RSS

Arhivele lunare: mai 2013

Campania „O jucărie pentru fiecare” – o invitaţie pentru toţi devenii, dar nu doar pentru ei


M-am tot gAFIȘ O jucărie pentru fiecareândit cu ce cuvinte frumoase să învălui şi să prezint campania O jucărie pentru fiecare, care urmează a se desfăşura în Deva, la sediul Bibliotecii Judeţene „Ovid Densusianu” Hunedoara, în cadrul Secţiei de Artă şi Carte Franceză. Este un gând frumos pus în practică de conducerea bibliotecii în colaborare cu Asociaţia „Prietenii bibliotecii”. Este vorba de o campanie amplă, de colectare de jucării pentru copiii din Centrele de Plasament ale judeţului Hunedoara, care se va desfăşura pe durata 13-30 mai 2013, de luni până vineri între orele 10.00 și 18.00, sâmbăta între orele 9.00 și 14.00. Despre acţiune puteţi citi pe pagina de facebook a bibliotecii.

copilarie-pictura-papusa-heinrich-schonhauser-1904

Fetiţa cu păpuşa de H. Schönhauser, 1904

Nu ştiu dacă în copilărie aţi visat la jucăria perfectă, dacă aţi urmărit-o cu jind prin geamul magazinului de jucării. Dacă aţi avut acest sentiment atunci ştiţi că pentru un copil, la un moment dat, o jucărie poate însemna, pe lângă bucuria de a o avea, un pas către o lume de vis, o lume în care jucându-ne cu păpuşi, maşinuţe, ne creem propria noastră realitate. O jucărie nouă înseamnă destul de mult şi pentru cei care au multe jucării, dar poate însemna enorm pentru cei defavorizaţi, pentru cei pe care realitatea îi aduce zilnic cu picioarele pe pământ, încă de mici. Dacă mă gândesc la literatură, cel mai bine despre dorinţa de-a avea o minunată jucărie, a scris Victor Hugo în Mizerabilii. Am scris despre romanul amintit într-un articol anterior, când am vorbit mai ales despre iubirea de părinte, despre sacrificiul făcut pentru a creCosette primind papusa. Les Miserables. 2012. fotoşte un copil. Totuşi, dacă vorbim de jucării, mă gândesc la micuţa Cosette, cea care visa la păpuşa din vitrina magazinului şi care se uita pe furiş la jucăriile cu care fetele soţilor Thénardier se jucau. Visul de-a ţine păpuşa în braţe i-a fost împlinit când Jean-Valjean a venit s-o ia, salvând-o din mâinile hrăpăreţe şi nepăsătoare ale tutorilor săi. Am citit doar povestea copilului necăjit, Cosette, în copilărie şi îmi amintesc că am fost extrem de impresionată de acel moment, de acea dorinţă copilărească de-a se juca, de-a visa, în ciuda durerii şi maltratării pe care le suferea. Pe acea vreme, am mers cu mama la un orfelinat, ducând un sac plin cu jucăriile noastre (ale mele şi ale fratelui meu). M-a bucurat mult reacţia de intensă bucurie a copiilor. Ţin minte că m-am ataşat mult de o fetiţă frumoasă ce mă privea cu ochi senini, mari şi mă rugam mamei s-o luăm acasă cu noi. Am rămas mereu cu acea imagine în minte şi cu bucuria intensă pe care am simţit-o dăruind. De aceea sper ca această campanie, care apelează la sufletul şi dărnicia voastră, a copiilor voştri, să fie bine primită, să aibă un larg ecou şi în felul acesta să putem bucura cât mai multe suflete la 1 iunie, în acest an.

Vă mulţumesc din suflet, de pe acum, tuturor celor care veţi participa la această campanie. Vom face poze şi le vom posta la finalul campaniei pentru ca lumea să vadă ce rezultat a avut ea. Un gând bun şi o inimă bună, vouă 🙂

AFIȘ O jucărie pentru fiecare

 

Etichete: , , , , , , , , , , , ,

Proverbe, cugetări celebre ale unor mari scriitori şi oameni cunoscuţi – discuţii, idei, comentarii


Fii sincer faţă de tine însuţi. . . şi atunci nu mai poţi fi fals faţă de cineva.

 În acelaşi ton, cu alte cuvinte. Maurice Maeterlinck întărea această opinie

Este cu neputinţă să fii sincer cu ceilalţi până nu ai învăţat să fii cu tine însuţi.

Despre importanţa, necesitatea sincerităţii scria şi Honoré de Balzac:

balzac

Orice şmecherie, orice înşelăciune este descoperită şi în cele din urmă  aduce pagubă; orice situaţie este mai puţin primejdioasă, dacă omul se situează pe terenul sincerităţii.

 În schimb, tot el credea că:

 Oamenii cinstiţi sunt lipsiţi de tact, n-au nicio măsură a binelui, deoarece pentru ei totul este fără ocolşuri, fără gânduri ascunse.

Deci este mai puţin primejdios, dar cu toate astea este lipsit de tact să fii sincer? Pe de altă parte asta vine dintr-o calitate a cuiva – de-a privi totul fără gânduri ascunse.

Un alt scriitor cunoscut, André Maurois, s-a gândit că, cel puţin uneori, sinceritatea poate fi mai puţin valoroasă decât discreţia:Andre Maurois

Sinceritatea este de sticlă dar discreţia este de diamant.

Să ştii şi să nu spui? Pe de altă parte nu trebuie să fie ceva neapărat ceea ce ştii despre alţii. Poţi să fii sincer cu tine însuţi şi cu cei din jur (dacă este vorba despre tine, nu despre ei). Dar cu toate astea şi sinceritatea trebuie să meargă până la un punct. Trebuie să păstrezi mereu ceva din sufletul tău doar pentru tine. Aici trebuie să ai discernământul a ceea ce poţi să spui sau a ceea ce nu poţi şi nici nu trebuie să spui. Cugetarea asta îmi aminteşte de un proverb care spune că:

Vorba-i de argint şi tăcerea de aur.

Se pare că-ntr-o vreme, cel puţin pe vremea lui Miguel de Cervantes, discreţia mergea mână în mână cu bunaCervantes_Saavedraeducaţie şi normele de conduită socială:

Discreţia este gramatica vorbirii alese, pe care o întăresc bunele obiceiuri.

Fără bunele maniere, bunele obiceiuri, normele sociale societatea omenească n-ar putea coexista, cel puţin aşa era de părere George Bernard Shaw:
George Bernard Shaw

Păstrarea distanţelor este întregul secret al bunelor maniere; fără bunele maniere societatea omenească este intolerabilă şi imposibilă.

Într-un fel, păstrarea distanţelor, care ne ajută să fim manieraţi, ne împiedică şi să fim familiari sau sinceri, după părerea mea. Dar este posibil ca în unele condiţii să fie necesară această distanţare faţă de lume, însoţită de discreţie pentru ca totul să fie tolerabil.

 După cum scria Jonathan Swift, prostele maniere ar proveni din:Jonathan_Swift

Mândria, un rău caracter şi lipsa de bun simţ sunt cele trei mari izvoare ale proastelor maniere.

Cât de actuale sunt astăzi, cât de prezente în viaţa noastră sau cât sunt de departe de adevăr, puteţi să-mi spuneţi voi.

 Şi totuşi este important să avem obiceiuri, tradiţii pe care să le urmăm, asemeni strămoşilor noştri. Pentru că, aşa precum spunea Honoré Gabriel Riqueti, conte de Mirabeau, jurnalist, scriitor, politician francez:

mirabeau

La vetrele familiale se formează sentimentele şi obiceiurile care hotărăsc asupra fericirii publice.

şi că:

Este mai important să se dea oamenilor moravuri şi obiceiuri bune, decât legi şi tribunale.

Poate că este atât de important şi pentru că, încă din copilărie imităm tot ceea ce vedem şi creştem având tot felul de obiceiuri, obişnuiţe personale sau de familie. De aceea Alberto Moravia ne avertizează că aceste obiceiuri sunt periculoase când ni se schimbă:
 Alberto_Moravia

Viaţa e alcătuită din obişnuinţe; până şi cinstea nu e decât o obisnuinţă; din momentul însă în care obisnuinţele ni se schimbă, viaţa devine un infern, iar noi nişte diavoli dezlănţuiti, fără respect nici faţă de noi, nici faţă de ceilalţi.

Aşa precum spunea Nicolae Iorga:Nicolae Iorga

Copilul nu datorează părinţilor viaţa, ci creşterea.

Pe de altă parte, Molière spune că:

 Moliere

Relele apucături ale tinerilor vin adesea din reaua educaţie dată de părinţii lor.

 Educaţia pe care o dau copiilor adulţii, fie ei părinţi, profesorii sau chiar persoanele publice, ce pot deveni modele pentru tineret, este importantă. Ceea ce-am reţinut eu, este că, în urma educaţiei copilul trebuie să poată distinge binele de rău, să aibe o judecată sănătoasă pentru a alege binele. John Dewey  ne-a lăsat scris cum s-a gândit el că s-ar realiza asta:
John Dewey

O judecată normală şi sănătoasă se câştigă numai dând copilului putinţa să-şi constate greşelile şi să le preţuiască drept.

 Poate că, aşa cum spune Joseph Joubert:
Joseph Joubert

Copiii au nevoie mai mult de modele decât de critici. 

Aşa că educaţia, poate fi, ceva între sinceritate, muncă, exemplu personal, obiceiuri, datorie, bune maniere, discreţie, prin care părinţii şi educatorii trebuie să facă slalom. Şi totuşi, chiar şi când suntem adulţi avem nevoie de modele, de îndrumători, pentru a deveni, la rândul nostru, îndrumători ai altora. Dacă ar fi să trag o linie a tuturor celor înşirate mai sus, pentru a reuşi să avem un impact asupra altora, este necesar să fim sinceri cu noi înşine cât şi cu cei din jur, să fim capabili de discreţie, să judecăm şi să preţuim greşelile făcute în trecut, pentru ca alţii să le evite, învăţând din ale noastre greşeli. Să ne obişnuim cu lucrurile bune, cu alegerile corecte, să alegem drumul abrupt şi mai greu, dar care la final este mai plin de satisfaţii. Să înţelegem că mândria este un păcat, mai ales însoţită de lipsa de bun simţ. E important ca, la final de orice, să trăim, pentru că aşa cum spune  Antoine de Saint Exupéry:

Antoine de Saint-Exupery

Esenţial este ca undeva să rămână ceea ce ţi-a nutrit viaţa. Şi obiceiurile.Şi sărbătoarea de familie. Şi casa cu amintiri. Esenţialul este să trăieşti pentru a te reîntoarce.

Iar dacă vorbim despre obişnuinţe, să considerăm viaţa una dintre ele, aşa precum zicea Alexandre Dumas, fiul:

Alexandre Dumas fiul

Viaţa este ultima obişnuinţă pe care trebuie să o pierdem, pentru că este prima pe care am căpătat-o.

Închei aici – periplul printre cugetări. Vă invit, să vă spuneţi părerea, să interpretaţi cum vreţi voi aceste gânduri sau să contribuiţi cu alte cugetări pe care le ştiţi, care se potrivesc celor scrise, sau dimpotrivă, le contrazic făurind noi teorii, noi feluri de-a privi lumea, viaţa şi obiceiurile acum în pragul sărbătorilor pascale.
Tot acum, vă doresc tuturor celor ce sărbătoresc Paştele, din suflet, Sărbători fericite!!
Pentru cei care sunteţi de altă religie sau credinţă, un gând bun, o primăvară frumoasă  🙂
 

Etichete: , , , , , , , , , , , , , ,

 
%d blogeri au apreciat asta: