt curioasă dacă se va ecraniza totuşi. Unii zic că da, alţii că nici vorbă 🙂 Rămâne de văzut. Eu sper să mai povestim, chiar dacă nu reuşeşti să citeşti cărţile propuse. Cel puţin la următoarele două poţi să ne spui părerea ta despre filmele pe care sigur le-ai văzut. Nu-i grabă cu cărţile pe care vrei să le recenzezi. Oricând va fi bine. Pentru ca să scrii îţi trebuie o anume stare, inspiraţie …

       
  2. roșu vertical

    Februarie 18, 2014 at 12:32 pm

    Eu am vazut ambele filme (pe primul l-as revedea oricind) dar de citit am citit numai vol. 2 si asta ultimul, Mad about the boy, care sincer m-a cam dezamagit, si nu din cauza lui Mark Darcy, ci asa, per ansamblu, nu stiu, si-o fi pierdut autoarea din vigoare, Bridget din prospetime, habar n-am . Singurul care a ramas in continuare simpatic mi s-a parut Daniel. Mi s-a parut amuzant, apropo de acest ultim volum, ca Helen Fielding l-a sunat personal pe Colin Firth ca sa-si ceara scuze ca il „omoara” -:)

     
    • bibliodevafiliala3

      Februarie 18, 2014 at 12:50 pm

      :)) Excelent! Nu ştiam partea cu scuzele către Colin Firth. Despre această ultimă carte am citit şi eu câte ceva, de aceea scriam că dezamăgeşte. Nu mă pronunţ încă deşi, în mintea mea era un must Colin Firth şi domnul Darcy. Mie primul volum mi-a plăcut cel mai mult. Poate din cauză că forma sub care era scris era inedită sau pentru că se termină cu un happy-end evident. Ce să-i faci – îmi place povestea Mândrie şi prejudecată sub orice formă ar veni 🙂

       
  3. Ritiu Maria

    Februarie 18, 2014 at 12:35 pm

    N-am citit cartile, insa m-ai facut curioasa.
    Despre personajul principal al cartii, o femeie care se vede urata, grasa si neinteresanta cred ca, este important cata incredere avem in noi si cum gestionam lupta cu kg.
    Nici eu nu sunt slaba, sunt dodoloata si destul de mica de statura, dar m-am preocupat de inaltimea mea doar in adolescenta pe urma, am remarcat ca, acest aspect nu-l pot schimba, oricat m-as stradui si atunci mi-am dat seama ca, fiecare dintre noi, avem ceva aparte care ne face unici si ca, trebuie sa insistam, pe punerea in valoare a atuurilor pe care le avem.
    „Carapacea” in care ne aflam desigur ca e importanta dar, cu certitudine, cu mult mai important este cum esti tu, cum actionezi, cum te comporti, pentru ca acestea sunt lucrurile care te caracterizeaza, nu aspectul fizic.
    Eroina se confrunta cu gandirea de azi, cand multe femei se axeaza doar pe aspectul fizic, uitand ca, sufletul este cel a carui frumusete e mai importanta, cea care da adevarata valoare a fiecaruia dintre noi.
    Frumos articol si plin de invataminte, pentru mine este clar ca, trebuie sa citesc, pentru destindere, cartile pe care ni le-ai descris cu acuratete, iti multumim pentru ca faci posibila atragerea noastra spre literatura contemporana.
    Succes Roxana, in continuare si multa sanatate si cred ca, nu este necesar sa te scuzi, pentru intarziere pentru ca, viata nu poate fi prinsa in niste chingi, niste termene, mai ales daca este vorba de a creia, de a avea inspiratie, asa cum este nevoie de a scrie un asemenea articol.

     
    • bibliodevafiliala3

      Februarie 18, 2014 at 1:17 pm

      Ştiu că la voi la bibliotecă este mai dificil să le găseşti. O să fac în aşa fel încât să poţi să le citeşti. Te-ar amuza cu adevărat. Nu toţi oamenii sunt frumoşi şi nici nu trebuie să fie. Frumuseţea stă în ochii privitorilor, oricum. Pe de altă parte este greu să nu fi influenţat de moda vremii, de canoanele impuse de societate. Dacă pe vremea lui Rembrandt frumoasele pe care le-a pictat erau nişte femei trupeşe, moda de azi reprezintă opusul acestora. Cred că bunătatea a rămas neschimbată 🙂 şi este ceva la care ar fi bine să aspirăm. Mulţumesc de urări şi de înţelegere. O zi frumoasă ţie şi multă sănătate!

       
  4. mixy

    Februarie 18, 2014 at 8:58 pm

    Am recitit „Jurnalul lui Bridget Jones” şi, din păcate, nu mi-a mai plăcut cum mi-a plăcut prima oară, poate pentru că între timp am început să gust umor de o calitate mai bună? Sau pentru că acum par mult mai aproape de realitatea mea kilogramele ei?!
    Nu stiu, cert e ca am reuşit să termin toate bomboanele din casă din cauza ei, iar mesele mi s-au îndesit îngrijorător. Norocul meu este că nu are cartea vreo 500 de pagini, altfel nu mai încăpeam pe uşă, garantat…
    Initial am aflat de Jurnal tot din cauza filmului, si, spre rusinea mea, trebuie sa recunosc faptul ca nu am citit a 2-a parte, datorita reclamei negative care i s-a facut. Dar nu-i timpul trecut… depinde de toane, de timp, de varsta.
    Spre exemplu, daca abia acum citesc „Divina Comedie”, presupun ca pot citi si „Mad about the boy” curand, in urmatorii ani, nu?

     
    • bibliodevafiliala3

      Februarie 18, 2014 at 10:17 pm

      N-ai citit partea a 2- ( La limita ratiunii) că a 3-a abia a aparut in Anglia. Se pare ca va aparea in curand şi la noi.. Dar nu cred că voi sări să citesc cartea prea curand. În primul rând pentru că Darcy era şi prototipul meu de bărbat (chiar dacă el a primit în timp diferite chipuri masculine) în al doilea rând pentru că… dacă mă regăseam până acum în Bridget, sub o formă sau alta, în această variantă, văduvă şi nebună după un tinerel, nu cred că mă regăsesc chiar deloc. Cât despre celelalte două romane – nici a doua mea lectură n-a fost cu mult diferită de a ta. MI-a plăcut dar cum ştiam intriga, cum îmi era familiar stilul şi nu mai era o noutate. Ai dreptate în ceea ce priveşte stimularea apetitului. Nu că am mâncat mai des, dar mă gândeam la mâncare mai des 🙂 Dar am început (din nou) să mă gândesc la o dietă miraculoasă – deşi singura care a funcţionat în cazul lui Bridget a fost închisoarea din Thailanda :)) Cât despre kilogramele tale este bine că te preocupe, dar să nu te obsedeze. Pe de altă parte „look who’s talking” :)) Divina comedie este mai putin comică decât îi e titlul 🙂 dar o carte de citit. Bridget Jones (mai ales această ultima parte) este doar o carte pentru relaxare, pentru vacanţă, nu este un „must”. Este interesant însă să vezi cum reuşesc unii să-şi creeze o adevărată avere din scris. Cred că ceea ce trebuie este ideea nouă care să îmbracce „haina” veche a unei formule ce funcţionează, s-a dovedit că are succes la public. Este bine să prinzi trenul şi să scrii, cum a făcut Grisham cât mai mult până ţine moda pe care ai lansat-o. Pe urmă, ca orice modă, după ce este epuizat genul şi stilul respectiv, cititorii for sări la altul. Aici vorbesc de cărţile comerciale, cele care nu oferă „nemuritoarea literatură” ci doar momente de relaxare. Oamenii se plictisesc de tot aceleaşi poveşti, chiar dacă oamenilor le plac continuările – sunt fani de seriale tocmai de asta. Dacă ne gândim la romanele fantasy – au fost vrăjitori (Harry Potter) după care vampiri, vârcolaci şi apoi îngeri. Acum se scrie despre lumi distopice, că tot au avut Jocurile foamei asa mare succes. Am putea vorbi despre asta mult şi bine. Sunt mereu curioasă ce va urma.nou, ce idee va străluci în mintea unui scriitor şi ne va oferi o altfel de lume, sau o altfel de poveste.

       
      • mixy

        Februarie 19, 2014 at 2:10 pm

        Divina comedie n-are nimic comic in sensul de azi al cuvantului, dar o prefer acum. Ti-am spus, posibil sa fie o toana, o stare de spirit de acum. Cartile comerciale par sa-mi manance o energie pe care nu o am pentru frivolitati, decat sa le scriu, nu sa le si citesc la altii :))

         
      • bibliodevafiliala3

        Februarie 19, 2014 at 2:29 pm

        Inţeleg ce spui. Aşa evit eu, de-un timp comediile (filme sau seriale). Nu am răbdarea necesară şi nici starea de spirit. Iar la cărţi prefer un fantasy bun pentru că oricum este ceva ce nu se întâmplă :))

         
  5. vax-albina

    Februarie 19, 2014 at 6:21 pm

    Datorită ție am descoperit cartea care mă aștepta pe computer. Nu o am cu filmele. Mai lasă-mă puțin ca s-o citesc. Sună interesant.

     
    • bibliodevafiliala3

      Februarie 19, 2014 at 6:29 pm

      M-aş bucura dacă ţi-ar place! Vorbeam de filme pentru că în acest caz, filmul a adus în atenţia publicului cartea. Sunt curioasă de părerea ta.

       
  6. Alexey

    Februarie 20, 2014 at 12:58 pm

    Mult mai bune cartile decat filmele!

     
  7. Ely

    Februarie 20, 2014 at 9:26 pm

    am scris si eu despre Bridget Jones.
    http://cuvintevrajite.blogspot.ro/2013/12/jurnalul-lui-bridget-jones-helen.html

    Mi-a placut foarte mult mai ales datorita eroinei care nu este o Miss Univers ci doar o tipa obisnuita, asemenea noua ,de care ne putem lovi pe strada.

     
    • bibliodevafiliala3

      Februarie 21, 2014 at 12:01 am

      Am citit articolul tău. Foarte bun! Şi mie mi-a plăcut că Bridget este o femeie obişnuită, la fel ca noi toate celelalte. Puţine femei ating „standardul” frumuseţii şi nu toate acestea sunt frumoase cu adevărat. Unele din ele sunt atât de artificiale încât frumuseţea li se şterge pur şi simplu. Cinste celor care fac excepţie de la această regulă. Totuşi sunt multe femei frumoase, actriţe (cum a fost şi Vivien Leigh) care şi-au simţit frumuseţea ca pe un obstacol în calea realizării unor game largi de roluri (spre exemplu). Părerea mea este că, în carte, autoarea s-a descris pe sine aşa precum soţul ei a fost prototipul pentru Mark Darcy.

       
  8. shiki shiki

    Februarie 21, 2014 at 10:29 pm

    ambele fac parte din cartile mele preferate , cu mari sanse de a fi recitite. se pare ca sunt printre putinii care au citit prima data cartea. mi-a placut foarte mult , din cauza umorului , din cauza paralelei cu mandrie si prejudecata , din cauza ca il recunoaste pe colin firth ca fiind actorul perfect pentru mr darcy si nu in ultimul rand din cauza ca e bine scrisa si se termina cu bine.nu cred ca o sa citesc partea a 3-a , prefer sa raman cu amintirea supei albastre si a fricii de a nu fi devorata de lupul alsacian :D. si foarte urat din partea autoarei sa strice povestea perfecta din mandrie si prejudecata cu neplacerile ei personale 😛

     
    • bibliodevafiliala3

      Februarie 23, 2014 at 12:45 am

      Şi eu fac parte dintre cei care urăsc faptul că l-a omorât pe Mr. Darcy. Povestea lui Jane Austen era perfectă şi dacă tot a făcut de atâtea ori trimiteri specifice către ea, dacă tot a urmat firul poveştii originale, trebuia să-l păstreze pe Darcy în ea. Nu pot să judec cum aş fi făcut eu, dar sper că aş fi decis că un happy end merită măcar cartea, dacă viaţa mea nu ar fi meritat. Dar … scriitorii sunt stăpâni pe ceea ce scriu, în plus, eu cred că Helen Fielding a scris numai având la bază propria experienţă, aşa că probabil că şi tânărul de care Bridget Jones este înnebunită poate să existe în realitate, la fel cum există şi cei doi copii (Dashiell Curran şi Romy Curran) pe care îî are în urma căsătoriei. Poate de asta este atât de credibilă în scris. Ziceam că probabil voi citi ultima carte, dar se îndepărtează din ce în ce, pe măsură ce mă gândesc, momentul acela. S-ar putea să lipsesc la întâlnirea cu romanul :))

       
  9. pustoaicaciteste

    Februarie 26, 2014 at 9:38 pm

    Ca si majoritatea cititorilor, am iubit imperfectiunile protagonistei. A fost ca o gura de aer proaspat dupa ce am fost bombardata in ultimul timp cu tot felul de restrictii impuse de societate. Trebuie sa recunosc, aveam asteptari mai mari de la aceasta carte, dar nu pot spune ca m-a dezamagit. Este o buna alegere daca vrei sa te distinzi si sa razi putin.

    Am vazut prima ecranizare si nu mi-a placut deloc. Daca nu as fi citit cartea nu as fi inteles nimic, mi s-a parut un haos total.

     
    • bibliodevafiliala3

      Februarie 26, 2014 at 11:57 pm

      Condiţia să înţelegi mare parte dintre lucruri este să cunoşti bine măcar Mândrie şi prejudecată. Ca s-o înţelegi pe Bridget, să vezi care sunt problemele ei, cum se vede şi cum vede lumea, înţelegi doar dacă citeşti cartea. Filmul m-a amuzat, chiar dacă uneori mi s-a părut că este mai degrabă caricatural. M-am gândit că poate şi cartea e la fel. Totuşi, în carte personajul nu este atât de superficial. Înţelegi de ce i-a deciziile eronate. Ca de obicei – filmul pierde în faţa cărţii, chiar dacă el a adus cartea în atenţia marelui public 🙂

       
  10. Dan

    Martie 1, 2014 at 1:32 pm

    Vă doresc o primăvară frumoasă, bucurii, spor în toate și doar zile în care privirea să vă fie luminată de lucruri bune ! La mulți ani ! de 1 Martie.

     
    • bibliodevafiliala3

      Martie 1, 2014 at 5:40 pm

      Mulţumesc mult, Dan! Să ai parte de o primăvară frumoasă şi tu, să-ţi meargă bine

       

Aştept răspunsul tău!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: