RSS

De unde citiţi?

08 nov.

Scriind despre Salonul Editurilor Hunedorene (1,2,3) m-am gândit la mulţimea venită la cumpărături de carte. Eu cumpăr des cărţi şi împrumut multe de la bibliotecă. Pe vremuri împrumutam şi de la prieteni cărţile pe care nu le găseam de cumpărat sau de la bibliotecă. De asta am fost curioasă şi am realizat un sondaj, să văd voi de unde citiţi 🙂 Aveţi posibilitatea unor alegeri multiple. Mi-ar place ca în comentarii să detaliaţi alegerea făcută.

Reclame
 
26 comentarii

Scris de pe noiembrie 8, 2012 în Sondaje

 

26 de răspunsuri la „De unde citiţi?

  1. Geanina

    noiembrie 8, 2012 at 12:58 pm

    De obicei, asa cum cred ca iti spuneam si ieri, imi cumpar cartile pe care vreau sa le citesc si despre care am recomandari bune. E mai usor sa le am la indemana oricand vreau, sa le rasfoiesc, sa citez din ele atunci cand am nevoie. Foarte rar, imprumut si de la biblioteca.

     
    • bibliodevafiliala3

      noiembrie 8, 2012 at 7:30 pm

      Am şi eu o bibliotecă destul de mare, au şi părinţii mei alta şi mai mare, totuşi eu am fost de mică înscrisă la bibliotecă. Este adevărat că îmi place să am cărţile asupra cărora să revin, dar spaţiul de depozitare nu se măreşte, aşa că am ajuns să citesc mai mult de la bibliotecă şi mai puţin să achiziţionez. Totuşi cărţile de suflet, cărţile pe care le-am citit de la bibliotecă şi mi-au plăcut mult, le cumpăr, ca să le am, să le pot răsfoi în voie. Am de multe ori seara chef să recitesc o carte… şi o încep ca apoi să o continui în vis 🙂

       
  2. Sorin-Lucian Berbecar

    noiembrie 8, 2012 at 5:29 pm

    Nu numai că sunt un cititor împătimit dar sunt și un colecționar de carte, astfel încât achiziționez multe cărți, de obicei de pe librăriile online dar și din alte surse.
    După o pauză de un an am reînceput vizitele pe la bibliotecă. Nici anul trecut nu am stat departe de bibliotecă doar că am împrumutat strict cărți pentru facultate ori pentru teza de licență.
    Acum abia aștept data de 23 noiembrie când se anunță mari reduceri de Black Friday, cu siguranță voi cheltui peste 100 lei pe cărți.

    De la prieteni nu prea împrumut pentru că din nefericire nu am prieteni care să citească, iar cei (puțini) care citesc nu locuiesc în aceeași localitate cu mine.

     
    • bibliodevafiliala3

      noiembrie 8, 2012 at 7:42 pm

      Acum că te-am citit pe tine m-am documentat pe net ce e cu Black Friday în România, pentru că ştiam de această zi doar în America. Am văzut că sunt reduceri substanţiale la electronice şi electrocasnice, nu ştiam că sunt reduceri şi la cărţi. Este vorba de comerţul online sau la librărie? Aş fi curioasă de mai multe informaţii, dacă poţi. Cât despre împrumutul de carte de la prieteni – eu împrumut rar de la alţii şi dau greu cărţi împrumut pentru că sunt păţită – nu le-am mai primit înapoi. În tinereţe însă împrumutam şi de la prieteni pentru că nu găseai cărţi nici la bibliotecă nici în librării. Cărţile bune era date „pe sub mână” şi la pachet cu o mulţime de alte cărţi care nu se vindeau. Mulţumesc de răspunsul tău, ca de obicei la obiect şi amănunţit.

       
      • Sorin-Lucian Berbecar

        noiembrie 9, 2012 at 7:51 pm

        Black Friday a ajuns și la noi abia anul trecut. iar atunci singura librărie online care a participat a fost elefant.ro Atunci mi-am luat de vreo 150 lei 8 sau 9 cărți printre care Urzeala Tronurilor și Ochiul Lumii. Țin minte că unele cărți aveau chiar si 70% reducere. Problemele apar însă când intră multă lume și se blochează site-urile. Stocurile însă se termină extrem de rapid, în câteva ore.

        Librăriile offline nu știu dacă intră în astfel de promoții, dar după ce mi-am golit cardul online, nici nu mai are rost să ies din casă :))

         
  3. Andreotti

    noiembrie 8, 2012 at 6:48 pm

    De obicei îmi cumpăr. Rar împrumt! Îmi place să le am eu. Mai am prostul obicei de a face adnotări pe filele cărților. Subliniez, etc. Și-mi place să mă întorc la ele după un timp!

     
    • bibliodevafiliala3

      noiembrie 8, 2012 at 7:52 pm

      Da, dacă îţi place să le subliniezi e chiar bine că nu împrumuţi de la o bibliotecă 🙂 Noi avem probleme cu cititorii care nu înţeleg că o carte împrumutată trebuie păstrată în aceleaşi condiţii. M-am uitat uimită cum colegii mei de la împrumut trebuiau să şteargă sute de pagini de carte, asta când aveau noroc ca sublinierile să fie cu creionul. Erau şi oameni care subliniau cu marcherul sau cu pixul. Astea sunt probleme… „interne” de-a bibliotecarilor. Cineva mi-a arătat nişte sculpturi din cărţi, lăsate anonim într-o bibliotecă. Primul lucru la care m-aş fi gândit în locul bibliotecarului ar fi fost dacă era cumva o carte luată din bibliotecă, cu număr de inventar. Din fericire se pare că era doar un cadou pentru biblioteca respectivă. Frumos de altfel. Nu găsesc acum link-ul dar ceva asemănător am găsit aici http://www.greendiary.com/books-transformed-into-visual-art.html
      Mulţumesc de răspuns.

       
  4. shiki shiki

    noiembrie 8, 2012 at 9:01 pm

    le cumpar de obicei . dar daca gasesc ceva interesant si imprumut. apoi le cumpar:P .si chestii pe care le gasesc online. eu nu le mazgalesc dar am tendinta de a le lasa cracanate si le transform in niste verze. ceea ce face mai dificila indesarea lor in biblioteca 🙂

     
    • bibliodevafiliala3

      noiembrie 8, 2012 at 9:46 pm

      🙂 Da, ai dreptate este greu de aşezat la raft când devine „varză”, dar este şi mai distructiv pentru carte. Mama mă certa dacă le lăsam aşa. Zicea că le „rup şira spinării”. Dacă stau să mă gândesc este extrem de drăguţ să le personifici în felul ăsta. Aşa că eu m-am obişnuit să le tratez foarte frumos de când eram mică. Abia pe urmă, când am început să lucrez la bibliotecă mi-am dat seama cât de important este pentru durata de viaţă a cărţii, dar şi pentru bibliotecă, ca cititorul să fie atent cu lecturile împrumutate. Pe de altă parte am cunoscut oameni care se purtau frumos cu cărţile împrumutate şi indiferent cu cele personale. Aici intervine acel confort pe care îl ai când citeşti o carte personală. Nu trebuie să stai stresat că se distruge, că se rupe, că trebuie să o dai înapoi uzată…. şi arătând ca vai de mama ei. Am avut câţiva cititori care au dat la legat cărţile pe care le-au citit, de drag pentru carte şi pentru bibliotecă. Mi s-a părut un gest deosebit de frumos. Dar nu vreau să-ţi ţin un logos despre cărţi sau îngrijirea lor. Mă opresc aici, dar vreau să-ţi mulţumesc că mi-ai răspuns, că mă citeşti, că mi-ai dat ocazia să … mă extind în comentarii 🙂 Toate cele bune şi un week-end frumos.

       
  5. andreea toma

    noiembrie 8, 2012 at 10:18 pm

    Eu cumpăr din anticariate, de la târguri de carte, librării reale sau virtuale. După cum am mai spus, îmi place să-mi aparţină. Am împrumutat o dată de la fratele meu şi m-am lecuit, pentru că taman atunci au chinuit-o pe fii-mea talentele şi şi-a lăsat nişte frumoase autografe pe Dragoste în vremea holerei. Culmea că nu mai făcuse asta până atunci şi nici de atunci încoace, deşi avea acces la cărţile mele, dată fiind imposibilitatea de a le cocoţa pe toate undeva sus. Acum însă e mare cititoare, nu le rupe,iar când mergem prin librării sau anticariate, nu se mai mormăie de plictiseală, răsfoieşte, se uită, îi place între cărţi.

     
    • bibliodevafiliala3

      noiembrie 8, 2012 at 10:28 pm

      Mă bucur că şi fiica ta citeşte. Este speranţă pentru tânăra generaţie 🙂 Eu eram destul de necăjită că nu ştiam ce cartea să-i dau fiicei mele să citească şi să-i placă atât încât să se obişnuiască şi să-i devină obişnuinţă. Fetei mele, după ce eu nu i-am mai citit poveşti de noapte bună, nu i-a plăcut să citească poveşti. Zicea că toate sunt la fel… Cel puţin aşa i se părea ei atunci. N-am vrut să o forţez şi am tot încercat ba o carte, ba alta… Până la urmă am găsit cartea potrivită – Legendele Olimpului. Le-a citit şi terminat în două săptămâni, ceea ce pentru cât era de mică, era o performanţă. După asta a prins gustul lecturii şi citeşte şi acum foarte mult. Mulţumesc pentru răspuns 🙂

       
      • andreea toma

        noiembrie 8, 2012 at 11:09 pm

        Nu citeşte la propriu, doar pe litere, căci are doar aproape 3 ani. Ştie literele şi le citeşte, dar nu poate cuvintele să le desluşească. Însă e pe drumul cel bun.

         
      • bibliodevafiliala3

        noiembrie 8, 2012 at 11:20 pm

        Sunt convinsă că îi va plăcea să citească 🙂 Şi fiica mea avea de când era foarte mică cărţile ei cu poze, revistele cu benzi desenate. Erau ale ei şi avea mare grijă de ele. Niciodată nu le-a rupt sau mâzgălit. Eram tare mândră de ea. Sunt convinsă că la fel vei simţi şi tu peste ani. Să îţi trăiască fetiţa, să fie sănătoasă şi să apucăm să povestim şi când va creşte mare, domnişoară 🙂

         
  6. beausergent

    noiembrie 9, 2012 at 9:28 am

    Lista mea de lecturi are trei componente:
    1. Lecturile şcolare cerute celor doi juniori ai mei (recitesc împreună cu ei „Recreaţia mare”, „Romanul adolescentului miop” şi „Furtuna” lui shkspr )
    2. Stocul de cărţi cumpărate şi nicitite (ultima faptă: „Lunatecii” )
    3. Rar de tot: cărţi noi, cumpărate de poftă de prin librării sau de la anticariatul meu preferat. mai îmi cumpăr şi cărţi pe care le-am citit cândva şi nu le (mai) am în bibliotecă. din această categorie mai împrumut cărţi de la biblioteca judeţeană. de acolo mai iau imprumut şi cărţi de pe listele juniorilor. rar împrumut şi câte o carte nouă care îmi face cu ochiul de pe raft, dar pe aceea mai mult o răsfoiesc decât să o citesc la modul serios. aşa a fost ultima oară cu „Peisajul cosmic. Teoria corzilor” pe care am văzut-o căutând o culegere de fizică pentru cel mare.

     
    • bibliodevafiliala3

      noiembrie 9, 2012 at 11:47 pm

      Să înţeleg că juniorii sunt de vârste mult diferite (unul în generală) şi celălalt la liceu? Felicitări pentru ei şi mă bucur să văd că citeşti în rând cu ei. Şi eu aveam discuţii lungi pe tema cărţilor citite cu tatăl meu. Este mai uşor să citeşti, să înveţi şi să reţii dacă povesteşti cu cineva despre ceea ce ai lecturat. Mă bucur să găsesc şi un obişnuit al bibliotecii 🙂 Eu am zis întotdeauna că este una din cele mai bune soluţii pentru cât spaţiu avem în apartamentele de bloc. Acum am cumpărat cărţi şi mă întreb cum să reorganizez prin casă să îmi încapă şi astea pe undeva 🙂 Dar nu pot renunţa la cumpărat. Se zice că suma viciilor sunt constante, cum eu nu fumez sau beau, mă gândesc că achiziţia de carte este o pasiune care dă obişnuinţă 🙂 Mulţumesc pentru comentariul amplu şi la obiect.

       
      • beausergent

        noiembrie 12, 2012 at 10:58 am

        juniorii mei unu-i pe-a patra celălalt pe-a noua. am uitat să pomenesc o sursă de lecturi: biblioteca părinţilor, care s-a împletit, o vreme, cu a mea. cum m-au viztat, la un moment dat, scrupulele borgesiene ale „bibliotecarului imperfect, care nu-şi cunoaşte pe deplin cărţile din bibliotecă”, de la un moment dat am încetat să mai citesc cărţile cumpărate de părinţii mei, pentru a le „ataca” pe cele cumpărate (şi necitite) de mine. mă gândesc să reiau lectura cărţilor părinţilor mei, mai încolo, mai spre bătrâneţe, când o să mă pregătesc de reîntâlnirea cu ei, deşi sunt convins că vom avea destule de vorbit până să apucăm să ne împărtăşim impresii asupra lecturilor comune… 🙂

         
      • bibliodevafiliala3

        noiembrie 12, 2012 at 7:34 pm

        Eu am început cu biblioteca părinţilor mei (probabil cei mai buni şi primii mei prieteni 🙂 ) şi acum recurg la împrumutul din biblioteca lor şi sunt aproape singurii pe care îi mai împrumut cu cărţi din a mea 🙂 Să-ţi trăiască juniorii şi să ajungă la performanţa ta – de a citi biblioteca voastră şi apoi a lor personală 🙂

         
  7. mixy

    noiembrie 9, 2012 at 3:15 pm

    cumpărate de pe net, ( nu-mi aduc aminte când am intrat ultima dată în librărie, mai repede am intrat în anticariat) împrumutate sau ce mai aduce fi-mea de la biblioteca școlii.
    Acum a adus Fantoma de la operă și eu am treabăăăăăă !!!! :(((((
    N-am când s-o citesc

     
    • bibliodevafiliala3

      noiembrie 10, 2012 at 12:11 am

      M-am obişnuit şi eu să cumpăr de pe net. Mi-am făcut cont la Nemira pentru a-i cumpăra fiicei mele Seria Cântec de Gheaţă şi foc de G.R.R: Martin. Nu ştiu când voi reuşi să citesc şi eu acele cărţi pentru că sunt foarte multe volume. Fiica mea, ca de altfel mulţi din colegii mei mai tineri, sunt foarte prinşi de poveste, de realizarea lui G.R.R. Martin, care este comparată cu Stăpânul Inelelor. Ce este interesant, din câte am citit şi mi s-a povestit, este că ar fi prima carte în care nu există personaje pozitive şi negative. Bun şi rău să îngemănează în acelaşi personaj, ca în viaţă. De asta sunt curioasă să citesc… Dar şi eu, ca şi tine cu Fantoma de la Operă (că de aici mi-am adus aminte de carte) am multă treabă. Chiar spuneam că citeam cu mult mai mult pe vremea când nu scriam despre cărţi 🙂 Deci şi tu, chiar prin intermediar (fiica ta) ajungi să citeşti cărţi împrumutate de la o bibliotecă. Mulţumesc de răspuns 🙂 Regret că n-ai timp 🙂 dar poate îţi faci.

       
      • Sorin-Lucian Berbecar

        noiembrie 10, 2012 at 12:40 pm

        Văzând comentariul ăsta nu am rezistat să nu mă „bag” și eu în conversație. Într-adevăr Cântec de Gheață și Foc poate fi comparată cu Stăpânul Inelelor. Există multe asemănări și multe deosebiri între ele și ceea ce e mai frumos e că eu chiar am făcut comparația asta pe vreo 80 de pagini în ceea ce se numește Teza de Licență. Și cu tot scepticismul și toată reticența comisiei de engleză (coordonatoarea mă avertizase când mi-am ales tema – cu un an înainte o temă pe Harry Potter luase doar 6 și ceva) am luat 9,80.
        Concluzia la care am ajuns: Tolkien a construit o bază puternică și solidă pentru fantasy (un gen care apăruse ca o nișă) pe care Martin și încă vreo 2-3 au ridicat niște monumente impresionante.

         
      • bibliodevafiliala3

        noiembrie 10, 2012 at 1:27 pm

        Ce lucrare deosebit de interesantă ţi-ai ales. Mă bucur şi pentru nota ta, pe care sunt convinsă că o meritai din plin. Cât despre concluzia la care ai ajuns – ai dreptate! Eu am fost impresionată încă de când citisem Hobbitul, pe când eram mică. Era, chiar şi acum îmi aduc aminte, scoasă în ediţia Biblioteca pentru toţi copiii. Depăşea de departe poveştile obişnuite, aşa că atunci când am văzut că J.R.R: Tolkien a scris Stăpânul Inelelor am fost teribil de curioasă şi bineînţeles nu mi-a înselat aşteptările, ci le-a depăşit. Ca lingvist a creat o limbă (cu gramatică) a creat istorie şi geografie a unei lumi imaginare, pe care simţi, după ce citeşti, că o cunoşti mai bine decât aceea în care trăieşti. A pus bazele unei lumi, creind posibilitatea altora s-o dezvolte, cum bine ai spus. De aceea sunt curioasă de G.R.R. Martin. Dar curiozitatea mea trebuie să aştepte, deocamdată.

         
  8. Angela

    noiembrie 22, 2012 at 10:47 pm

    pe cat de mult imi plac cartile, am sa fiu sincera in comentariu si am sa spun ca marile investiti facute de mine s-au indreptat catre filme. este o adevarata batalie intre cele doua pasiuni, cinematografia si literatura. de multe ori castiga prima… cartile sunt de fiecare data imprumutata de la biblioteca. am noroc pentru ca o filiala este chiar la doua minute de locul meu de munca. pot sa spun ca am legat o prietenie frumoasa cu bibliotecara de acolo si ma bucur de o libertate frumoasa cand ajung acolo. pot alege ce vreau si sa stau cat de mult consider.

     
    • bibliodevafiliala3

      noiembrie 23, 2012 at 3:16 pm

      De asta sunt biblioteci ca să aibă oamenii de unde studia, citi, învăţa fără să aibă nevoie de bani, spaţiu de depozitare. În occident biblioteca este la mare trecere. Mă bucur că ai o relaţie frumoasă (cum ar fi bine să aibă toţi utilizatorii bibliotecilor) cu bibliotecara de la biblioteca „din colţ” (îi spun aşa pentru că eu, la una din filiale aveam biblioteca la colţul unui bloc). Eu am lucrat la 2 din filialele bibliotecii şi ştiu că se poate leaga un fel de prietenie între bibliotecar şi utilizatori, poate şi pentru că ai timp să socializezi, că sunt din cartier, şi frecvenţa poate să fie mai redusă decât la o bibliotecă centrală. Este normal să preferi filmele, văd asta din preocuparea pe care o ai pentru blogul pe care îl scrii şi din analiza extrem de reuşită pe care poţi să o faci filmelor. Din acestea, oricine te citeşte îşi poate da seama că vezi multe filme, că poţi să trasezi paralele între ele, comparativ, aprecind regia, jocul actorilor, scenariu, muzica sau costumele. Mi-a plăcut mult seria dedicata filmelor romantice din care ultima parte este http://anzhelamovies.wordpress.com/2012/11/17/piese-ale-romantismului-uitate-in-filmele-de-epoca-partea-a-iv-a/
      Cât despre cărţi este bine să citeşti şi cred că o faci, mai ales când este vorba de ecranizări pentru a putea face un intro mai reuşit filmelor despre care scrii, comparativ cu cartea. Mulţumesc de comentariu şi te voi citi în continuare 🙂

       
  9. vienela

    ianuarie 2, 2013 at 8:02 am

    2012 a fost primul an in care nu am cumparat carti (cele trei, cumparate in primavara, nici nu le pun la socoteala). Am imprumutat multe de la biblioteca, de cele mai multe ori la intamplare, mai ales ca am patit de cateva ori sa cer o carte anume, iar biblioteca sa nu o aiba. :((
    Dar am avut noroc. Am castigat multe carti de la bloggerite si am primit de la soacra mea peste 100 de carti.

     
    • bibliodevafiliala3

      ianuarie 2, 2013 at 12:24 pm

      Ai avut noroc „la cărţi” în anul care a trecut 🙂 M-am gândit că pe vremuri acest tip de cadou era foarte frecvent oferit. Acum rar auzim de asta. Oamenii îţi cumpără cărţile pe care şi le doresc sau le împrumută. Este adevărat că bibliotecile nu au toate titlurile sau uneori, până se prelucrează, apar mai târziu pe rafturi noile apariţii editoriale. Este un ajutor deosebit catalogul online pe care, acum, cred că-l au toate bibliotecile. Acolo poţi vedea din start dacă este deţinută de bibliotecă cartea pe care o cauţi şi dacă este la raft sau împrumutată. Eu chiar am scris un articol despre cum să te descurci într-un asemenea catalog Este o idee să cauţi în catalogul bibliotecii pe care o frecventezi, înainte de a merge la bibliotecă. Mulţumesc mult de comentariu. Toate cele bune ţie!

       

Aştept răspunsul tău!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

 
%d blogeri au apreciat asta: