RSS

Unirea în simţiri – 24 ianuarie 2013 – cuvinte despre bibliotecari

28 Ian

Poza Hora Unirii24 ianuarie este o zi importantă, o zi care ne aduce aminte că, înainte de-a fi uniţi ca naţie, eram doar uniţi „în cuget şi-n simţiri”. La această dată sărbătorim ziua Unirii Principatelor Române. Oamenii au luptat, au scris şi militat pentru această unire. Revoluţionarii de la 1848 au trecut Unirea cu Moldovei cu Ţara Românească ca ultimul punct în program, ca ultimă dorinţă. După înfrângerea revoluţiei participanţii au fost exilaţi (ca şi Alecsandri) pentru implicarea lor. Au trebuit să treacă mai bine de 10 a24 ianuarie 2013 - Hora Uniriini, pentru ca dorinţa revoluţionarilor să se poată împlini. Unirea Mică a fost primul pas pentru a se reuşi Marea Unire de la 1918. Biblioteca a avut cu acest prilej o zi specială. S-au organizat mai multe manifestări pentru celebrarea acestei zile. Despre manifestările organizate au scris pe larg ziarele, au transmis televiziunile locale şi se regăsesc, foarte bine scrise, în articolul domnului Ioan Sebastian Bara, directorul nostru.

24 ianuarie - participanti la manifestareAm aşteptat cu nerăbdare vizitatori, am dansat alături de cei mai tineri cititori ai Activitate cu elevii - 24 ianuarienoştri, Hora Unirii. Având mai multe în program, colegele noastre şi-au pregătit materialele, prezentările. Privindu-le cum prezintă frumos şi pe înţeles evenimentul, gândul meu sare, de la ziua în sine, la pregătirea acesteia. Mă gândesc la toţi bibliotecarii care încearcă, fiecare prin dăruirea, talentul şi implicarea sa, să schimbe, să lumineze, să modeleze spiritele tinere. 24 ianuarie - elevii raspundMă gândesc la cât de mult s-a schimbat rolul bibliotecarului în comunitate. A devenit un rol activ, iar tinerii mei colegi au învăţat de toate. Să facă muncă de 24 ianuarie - Premiantii liceenicercetare ştiau, dar poate nu toţi au fost obişnuiţi cu publicul, cu audienţa. Că a fost vorba de copiii de generală, că era vorba de cei care sunt deja la liceu – se pare, după cum se vede şi din poze, că atât Mihaela Ţoţa, cât şi Diana Trif, au reuşit să îi intereseze pe tinerii auditori. Foarte bine pregătiţi – cei mai buni au fost, la final premiaţi. Mă gândesc cu drag la toţi bibliotecarii, la felul special lor de-a fi, de-a gândi şi interacţiona.

Având în vedere că, tot pe 24 ianuarie, am primit o Pledoarie pentru meseria de bibliotecar, scrisă de Ioana Dragotă, bibliotecar la Biblioteca Judeţeană „Petre Dulfu” Baia-Mare, mă gândesc cu respect şi apropiere la un spirit geamăn, o colegă pe care am citit-o, pe care deşi am întâlnit-o o singură dată, simt că am cunoscut-o. Am apreciat-o mereu pentru ce şi cum a scris. Mă gândesc cu tristeţe că s-a stins recent când încă, ar fi avut multe de spus, scris, învăţat, fiind o specialistă foarte bună în domeniul nostru, al catalogării în bibliotecă. Cuvintele ei despre bibliotecari m-au impresionat şi m-am regăsit în ele:

„Dacă nu ai găsit niciodată, cu o tresărire de bucurie, gândul tău, încă nelămurit, spus cu cele mai potrivite cuvinte în paginile unei cărţi, dacă mintea ta nu este în necontenită mişcare şi căutare de noi răspunsuri la vechi întrebări, dacă nu te mână neliniştea de a şti mereu altceva, poate fără a te opri cu dinadins asupra nici unui lucru în parte, nu veni să lucrezi la bibliotecă”. (citat din Ioana Dragotă, Pledoarie pentru meseria de bibliotecar)

Când am citit cuvintele de mai jos m-am gândit la cititorii bibliotecii, ai Filialei nr. 3 pe care, până nu demult, i-am întâlnit zilnic şi la voi, prietenii şi cititorii mei virtuali, cei pentru care mă străduiesc să recomand lecturi şi să scriu despre tot ceea ce mi se pare frumos şi interesant:

Dacă nu ai simţit în cel care ţine în mână o carte un frate al tău, dincolo de convingeri, credinţe, apartenenţe, nu veni să fii tu cel care-i caută cartea ce i se potriveşte”. (citat din Ioana Dragotă, Pledoarie pentru meseria de bibliotecar – pe care o puteţi citi aici, integral)

Mă bucur că sunt bibliotecar, simt că mi se potriveşte. Mă bucur şi mai mult că lucrez aici la Deva, unde eu mă simt apreciată şi susţinută, dar m-am gândit că trecem, de multe ori, pe lângă cei modeşti, pe lângă cei ce pun suflet în munca lor, considerând că este firesc, normal şi că ni se cuvine. M-am gândit că aşa cum nu apreciem, la justa valoare, tot ce ţine de trecut, toate reuşitele pentru care patrioţii adevăraţi, s-au luptat şi pe care le-au dobândit, putem, zic, la fel de bine să nu vedem nici ceea ce reuşesc şi încearcă să facă cei de lângă noi, specialiştii din fiecare domeniu, colegii noştri. De aceea, eu simt astăzi că am, oarecum, datoria de-a vă face atenţi – sunt printre noi cei de care ne vom aminti cu drag, apreciaţi-i astăzi, sprijiniţi-i în tot ceea ce fac şi învăţaţi cât puteţi de la fiecare.

Întrebarea bibliotecarului de final se transformă într-o rugăminte: Mi-ar place să vă ascult părerea despre oricare din temele abordate: 24 ianuarie, despre bibliotecari, despre alţi oameni pe care îi cunoaşteţi şi care vă merită lăudele, oameni care vă fac viaţa mai bună, vouă sau altora, schimbând-o în mod benefic.

Anunțuri
 

Etichete: , , , , , , , , , ,

36 de răspunsuri la „Unirea în simţiri – 24 ianuarie 2013 – cuvinte despre bibliotecari

  1. Drugwash

    Ianuarie 28, 2013 at 7:01 pm

    Orice om care face din plăcere ceva pentru semenii săi, este demn de laudă, indiferent de domeniul său. Iar unirea, dincolo de linii firave trase cu creionul pe hîrtie, trebuie să fie şi să rămînă în cuget şi-n simţiri. Distrus fi-va orice popor ce se va lăsa dezbinat de ai săi duşmani.

     
    • bibliodevafiliala3

      Ianuarie 28, 2013 at 7:36 pm

      Mulţumesc de comentariu promt. Cât despre conţinutul lui – Ai perfectă dreptate! Unirea poate să fi îmugurit ca o idee, dar punerea în aplicare a ideii a fost posibilă doar datorită susţinerii celor mulţi, a celor care au crezut în această idee. Cât despre oameni – ar fi de dorit ca să existe un îndrumător în scoli, cineva care să-ţi observe potenţialul şi care să te poată îndruma spre meseria pe care ai face-o cu plăcere. Sunt mulţi oameni care-şi greşsc cariera din cauza părinţilor, a convenţiilor sociale sau a urmăririi banului în detrimentul a ceva ce-ţi face plăcere cu adevărat. Ar fi ideal să fie omul potrivit la locul potrivit.

       
      • Drugwash

        Ianuarie 28, 2013 at 8:31 pm

        Cu plăcere! 🙂

        Îndrumători mai buni decît profesorii înşişi, nu cred c-ar putea fi. Căci ei cunosc pe fiecare învăţăcel în parte, cu tot ce poate sau nu, cu capabilităţi, talente şi limitări.

        De vină ar fi cele enumerate de tine, însă – cred eu – chiar în ordinea inversă, adică ochiul diavolului e pe primul loc în topul celor ce dictează drumul unui copil – viitor adult – prin viaţă. Iar idealul nu cred că poate fi atins decît de foarte puţini, în special de artişti care din sufletul lor mare îşi pot rupe dependenţa de convenţii, pentru a practica ceea ce-i îndeamnă inima. Da, pe vremuri se tot vehicula acea vorbă înţeleaptă a omului potrivit la locul potrivit, însă acum nici măcar vorba nu mai circulă, căci e periculoasă: cineva ar putea-o lua ca atare şi cine ştie, România ar putea renaşte din cenuşă precum Pasărea Phoenix, după toate eforturile lor de a o distruge!

         
      • bibliodevafiliala3

        Ianuarie 28, 2013 at 8:45 pm

        Eu cred în pasărea Phoenix. Omenirea a dovedit-o de câteva ori. Da! Vorba nu mai circulă poate şi din cauză că mulţi „oameni potriviţi” şi-au găsit locul potrivit de a face mai mult rău decât bine.

         
      • Drugwash

        Ianuarie 28, 2013 at 9:04 pm

        Un loc mai potrivit pentru acei „oameni potriviţi” şi cei care i-au „potrivit” în funcţii, ar fi la căldurică, fierbînd în cazanele cu smoală ale celui pe care-l slujesc ei cu patimă. 😈

        Vie vremea României Phoenix!

         
  2. Daniel Onaca

    Ianuarie 28, 2013 at 8:00 pm

    Cuvinte frumoase si adevărate. Miscatoare pledoaria d-nei bibliotecare din Maramureș.

     
    • bibliodevafiliala3

      Ianuarie 28, 2013 at 8:10 pm

      Da, se vede că a trăit, a simţit şi a fost un bibliotecar adevărat!

       
  3. lili3d

    Ianuarie 28, 2013 at 8:14 pm

    Abordezi subiecte utile pentru toți, articolele sunt bine scrise, iar meseria de bibliotecar e una pe care și mie mi-ar fi plăcut să o practic. Apreciez implicarea în diferite activități culturale.

     
    • bibliodevafiliala3

      Ianuarie 28, 2013 at 8:54 pm

      Mulţumesc! Cât despre activităţile culturale – ele sunt organizate de bibliotecă, domnul nostru director fiind un om foarte activ, foarte dedicat şi potrivit locului pe care-l ocupă, iar colegele mele – sunt mai multe şi toate fac o treabă excelentă. Cât despre dorinţa ta de a practica această frumoasă meserie – mi-ar fi plăcut să fim colege 🙂 Sunt convinsă că ai fi avut ceea ce scria Ioana Dragotă că este necesar pentru a fi bibliotecar.

       
  4. Roberts

    Ianuarie 28, 2013 at 8:20 pm

    foarte frumoase vorbele doamnei Ioana Dragota vis-a-vis de meseria de bibliotecar:) din pacate pentru mine, cand eram prin liceu, nu m-am gandit niciodata sa practic aceasta meserie. acum cred ca mi s-ar fi potrivit, dar e prea tarziu. voi invatati mereu cate ceva, trebuie sa cititi mereu, sa fiti informati, sa stiti sa raspundeti la intrebari din toate domeniile….cat despre oameni care imi fac viata mai buna, ma gandesc acum la fetele mele, ele imi tin spiritul treaz si la mama mea, care ma incurajeaza mereu chiar daca cateodata nu-mi intelege in totalitate alegerile. in rest, cam greu cu exemplele bune…oricum, ma gandesc la intrebarea ta, revin daca simt ca am omis ceva important de zis.:)

     
    • bibliodevafiliala3

      Ianuarie 28, 2013 at 9:33 pm

      Tocmai ce spuneam mai sus – poate că ar trebui ca cineva care ştie foarte bine ce oferă piaţa de muncă vis-a-vis de cea de şcolarizare – să îndrume elevii spre meseria potrivită. Am văzut că în America sunt consilieri şcolari. Mă gândesc că ar fi utili şi la noi. Eu am ajuns întâmplător la bibliotecă, după ce am lucrat la judecătorie, unde nu mi-a plăcut chiar deloc. Mi se părea o corvoadă mersul la serviciu deşi am lucrat doar un singur an acolo. L-am simţit ca o veşnicie. Când am ajuns la bibliotecă am simţit că plutesc, comparativ. Este adevărat că noi avem în permanenţă de învăţat, de citit şi acum, cu noile sisteme de informatizare – suntem şi operatori foarte buni. Dar în mod normal în orice serviciu eşti ar trebui să înveţi lucruri noi pentru că altfel te platonezi. Eu ştiu că sunt meserii pentru care învăţarea este permanentă – juriştii spre exemplu – au în permanenţă legi noi de aprofundat, de aplicat, de ţinut minte. Eu n-aş fi fost în stare să fac această muncă. Dar cunosc omul potrivit pentru a fi jurist – mama mea. Şi eu îi am aproape pe ai mei. Mi-au fost mereu un sprijin şi sunt, în acelaşi timp, exemplu de oameni dedicaţi muncii lor. Poate revii – dar chiar dacă nu vei reveni – mulţumesc pentru comentariu şi pentru apreciere!

       
  5. shiki shiki

    Ianuarie 28, 2013 at 10:53 pm

    he he , cand eram intrebata in copilarie ce vreau sa ma fac cand voi fi mare , spuneam ferm hotarata ” nimic” . sincer , si acum sunt de aceeasi parere 😛 . mai tarziu , ma gandeam ca poate mi-ar place sa lucrez intr-o biblioteca. dar greseam , mi-ar fi placut sa locuiesc intr-o biblioteca , numai pentru mine , fara cititori si fara catalogari si absolut fara nici un sef :P. eventual prieteni de suflet . intr-un fel poti sa spui ca mi s-a indeplinit dorinta si locuiesc undeva pe net, azi maine o sa devin un fel de Jane , ca a lui Orson Scott Card. apropo , de ce nu scrii si despre ” gigastarurile” S.F.? cat despre unire , mi se pare ca suntem uniti prin rabdare si prostie. si nu ma autoexclud:P

     
    • bibliodevafiliala3

      Ianuarie 28, 2013 at 11:01 pm

      Tu eşti, ca de obicei, unică 🙂 Şi spun asta în cel mai bun sens al cuvântului 🙂 Ai dreptate – cred că ar fi deosebit să locuieşti într-o bibliotecă – dar mie mi-ar lipsi chiar cititorii 🙂 Deşi n-aş zice nu unor prieteni, dragi, de suflet. Ai dreptate în privinţa a ceea ce ne uneşte – dar eu sper să fie ceva mai mult, cel puţin uneori, măcar atunci când contează. Despre SF – cât de curând… Adică nu – nu-i prea curând, pentru că am vreo 3 alte cărţi în pregătire. Dar vin ele şi SF-urile. Noroc că avem parte şi de răbdare … :))

       
  6. vax-albina

    Ianuarie 29, 2013 at 8:26 am

    Am copilarit, citit si invatat in depozitele bibliotecii Astra caci tatal meu era bibliotecar, mereu aplecat pe descifrarea manuscriselor pe care le descoperea. Mi-ar fi placut sa fiu bibliotecar. Am reusit doar sa-mi transform casa intr-o mica biblioteca, cam inutila. Va apreciez si va invidiez (mai ales) acum cand lumea bibliotecii s-a largit datorita tehnologiei. Orice nou cititor e un om castigat si e rolul vostru sa-l pastrati in lumea informatiilor, a cartii. Respectul meu.

     
    • bibliodevafiliala3

      Ianuarie 29, 2013 at 11:44 am

      Mă bucur mult să aflu că părintele tău era bibliotecar. Şi fiica mea, la fel ca alţi copii de bibliotecari, a crescut în bibliotecă şi a privit cartea ca pe ceva obişnuit, preţuind-o. Îmi pare rău că n-ai reuşit să devii bibliotecar, dacă asta îţi doreai. Ai dreptate – ne străduim să facem tot ce putem pentru a câştiga noi cititori şi pentru a nu-i pierde pe cei vechi. Este o provocare pentru că ne aflăm într-o concurenţă cu internetul şi televiziunea. De aceea informatizarea şi cucerirea de noi „spaţii”, fie ele virtuale, a devenit necesară. Mulţumesc mult pentru comentariu şi pentru respectul acordat nouă, bibliotecarilor.

       
  7. Geanina

    Ianuarie 29, 2013 at 12:08 pm

    Am mai spus si altadata si spun si acum: am un mare respect pentru ce ai ales sa faci si pentru talentul tau care e curgator, natural. Asta inseamna sa iti urmezi drumul: sa ai senzatia ca ceea ce faci este de placere, nu de nevoie. Ma inclin inca odata.

     
    • bibliodevafiliala3

      Ianuarie 29, 2013 at 5:54 pm

      Mă încălzesc vorbele tale şi îţi mulţumesc din suflet. Eu pot scrie, dar adevărul este că, de fapt voi, cei care răspundeţi sunteţi cei care mă inspiră, care mă fac să cred că pot să merg mai departe. Te aştept mereu cu plăcere,

       
  8. mixy

    Ianuarie 30, 2013 at 12:59 pm

    cred că mi s-ar potrivi meseria de bibliotecar. 🙂
    Ți-am mai spus, cred: sunt geloasă pe tine.
    Să stai între atâtea cărți, să știi să vorbești atât de frumos despre ele, despre autori și forme de artă care-și au izvorul în bibliotecă, nu-i puțin. Geanina are dreptate, talentul tău e natural, eu ar trebui să mă străduiesc să ating puțin din nivelul tău.

    Simplul fapt că dintre toate temele de discuție puse pe tapet de tine în acest articol, comentatorii tăi au cumulat (despre bibliotecari, despre alţi oameni pe care îi cunoaşteţi şi care vă merită lăudele, oameni care vă fac viaţa mai bună, vouă sau altora, schimbând-o în mod benefic) laudele către tine, ar trebui să-ți dea de gândit. Asta înseamnă că excelezi în ceea ce faci. Bravo, Roxana !

    P.S. uite, vezi ? am uitat să spun câte ceva despre unire…

     
    • bibliodevafiliala3

      Ianuarie 30, 2013 at 5:18 pm

      Nu ştiu să fac un Smiley înroşit la faţă – dar imaginează-ţi că aici este unul 🙂 Cred că ţi s-ar potrivi să fii bibliotecar, iar la Deva cred că te-ai fi integrat perfect 🙂 Spun asta pentru că mi-ar fi plăcut să ne cunoaştem. Cât despre talent – eu nu ştiu cât de natural este al meu – dar tu ai un haz nebun şi îmi place să te citesc, deci nu ar trebui să tinzi să fii ca mine. Cred că fiecare din cei care scriu, reuşesc să imprime ceva textului din felul lor de-a privi lumea. Eu nu sunt un talent, poate că doar îndrăgesc mult ceea ce fac şi în plus îmi plac oamenii. Dar mulţumesc mult pentru apreciere, pentru laudă, pentru faptul că mă citeşti. Sunt convinsă că odata, mai devreme sau mai târziu ne vom întâlni şi fizic – până atunci rămân în continuare un fan al tău 🙂

       
      • Drugwash

        Ianuarie 30, 2013 at 5:44 pm

        Of, Roxana, Roxana… doar am făcut un program special pentru giumbuşlucuri de-astea! 😉 Intră la mine în meniu, la Aplicaţii freeware, ia AddTags şi cu el poţi face cam tot ce acceptă WordPress în materie de formatări de text. Are şi detalii pe acolo, la Help (click-dreapta pe icon în bară), doar că-s în engleză, ca să priceapă tot mapamondu’. 😎

        :oops: –> 😳

         
      • mixy

        Ianuarie 31, 2013 at 11:29 am

        deci pot să te laud liniștită, tu ai progrămel să te înroșești ! :))

         
      • Drugwash

        Ianuarie 31, 2013 at 12:58 pm

        Da, da… însă e doar un mic ajutor pentru cine (mai) ştie s-o facă în realitate. 😉

         
      • bibliodevafiliala3

        Ianuarie 31, 2013 at 4:58 pm

        Şi progrămelul este deja suprasolicitat iar mie mi se urcă la cap atâtea laude – normal că sunt roşie şi real şi virtual :))

         
      • Drugwash

        Ianuarie 31, 2013 at 6:51 pm

        Ei lasă, zici că-i de la frigul de afară şi te-ai scos! 😛

         
  9. Hapi

    Ianuarie 31, 2013 at 9:09 pm

    Ai o meserie minunata si mai rar am vazut (simtit) atata devotament
    Succes!

     
    • bibliodevafiliala3

      Ianuarie 31, 2013 at 9:54 pm

      Mulţumesc, din nou! meritul nu este integral al meu. Cum am spus – am colegi minunaţi care mă inspiră. Mulţi dintre ei fac mult mai mult decât serviciu şi cred că toţi îşi iubesc meseria. Poate că eu scriu, eu sunt o parte vizibilă, dar fără suportul tuturor n-aş reuşi. Ştiu ce spun, pentru că am avut alt şef, altă relaţie de servici şi o fostă colegă dificilă. De aceea, poate, apreciez la justa valoare ceea ce am în prezent şi cred că fiecare din ei merită laudele voastre, poate mai mult decât mine.

       
      • mixy

        Februarie 1, 2013 at 10:55 am

        cheamă-i încoace, să le spunem și lor !

         
  10. bibliodevafiliala3

    Februarie 1, 2013 at 11:05 am

    Le-am spus 🙂 Mă gândesc că deja îi vezi :))

     
  11. Ritiu Maria

    Februarie 2, 2013 at 6:36 pm

    Uniti in cuget si simtiri, este un lucru care ne face mai puternici si care ne da speranta ca, Romania are o sansa de a-si reveni pe calea cea buna. Inaintasii nostri au luptat ca, natia romana sa fie impreuna, chiar daca dialectul vorbit este altul in diferite zone ala tarii. Unirea Moldovei cu Tara Romaneasca a fost un prim pas, asa cum ai scris si tu, pentru Marea Unire, multi carturari si-au pus umarul la realizarea acesteia si bine au facut, noi ar trebui sa fim mai intelepti si sa-i iubim pe toti romanii, si mai ales pe aceia care, au ramas in afara granitelor patriei noastre (Basarabia si Bucovina de Nord) si care si astazi lupta pentru a-si putea vorbi limba si a avea traditiile natiei noastre.
    Ca sa poti aprecia ceea ce ai, trebuie totusi sa te informezi si sa citesti, iar tu Roxana chiar acest lucru il faci, „dai un branci” curiozitatii si poate asa vor citi mai multi tineri si va creste numarul cititorilor, scopul principal al acestui blog.
    Bibliotecarii sunt oameni deosebiti, daruiti cartii si cred ca, munca lor este nu doar nobila ci, absolut necesara. Mi-au placut citatele unei bibliotecare de sufet, care sunt convinsa ca, apreciaza ceea ce faci, de acolo unde este in prezent, in lumea ingerilor.
    Felicitari pentru actiunile voastre, facute cu sprijinul intregului colectiv si al conducerii bibliotecii, sunteti intr-adevar „oameni potriviti la locurile voastre de munca”.
    Un gand bun, multa sanatate si multe realizari, la fel de frumoase.

     
    • bibliodevafiliala3

      Februarie 2, 2013 at 9:40 pm

      Ce frumos spus! Ai atins toate subiectele şi comentariul tău a întărit spusele mele. Ai dreptate în ceea ce priveşte Basarabia şi Bucovina. O să transmit aprecierea şi urările tale colegilor mei, conducerii bibliotecii. Mă bucur că ai citit şi ţi-a plăcut ce a scris Ioana Dragotă. Mie mi-a rămas la suflet. Este cel mai bun îndemn pentru meseria asta frumoasă, deşi mai puţin strălucitoare ca altele. Mulţumesc frumos pentru comentariul tău, atăt de potrivit şi cumva pe aceiaşi lungime de undă cu cele scrise de mine.

       
  12. Ritiu Maria

    Februarie 3, 2013 at 6:50 pm

    Intr-adevar Biblioteca voastra ar trebui sa fie data de exemplu pentru multe alte institutii asemanatoare deoarece, specialistrii vostrii ( depasesc statutul de salariati, care vin la serviciu doar pentru a obtine un venit si a avea o vechime pentru pensionarea de batranete),
    se daruiesc activitatii pe care o desfasoara, facand-o din pasiune considerand ca, munca lor nu este o corvada, .si acest lucru este laudabil.
    Inca o data felicitari conducerii si colegilor care se dedica acestor activitati, precum si tie care, ne tii la curent cu ceea ce faceti.

     
  13. vienela

    Februarie 22, 2013 at 9:28 pm

    La biblioteca din Ploiesti am intalnit multe bibliotecare, dar marea majoritate mi-au dat impresia ca sunt plictisite, ca au fost deranjate de la treburi importante si, ce este mai grav, nu au idee de nici una dintre cartile de acolo. Una singura mi-a incantat sufletul, dar o nimeresc destul de rar. Cred ca stie absolut totul despre carti. este destul sa ii spui ca ai citit candva o carte, ca personajul principal avea 30 de ani, ca era baron si iubea o fata blonda (este un exemplu fictiv) si imediat iti spune despre ce carte este vorba si in cinci minute primesti si recenzia orala, facuta ca la carte, ba chiar iti recomanda si alte carti scrise de acelasi autor si carti pe aceeasi tema. Este o placere sa o intalnesti.

     
    • bibliodevafiliala3

      Februarie 22, 2013 at 10:20 pm

      Poate că sunt rari oamenii potriviţi la locul potrivit. Se întâmplă peste tot, mă gândesc, de asta cred că biblioteca nu este exclusă. Eu zic că una din întrebările la examenul de intrare pe post ar fi cât de mult şi ce anume citeşte cel care solicită postul. Într-o bibliotecă dacă nu-ţi place să citeşti nu prea ai ce căuta. Pe de altă parte trebuie să-ţi placă să împărtăşeşti ceea ce ştii şi să o faci cât poţi de frumos, pentru că este vorba de creaţie, de sufletul pe care scriitorii şi l-au aşternut pe hârtie. Pe mine mă bucură când văd că tinerii mei colegi abia aşteaptă să primim cărţi noi, ca să le frunzărească, ca să le citească printre primii. Este aproape un concurs. Sunt invidioasă că eu, cel puţin de-un timp, nu mai apuc să citesc cu citeam. Dar îi întreb pe ei 🙂 şi cel puţin ştiu ce să aleg dintre atât de multe apariţii editoriale. Aş vrea să-i transmiţi acelei bibliotecare stima şi preţuirea unei colege, pentru că face cinste meseriei de bibliotecar. Mulţumesc mult de comentariu.

       
  14. curs engleza ieftin online

    Februarie 27, 2013 at 8:09 pm

    Foarte frumos ce a spus doamna bibliotecara din Baia-Mare, chiar a simtit ce inseamna acest job!

     
    • bibliodevafiliala3

      Februarie 28, 2013 at 2:34 pm

      A fost o bibliotecară pe care sunt convinsă că mulţi o vor regreta. Iar cuvintele ei au rămas, cred, nu doar pentru mine, un îndreptar pentru cei ce vor să practice această frumoasă meserie. Mulţumesc frumos de comentariu şi vă mai aştept 🙂

       

Aştept răspunsul tău!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: