RSS

Frumoasa balerină – poveste, desen animat şi o acţiune la bibliotecă

07 nov.

Painting of Andersen, 1836, by Christian Albre...

Am devenit din nou copil alături de elevii clasei a V-a, pe parcursul unei ore în care am vizionat împreună un desen animat, Frumoasa balerină. Filmul se bazează pe povestea lui Hans Christian Andersen, Pantofiorii cei roşii/ Fetiţa cu pantofiori roşii. Din poveste a fost preluată doar partea în care fetiţa era săracă, îşi dorea să danseze şi pantofiorii roşii cei blestemaţi care o făceau să danseze. Eu cred că este mai degrabă o recreere după filmul The Red Shoes (1948), care are la baza povestea, decât povestea în sine. Am scris, anterior despre destinul poveştilor ecranizate, despre succesul filmelor care s-au bazat pe o poveste. Cât despre această ecranizare, care păstrează doar morala poveştii iniţiale, pot spune că a  recreat povestea, făcând-o mai puţin tristă şi dureroasă. Să zicem că a fost ajustată după sistemul modern „politically corect”, pentru a nu înspăimânta copiii prea tare. Având în vedere că mie nici acum la recitire nu mi-a plăcut cât de crud final a avut povestea şi nu mi s-aThe Gypsy balerina - desene animate părut o lecţie bună pentru copii, mă gândesc că aşa, morala este mai bine receptată. A fost o poveste cu tâlc, frumoasă. În desenele animate, fata sărmană din basm face parte dintr-o şatră care colindă ţara şi viaţa ei, deşi sărmană, are momente vesele şi frumoase. Fata, pe nume Sonia, iubeşte dansul, visează să devină dansatoare, dar este prea timidă să danseze în public, aşa că visul ei pare să rămână un simplu vis. La o petrecere dată în şatra în care locuia, apare un tânăr muzician, Kevin, care, împreună cu mama ei, o încurajează să danseze şi alături de el prinde curajul de a dansa în public. Acesta este primul pas pentru a ajunge dansatoare. Se îndrăgosteşte de acest tânăr misterios, care pare să fie pe fugă. Kevin îi dă cadou o agrafă de păr chiar înainte să dispară. Pleacă pentru a reuşi să clarifice problemele pentru care sunt acuzaţi părinţii săi. Sonia nu ştie acest lucru şi crede că a părăsit-o. Al doilea pas pentru a-şi împlini visul, este cel de a fi acceptată la o companie de balet dintr-un mare Pantofii roşii-1948-imagineoraş.  Când şi acest lucru se întâmplă dorinţa ei de a deveni prim balerină o face să uite de tot ceea ce îi era drag. Apar şi pantofii cei roşii pe care îi cumpăra renunţând la agrafa primită în dar. Renunţând la agrafă sacrifică ceea ce-i era drag şi pantofi cei roşii o fac să danseze foarte frumos, dar nu mai reuşeşte să se oprească din dans. Să fie oare iubirea suficientă pentru a o salva? Chiar dacă filmul este mai blând decât povestea scrisă de Andersen, morala este aceiaşi. 

Copiii au fost foarte încântaţi de poveste şi de finalul ei. Sper să fi învăţat că, în viaţă, nu trebuie să sacrifici tot ceea ce iubeşti pentru a obţine altceva ce ţi se pare valoros pe moment. Am rămas şi eu pe gânduri şi m-am gândit că recent am primit sfatul de a reciti basmele lui Slavici cu ochi de om adult. Eu cred că toate poveştile par altfel şi le înţelegi diferit când ai trecut prin viaţă. Copil fiind, urmăreşti mai mult firul poveştii şi poţi să experimentezi emoţiile, înţelegându-le cu sufletul mai mult decât cu gândul. După ce-am recitit povestea lui Andersen, acum la maturitate, zic că povestea de noapte bună pe care o citim copiiilor noştri este o lecţie nu doar pentru ei, ci şi pentru noi. Pe lângă emoţii şi sentimente ar trebui să adăstăm şi cu gândul asupra lor. Eu m-am gândit la câte am renunţat în viaţă pentru că aveam senzaţia că le voi regăsi neschimbate şi la îndemână mai târziu, când voi avea timp.

Eu cred că dintre toate poveştile cel mai mult mi-a plăcut Cenuşăreasa – povestea şi ecranizările ei, despre care am şi scris.

Întrebarea mea pentru astăzi: Care este povestea voastră favorită şi ce aţi învăţa din poveşti acum la maturitate?

Reclame
 

Etichete: , , , , , , , , , ,

34 de răspunsuri la „Frumoasa balerină – poveste, desen animat şi o acţiune la bibliotecă

  1. Geanina

    noiembrie 7, 2012 at 9:05 pm

    M-ai facut curioasa sa urmaresc si eu acest desene animat 🙂

     
    • bibliodevafiliala3

      noiembrie 7, 2012 at 9:13 pm

      Desenul ca desenul, dar povestea – ai textul online pe link-ul Fetiţa cu pantofii roşii, ar trebui chiar citită. Mi-am dat seama că pedepsele în poveşti sunt uneori mult disproporţionate cu fapta, iar biserica (în poveste) nu pare deloc un loc atractiv, ci unul care pedepseşte pe cel care greşeşte. De fapt şi filmul din 1948 este trist şi crud, zic eu. Desenul animat a mai îmblânzit puţin mesajul. De obicei nu sunt pentru schimbarea poveştilor dar de data asta.. Andersen, de fapt, te poate răscoli profund cu poveştile sale.

       
      • Geanina

        noiembrie 7, 2012 at 10:01 pm

        Am vazut si desenul si am citit si povestioara. Textul e impresionant intr-adevar. Ai grija ce iti doresti ca s-ar putea sa se implineasca, spunea o vorba. Cred ca e vorba de masura. Trebuie sa existe o masura in toate.

         
      • bibliodevafiliala3

        noiembrie 7, 2012 at 10:07 pm

        Aşa este totul să fie cu măsură şi ceea ce obţii să fie meritul tău, al muncii tale. Presupun că aici este morala. Poate ar fi putut deveni o foarte talentată balerină şi fără acei pantofi, dar nu vom ştii asta, nici ea nu va ştii. Mă refer la desenul animat. Despre poveste… este puţin mai dură. Un copil este pedepsit că are gânduri copilăreşti, că se gândeşte la nimicuri, că preţuieşte mai degrabă ceva neînsufleţit decât oamenii care-o ajută şi care îi stau alături.

         
      • Geanina

        noiembrie 7, 2012 at 10:24 pm

        Da, asta am vazut si eu la povestire si initial am avut tendinta sa ma opun, e un pic cam prea dura pentru sufletul unui copil. Insa, pe de alta parte, poate si copiii au partea lor de responsabilitate, sunt de acord sa invete si ei din propriile lectii, insa nu asa de dure.
        Ca sa ma abat putin de la subiect, apropo de stilul scriitorilor, stiai despre Karl May ca a fost inchis pentru ca a savarsit diverse jafuri si pentru ca mintea foarte mult? De altfel, cartile lui sunt scrise din imaginatia lui, el nevizitand inca meleagurile de care a scris in cartile lui. Si inca ceva interesant: se prezenta ca fiind Old Shutterhand si o spunea cu toata convingerea. Drept pentru care, in cartile de specialitate a fost catalogat ca fiind o personalitate demonstrativa inclinat spre psihopatie isterica. Iarta-mi vorba lunga, insa am simtit sa impartasesc asta cu tine. O seara frumoasa!

         
      • bibliodevafiliala3

        noiembrie 7, 2012 at 10:41 pm

        Mă bucur mult că mi-ai spus asta despre Karl May. Chiar acum am scris despre câteva cărţi pe care le-am citit scrise de el, pe blogul lui Sorin. Ştiam că era mincinos patologic şi că n-a fost nicăieri ci a inventat poveştile. Probabil că pentru contemporanii săi, cât şi pentru apropiaţi a fost greu să trăiască cu el şi să-l aprecieze, dar mie cărţile lui mi-au înseninat zilele şi au fost câteva titluri pe care le-am citit şi răscitit. Este interesant să vezi cum problema psihică a unuia poate deveni, orientată spre creaţie, o reuşită. De fapt, dacă ne gândim la Dali, trebuie să recunoaştem că a fost poate chiar mai ciudat decât May. Avea un clopoţel din care suna când se plimba, pentru că nu suporta să treacă neobservat..

         
      • Geanina

        noiembrie 7, 2012 at 10:45 pm

        Exact dupa ce am postat comentariul la tine ma gandeam cat de frumos isi transforma unii oameni patologia in creatie. De fapt e mare lucru sa stii sa faci asta cu fiecare problema din viata ta. Karl May nu a facut doar asta, drept pt care a fost si inchis.
        Despre Dali nu stiam, unde pot sa citesc?

         
      • bibliodevafiliala3

        noiembrie 7, 2012 at 10:56 pm

        Despre Dali ţi-aş recomanda Dali. Marele paranoic de Jean Louis Gailleamin. Îl are biblioteca noastră şi probabil şi anticariatele http://85.186.56.30:8080/opac/bibliographic_view/107530?pn=opac%2FSearch&q=salvador+dali#location=0&q=salvador+dali&start=0&view=CONTENT Scrie minimal şi pe wikipedia, dar eu zic că sunt şi alte cărţi care ar oferi ceva mai consistent.

         
      • Geanina

        noiembrie 7, 2012 at 11:06 pm

        Mmm, poate am sa ajung sa o cumpar, ma gandesc ca ar fi mai la indemana decat sa ajung pana la Deva, desi…nu mi-ar displacea. Stiu ca am si ghid acolo…dar te tin la curent oricum. Daca voi ajunge, vei sti! Ce ma fac apoi cand tre sa returnez cartea ? 🙂

         
      • bibliodevafiliala3

        noiembrie 7, 2012 at 11:09 pm

        De unde eşti? Mai mult ca sigur şi biblioteca din localitate poate avea cartea, cu atât mai mult cu cât oraşul e mai mare 🙂 Deşi nu m-ar supăra să te văd la Deva 🙂 Iar dacă la biblioteca de unde eşti nu o au se poate face Împrumut interbibliotecar şi va fi treaba celor de la bibliotecă să o pună la poştă şi s-o restituie. La noi la bibliotecă se practică acest tip de împrumut.

         
      • Geanina

        noiembrie 7, 2012 at 11:34 pm

        In Bucuresti locuiesc, a, i-auzi, nu stiam ca se poate practica acest tip de imprumut. Multumesc de informatii, Roxana, O seara frumoasa!!!

         
      • bibliodevafiliala3

        noiembrie 7, 2012 at 11:39 pm

        Mai mult ca sigur o găseşti în Bucureşti 🙂 Dacă totuşi nu o găseşti, apelează cu încredere la serviciul despre care ţi-am scris 🙂 O seară frumoasă şi ţie!

         
  2. Sorin-Lucian Berbecar

    noiembrie 7, 2012 at 9:30 pm

    H.Ch. Andersen a fost scriitorul meu preferat în copilărie deoarece venea cu ceva nou, cu perspective nemaiîntîlnite în basmele românești, fie populare fie culte. Cu Andersen am intrat în lumea cărților de peste 100 pagini (așa cum am scris într-un articol recent – articol ce a pornit de la articolele tale legate de salonul de carte) așa că în ciuda „cruzimii” lui rămâne unul din scriitorii care mi-au marcat copilăria.

    Gândindu-mă la povestea favorită mi-au venit în minte o mulțime de povești din copilărie și nu m-am putut opri la niciuna pe care să o nominalizez cu titlul de favorită fiindcă toate mi-au fost dragi. Însă cu cât aveau mai multe elemente magice cu atât m-au atras mai tare și cred că de acolo a pornit afinitatea mea spre genul fantasy.

    Ce putem învăța din povești acum ca adulți? Valori umane în primul rând, iar în al doilea rând, că limita este cerul și nimic nu ne oprește să ne îndeplinim visele.

     
    • bibliodevafiliala3

      noiembrie 7, 2012 at 9:54 pm

      Ai dreptate. Poveştile sunt primul pas spre genul fantasy. Andersen mişcă sufletele în ciuda perspectivei destul de sumbre, zic eu. Pentru că eu am plâns la aproape toate poveştile lui. Gândeşte-te la Fetiţa cu chibrituri sau la Mica sirenă. Iar aceasta, Pantofiorii cei roşii – nu ştiu dacă ai citit-o – este destul de dură. Călăul care îi taie picioarele … crud.

       
    • bibliodevafiliala3

      noiembrie 7, 2012 at 10:02 pm

      Da, basmele te îndeamnă să urmezi ceea ce vrei, dar în acelaşi timp îţi arată că pentru fiecare reuşită trebuie să lupţi, să parcurgi un drum greu, să înfrunţi greutăţile. Pe de altă parte, acest basm, te învaţă şi să vezi dacă ceea ce-ţi doreşti este atât de important cum pare. Dacă aceea limită despre care vorbim – n-ar fi bine să nu fie atinsă. Vezi tu, pantofii cei roşii i-au dat fetei puterea de a dansa mai bine decât orice altă balerină, dar nu era meritul ei, nu era munca ei, aşa că este pedepsită. Mulţumesc de comentariu. Abia aştept să citesc ce-ai scris.

       
  3. andreea toma

    noiembrie 7, 2012 at 9:55 pm

    Acum vreo doi ani citeam poveşti cu multă pasiune. Încă nu aveam aşa multe cărţi şi mă delectam cu basme. Apropo de Andersen, am luat săptămâna asta la 1 leu o carte autobiografică a sa, pe care cel care vindea mi-a recomandat-o. Presupun că n-a fost vorba de interes, la o adică, putea să încerce să-mi vândă ceva mai scump. Când am timp de ea, revin cu detalii.

     
    • bibliodevafiliala3

      noiembrie 7, 2012 at 9:58 pm

      Chiar te rog să vii cu detalii 🙂 Ştiu că se vorbea despre viaţa lui personală, despre posibila homosexualitate. N-am citit prea multe despre viaţa lui. Ştiu că a fost în relaţii bune cu Oscar Wilde. Sunt curioasă ce descoperi tu citind despre viaţa lui.

       
      • andreea toma

        noiembrie 9, 2012 at 8:52 am

        Eu nu ştiu mai nimic despre viaţa lui, deci voi avea o lectură inedita. Sinceră să fiu, am luat-o mai mult de dragul bătrâneţilor soţ şi soţie care vând cărţi vechi, aşa insistase el să o găsească şi să mi-o arate, încât mi-am zis că o fi ceva interesant. Am mai găsit şi o carte despre Pavel Dan, dar din câte îmi dau seama e axata mai mult pe studiul scurtei sale opere literare, dar are şi poze şi fragmente de corespondenta, e interesantă.

         
      • bibliodevafiliala3

        noiembrie 9, 2012 at 11:56 pm

        Aşa am cumpărat şi eu Rebecca. Se vedea că vânzătorul a citit-o, i-a plăcut, mi-a povestit doar atât cât să mă facă curioasă. Eu l-am lăsat să povestească, că o făcea frumos. N-am avut inima să-i spun că citisem cartea. Până la urmă am cumpărat-o pentru că era într-o stare excelentă şi foarte ieftină, în plus nu o aveam în biblioteca personală. Sunt curioasă ce vei scrie despre viaţa lui Andersen după ce vei citi cartea. Eu am auzit câte ceva, dar aş fi curioasă să ştiu mai multe. Despre Pavel Dan… tocmai ce am povestit că este tragic că a avut o viaţă atât de scurtă şi că a scris, din acest motiv, foarte puţin. Sunt convinsă că este interesantă corespondenţa. Pe mine citirea scrisorilor mă face să trăiesc momentul scrierii sau primirii lor. Mă simt adresant şi autor totodată. Mersi de comentariu şi completare 🙂

         
  4. almanahe

    noiembrie 8, 2012 at 4:24 am

    Albă ca Zăpada, detaşat…Aş înţelege încă o dată că cele 7 zile ale săptămânii sunt nişte pitici, că în lumea asta deşi nu-ntreb oglida de ‘şpe mii de ori pe zi, e posibil să fiu cea mai frumoasă şi că voi găsi un bucătar milos prin pădurea asta umană de bărbaţi, care să-mi cruţe inima şi să mă ia de soţie, că habar n-am să gătesc. :))

     
    • bibliodevafiliala3

      noiembrie 8, 2012 at 9:34 am

      Bună alegere! Frumoasă poveste – are de toate, dramă, vanitate, iubire, milostenie iar cei şapte pitici subliniază încă o dată că aspectul nu contează – ci inima 🙂 Sper să-ţi găseşti bucătarul 🙂

       
  5. vax-albina

    noiembrie 8, 2012 at 8:58 am

    A trecut viata peste si pe langa mine, dar cea mai frumoasa poveste ramane „Micul print” de A de Saint Exupery. E si pe net in romaneste pentru cei care nu au citit-o.

     
    • bibliodevafiliala3

      noiembrie 8, 2012 at 9:41 am

      Este într-adevăr o poveste frumoasă pe care o înţelegi mai bine la maturitate. Mi-a plăcut Saint-Exupery atât ca scriitor, dar şi ca om. Este unul dintre aviatorii ce au căzut ca nişte eroi în al doilea război mondial. Mi-ar place să cred că murind el a ajuns pe planeta Micul Prinţ.Chiar dacă ar fi scris doar această poveste şi tot ar rămâne nemuritor.

       
  6. beausergent

    noiembrie 8, 2012 at 9:49 am

    acuma, repede, aş zice parabola adevaratei stiinte a vietii, din 1001 de nopţi, dar subiectul rămâne deschis.

     
    • bibliodevafiliala3

      noiembrie 8, 2012 at 10:43 am

      Frumoasă poveste! Virtutea răbdării pare să fie ceva greu de dobândit. Ce spune proverbul românesc „Cu răbdarea treci marea”.

       
  7. beausergent

    noiembrie 8, 2012 at 9:57 am

    mi-au plăcut comentariile voastre despre karl may. pe romanele lui am învăţat să citesc. eram tare revoltat, în copilărie, când cineva susţinea că el nu e cu adevărat Old Shatterhand şi că doar povesteşte la persoana întâi. 🙂 ideea cu clopoţeii e tare de tot şi chiar îmi pare rău că nu i-a venit şi lui Karl May. am şi eu un prieten din facultate (între timp a publicat şapte cărţi şi a devenit membru al Uniunii Scriitorilor) care minte mai mult decât respiră. desigur nu aş merge cu el mai departe decât până la cafenea. 🙂

     
    • bibliodevafiliala3

      noiembrie 8, 2012 at 11:45 am

      Da, nici eu n-am crezut că a fost doar imaginaţia lui bogată. Pe de altă parte, dacă ne gândim la Jules Verne – a avut şi el o imaginaţie deosebită, dar n-a fost un mincinos patologic în viaţa reală. Cât despre Dali – este interesant cum a reuşit să creeze ceva ce n-a mai făcut nimeni, tocmai pentru a fi deosebit de ceilalţi, pentru a fi unic în felul său. Avea şi mustaţa aceea caricaturală şi mereu, atât în artă, cât şi în viaţa privată depăşea limitele. „Suprarealismul sunt eu” parafrazându-l pe Ludovic al XIV-lea (Statul sunt eu). Dar a fost o persoană greu de suportat. Apropo de cunoştiinţa ta – este greu să ştii că cineva minte mereu. Nu poţi, în viaţa de zi cu zi, să te bazezi. Aceşti oameni sunt mult mai apreciaţi pentru opera lor.

       
  8. Stefania

    noiembrie 8, 2012 at 10:40 am

    Mi-ai starnit curiozitatea de-a vedea si eu ” frumoasa balerina”. Foarte frumoasa recenzia ta! Iar morala extrasa este demna de memorat! Iti multumesc mult, Roxana draga.
    O zi minunata iti doresc, cu mult drag! 🙂

     
    • bibliodevafiliala3

      noiembrie 8, 2012 at 11:47 am

      Se pare că nu doar eu m-am reîntors în copilărie alături de elevii de-a V-a, ci am mai luat cu noi şi pe alţii 🙂 Este întotdeuna bine să te reîntorci la copilărie. Vezi lucrurile cu ochi senini dar ai şi avantajul de a le judeca cu mintea de adult. O zi frumoasă şi ţie, Ştefania. Toate cele bune.

       
  9. shiki shiki

    noiembrie 8, 2012 at 8:54 pm

    multe din povestile lui Andersen ca sa nu zic toate , sunt sinistre sau macar ciudate. gandeste-te numai -mica sirena , craiasa zapezii, fetita cu chibrituri (din fericire pentru mine nu mai tin minte altele 😛 ). acu mi-e foame asa ca o sa zic hansel si gretel , aveam o carte cu poze , nu vrei sa stii cum arata casuta 😀 . da sunt multe , nu pot sa aleg, harap alb , limir imparat a lui Slavici,cam toate de fratii Grimm si Petre Ispirescu . si o tona de povesti din alte tari, cred ca si acu as citi Povesti Nemuritoare da nu cred ca le mai am

     
    • bibliodevafiliala3

      noiembrie 8, 2012 at 9:58 pm

      Ai dreptate, cred că am scris şi eu mai sus despre poveştile lui Andersen, că sunt, şi după părerea mea, cele mai cutremurătoare şi pe care nu le-am recitit după ce le citisem prima dată. Şi eu am multe preferinţe şi am citit extrem de multe poveşti. Cred că am făcut plinul la citit poveşti şi pentru generaţiile ce vor veni în familie 🙂 Despre Slavici – trebuie să spun că după ce am primit sfatul să recitesc poveştile lui cu ochi de adult, m-am apucat să-l recitesc şi am terminat Floriţa din codru :)) Ca să vezi, numai acum mi-am dat seama cât de mult seamănă cu Albă ca Zăpada. Fiica vitregă, mama frumoasă şi rea, oglindă… fuga în codru, iar acolo, ce să vezi nu 7 pitici ci 12 hoţi 🙂 Vezi, când eram mică nu mi-am dat seama 🙂

       
  10. shiki shiki

    noiembrie 8, 2012 at 10:14 pm

    he he , ba da , eu mi-am dat seama si l-am banuit ca s-a inspirat din fratii grimm , dar nu conteaza , povestea e reusita . si cred ca sunt multe povesti similare la multe popoare -povestea cu sarea in bucate am gasit-o cel putin in 3 variante . aaa si uitasem de povestile lui charles perrault si ale contesei de segur . si zanele din valea cerbului si …. opreste-ma fata !:D

     
    • bibliodevafiliala3

      noiembrie 8, 2012 at 10:20 pm

      Să recurgem la clasici 🙂 În definitiv în biblioteconomie repovestitorul este considerat autor … 🙂 Nu te opresc că-mi place 🙂

       

Aştept răspunsul tău!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

 
%d blogeri au apreciat asta: