RSS

Arhivele lunare: februarie 2013

„Să povestim despre-o carte” – final de sondaj pentru luna martie


Astăzi, odată cu ultimul vot am devenit un club. Felicitări!!! Am ajuns la finalul unui sondaj de opnie a cărui întrebare era „Despre care din romanele de mai jos aţi prefera să discutăm?” (ceea ce n-am specificat era luna – şi anume MARTIE). Răspunsurile voastre, procentual, au fost acestea:

„De veghe în lanul de secară” de J.D. Salinger 6 27% logo_club_lectura

„Arta conversaţiei” de Ileana Vulpescu 4 18%

„La răsărit de Eden” de John Steinbeck 4 18% 

„Oscar şi tanti Roz” de Eric Emmanuel Schmitt 3 14%

„Quo Vadis” de Henryk Sienkiewicz 3 14%

„Dinastia Sunderland-Beauclair” de Vintilă Corbul 0 0%

Other: 2 9

Alte răspunsuri, propuneri de lectură:

Quo Vadis de Henryk Sienkiewicz 1 (presupun că cineva a crezut că trebuie să noteze      cartea favorită, deci înclin să mai acord un punct acestui titlu)

Anna Karenina de Lev Tolstoi 1

Mizerabilii de Victor Hugo 1

Don Quijote  de la Mancha de Miguel Cervantes 1

Dacă luăm în considerare şi votul pentru Quo Vadis, locurile 1, 2, 3 – se prezintă astfel: De veghe in lanul de secara.1jpg

1. De veghe în lanul de secară / Titlul original: The Catcher in The Rye – popularul roman lui J.D. Salinger – a câştigat locul întâi şi despre el vom povesti la sfârşitul lunii martie. Cartea este destul de uşor de citit şi are doar 119 pagini (în varianta electronică pe care am găsit-o online AICI). O puteţi împrumuta de la orice bibliotecă, sunt convinsă că este un titlul reeditat, care face parte din literatura studiată şi deci, la unele profile sau la anumite nivele este lectură suplimentară. O are şi biblioteca noastră în mai multe ediţii, una dintre cele mai noi fiind ACEASTA.

2. Pe locul doi s-au situat, la egalitate: Arta conversaţiei de Ileana Vulpescu, La răsărit de Eden / titlul original: East of Eden de John Steinbeck şi Quo Vadis de Henryk Sienkievicz

3. Pe locul al treilea s-a situat: Oscar şi tanti Roz de Eric Emmanuel Schmitt (scriitor belgian), titlul în original fiind: Oscar et la dame rose, cartea apărută în 2002. 

Într-un comentariu la postarea precedentă, ca răspuns pentru Mixy, care întreba despre cărţile online ale titlurilor din sondaj, am pus link-uri de trimitere şi pentru alte  titluri propuse în sondaj. Cred că acesta ar fi un ajutor pentru cei care ar dori să citească şi nu au posibilitatea sau timpul necesar de-a merge la o bibliotecă. Pentru titlurile care nu au câştigat, dar care rămân o recomandare de lectură foarte bună, există varianta să citim aceste cărţi în ordine, pentru lunile următoare sau puteţi să propuneţi voi altele, iar toate vor participa la un nou sondaj pe care-l voi posta pe la jumătatea lunii martie. Aceste propuneri se vor adăuga celor pe care deja le-aţi făcut. Propunerile, vă rog, să le faceţi în comentariile de mai jos. Veţi avea 2 săptămâni pentru a face propuneri şi după aceea, când am să postez sondajul, cam tot 2 săptămâni pentru vot. La finalul lunii aprilie, vom citi următoarea carte care va ieşi câştigătoare. Aştept propunerile voastre! Lectură plăcută!

 

Etichete: , , , , , , , , , , ,

„Să povestim despre-o carte” – Club de lectură virtual


V-am povestit şi cu alte ocazii că, deşi scopul pentru care am creat blog-ul era ca el să fie o prelungire a muncii de bibliotecar spre potenţialii cititori, nu am ştiut cum va fi după ce scriu şi postez, nu cunoşteam care va fi feed-back-ul vostru, al celor care mă citiţi. Nu mi-am dat seama cât de citite vor fi sau nu articolele, nu ştiam prea multe nici despre blogging. Întâi am scris articole scurte, încercând să fac o trecere în revistă a unor titluri, pe urmă am văzut că, în mod sumar, cărţile sunt descrise şi pot fi găsite pe multe alte site-uri. De aceea, am încercat să ofer o perspectivă personală şi cât mai multe informaţii despre o carte, un autor, o temă. După un timp, m-am obişnuit să las la final de articol câte o întrebare pentru a putea deschide discuţiile referitor la temele abordate.

logo_club_lecturaPrivind retrospectiv şi recitind comentariile postate de voi, mi-am dat seama că mulţi dintre cei care comentează sunt mereu prezenţi şi scriu frumos, pe temă, competent referitor la articolul postat, întregindu-l. Acum am ajuns să vă cunosc prin comentariile voastre, prin ceea ce-aţi lăsat în josul paginilor fiecărui articol. Mi s-a părut o idee interesantă ca noi, că tot citim şi ne citim să facem un club de lectură în acest mediu virtual. Unde toţi cei care doresc să scrie, să comenteze, să o poată face. Am schimba păreri, ca şi până acum, doar că, în plus am avea un timp să citim cartea despre care vom discuta, ca să venim cu noi argumente, păreri pro-contra, ceea ce ne-a plăcut, sau dimpotrivă, nu ne-a plăcut. Unii dintre voi au spus că ar fi interesaţi. Eu sper să fiţi cât mai mulţi care să vă doriţi să vă povestiţi părerea pe marginea celor citite, să vorbiţi despre autor sau despre temele abordate. 

Eu cred că ar funcţiona foarte bine dacă am stabili printr-un sondaj ce carte să citim (din mai multe propuse). Eu voi face aceste propuneri pentru început, dar voi accepta sugestii din partea voastră şi vom face câte un sondaj în fiecare lună. M-am gândit că frecvenţa întâlnirilor noastre virtuale (în afară de articolele scrise de mine în mod obişnuit) ar putea să fie lunară. Asta înseamnă că avem timp de o lună timp să citim cartea propusă pentru ca să ne pregătim de dezbatere 🙂 

Fiecare din cei care au blog şi care vor dori să scrie şi o recomandare de lectură, o recenzie, vor putea să o facă, iar eu voi trece link-urile către blogurile voastre la finalul textului meu. V-aş ruga şi pe voi să menţionaţi în cadrul articolului vostru, că aţi citit cartea în cadrul Clubului de lectură virtual „Să povestim pe marginea cărţii”. Mă gândesc că este o bună sursă de informare pentru alţi doritori să participe la acest club. Recenzia postată pe blog-ul vostru nu va înlocui comentariul aici la mine, va fi doar un supliment oferit participanţilor şi un punct de plecare în discuţie.

Pentru cei care nu au blog şi ar vrea să scrie o recenzie, le ofer posibilitatea să le posteze în cadrul paginii Clubul de lectură, către care vor exista, de asemenea, link-uri din articol. Această pagină va fi creată în momentul în care vor fi trimise recenzii la adresa de mail bibliodevafiliala3@yahoo.com

Dacă aveţi alte idei pe această temă, orice tip de îmbunătăţire a modului de desfăşurare sau orice fel de alte comentarii – vă rog să-mi scrieţi, le voi lua în considerare. În final, ca să vă fac poftă de lectură am ales câteva titluri care sunt, fiecare în genul său, foarte bune. Eu mi-aş dori să putem vorbi despre toate, dar voi veţi decide asta. Titlul care va acumula cele mai multe voturi (puteţi vota mai multe titluri) va fi primul discutat. Voi ţine cont de alte (Other) sugestii pentru lectură, pe care le puteţi menţiona atât în sondaj cât şi în comentarii.

Rezumat şi idei principale:

1. Înfiinţare „Să povestim despre-o carte” – club de lectură virtual.

2. Doritorii pot să voteze cartea lunii următoare şi vor avea timp de o lună să o lectureze.

3. La termenul stabilit eu voi scrie un articol – voi veţi comenta.

4. Cei care au blog şi doresc să scrie o recenzie pentru carte – pot s-o facă concomitent sau ulterior discuţiilor noatre, la ei pe blog.

5. Eu voi trece link-urile către blogurile voastre, voi veţi face trimitere către acest blog, cu o menţiune de genul „Carte citită în cadrul clubului de lectură virtual – „Să povestim despre-o carte

6. Celor care nu au blog şi ar vrea să scrie o recenzie, le ofer posibilitatea să posteze în cadrul paginii Clubul de lectură a acestui blog.

7. Propunerile pentru prima lună ( probabil sfârşitul lui martie) sunt cele din sondajul de mai jos. Termenul de o lună ca timp de lectură va începe doar după votare şi alegerea romanului. Din această cauză am postat şi sondajul acum, ca să fie mai mult timp pentru vot.

Sper să vă placă ideea, să participaţi, să îmi daţi sugestii. Aştept cu nerăbdare comentariile voastre!

sondaje-online-2

 

Etichete: , , , , ,

Trandafiri – de Leila Meacham


Cartea pe care v-o recomand astăzi este o saga de familie. Am citit-o recent, la recomandarea uneia dintre Trandafiri - Leila Meachumtinerele ce scriu frumos despre cărţi – Sayuki. Am fost curioasă de carte încă de când am citit: „as vrea sa fiu Mary Toliver din Trandafiri. De ce? Pentru ca e singurul personaj dintr-o carte care mi-a placut foarte mult” . Ăsta era răspunsul dat la o întrebare – ce personaj ar alege să incorpereze, pentru două zile. M-am întrebat cum anume putea Leila Meacham, autoarea romanului, să fi descris personajul în carte, pentru ca să fie pe gustul unei adolescente. Când m-am apucat să citesc romanul, n-am ştiut decât acest lucru şi că este o saga de familie, dar am decis că trebuie să fie bun, dacă cineva l-a trăit cu asemenea intensitate.

Titlul cărţii provine de la o legendă a două familii, cu descendenţă nobiliară provenind din familiile regale engleze, aflate în conflict în timpul Războiului celor Două Roze – familia Lancaster şi familia York. După anii 1600 aceşti descendenţi emigrează în America şi întemeiază plantaţii mari în jurul viitorului oraş Charleston. Vechile răfuieli sunt uitate pentru că trebuie să îşi unească eforturile  pentru a-şi întemeia plantaţiile, oraşul, averea. Ceea ce rămâne ca simbol a vechii lor vieţi, a strămoşilor lor, sunt trandafirii pe care fiecare îi cultivă – Familia Warwick ce provenea din Casa de York – cultiva trandafiri alb, pe câtă vreme famlia Toliver avea ca simbol trandafii roşii – ai Casei de Lancaster. Acesta ar fi o prezentare succintă a istoriei familiei ce este spusă în primele pagini ale cărţii. Saga de familie începe şi dezvoltă însă, mai degrabă, povestea peste sute de ani a unor fii, care nefiind primii născuţi, se hotărăsc să plece spre vest să-şi întemeieze propriile lor plantaţii, după 1800. Aşa ajung în Texas şi alături de o altă familie influentă,  DuTrandafiri rosii albi roz - grozav.ro Mont, – de data asta de provenienţă franceză – îşi întemeiază propriile averi. Legenda trandafirilor spune că cel de culoare roşie cere iertarea, cel de culoare albă oferă iertarea, iar cel roz spune că iertarea nu se acordă. În felul acesta nu era nevoie de vorbe, fiecare din cele trei familii ştiind semnificaţia celor trei culori.

Povestea de viaţă şi iubire se începe prin ochii lui Mary Toliver, care, aflată la anii senectuţii, îşi aminteşte de anii tinereţii, de felul în care moştenirea i-a afectat viaţa personală şi de marea iubire a vieţii ei, Percy Warwick. Dragostea pentru pământ – similară, oarecum, cu ceea ce trebuie să fi simţit Ion (al lui Liviu Rebreanu) – copleşeşte orice alt simţământ, chiar şi pe cel pentru omul iubit. Poate deveni de-a dreptul o obsesie, care este, în felul ei, parte dintr-un „blestem” familial. Distructivă pentru orice alt lucru, orice alt fel de relaţie, această preocupare, această moştenire de familie consumă totul, parcă ar fi o fiiinţă geloasă pe orice sentiment al proprietarei. Pământul devine posesiv, iar blestemul lui curmă din frageda tinereţe viaţa moştenitorilor de gen masculin. Aşa că rămân femeile posedate, obsedate şi dedicate plantaţiei Somerset. Cum poate să răzbească o dragoste umană, cum poate să-o înfrângă pe cea ancestral legată de pământ? Mai ales dacă şi mândria şi încăpăţânarea le stă împotrivă.

Leila MeachamTrandafiri (Roses) este romanul de debut al Leilei Meacham. Vă recomand cartea şi pentru că, citind-o mi-am amintit de Margaret Mitchell. Deşi, după părerea mea, cartea în sine nu se compară cu forţa şi vigoarea poveştii din Pe aripile vântului, personajul principal, Mary, este la fel de obsedat de datorie, de bani, de plantaţie, ca şi Scarlett. Sunt două personaje bine conturate, extrem de puternice şi care pot, parcă, să ducă lumea pe umeri. Fără să le lipsească feminitatea, ele reuşesc acolo unde mulţi bărbaţi ar fi clacat. Amândouă iau decizii injuste faţă de anumite persoane, în vederea unui bine general, pentru a-şi păstra plantaţia (Scarlett se mărită cu pretendentul sorei sale, Frank Kennedy, iar Mary vinde o bucată de pământ care în fapt nu era a ei, fiind moştenirea fratelui său). Similarităţi ar fi şi în ceea ce priveşte iubirea, recunoaşterea şi importanţa pe care o are aceasta în viaţa fiecareia. La anii bătrâneţii Mary decide s-o scutească pe moştenitoarea ei de asemenea povară şi blestem. Oare Rachel, moştenitoarea ei, va acepta hotărârea sau va continua să facă aceleaşi alegeri şi greşeli ca şi mătuşa ei?

Ce mi-a plăcut mai puţin – faptul că romanul se încheie prea brusc, după ce acţiunea trenează, la un moment dat. Prima parte este mai elaborată, Mary copleşeşte celelalte personaje iar povestea ei şi a lui Percy este vie, consumatoare, un love story, pe câtă vreme povestea lui Rachel, cea care continuă romanul este puţin estompată şi schematică.

Ce pot să vă scriu despre autoare? S-a născut cca 1938/1939 în Minden, Louisiana, dar a crescut în Texas. A făcut facultatea la North Texas State University. A fost profesoară de limba engleză la liceu şi locuieşte şi în prezent în San-Antonio, Texas. După ce s-a pensionat s-a reîntos să scrie cartea pe care o începuse încă din 1980 şi care a fost publicată abia în 2010. A scris romanul său de debut tâziu, după vârsta de 65 de ani. Dacă Margaret Mitchell a lucrat timp de 10 ani la romanul ei, se pare că şi acestui roman i-a trebuit mult până să se nască. Amândouă scriitoarele au fost bune cunoscătoare ale vieţii şi istoriei locurilor pe care le-au descris, fiind născute şi crescute, una în Atlanta, cealalată în Texas. Cât despre publicare – a fost tot o întâmplare, ca şi în cazul lui Margaret Mitchell – cu ajutorul unei prietene şi-a găsit şi editor pentru carte, pentru că, total întâmplător, nepoata acelei prietene era căsătorită cu David McCormick, agent literar din New-York. După succesul pe care l-a avut prima carte, a mai scris un alt roman, de ample dimensiuni – Tumbleweeds, care a apărut în 2012. Într-un interviu, autoarea spunea că lucrează în prezent la o carte, a cărei poveste se petrece anterior celei din Trandafiri (Roses).

Cu acestea, vreau să închei mulţumindu-i lui Sayuki pentru recomandare 🙂 Iar pe voi vă aştept cu comentarii – dacă aţi citit cartea sau, dacă nu, poate o veţi face. O puteţi găsi şi la biblioteca noastră şi mă gândesc că trebuie să fie şi la alte biblioteci.

 

Etichete: , , , , , , , , , ,

 
%d blogeri au apreciat: