RSS

15 ianuarie – aniversarea a 163 de ani de la naşterea lui Mihai Eminescu

15 ian.

Eminescu face

Eminescu face (Photo credit: Wikipedia)

Azi a fost o zi frumoasă! Am văzut că toată lumea a scris despre Mihai Eminescu, toate emisiunile şi toate bibliotecile l-au avut în atenţia lor. Biblioteca „Ovid Densusianu” Hunedoara-Deva a organizat o manifestare amplă, care a avut loc în Sala Mare a Centrului Cultural „Drăgan Munteanu” Deva, sală ce a fost neîncăpătoare atâtor participanţi. Aici a avut loc un recital de poezie eminesciană susţinut de actriţele Isabela Haşa şi Cristina Lazăr, iar Corala „Sargeţia”, condusă de profesorul Nicolae Icobescu, a interpretat cântece pe versuri de Mihai Eminescu. Tot aici a fost şi o expoziţie de carte, ce a cuprins o mică parte din titlurile deţinute de bibliotecă atât din opera autorului cât şi lucrări de exegeză despre viaţa şi creaţia sa. Seria manifestărilor dedicate marelui poet, s-a continuat la Saldscn2219a de lectură a Bibliotecii Judeţene. Aici a avut loc un concurs ce a avut ca temă personalitatea lui Eminescu, omul şi opera. Elevii care au participat la concurs au fost reprezentaţii din aproape toate liceele devene. Ei i-au uimit şi surprins extrem de plăcut pe cei din juriu, fiind deosebit de bine pregătiţi, meritându-şi cu prisosinţă diplomele şi pachetele cu cărţi ce reprezentau premiul pentru cei mai buni. Primele trei locuri au fost ocupate de : Locul I – Liceul Teoretic „Traianˮ; Locul II – Liceul Pedagogic „Sabin Drăgoiˮ ; Locul III – Colegiul Tehnologic „Grigore Moisilˮ. Mai multe puteţi citi, despre ambele evenimente, într-un articol amplu şi scris frumos, de  Ioan Sebastian Bara, directorul bibliotecii noastre, AICI

Eu m-am gândit că pentru a-l celebra pe poetul meu preferat, ar fi inedit să vă povestesc de ce l-am îndrăgit pe Mihai Eminescu, de fapt, versurile lui. Părinţii mei, citindu-ne la culcare, de multe ori ne citeau poezie. Ne plăceau, în general versurile, pentru ritmul şi rima lor, pentru faptul că, fiind scurte, le reţineam mai uşor decât poveştile. Asta deoarece, pe acea vreme, erau puţine cărţi cu poveşti adaptate şi scrise pe scurt. Când eram foarte mici, ne-au citit mai degrabă din Coşbuc, Alecsandri şi Nina Cassian, abia când am mai crescut puţin ne-au citit din Eminescu şi Topârceanu. Ştiu că, deşi eram destul de mică ştiam multe strofe din Luceafărul, din care pot şi astăzi să citez fără greş. Dar deşi mi-a plăcut mult Luceafărul, poezia mea favorită a devenit Glossă, odată cu trecerea timpului. Nu m-am împăcat totuşi cu unul din versuri – „Tu rămâi la toate rece”. Nu am putut niciodată să urmez acest sfat deşi am încercat, uneori. O altă poezie care m-a marcat şi pe care mi-o amintesc de câte ori privesc la seara cerul senin, este La Steaua. Îmi adastă încă, în faţa ochilor, amintirea tatălui meu, care îmi explica cum este cu viteza luminii, anii lumină, calculul lor faţă de viaţa noastră terestră, citându-l pe Eminescu „Poate de mult s-a stins în drum/ În depărtări albastre/ Iar raza ei abia acum/ Luci vederii noastre”. Eu nu sunt un om foarte practic şi n-am reuşit să înţeleg aplicaţiile fizicii în viaţa de zi cu zi, dar poezia mi-a oferit şansa, ca, în foarte puţine cuvinte, să înţeleg ceea ce n-aş fi reuşit calculând matematic. De aceea pentru mine Eminescu înseamnă mai mult decât ceea ce am învăţat la orele de limba şi literatura română sau am studiat la facultate. Este mai însemnat decât pot să-mi spună criticii. Dar pentru asta, cred, că trebuie să citeşti de drag, să ai amintiri frumoase referitor la poet şi poezie. Înainte de a citi pentru şcoală ar trebui să citeşti, să ţi se citească, de plăcere. Pentru că altfel, dacă înveţi obligat, analizând fiecare vers, rimă, ritm, fiecare metaforă, personificare, cuvânt şi idee – ajungi să nu înţelegi poezia, să nu-ţi placă poetul, să nu iubeşti nici limba română. Mi-ar place să cred că eu astăzi am fost cu voi, v-am citit de noapte bună şi v-au încântat versurile. Mie mi-au fost de mare ajutor părinţii. Iar eu am încercat să semăn iubirea de poezie fiicei mele. I-a plăcut mult Eminescu, deşi cred că poetul ei preferat a rămas George Topârceanu 🙂 

Întrebarea bibliotecarului la final s-a transformat mai degrabă într-o rază de speranţă, deoarece eu sper ca voi, toţi, să aveţi o poveste despre poetul vostru favorit. Dacă acesta se întâmplă să fie Eminescu m-ar face fericită să scrieţi câteva cuvinte, lăsându-mi o urmă a trecerii voastre, pe aici, în această zi minunată zi, sau în oricare altă zi a-ţi ajunge aici. Este binevenită vizita voastră oricând, vă aştept cu drag. Scrie-ţi-mi, eventual, care este poezia voastră preferată şi de ce.

În final este drept să închei cu versurile lui Mihai Eminescu:

Numai poetul

Lumea toată-i trecătoare,
Oamenii se trec şi mor
Ca şi miile de unde,
Ca un suflet le pătrunde,
Treierând necontenit
Sânul mării infinit.
Numai poetul,
Ca păsări ce zboară
Deasupra valurilor,
Trece peste nemărginirea timpului:
În ramurile gândului,
În sfintele lunci,
Unde păsări ca el
Se-ntrec în cântări.

(Mihai Eminescu, Numai poetul, scrisă (cca) la 1868, apărută în Anexe p. 597, din volumul Poezii, ediţie îngrijită de Perpessicius, cu un cuvânt înainte de Mihai Beniuc, ediţia a II-a, 1965 la Editura pentru Literatură)

 

Etichete: , , , , , , , ,

51 de răspunsuri la „15 ianuarie – aniversarea a 163 de ani de la naşterea lui Mihai Eminescu

  1. Carmen Drăgoi

    ianuarie 15, 2013 at 11:53 pm

    Cred ca cel mai mult mi-a placut Scrisoarea a III-a…..asta poate si din cauza iclinatiilor mele spre istoria tarii
    La un semn deschisa-i calea si s-apropie de cort
    Un batran atat de simplu dupa vorba, dupa port
    – Tu esti Mircea?
    – Da-mparate!
    Am venit sa mi-tenchini de nu schimb a ta coroana intr-o ramaru de spini
    Orice gand ai imparate si oricum vei fi sosit
    Cat suntem inca pe pace eu iti zic Bine-ai venit!
    Despre partea inchinarii insa doamne sa ne ierti….
    ………………………………………..

    Apreciază

     
    • bibliodevafiliala3

      ianuarie 15, 2013 at 11:56 pm

      Este una dintre poeziile preferate ale tatălui meu, iubitor de istorie, deşi el personal şi-a urmat latura practica a firii – şi s-a făcut inginer. Mulţumesc mult pentru comentariu – este un fel frumos de-a încheia această zi 🙂

      Apreciază

       
  2. Drugwash

    ianuarie 16, 2013 at 12:53 am

    Şi poate totuşi începe o nouă zi, ziua adevărului: Lichidarea lui Eminescu

    Apreciază

     
    • bibliodevafiliala3

      ianuarie 16, 2013 at 1:03 am

      Ai dreptate, despre asta putem discuta. Se pare că, poetul s-ar fi sfârşit din raţiuni mai degrabă police, fiind asasinat. Am citit acest articol, iar astăzi mă gândeam dacă… să-l abordez. Discuţia asta însă putem s-o avem pe larg la comemorarea morţii poetului.

      Apreciază

       
      • Drugwash

        ianuarie 16, 2013 at 1:47 am

        Desigur, după posibilităţi. E bine totuşi să existe portiţe prin care să pătrundă adevărul în minţile românilor, indiferent de markerele de timp impuse de diverse standarde, dogme, tradiţii, etc. Anul are 365 de zile, în fiecare dintre ele se poate petrece cîte un eveniment de factură pozitivă sau negativă, iar informarea trebuie să fie cît mai promptă şi corectă obiectiv. Cu atît mai mult istoria, care se şterge mult prea rapid (cu „ajutoare din străinătate”) din memoria generaţiilor, fiind apoi înlocuită în cărţi cu make-up effects. Aici, rolul tău e crucial: cel de a separa realitatea de fake-uri şi de a promova adevărul, nu „realitatea comodă a regimului curent”.

        Apreciază

         
      • bibliodevafiliala3

        ianuarie 16, 2013 at 2:16 am

        O responsabilitate importantă, la care sper să fac faţă. Totuşi nu m-am documentat suficient pentru un asemenea subiect.Voi încerca s-o fac într-o postare viitoare.

        Apreciază

         
      • Drugwash

        ianuarie 16, 2013 at 2:34 am

        Poate găseşti – între bipezi – şi oameni, din domeniu şi/sau posesori de informaţii, care să te ajute. Ai dăruire şi pasiune, ştiu că ai să te descurci. 😉

        Apreciază

         
      • bibliodevafiliala3

        ianuarie 16, 2013 at 6:08 am

        Mulţumesc frumos de încredere şi de apreciere! O să caut să văd ce informaţii găsesc 🙂

        Apreciază

         
  3. vax-albina

    ianuarie 16, 2013 at 7:43 am

    Trebuie sa transcriu versurile mele preferate care ma uimesc mereu prin profunzimea lor

    La-nceput, pe când ființă nu era, nici neființă,
    Pe când totul era lipsă de viață și voință,
    Când nu s-ascundea nimica, deși tot era ascuns…
    Când pătruns de sine însuși odihnea cel nepătruns.
    Fu prăpastie? genune? Fu noian întins de apă?
    N-a fost lume pricepută și nici minte s-o priceapă,
    Căci era un întuneric ca o mare făr-o rază,
    Dar nici de văzut nu fuse și nici ochi care s-o vază.
    Umbra celor nefăcute nu-ncepuse-a se desface,
    Și în sine împăcată stăpânea eterna pace!…
    Dar deodat-un punct se mișcă… cel întâi și singur. Iată-l
    Cum din chaos face mumă, iară el devine Tatăl!…
    Punctu-acela de mișcare, mult mai slab ca boaba spumii,
    E stăpânul fără margini peste marginile lumii…
    De-atunci negura eternă se desface în fășii,
    De atunci răsare lumea, lună, soare și stihii…
    De atunci și până astăzi colonii de lumi pierdute
    Vin din sure văi de chaos pe cărări necunoscute
    Și în roiuri luminoase izvorând din infinit,
    Sunt atrase în viață de un dor nemărginit.
    Iar în lumea asta mare, noi copii ai lumii mici,
    Facem pe pământul nostru mușunoaie de furnici;
    Microscopice popoare, regi, oșteni și învățați
    Ne succedem generații și ne credem minunați;

    Apreciază

     
    • bibliodevafiliala3

      ianuarie 16, 2013 at 10:33 am

      Extraordinar de multe spun aceste Scrisori! Cine altul ar fi reuşit să te facă să înţelegi în atât de puţine cuvinte despre geneză, creaţie şi într-un mod atât de frumos, elevat, melodios pătrând ritmul, rima şi având logică în subiectul general. Tatăl meu spune că trebuie să fii născut pentru ca să scrii poezie, pentru că este infinit mai greu să exprimi ceva în versuri comparativ cu proza. El este un împătimit iubitor de poezie. Eu am încercat să scriu o perioadă, în tinereţile mele, versuri. Cred că plăcerea mea era de fapt să-i ascult pe ceilalţi colegi de cerc literar. Astăzi citesc multe bloguri de poezie. Poezia lui Eminescu, însă, rămâne pe primul loc în inima mea.

      Apreciază

       
      • vax-albina

        ianuarie 16, 2013 at 1:32 pm

        E frumos ca ai mostenit pasiunea tatalui tau pentru poezie. Am patit si eu ceva similar, dar nu despre mine este vorba. Cred, totusi, ca nu trebuia sa renunti la scrisul versurilor. Cu timpul devine un mod de a gandi, un mod de a fi. Poate iti mai dai o sansa.

        Apreciază

         
      • bibliodevafiliala3

        ianuarie 16, 2013 at 3:14 pm

        Cine ştie?! Nu mă gândeam să scriu sub nici o formă vreodată şi uite că … acum scriu. Mă bucur că am rămas cu pasiunea lecturii lor 🙂 Şi cred că pot să-i mulţumesc tatălui meu. Era o vreme, când eram acasă, când ne lăsam bileţele în versuri. Mama mea scrie versuri chiar foarte reuşite, dar ea s-a apucat acum târziu. Poate nici pentru mine n-o să prea târziu, mai târziu 🙂

        Apreciază

         
  4. vienela

    ianuarie 16, 2013 at 9:17 am

    M-a durut inima ieri, citind pe facebook diverse statusuri legate de Eminescu. Oare cand ne-am schimbat? Ce ne-a facut sa devenim imuni la poeziile lui? Cine ar fi crezut ca voi ajunge sa citesc tampenii de genul „cand terminati cu Eminescu sa imi dati un mail, sa pot intra pe facebook”, „m-ati innebunit cu Eminescu al vostru, pe care nu l-am suferit nici in scoala”, „ii sterg din lista pe prietenii care mai scriu despre Eminescu, despre cat i-au iubit poeziile”?

    Apreciază

     
    • bibliodevafiliala3

      ianuarie 16, 2013 at 9:48 am

      Eu zic că decât atâtea analize pe text, filozofând asupra a ceea ce semnifică fiecare cuvânt, ar fi mai bine să începem doar să citim, să înţelegem cu sufletul, să apreciem fără să fie „obligatoriu”, fără să fie „temă de casă”, fără să însemne „materie de examen”. Cred că totul pleacă de la părinţi şi apoi se continuă cu anumiţi profesori deja sătui să predea şi care îşi fac mecanic profesia. Dacă n-ai dragoste de poezie nu poţi transmite mai departe. Pe vremea noastră era la modă poezia, erau poeţii nişte VIP-uri, talente recunoscute şi apreciate. Astăzi doar sufletele sensibile găsesc alean în poezie şi e obicei o fac în mod autodidact, fără sprijinul sau îndrumarea cuiva (în cazul elevilor). Adulţii devin pragmatici şi cu timpul materialismul ia totul. Îmi pare rău că ai printre cunoştiinţe, imuni şi hotărâţi împotriva lui Eminescu. Eu n-am avut asemenea experienţă negativă pe facebook – dar sunt convinsă că sunt mulţi sătui, din motivele enumerate mai sus, care ar da like-uri unei asemenea afirmaţii. Să sperăm că mai suntem câţiva iubitori şi că noi putem să schimbăm ceva. N-ai spus însă tu ce poem preferat ai, ce poet citeşti cu mai mare plăcere? Mulţumesc mult pentru comentariu.

      Apreciază

       
      • vienela

        ianuarie 16, 2013 at 10:09 am

        Ieri am fost preocupata de problemele legate de calatoria la care visez (am scris pe blog) si am trecut repede pentru prostiile de pe facebook, iar astazi nu imi amintesc care erau persoanele nemultumite de Eminescu.
        Poezia mea preferata este La steaua, urmata de Luceafarul. Poet preferat, dupa Eminescu? Imi este greu sa aleg, foarte greu. Minulescu, Labis, N. Stanescu, poate Jebeleanu…

        Apreciază

         
  5. mixy

    ianuarie 16, 2013 at 12:31 pm

    nu e numai una de suflet, sunt mai multe. Funcție de starea de spirit și situația în care mă aflam sau mă aflu, i-am citat versurile în diferse ocazii în viața reală, pentru că vrând/nevrând Eminescu a spus-o cel mai bine.
    L-am aprofundat și am participat la reuniuni, spectacole, datorită lui.
    … și fata mea îmi calcă pe urme 😀

    Apreciază

     
    • bibliodevafiliala3

      ianuarie 16, 2013 at 1:14 pm

      Mă bucur să aud că şi fetei tale îi place poezia. De acord cu tine – Eminescu a spus-o cel mai bine! Eu găsesc, în funcţie de starea de spirit, întotdeauna ceva care să mă ajute, să mă relaxeze, să-mi dea idei. Mersi de comentariu.

      Apreciază

       
  6. mixy

    ianuarie 16, 2013 at 12:35 pm

    spre exemplu, acum am citit titlurile știrilor și îmi vin fresh în cap: „Cum nu vii tu, Țepeș doamne…”

    Apreciază

     
  7. artelesistiintelevietii

    ianuarie 16, 2013 at 12:56 pm

    GLOSSA…
    ”Tu ramâi la toate rece,
    De te-ndeamna, de te cheama:
    Ce e val, ca valul trece,
    Nu spera si nu ai teama;
    Te întreaba si socoate
    Ce e rau si ce e bine;
    Toate-s vechi si noua toate:
    Vreme trece, vreme vine.”

    Apreciază

     
    • bibliodevafiliala3

      ianuarie 16, 2013 at 1:19 pm

      Să înţeleg că avem aceiaşi poezie preferată?! După cum ziceam – doar primul vers este pentru mine mai greu de urmat, restul sfaturilor sunt teribil de potrivite. Mulţumesc că mi-ai împărtăşit versurile tale preferate, zic eu că este un fel frumos de-a ne aminti.

      Apreciază

       
  8. Sorin-Lucian Berbecar

    ianuarie 16, 2013 at 2:10 pm

    M-am depărtat de poezie, atras fiind de povești de amploare, de romane care îmi spuneau mult mai multe și îmi țineau companie vreme îndelungată.
    E drept, poezia are farmecul ei și un sentimentalism aparte, doar că odată disecată în generală și în liceu și apoi la facultate, parcă nu îți mai vine să mai pui mâna pe așa ceva, că îți vin în minte toate cuvintele alea pompoase cu noțiuni extrem de abstracte și pe care cu greu le deosebești.

    Dar pentru că ai pomenit de La Steaua, am și eu o amintire-povestioară legată de ea:
    „La Steaua” a fost ultima poezie pe care am învățat-o să i-o recit lui Moș Crăciun, doar că el nu și-a făcut apariția. În anii următori nu m-am mai pregătit pt moșu’ căci știam că nu are să apară, nu după ce descoperisem niște cărți ascunse prin vreun dulap îndosit, cu vreo câteva zile înainte de Crăciun.

    Poezia lui Eminescu e specială și nu putem fi decât recunoscători pentru că am avut așa un poet.

    Apreciază

     
    • bibliodevafiliala3

      ianuarie 16, 2013 at 3:19 pm

      Cum spuneam, mai sus, vina este a celor care extrag tot din poezie, până nu mai rămâne nimic, nici plăcerea de-a o citi. Mulţumesc pentru povestioara legată de poezia La Steaua. Cred că nici această întâmplare care trebuie să te fi dezamăgit, atunci pe moment, nu a facilitat plăcerea ta de a învăţa şi citi poezii. Mă bucur că ai rămas fidel lecturii. În timp, poate, te vei întoarce uneori, la poezie, după ce va fi trecut mult timp şi amintirea criticilor, analizelor şi a obligativităţii va dispărea. Eu sper asta pentru tine, căci la urma urmelor sufletul românului se pare că este poetic – nu degeaba se zice – tot românul e poet. Nu doar ca să scrie, cât mai ales să aprecieze valoarea ei.

      Apreciază

       
  9. Ritiu Maria

    ianuarie 16, 2013 at 6:38 pm

    Eminescu m-a facut sa simt poezia, nici un alt poet nu m-a impresionat la fel de mult. Cu toate ca, nu mi-a placut niciodata sa invat pe de rost versuri” la comanda”, atunci cand eram eleva, versurile mi-au incantat sufletul, iar versurile lui Eminescu, le puteam retine fara prea mare „cazna”.
    Iubesc poezia si fiind o fire roamntica mi-a placut mult Luceafarul. Chiar cand ma pregateam sa serbez ziua mea de nastere, cu 3 zile mai devreme, decat cea a lui Eminescu, am luat din biblioteca (personala) editia princeps Eminescu (pe care am cuparat-o cu mari „cazne”, pe vremuri), si am citit o seama din versurile lui. Nu stiu cand se va mai naste un asemenea geniu, care sa poata spune, in cuvinte asa de putine, asa de mult si care sa poata sa reziste timpului.
    Si eu insumi cochetez cu poezia, mai scriu versuri, cu ocazii aniversare, pentru copii mei si pentru prietenii de suflet, dar sunt doar „ziceri” in rime, fara pretentii de valoare poetica.
    Intr-adevar dragul de poezie, poate fi insuflat copiilor doar de mici si acest lucru poate sa-i faca curiosi sa afle mai mult, atunci cand singuri stiu sa descifreze „buchiile”.
    Felicitari Roxana pentru articol si sunt convinsa ca, cei care te citesc, stiu sa aprecieze daruirea ta. Fiind la inceput de an, iti doresc sa reusesti sa ne „tii in priza”, pe blogul tau, cu articole care sa ne suscite interesul.

    Apreciază

     
    • bibliodevafiliala3

      ianuarie 16, 2013 at 7:01 pm

      Mulţumesc mult! Cu toate că dragostea de poezie nu poate fi ereditară, cred că talentul este. Eminescu este bine să fie citit în linişte, este extrem de bun pentru meditaţii, pentru introspecţie. În definitiv şi rugăciunile sunt, în general, poeme. Poate aşa reuşeşte sufletul să se ridice, să ajungă la un alt nivel spiritual necesar. Te aştept şi în acest an cu comentariile tale deosebit de frumoase. Toate cele bune!

      Apreciază

       
      • Ritiu Maria

        ianuarie 18, 2013 at 6:42 pm

        Multumesc pentru raspuns, voi fi prezenta si sper ca, mai activa, decat in anul trecut.
        O seara frumoasa in continuare si pune-ti in valoare talentul pentru ca, sigur ai fost daruita cu talent, ne-ai dovedit acest lucru prin scrierile tale.

        Apreciază

         
      • bibliodevafiliala3

        ianuarie 18, 2013 at 7:32 pm

        Mulţumesc şi eu! Ai fost oricum în topul celor mai fideli comentatori, urmărindu-mi, cred, toate postările. Sper să te am aproape şi în acest an.Toate cele bune!

        Apreciază

         
  10. La Fee

    ianuarie 16, 2013 at 9:18 pm

    Superb!

    Apreciază

     
  11. shiki shiki

    ianuarie 16, 2013 at 9:32 pm

    sincer, imi place mult mai mult proza lui fantastica. si mie imi place Topirceanu mai mult :P. in materie de poeti imi plac mai mult Blaga si Nichita Stanescu. si Bacovia , si nu mai tin minte dar in general oameni care nu prea apar prin manuale 😛

    Apreciază

     
    • bibliodevafiliala3

      ianuarie 16, 2013 at 9:50 pm

      Mă gândeam că ai să alegi proza lui Eminescu şi pe Topârceanu ca poet. Să nu crezi că mie nu-mi place Topârceanu :)) chiar foarte mult! Am avut o perioadă bacoviană în tinereţe, chiar când l-am cunoscut pe soţul meu. De mult n-am mai citit Bacovia, dar singura poezie care am memorat-o a fost şi singura optimistă „Verde crud, verde crud/ Mugur alb şi roz şi pur/ Vis de-albastru şi de-azur/ Te mai văd, te mai aud” (citez din memorie, poate nu sunt bine versurile, dar mi-e lene să caut să verific 🙂 ) Ceea ce spuneam şi eu – manualele şi studiu intensiv cred că distrug şi ultimul strop de plăcere. Mulţumesc de comentariu!

      Apreciază

       
      • Drugwash

        ianuarie 17, 2013 at 1:30 am

        Pentru tine, Roxana, cu mult drag:

        Apreciază

         
      • bibliodevafiliala3

        ianuarie 17, 2013 at 6:23 am

        Mulţumesc, îmi place mult! Deşi acum mi-au rămas obsedant în minte versurile „Corpul ce întreg mã doare/
        Sub al vremurilor joc.” Asta, poate, doar din cauză că nu e încă primăvara :))

        Apreciază

         
      • Drugwash

        ianuarie 17, 2013 at 6:38 am

        Ei, de la o vreme primăvara eternă a inimii nu mai poate face faţă iernii din oase… Timpul cărnii îşi cere tributul şi nu ne putem sustrage, oricît am fi de… români. 😀
        Dar vine ea şi primăvara cea adevărată a vremii şi-atunci cu două primăveri, ce festin fi-va în suflet! 😉

        Apreciază

         
      • bibliodevafiliala3

        ianuarie 17, 2013 at 7:05 am

        Ai perfectă dreptate!

        Apreciază

         
      • Drugwash

        ianuarie 17, 2013 at 6:46 am

        Iar m-au trimis securiştii-n spam… Culege-mă, te rog, de acolo, precum o floare de gheaţă de pe geamul uitării…

        Apreciază

         
  12. shiki shiki

    ianuarie 16, 2013 at 11:08 pm

    he , he , ce zici de ” liceu, cimitir al tineretii mele” ? 😀

    Apreciază

     
  13. indiferent

    ianuarie 19, 2013 at 9:21 am

    „Atat de frageda” este poezia care imi tulbura sensibilitatea … Nu este singura pe care o iubesc, dar este pe primul loc in sufletul meu.

    Apreciază

     
    • bibliodevafiliala3

      ianuarie 19, 2013 at 1:34 pm

      Frumoasă poezie, romantică, sensibilă – asta te face pe tine mai putin Indiferent în ochii mei 🙂 Mulţumesc de comentariu, un week-end plăcut!

      Apreciază

       
  14. Rolling Ideas

    ianuarie 21, 2013 at 7:10 am

    N-am mai auzit de părinţi care să le citească poezii copiilor în loc de poveşti.

    Apreciază

     
    • mixy

      ianuarie 21, 2013 at 9:12 am

      ei, nu ! chiar se întipăresc mai bine în mintea lor. Ia să faci o probă pe nepoți

      Apreciază

       
    • bibliodevafiliala3

      ianuarie 21, 2013 at 10:50 am

      Păi cum nu? Dacă stai să te gândești și Cartea cu Apolodor este tot în versuri și sunt multe cărți pentru copii în care povestea este pusă pe rime. Este mai ușor de receptat pentru copii pentru că are melodicitate, rimă și le învață mai ușor. Cel puțin asta e părerea mea. Oricum, ai mei îmi citeau poezii potrivite vârstei și încet, încet am trecut la poezii mai grele.

      Apreciază

       
  15. Călin

    ianuarie 21, 2013 at 11:45 am

    e, uite că eu în acea zi nu am scris nici măcar o vorbuliţă despre Eminescu; poate pentru că anul are 364/365 de zile, iar de Eminescu nu cred că trebuie să ne amintim doar într-o zi, maximum două. hai să îţi las şi ceva asortat cu ziua respectivă, adică ceva pe versurile lui.

    Apreciază

     
    • bibliodevafiliala3

      ianuarie 21, 2013 at 9:50 pm

      Ai dreptate, deşi Eminescu a ajuns într-un nedrept con de umbră şi din nefericire unii dintre noi îşi amintesc doar cu ocazia naşterii sau a morţii, poate nici atunci de poezia lui, cât agasaţi, cum spunea Vienela mai sus, de atâtea manifestări dedicate acestei zile. Eu zic că la noi a fost frumos şi copiilor le-a plăcut. Cel puţin cei care au participat la concurs au fost extrem de bine pregătiţi şi foarte determinaţi să câştige. Mulţumesc mult pentru cadou – poezia mea preferată, pe muzică, ca să nu te dezminţi 🙂

      Apreciază

       
      • Călin

        ianuarie 21, 2013 at 9:55 pm

        dacă am un colţ cu muzică, nici nu am cum să mă dezmint 😉

        Apreciază

         
      • bibliodevafiliala3

        ianuarie 21, 2013 at 9:56 pm

        Corect! De asta îmi place mie la tine. E muzică bună şi mereu plăcut.

        Apreciază

         
  16. san

    ianuarie 22, 2013 at 10:13 pm

    un dor străpunge al meu suflet,
    un vis mai arde în sclipiri…
    un vers aș vrea să fie timpul,
    dar scris cu-aceiași măiestrie
    de parc-ar fi o galaxie
    de minți geniale,
    să pot auzi
    o stea pe nume
    „Luceafăr”

    Apreciază

     

Aştept răspunsul tău!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

 
%d blogeri au apreciat asta: