RSS

Mara de Ioan Slavici – o carte, un film şi o acţiune la bibliotecă

25 Oct

Ioan Slavici

A reînceput şcoala, au reînceput şi activităţile în bibliotecă! De această dată clasa a IX-a a fost cea care a vizionat un film care ecranizează cartea lui Ioan SlaviciMara. Filmul intitulat Dincolo de pod (1976) a fost regizat de Mircea Veroiu iar actori mari, precum Leopoldina Bălănuţă, Maria Ploae, Florina Cercel, Ovidiu Iuliu Moldovan, Irina Petrescu, Mircea Albulescu, Florin Zamfirescu, Ion Caramitru sau Petre Gheorghiu au dat viaţă personajelor cărţii lui Slavici. Filmul este foarte bun şi nu-mi pot imagina o altă Mară decât aşa cum a interpretat-o Leopoldina Bălănuţă. Copiii au privit cu interes filmul şi au recunoscut momente din carte. În carte, Slavici, ca un adevărat scriitor realist, descrie amănunţit locurile şi parcă văd Lipova, Aradul şi mănăstirea unde învaţă Persida. Parcă o văd Maica Aegidia, aşa severă, dar moale când e vorba de lacrimile unei văduve şi extrem de maleabilă când este vorba de Sida. Sau pe Mara la capăt de pod luând creiţarii şi vânzând cărbunele. În film începuturile averii ei, la capăt de pod, sunt doar o amintire văzută din prisma Marei când se uită la femeia care i-a urmat. Cât despre Mara, ea este o mama mândră, îşi iubeşte copiii şi în gândul ei face totul ca ei să aibă… Îşi doreşte o soartă mai bună pentru copiii ei, ca orice mamă, visează ca aceştia să ajungă departe, pentru că, în definitiv, nimeni nu are copii ca ai ei.

Persida creşte mare, harnică şi frumoasă, bine educată la mănăstirea de maici. Trică creşte înalt şi deşi n-are parte de prea multă şcoală, învaţă meşteşugul cojocăritului de la cojocarul Bocioacă. Destinul lui este şi el trasat de mama lui. Mai firavă descrisă în carte, lupta sa interioară este între ceea ce doreşte şi respectul cuvenit meşterului său. Pleacă în armată doar pentru că se simte cumpărat şi dator unei femei pe care în sinea lui n-o respectă. Nu îi este uşor, dar până la urmă pare că destinul trasat de mama lui se va potrivi.

Cum vi se pare Mara ca mama? Dar ca om? Ştiu că pe mine m-a impresionat adunatul creiţarilor în cei trei ciorapi (unul pentru zile negre, altul pentru Persida şi altul pentru Trică). Punând ban lângă ban, ajunge să economisească, ajunge să AIBĂ, ajunge să dea împrumut cu camătă la alţii.Cât la sută este afacere, cât la sută ar fi spirit întreprinzător şi oare cât la sută ar fi zgârcenie ca să poţi aduna o asemenea avere. Mara este harnică şi îşi iubeşte copiii, lăcrimează când îşi numără banii la fel când îşi priveşte copiii. Se poate spune că plânge de bucurie că-i are, că atâta trudă este răsplătită. „Sărăcuţii mamei”, orfani de tată şi fără avere ajung să fie mari, iar averea adunată pentru ei este din ce în ce mai mare. Totuşi, greu se desparte Mara de bani. Negociază totul la sânge şi mereu iese cumva în câştig, folosindu-se de lacrimi, de situaţia ei precară. Chiar şi după ce are bani aspectul neîngrijit nu şi-l schimbă – să fie oare o tactică de a obţine mai uşor, de a manipula sentimentele oamenilor care o văd săracă? Umblă fără odihnă şi îşi dezvoltă afacerea, are magazin şi vrea ca Sida să facă un mariaj bun, cu un om din acelaşi neam, bine situat. Importanţa etniei este mare şi subliniată în cartea lui Slavici, la fel cum este şi averea sau situaţia socială. Degeaba Mara are avere, câtă vreme Hubăr tot zice despre ea că este un nimeni în oraş. Iubirea Persidei şi a lui Naţl este pusă sub semnul întrebării încă de la început. Să fie împreună „nu se poate”, „nu vă lasă lumea”. Nu sunt la fel, nu au aceleaşi idealuri. Şi totuşi … se iubesc. În întreaga carte este vorba despre depăşirea condiţiei. Mara luptă să aibă şi le facă un viitor copiilor ei. Persida este ruptă de mama sa, de viaţa simplă şi de zbaterea lumii. În mănăstire învaţă să devină o doamnă. Un geam spart şi o privire aruncată asupra lui Naţl îi pecetluieşte, parcă, soarta. Ea luptă pentru dragostea ei chiar dacă, într-un final ajunge să semene mamei sale, la fel de neîndurătoare, luptându-se pentru supravieţuirea iubirii şi căsniciei. Naţl nu se potriveşte vieţii pe care trebuie să o ducă. Este însetat de carte, de cunoaştere şi vrea să schimbe mersul politicii alături de revoluţionari. Nu vrea să continue munca tatălui său, să facă parte din breasla măcelarilor. Toţi visează la o alt fel de viaţă, dar, cumva, visurile lor se năruie. Viaţa şi vrerea par să fie în permanent conflict. Zbuciumul interior este acutizat de conflictul exterior al personajelor cu limitările impuse de societate tradiţii şi obiceiuri. Totuşi, fiecare reuşeşte să-şi găsească matca, să reintre cumva în făgaşul stabilit. Persida luptă pentru căsnicia ei şi câştigă, într-un final, respectul chiar şi a socrului său. Eu aş fi numit romanul Persida, pentru că mi se pare că este personajul cel mai bine conturat din roman. Dar destul cu analiza romanului.  Mie mi-a plăcut mult cartea. A fost printre lecturile obligatorii care m-au acaparat de-a dreptul. Povestea de iubire, aspectul social, realismul care te transpune direct în aceea epocă, problemele omeneşti, obiceiurile şi aspectul psihologic al frământărilor fiecăruia m-au cucerit şi am citit-o foarte rapid. Ulterior am văzut filmul. Acum l-am revăzut alături de elevii clasei a IX-a. Mi-a plăcut foarte mult, deşi unele idei ale cărţii sunt subliniate doar prin câteva imagini sugestive. Vouă v-a plăcut cartea? Aţi văzut filmul? Ce aţi fi schimbat în roman? Dar în film?

Dacă vreţi să vedeţi sau să revedeţi filmul îl puteţi împrumuta de la biblioteca noastră, de la Secţia de artă şi carte franceză

Această prezentare necesită JavaScript.

Mă gândesc să citiţi şi: Emil Călinescu, Almanahe,ChGabriela, LaFeeBlanche, Coltu’ cu muzică În grădina mea,  Jurnal de fraieră, Blog cu taxă inversă, Cu capul în nori, Mixy.ro,  Hapi.Riverwoman, Spanac, Vienela, Stefania, Anzhela Movies, Cinemagazin.ro, Cinemateca Trisk, Filme şi cărţi, Marele ecran, Alexandra’s Library, Andreea Toma, Antoaneta Moga, Blog de cărţi, Sayuki’s blog, Simona’s blog, Cristian Lisandru, Denisa Aricescu, San, Fatadefragi, Teo Negură

 ,

Anunțuri
 

Etichete: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

28 de răspunsuri la „Mara de Ioan Slavici – o carte, un film şi o acţiune la bibliotecă

  1. lafeeblanche

    Octombrie 25, 2012 at 9:38 pm

    Imi place Slavici!
    Basmele sale sunt de mare rafinament si subtilitate!

     
    • bibliodevafiliala3

      Octombrie 25, 2012 at 9:48 pm

      Mi-a plăcut mult Mara, mai mult decât Moara cu noroc şi ai dreptate, basmele lui sunt deosebite.

       
      • lafeeblanche

        Octombrie 25, 2012 at 9:50 pm

        Da, Mara e roman, de aceea naratiunea e mai pe indelete…
        Dar basmele trebuie recitite ca adult!

         
      • bibliodevafiliala3

        Octombrie 25, 2012 at 10:19 pm

        Cred că ar trebui să mă apuc. A trecut foarte mult timp de când le-am citit şi cred că ar trebui s-o fac, aşa cum zici, cu ochi de adult.

         
      • lafeeblanche

        Octombrie 26, 2012 at 1:11 pm

        :))

         
  2. Angela

    Octombrie 25, 2012 at 9:56 pm

    imi place sa cred ca si copiii urmaoarelor generatii ne vor cunoaste scriitorii care au lasat o amprenta in literatura noastra. din pacate interesul pentru scrieri scade, dar uite ca mai sunt si oameni ca tine care nu lasa sa se uite valorile. de „mara” ma leaga o poveste frumoasa din liceu. la inceput nu, dar dupa a devenit frumoasa. in primele ore cand trebuia sa fi avut deja citita cartea la orele de romana, profesoara si-a dat seama ca nu prea facusem cunostinta cu paginile. nu stiu de ce nu o citisem… dar dupa nota doi incasata, ambitia (sa-i spunem orgoliu) si determinarea de a o citi au fost inlocuite cu o mare placere cand am constatat ce pierdusem….. repet. singurul regret este ca am descoperit tarziu aceasta frumoasa indeletnicire- cea a cititului 🙂 acum recuperez!!!

     
    • bibliodevafiliala3

      Octombrie 25, 2012 at 10:01 pm

      Mă bucur că ai povestit „clasei” întâmplarea ta. Eu nu zic că toată lumea să capete o notă mică dacă nu citeşte această carte 🙂 Zic doar că ar fi un mare păcat să n-o facă. Am descoperit şi eu că e bună, ai descoperit şi tu. Eu sper să descopere şi alţii ce carte bună este şi să ajungă să aprecieze scriitorii noştri clasici. Mi-ai spus că recuperezi – vezi, eu apreciez foarte mult asta. Am zis – niciodată nu-i prea târziu, Cărţile sunt cuminţi şi aşteaptă 🙂

       
  3. Cristina F.

    Octombrie 25, 2012 at 10:58 pm

    Mi-a plăcut! Știu c-am făcut-o într-a noua.. am citit-o ș-am văzut și filmul :)) și știu că la teză am luat 10, dar oricum, frumoasă poveste.

     
    • bibliodevafiliala3

      Octombrie 25, 2012 at 11:45 pm

      Felicitări pentru nota de la teză, chiar s-a întâmplat mai demult. Mă bucur că ţi-a plăcut şi că ai citit cartea. Dacă ai văzut şi filmul ai putut face şi o comparaţie între ele. Chiar dacă majoritatea elevilor de liceu privesc doar filmul, eu zic că ele se completează. Filmul poate fi înţeles mult mai bine dacă citeşti descrierile personajelor şi frământările lor. Mi-a plăcut că elevii care au văzut filmul au recunoscut câteva momente din carte. Doamna profesoară a fost mulţumită, eu de asemenea. Sper că şi alţii să primească note bune, ca şi tine.

       
  4. Sorin-Lucian Berbecar

    Octombrie 25, 2012 at 11:00 pm

    Mie mi-a plăcut povestea creată de Slavici, dar mi s-a părut destul de greu de o citit. Mai ales în timpul liceului când aveam și o sută de alte teme și lectura Marei mergea mai greu și mai aveam și alte romane mult mai captivante care mă așteptau în bibliotecă. De obicei când luam câte o carte din bibliografia școlară mai împrumutam și alte romane pentru plăcerea proprie 🙂

    Privind în retrospectivă, Slavici surprinde niște fragmente de viață socială într-un mod uluitor și găsesc că „Mara” e un roman fascinant dar în clasa a IX-a nu știu câți elevi au răbdarea să-l citească. Mărturisesc că și eu am citit unele părți în diagonală.

    Sper ca vizionarea filmului (pe care eu nu l-am văzut încă) să le fi deschis apetitul liceenilor pentru romanul lui Slavici!

     
    • bibliodevafiliala3

      Octombrie 25, 2012 at 11:50 pm

      Mie mi-a plăcut foarte mult. Este adevărat că eu eram obişnuită cu Dickens şi pe vremea mea lectura uşoară erau romanele de aventuri, de capă şi spadă sau poliţiste… scrise şi ele într-un mod cu totul diferit de romanele de astăzi. Poate că ai dreptate, poate să fie un text ceva mai dificil, pentru că are multă descriere. Dar tocmai am observat că au fost elevi în clasa cu care am privit filmul, care au recunoscut momente din carte. Poate vor citi şi alţii, nu ştiu. Dacă, însă, n-ai văzut filmul – ţi-l recomand. Este interesant şi foarte bine regizat. Poţi să povesteşti, dacă vrei părerea ta după vizionare.

       
  5. andreea toma

    Octombrie 25, 2012 at 11:24 pm

    Eu trebuie să o citesc, în şcoală am ratat ocazia, nu mă omoram prea mult cu cititul. Acum, însă, am în aşteptare şi nuvele de Slavici. Abia aştept să le vină rândul la citit.

     
    • bibliodevafiliala3

      Octombrie 25, 2012 at 11:55 pm

      Nu mă îndoiesc că o să-ţi placă. Tocmai spunea LaFeeBlanche că este bine să citim basmele lui Slavici cu ochi de adulţi. Poate la fel ar trebui să facem şi cu romanul de faţă. Eu sunt convinsă că experienţa maternă mi-a dat o altă perspectivă asupra creşterii copiilor şi a responsabilităţii. Poate că şi schimbarea epocii – de la socialism (când am citit cartea) şi capitalism – să-mi influenţeze percepţia asupra spiritului întreprinzător despre care vorbeam. Poate vom mai povesti după ce vei citi cartea 🙂

       
      • andreea toma

        Octombrie 26, 2012 at 12:44 am

        M-am gândit şi eu că, într-un fel, nu e rău că abia acum citesc unele cărţi pe care nu le-am citit în şcoală. Am alţi ochi acum, le înţeleg mult mai bine, nu mai sunt centrată doar pe acţiunea unei cărţi. Când voi citi Mara, dau un semn.:)

         
  6. Teo

    Octombrie 26, 2012 at 11:40 am

    Mi-a placut mult analiza pe care i-ai facut-o, m-a captat in intregime.
    Nu am vazut filmul, dar citind randurile de mai sus mi-am dat seama ca inca mai putem descoperi lucruri interesante prin ahivele romanesti.
    Ar trebui sa ne aplecam mai des asupra lor, asupra cartilor care ne par plicticoase doar pentru ca dascalii nostri nu au stiut cum sa ne vorbeasca despre ele…

     
    • bibliodevafiliala3

      Octombrie 26, 2012 at 12:50 pm

      Mă bucur că ţi-a plăcut. Având în vedere specificul blogului tău, chiar îşi recomand filmul. Putem, eventual să povestim pe această temă, după ce l-ai văzut. Este interesantă viziunea regizorală. Face trimiteri prin imagini. Este de ajutor să fi citit cartea, aşa vezi mai bine aceste trimiteri imaginistice. În plus este prinsă şi atmosfera anilor. Poate că nu ştiu profesorii să povestească, poate nici elevii n-au avut tragere de inimă să citească. Este o mare diferenţă de limbaj, comparativ cu cărţile de astăzi. De aceea, cum spunea Sorin, mai sus, poate fi mai greu de lecturat o carte clasică. Dar eu zic că imaginea celor descrise acolo persistă peste ani. Cel puţin la mine aşa s-a întâmplat. Mulţumesc de comentariu 🙂

       
  7. Hapi

    Octombrie 26, 2012 at 2:04 pm

    Mi-a placut mult Slavici. Din pacate daca nu recitesc fragmente sau nu vad macar o parte din film nu-mi mai amintesc continutul cartilor si interactiunea personajelor.
    In liceu mergeam in fiecare an la olimpiada la romana. Nu pentru ca toceam ci pentru ca prindeam repede in clasa si aveam o inclinatie catre literatura. Vizualizam personajele in timp ce citeam o lectura si-mi era destul ca sa fac o tema sau un comentariu

     
    • bibliodevafiliala3

      Octombrie 26, 2012 at 2:18 pm

      Aşa făceam şi eu. N-am fost niciodată în stare să memorez ce spun criticii şi nici nu cred că este esenţial. Fiecare vede şi înţelege opera citită în felul său. În asta constă aportul adus de fiecare la opera creată. Vizualizarea pe care are fiecare după ce citeşte, imaginaţia creativă sunt ceea ce fac ca opera unuia să devină părticică din noi, cei care o citim. Se vede că ai avut înclinaţie spre literatură, blogul tău este o mărturie că ţi-a plăcut şi îţi place să scrii, să transpui în cuvinte ceea ce ţi se întâmplă Mulţumesc pentru comentariu.

       
  8. Antoaneta MOGA

    Octombrie 26, 2012 at 7:12 pm

    am citit si „Mara” si „Moara cu noroc” in liceu si din articolul am aflat cu bucurie ca Slavici a ramas in programa.spun asta pentru ca am aflat ca s-au operat modificari masive in programa de literatura romana fata de ceea ce am prins eu. oricum Slavici este un clasic care a creat o lume, lumea transilvana, asa cum Sadoveanu a fost pentru Moldova. raman atasata de stilul lor, de tablourile descrise, de realismul personajelor. nimic fortat, totul e firesc, chiar in tragismul lor. ma bucur ca am linkul pentru film, recunosc ca nu l-am vazut, iar distributia este o galerie de grei si autentici actori romani!

     
    • bibliodevafiliala3

      Octombrie 26, 2012 at 8:21 pm

      Ai dreptate – Slavici a creat o lume transilvană, aşa cum a făcut-o şi Rebreanu. Chiar conflictul etnic din Mara oferă o perspectivă a realităţilor vremii. Mă bucur şi eu că a rămas Slavici în programă. Mulţumesc frumos de comentariu şi vizionare plăcută. Eu am savurat filmul alături de elevi şi abia acum, cred, că mi-am dat seama de valoarea lui ca film artistic, valoarea regizorală. Pe vremea când l-am văzut prima dată nu cred că l-am apreciat cum ar fi meritat. Deşi spun şi acum că îl poţi înţelege mai bine, doar dacă ai citit şi cartea.

       
  9. sanv42

    Octombrie 26, 2012 at 9:31 pm

    nuvela Moara cu noroc şi romanu Mara, opere de mare valoare, deşi mie nu mi-a plăcut, nu sunt genul de opere pe placul meu. Geniu pustiu, Eminescu – cu adevărat memorabil. oricum, pentru munca şi subiectele pe care le aduci în discuţii – tot respectul

     
    • bibliodevafiliala3

      Octombrie 26, 2012 at 10:01 pm

      Şi mie îmi place Eminescu. Dar asta dacă vorbim de poezie. Totuşi scriitori realişti sunt cei care îmi plac, mai mult, când vine vorba de proză. Este adevărat că Slavici este puţin mai greoi, dar eu dacă poţi trece peste acest aspect, poţi să te cufunzi într-o altă epocă, o altă lume, plină de prejudecăţi, de tradiţii şi altfel construită decât cea de azi. Ai dreptate că scrierile lui sunt valoroase. Mulţumesc pentru aprecierea pe care o faci muncii mele. Aceste feedback-uri mă ajută să continui. Mulţumesc de asemenea pentru comentariu.

       
  10. shiki shiki

    Octombrie 26, 2012 at 10:23 pm

    mie nu-mi plac decat basmele lui si slava Domnului ca pe alea nu le-a putut face asa de sinistre .ai pomenit de Dickens si la el tot genul ala de atmosfera , zici ca toti sunt plante incoltite si crescute la intuneric .

     
    • bibliodevafiliala3

      Octombrie 26, 2012 at 10:32 pm

      Mie îmi plac scriitorii realişti, cum am mai scris. Dickens mi-a plăcut în mod deosebit. Sumbrul există doar pentru a scoate în evidenţă şi mai multă bunătatea şi omenia, ca nişte flori în deşert. Cât despre cât de lugubre sunt – cam aşa mă gândesc că era pe vremea aceea. Din fericire am evoluat. Avem lumini pe străzi, canalizări şi… dar să revin la problema dezbătută. LaFeeBlanche mi-a recomandat să recitesc cu ochi de adult basmele lui Slavici şi cred că mă apuc s-o fac. Oricum îmi plac poveştile 🙂 Cât despre Mara – nu este sumbră. Până la urmă (în afară de Hubăr, care moare) restul sunt toţi aşa cum ar trebui. Am simţit că parcurg un drum iniţiatic alături de fiecare personaj. Mi-a părut rău însă că Naţl a trebuit să renunţe la toate visele sale pentru a fi un bun tată şi soţ. Mersi de comentariu 🙂 şi că mă citeşti consecvent.

       
  11. vienela

    Noiembrie 3, 2012 at 7:02 am

    Am citit Mara cand aveam 12-13 ani si nu am inteles mare lucru. Am recitit-o anul trecut si am ramas uimita si incantata de ea.
    Multumesc mult pentru recomandare.

     
    • bibliodevafiliala3

      Noiembrie 3, 2012 at 11:04 am

      Da, cum spuneam, faptul că sunt acum mamă, m-a făcut să văd cu alţi ochi şi cartea şi filmul. Iar concepţia despre libera iniţiativă, despre comerţ sau despre cum se pot face averi este alta acum, pentru mine, decât era în comunism.

       

Aştept răspunsul tău!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: