RSS

Arhivele lunare: octombrie 2012

Gárdonyi Géza şi un roman aparte – Contract de căsătorie


Géza Gárdonyi

Géza Gárdonyi (Photo credit: Wikipedia)

Ieri s-au împlinit 90 de ani de la trecerea în nefiinţă a scriitorului maghiar Gárdonyi Géza, născut Ziegler Géza. Numele pseudonimului literar l-a luat de la oraşul său de baştină Gárdonyi-Agárdpuszta, unde s-a născut pe 3 august 1863. A încetat din viaţă în Eger, un oraş care ne aminteşte de opera lui (Stelele din Eger / Az Egri csillagok), pe data de 30 octombrie 1922. Ieri, pe când pregăteam expoziţia de carte prin care îl comemorăm pe scriitorul maghiar, mi-am adus aminte de prima carte pe care am citit-o, scrisă de el, Contract de căsătorie (titlul original, în limba maghiară, Ida regénye).

Romanul este o combinaţie interesantă de realism şi romantism, fiind un roman de dragoste, dar în acelaşi timp un roman care aruncă o privire asupra epocii şi moravurilor ei. Ida, personajul principal feminin al cărţii, este, după moartea timpurie a mamei sale, trimisă la o mănăstire de maici de tatăl ei. După ce termină şcoala se reîntoarce acasă, dar tatăl său, comerciant bogat, este departe de a se bucura de întoarcerea ei. El urmează să se căsătorească cu o tânără de vârsta fiicei sale şi fiica îi stă în drum. Aşa că decice s-o mărite cu vrerea sau fără vrerea ei, dând un anunţ în ziar. Am simţit o repulsie firească faţă de acest tată, care pare că-şi vinde fata, cu atât mai mult cu cât oferă o zestre mare, doar să se scape de ea. Iniţial fata este jignită şi îndurerată de decizia tatălui său, apoi decide să accepte situaţia ca să poată pleca din casa tatălui său. Căsătoria aranjată sau din interes era una obişnuită în acele vremuri, iar în unele părţi ale lumii se mai practică şi acum. Ce fel de om este acela care acceptă o soţie ca o pe marfă? Se pare că, în această carte, tânărul Balogh Csaba, ziarist la Pesta şi pictor aspirant, ajunge într-o situaţie din care doar o sumă mare de bani ar reuşi să-l scoată. Sora sa mai mică, căreia i-a cedat moştenirea părintească, are nevoie urgentă de bani. Soţul acesteia, un cartofor înrăit, a ipotecat casa pentru a-şi plăti datoriile făcute la jocuri de cărţi. Csaba ar avea şi el nevoie de bani pentru putea să-şi urmeze visul şi să se dedice picturii. Anunţul din ziar l-a intrigat, dar ulterior, cu toate rezervele unui suflet sensibil, dă curs anunţului, prezentându-se la casa lui O Peter, tatăl Idei.

Tatăl, grăbit să-şi mărite fata, este de acord cu Csaba, stipulând însă, în contractul matrimonial că la căsătorie fata va primi doar o parte din banii de zestre, urmând ca după un an de convieţuire alături de soţul ei să primească restul acesteia. Căsătoria are loc după ce amândoi tinerii se pun de acord asupra faptului că această căsătorie să fie una de formă, de convenienţă, care să le dea dreptul ca la finalul anului să facă fiecare ce doreşte, iar pe parcursul ei să se respecte şi să fie politicoşi unul cu celălalt. Csaba hotârăşte să plece pentru un an la Munchen, dar pe drumul de plecare se opreşte la Jolan, sora sa, pentru a-i lăsa banii necesari.  Pentru că nu vrea ca sora lui să ştie ce sacrificiu a făcut pentru ca să obţină bani, Csaba nu i-o prezintă pe Ida. În schimb Ida rămâne convinsă că Jolan este iubita lui, pentru care acesta s-a sacrificat. Această încurcătură face mai interesantă cartea, dând sens unei decizii ulterioare luată de Ida.

La Munchen, ei încep traiul împreună, cunoscând alte cupluri, alţi pictori, iar Csaba pictează şi aşteaptă inspiraţia pentru Tabloul care să-i propulseze cariera, asigurându-l financiar. Ce se întâmplă cu ei? Ce se alege de această căsătorie de convenienţă? Câtă convenienţă, cât realism sau romantism găsim în cartea lui Gárdonyi? Vă provoc să aflaţi, citind  Contract de căsătorie / Ida regénye. Această temă a căsătoriei de convenienţă am regăsit-o tratată şi în cartea Soţul meu a autoarei de origine franceză, Max du Veuzit, pe numele ei adevărat Alphonsine Zéphirine Vavasseur. Totuşi, comparativ cu această carte, mai romantică parcă, Gárdonyi reuşeşte ca povestea să aibă o anumită consistenţă, iar felul în care descrie societatea prin ochii personajelor sale, conferă cărţii o turnură deosebită, interesantă, devenind ceva mai mult decât un roman de dragoste. Gárdonyi Géza  este unul dintre clasicii literaturii maghiare şi este o recomandare bună de lectură pentru toate titlurile sale. Am ales acest roman pentru că acesta mi-a rămas la suflet. Totuşi mi-a plăcut mult şi Stelele din Eger/ Egri csillagok în care scriitorul maghiar glorifică apărătorii maghiari, conduşi de căpitanul István Dobó în curajoasă lor luptă dusă pentru apărarea cetăţii din Eger. Asediaţi vreme de mai bine de o lună, aceştia fac faţă unei forţe cu mult superioare numeric, cea a trupelor otomane. Este un roman istoric, de inspiraţie romantică, care prinde între paginile sale evenimentul petrecut la Eger în 1552. Unul din locotenenţii prezenţi şi descrişi şi în roman este scriitorul Bornemisza Gergely, care este un scriitor şi folclorist important al Ungariei. Un roman de citit, fără îndoială.

Întrebarile mele la final: Aţi citit ceva de acest autor? Vă plac cărţile de acest gen? Ce alt scriitor maghiar aţi citit şi v-a plăcut?

                                                                                                                                                 Cunoscătorii de limbă maghiară pot viziona filmul din 1934, care ecranizează cartea Ida regénye, AICI

Reclame
 

Etichete: , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Nikos Kazantzakis – după 55 de ani de la dispariţie


Astăzi se împlinesc 55 de ani de la moartea lui Nikos Kazantzakis. Scriitorul grec s-a născut pe 18 februarie 1883 şi a murit pe 26 octombrie 1957, la vârsta de 74 de ani. A devenit cunoscut mai ales prin cartea sa, Zorba Grecul, apărută în 1947, a cărei ecranizare din 1964 a fost, de asemenea, un succes internaţional, câştigând 3 Premii Oscar. Un boem, care a dus o viaţă plină de lipsuri, a fost de multe ori în conflict cu autorităţile vremii sale, asemeni prietenului său, scriitorul Panait Istrati. Apreciat mai mult în străinătate decât la el acasă, Kazantzakis a fost nominalizat pentru premiul Nobel pentru literatură, de mai multe ori.

Despre cum vedea destinul său de scriitor putem să ne dăm seama dintr-unul din citatele din cartea lui, Raport către El Greco:

„Scriam şi eram plin de mândrie: eram un Dumnezeu care făcea ce voia, prefăcea realitatea, o modela aşa cum dorea; amesteca adevărul şi minciuna indisolubil împreună, nu mai era adevăr şi minciună: era un aluat moale pe care îl frământam şi îl modelam după cum îmi dicta fantezia, fără a cere încuviinţarea nimănui.” (Nikos Kazantzakis, Raport către El Greco)

Iar despre fericire, viaţă şi bucuriile ei ori despre suferinţă şi moarte, tot în cărţile îi regăsim gândurile:

„Mulţi caută fericirea mai presus de om; alţii mai prejos. Dar fericirea e pe potriva omului.” (Nikos Kazantzakis, Zorba Grecul)

„Sufletul, ca şi trupul, are pudoarea sa, nu se dezbracă în public.” (Nikos Kazantzakis, Raport către El Greco)

„Suferinţa e călăuza care ne însoţeşte în urcuşul care transformă animalul în om.” (Nikos Kazantzakis, Raport către El Greco)

„Moartea-i un fleac, un simplu pfff! şi candela se stinge. Dar bătrâneţea e-o ruşine.” (Nikos Kazantzakis, Zorba Grecul)

Eu am scris un scurt remember, pentru că i-am citit şi mi-au plăcut romanele, tema acestora şi culoarea locală pe care a reuşit s-o redea în fiecare. Am ales să scriu câteva rânduri şi pentru că, din păcate, pe Kazantzakis în ultimul timp lumea nu-l mai citeşte ca odinioară. Toate cărţile lui sunt bune. Eu am început cu Zorba Grecul (Viaţa şi peripeţiile lui Alexis Zorba). Vă recomand să citiţi cartea şi apoi să vedeţi filmul. Deşi filmul a fost premiat şi este unul foarte bun, Anthony Quinn făcând un rol de zile mari, eu zic că altfel îl înţelegi după ce ai citit cartea.  Pentru că Nikos Kazantzakis merită mai mult decât pot scrie eu pe fugă – vă recomand să citiţi câteva articole scrise extrem de bine, despre omul şi opera lui.

Despre destinul operei scriitorului şi mai ales de ce a intrat într-un nemeritat con de umbră a scris extrem de bine şi documentat Elena Lazăr pentru România literară. Puteţi citi articolul apăsând AICI. Tot despre el ca om şi scriitor scrie remarcabil Dana G. Ionescu în Adevărul Literar şi Artistic

Despre câteva din cărţile lui puteţi citi ce au scris Dragos C. Butuzea pe blogul său Chestii livreşti – cărţi, tablouri, filme (Raport către El Greco) , sau Andrea Ursu pe blogul  Tomata cu scufiţă (Zorba Grecul), sau Raisa Stoleriu pe Bookblog.ro (Ultima ispită a lui Hristos)

Puteţi să împrumutaţi, să vedeţi sau să revedeţi filmul despre care am scris –  Zorba Grecul (1964), de la Biblioteca Judeţeană „Ovid Densusianu” Hunedoara-Deva.

Puteţi să ascultaţi piesa de teatru radiofonic, bazată pe cartea Zorba Grecul de Nikos Kazantzakis

Orice aţi alege să faceţi, petreceţi-vă un moment gândindu-vă la scriitor şi prin gândurile voastre, prin cărţile sale, prin filmul celebru – eu zic că el va fi veşnic printre noi.

 

Etichete: , , , , , , , , , , ,

Mara de Ioan Slavici – o carte, un film şi o acţiune la bibliotecă


Ioan Slavici

A reînceput şcoala, au reînceput şi activităţile în bibliotecă! De această dată clasa a IX-a a fost cea care a vizionat un film care ecranizează cartea lui Ioan SlaviciMara. Filmul intitulat Dincolo de pod (1976) a fost regizat de Mircea Veroiu iar actori mari, precum Leopoldina Bălănuţă, Maria Ploae, Florina Cercel, Ovidiu Iuliu Moldovan, Irina Petrescu, Mircea Albulescu, Florin Zamfirescu, Ion Caramitru sau Petre Gheorghiu au dat viaţă personajelor cărţii lui Slavici. Filmul este foarte bun şi nu-mi pot imagina o altă Mară decât aşa cum a interpretat-o Leopoldina Bălănuţă. Copiii au privit cu interes filmul şi au recunoscut momente din carte. În carte, Slavici, ca un adevărat scriitor realist, descrie amănunţit locurile şi parcă văd Lipova, Aradul şi mănăstirea unde învaţă Persida. Parcă o văd Maica Aegidia, aşa severă, dar moale când e vorba de lacrimile unei văduve şi extrem de maleabilă când este vorba de Sida. Sau pe Mara la capăt de pod luând creiţarii şi vânzând cărbunele. În film începuturile averii ei, la capăt de pod, sunt doar o amintire văzută din prisma Marei când se uită la femeia care i-a urmat. Cât despre Mara, ea este o mama mândră, îşi iubeşte copiii şi în gândul ei face totul ca ei să aibă… Îşi doreşte o soartă mai bună pentru copiii ei, ca orice mamă, visează ca aceştia să ajungă departe, pentru că, în definitiv, nimeni nu are copii ca ai ei.

Persida creşte mare, harnică şi frumoasă, bine educată la mănăstirea de maici. Trică creşte înalt şi deşi n-are parte de prea multă şcoală, învaţă meşteşugul cojocăritului de la cojocarul Bocioacă. Destinul lui este şi el trasat de mama lui. Mai firavă descrisă în carte, lupta sa interioară este între ceea ce doreşte şi respectul cuvenit meşterului său. Pleacă în armată doar pentru că se simte cumpărat şi dator unei femei pe care în sinea lui n-o respectă. Nu îi este uşor, dar până la urmă pare că destinul trasat de mama lui se va potrivi.

Cum vi se pare Mara ca mama? Dar ca om? Ştiu că pe mine m-a impresionat adunatul creiţarilor în cei trei ciorapi (unul pentru zile negre, altul pentru Persida şi altul pentru Trică). Punând ban lângă ban, ajunge să economisească, ajunge să AIBĂ, ajunge să dea împrumut cu camătă la alţii.Cât la sută este afacere, cât la sută ar fi spirit întreprinzător şi oare cât la sută ar fi zgârcenie ca să poţi aduna o asemenea avere. Mara este harnică şi îşi iubeşte copiii, lăcrimează când îşi numără banii la fel când îşi priveşte copiii. Se poate spune că plânge de bucurie că-i are, că atâta trudă este răsplătită. „Sărăcuţii mamei”, orfani de tată şi fără avere ajung să fie mari, iar averea adunată pentru ei este din ce în ce mai mare. Totuşi, greu se desparte Mara de bani. Negociază totul la sânge şi mereu iese cumva în câştig, folosindu-se de lacrimi, de situaţia ei precară. Chiar şi după ce are bani aspectul neîngrijit nu şi-l schimbă – să fie oare o tactică de a obţine mai uşor, de a manipula sentimentele oamenilor care o văd săracă? Umblă fără odihnă şi îşi dezvoltă afacerea, are magazin şi vrea ca Sida să facă un mariaj bun, cu un om din acelaşi neam, bine situat. Importanţa etniei este mare şi subliniată în cartea lui Slavici, la fel cum este şi averea sau situaţia socială. Degeaba Mara are avere, câtă vreme Hubăr tot zice despre ea că este un nimeni în oraş. Iubirea Persidei şi a lui Naţl este pusă sub semnul întrebării încă de la început. Să fie împreună „nu se poate”, „nu vă lasă lumea”. Nu sunt la fel, nu au aceleaşi idealuri. Şi totuşi … se iubesc. În întreaga carte este vorba despre depăşirea condiţiei. Mara luptă să aibă şi le facă un viitor copiilor ei. Persida este ruptă de mama sa, de viaţa simplă şi de zbaterea lumii. În mănăstire învaţă să devină o doamnă. Un geam spart şi o privire aruncată asupra lui Naţl îi pecetluieşte, parcă, soarta. Ea luptă pentru dragostea ei chiar dacă, într-un final ajunge să semene mamei sale, la fel de neîndurătoare, luptându-se pentru supravieţuirea iubirii şi căsniciei. Naţl nu se potriveşte vieţii pe care trebuie să o ducă. Este însetat de carte, de cunoaştere şi vrea să schimbe mersul politicii alături de revoluţionari. Nu vrea să continue munca tatălui său, să facă parte din breasla măcelarilor. Toţi visează la o alt fel de viaţă, dar, cumva, visurile lor se năruie. Viaţa şi vrerea par să fie în permanent conflict. Zbuciumul interior este acutizat de conflictul exterior al personajelor cu limitările impuse de societate tradiţii şi obiceiuri. Totuşi, fiecare reuşeşte să-şi găsească matca, să reintre cumva în făgaşul stabilit. Persida luptă pentru căsnicia ei şi câştigă, într-un final, respectul chiar şi a socrului său. Eu aş fi numit romanul Persida, pentru că mi se pare că este personajul cel mai bine conturat din roman. Dar destul cu analiza romanului.  Mie mi-a plăcut mult cartea. A fost printre lecturile obligatorii care m-au acaparat de-a dreptul. Povestea de iubire, aspectul social, realismul care te transpune direct în aceea epocă, problemele omeneşti, obiceiurile şi aspectul psihologic al frământărilor fiecăruia m-au cucerit şi am citit-o foarte rapid. Ulterior am văzut filmul. Acum l-am revăzut alături de elevii clasei a IX-a. Mi-a plăcut foarte mult, deşi unele idei ale cărţii sunt subliniate doar prin câteva imagini sugestive. Vouă v-a plăcut cartea? Aţi văzut filmul? Ce aţi fi schimbat în roman? Dar în film?

Dacă vreţi să vedeţi sau să revedeţi filmul îl puteţi împrumuta de la biblioteca noastră, de la Secţia de artă şi carte franceză

Această prezentare necesită JavaScript.

Mă gândesc să citiţi şi: Emil Călinescu, Almanahe,ChGabriela, LaFeeBlanche, Coltu’ cu muzică În grădina mea,  Jurnal de fraieră, Blog cu taxă inversă, Cu capul în nori, Mixy.ro,  Hapi.Riverwoman, Spanac, Vienela, Stefania, Anzhela Movies, Cinemagazin.ro, Cinemateca Trisk, Filme şi cărţi, Marele ecran, Alexandra’s Library, Andreea Toma, Antoaneta Moga, Blog de cărţi, Sayuki’s blog, Simona’s blog, Cristian Lisandru, Denisa Aricescu, San, Fatadefragi, Teo Negură

 ,

 

Etichete: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Peregrin printre edituri – Salonul Editurilor Hunedorene (3)


Încep aici ultimul capitol al peregrinării mele printre edituri la Salonul Editurilor Hunedorene. Cum am scris şi anterior, în celelalte articole, mi-a plăcut să mă pierd printre cărţi, să stau să inspir mirosul cărţii proaspăt tipărite, să privesc la lumea preocupată, ca şi mine, să-şi găsească cartea potrivită. Am sentimentul că, deşi am scris mult, deşi am văzut multe, am scăpat foarte multe lucruri din vedere. Am fost atrasă de titluri noi, de ofertele aflate la reducere dar şi acestea erau foarte multe şi îmi pare, parcă, rău că nu am frunzărit mai multe cărţi. Am trecut pe lângă cărţile atrăgătoare pentru copiii şi tineret, oprindu-mă de drag, să le privesc, chiar dacă nu avem intenţia să le cumpăr. O editură specializată pe acest gen de carte este Editura Girasol ale cărei cărţi pentru copiii au coperte colorate, lucioase, ilustraţii şi tot felul de abţibilduri în ele. Copiii trebuie să fie atraşi ca de magnet de aceste cărţi, sau, cel puţin, aşa aş fi eu, de-aş fi copil. Au fost multe cărţi pentru elevii de liceu, de facultate sau unele specializate cum sunt cele de la Editura Okian, Editura Didactică şi Pedagogică sau a celor de la Editura Badea. M-am gândit cu uimire că în alţi ani am stat mult la aceste standuri şi că am făcut-o pentru că fiica mea avea nevoie de aceste cărţi. Cred că şi-n acest an, probabil, alte mame şi alţi elevi şi-au găsit drumul spre aceste edituri. Dacă aveţi, însă, nevoie de lămuriri, spre exemplu la gramatică, puteţi cu încredere să întrebaţi pe blogul doamnei Badea – blog pe care de mult timp îl urmăresc şi eu.

Privind cărţile Editurii Polirom am regăsit multe din titlurile despre care am citit cu mare plăcere pe blogul Fructizei. O ofertă de carte impresionantă, foarte multe titluri bune, foarte mulţi autori cunoscuţi. Printre ele am regăsit Ernest Hemingway – atât cartea despre care am scris, Pentru cine bat clopotele, cât şi alte titluri, cum ar fi Adio, arme! sau Moarte după-amiază în colecţia de autor. Mi-a plăcut mult şi prezentarea deosebită a cărţii Cei frumoşi şi blestemaţi de Francis Scott Fitzgerald. Uitându-mă la carte mă gândeam la viaţa incredibil de strălucitoare şi în acelaşi timp tulburată pe care autorul şi soţia sa au dus-o – părând a fi chiar frumoşi şi blestemaţi. Am citit cartea într-o altă ediţie, dar şi acum am răsfoit-o cu plăcere. Pentru cei care citesc cu plăcere seria Chic – am zut că s-a editat o nouă carte a Sophiei Kinsella, Am numărul tău. Tot de aici am cumpărat o carte din seria Romance, pentru mama mea, Cititoarea în dantelă de Brunonia Barry. Nu ştiu cum e, m-am uitat şi pare să fie o poveste legată de vestitul oraş Salem, oraş cu o istorie aparte. Sper să fie pe gustul mamei mele.

Când am ajuns la Editura Humanitas mi-am amintit ce mi-a scris recent Shiki Shiki, una din comentatoarele acestui blog, despre cărţile care i-au atras atenţia şi am frunzărit şi eu ultima carte apărută scrisă de Paulo Coelho şi sper ca cititoarei mele să-i placă. Pe de altă parte eu, ca un veşnic copil ce sunt, am fost atrasă de Aventurile lui Cepelică a scriitorului Gianni Rodari sau de Habarnam în Oraşul Soarelui de Nikolai Nosov, care mi-au adus aminte de copilărie. Cărţile de acum, foarte arătoase, nu semănau deloc cu cărţile puţin jerpelite din care am citit eu poveştile pe vremuri. Pentru cine nu le-a citit le recomand 🙂 pentru copiii de toate vârstele. 

Ajungând la Editura Vremea am văzut şi o carte despre care citisem anterior. Celor cărora le place un horror de calitate, este o idee să citească cartea … şi la sfârşit a rămas Coşmarul a autorului Oliviu Crâznic, un autor hunedorean prin naştere şi care a fost premiat, în 2012, cu  Premiul Societăţii Europene de Science-Fiction şi Fantasy Eurocon Encouragement Award. Romanul, după câte am citit, a mai primit şi Premiul Galileo pe anul 2011. Cartea este considerată una importantă în literatura de inspiraţie gotică din România. Altfel, la această editură am găsit şi alte titluri interesante cum ar fi: Bărbaţii sunt de pe Marte, femeile de pe Venus a lui John Gray sau Mein Kampf. Istoria unei cărţi de Antoine Vitkine.

Mi-a plăcut foarte mult că pe lângă înregistrările audio-video de calitate ale editurilor Byton şi Casa Radio, care au fost prezente şi anterior la alte Saloane organizate de biblioteca noastră, au venit acum şi alte edituri cu acest specific – de muzică şi filme. Muzica mi-a plăcut şi la Personal Production – Emagazinul muzica şi am stat în cumpănă ce anume să cumpăr, oferta fiind extrem de variată, muzica valoroasă şi preţurile nu foarte mari. Sunt încă cu gândul la nişte seturi de CD-uri conţinând muzică de swing sau de jazz care mi-ar fi plăcut foarte mult. De la altă editură, E-media m-am grăbit să cumpăr un film vechi, tare drag mie pe vremea copilăriei şi care este o ecranizare a unui roman de Alexandre Dumas, Laleaua Neagră. Alain Delon fiind unul dintre actorii mei preferaţi, iar acest film şi Zorro fiind unele din cele mai gustate de noi în copilărie. Tot aici am văzut multe alte filme foarte bune, unele tot cu Alain Delon în rol principal, spre exemplu Alibi pentru un prieten, altele, însă, fiind filme româneşti antologice cum ar fi : Păcală  sau şapte filme ale regizoarei Elisabeta Bostan, într-o colecţie. Am fost bucuroasă să regăsesc piesele de teatru Sfântul Mitică blajinul a lui Aurel Baranga şi Visul unei nopţi de iarnă de Tudor Muşatescu. Sunt unele dintre piesele de teatru care mi-au rămas la suflet încă de pe vremea când le-am citit, cu atât mai mult ulterior, când le-am şi văzut. Tot aici, uitându-mă peste filmele expuse, mi-am reamintit de serile vesele când, împreună cu ai mei, am privit la peripeţiile din seria Companiei a 7-a.

Semnul întrebării

Acum când eu am terminat, voi puteţi continua şi mă gândesc să vă invit la dezbateri pe această temă, a cărţii favorite, a autorului favorit, a editurii care vă place, a filmelor pe care le-aţi fi ales. Aţi putea să-mi spuneţi şi ce anume consideraţi cel mai important la un târg de carte şi când aţi fost ultima dată la o asemenea manifestare? Iar dacă nu aţi fost – de ce anume?

 

Etichete: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Peregrin printre edituri – Salonul Editurilor Hunedorene 2012 (2)


Continui să vă povestesc cum a fost la Salonul Editurilor Hunedorene, care a avut loc în Deva, între 11-14 octombrie 2012. Dacă în articolul anterior v-am scris câte ceva despre puţinele lansări de carte şi prezentări ale editurilor la care am luat eu parte, acum vă scriu mai pe larg despre titlurile care mi-au atras privirea şi m-au făcut curioasă în plimbarea mea printre edituri.

Editura Nemira, ca în fiecare an, a venit cu carte multă, cu multe reduceri, încât mi-a fost greu să mă decid ce să cumpăr. Căutam Dansul Dragonilor, ultima parte apărută în seria Cântec de gheaţă şi foc de George R.R. Martin. N-am găsit-o în formatul dorit (necartonată) şi aşa că am m-am uitat după alte titluri. Stăteam şi meditam asupra a două titluri, Jocurile foamei şi Doamna din lac, până când… le-am luat pe amândouă. Am cumpărat cartea lui Raymond Chandler şi mă voi bucura să vă scriu despre el pentru că eu zic, după părerea mea, că Philip Marlowe este unul din cei mai reuşiţi detectivi din literatura poliţistă. Cât despre seria scrisă de Suzanne Collins, mi-am dorit să o citesc încă de când am citit recomandările altora. Tot de la această editură am cumpărat Detectivul – ultima carte apărută scrisă de autorul Arthur Hailey, autor despre care am scris anterior, iar a cărei recenzie, scrisă de Alexandra Popescu, m-a făcut extrem de curioasă în privinţa cărţii. Dintre cărţile aflate la acest stand, mi-a rămas inima la colecţia de lux a operelor Rodicăi Ojog Braşoveanu, ale cărei cărţi mi-au plăcut întotdeauna şi care acum au o prezentare grafică deosebită. Rămâne probabil o achiziţie de făcut pentru viitorul salon, cu atât mai mult cu cât sunt multe titluri apărute în această colecţie de autor. Dintre cărţile aflate la super reducere (5 lei) una mi-a atras atenţia din cauza titlului, Nici moartă, nici măritată de Maryjanice Davidson. Nu ştiu cum e, dar n-am rezistat să n-o cumpăr. Titlul m-a amuzat, sper ca şi cartea s-o facă.

M-a uimit să-l regăsesc pe James Patterson în trei ipostaze diferite, la edituri diferite şi abia aştept să-i citesc cărţile ca apoi să vă fac o prezentare de autor. Ipostaza lui James Patterson, autor de romane poliţiste, este bine cunoscută probabil multora şi această ipostază o cunoşteam eu bine. Când a fost însă să aleg un titlu, după multă analiză, frunzărirea a mai multor cărţi dintre cele aflate la standul Editurii Lider, m-am decis asupra uneia despre care n-am auzit decât că ar fi ecranizată – Marea ratare. Ulterior, am văzut la Editura Litera o antologie de proză scurtă, în două volume, Thriller ,  unde James Patterson este editorul cărţii. O altă faţă a lui James Patterson am descoperit-o la Editura Corint – unde autorul surprinde, cel puţin pe mine, cu o carte destinată copiiilor, Generala – cei mai naşpa ani din viaţa mea. O carte care m-a prins de la primele pagini frunzărite şi care mi-au amintit de generală şi pe care cred că elevi ar citi-o cu drag şi amuzament. O carte frumos ilustrată, amuzant scrisă şi pe care sunt nerăbdătoare să o citesc. Cu această ocazie am aflat şi că James Patterson a fost ales de copiii din SUA drept „Autorul anului” în 2010 pentru cărţile sale destinate lor.

Trustul Editorial OrizonturiDintre autorii clasici pe care i-am citit şi care mi-au plăcut, am decis că fac o bună achiziţie cumpărând Gran Canaria de A.J. Cronin pe care am luat-o cu un preţ foarte bun de la Editura Orizonturi. Abia aştept să recitesc cartea şi să scriu despre ea, cu atât mai mult cu cât făcusem deja prima ciornă, dar m-am împotmolit pentru că nu-mi aminteam amănuntele. O carte care mi-a plăcut foarte mult atunci când am lecturat-o prima dată, sper să regăsesc aceiaşi plăcere la recitirea ei. Altă carte bună pe care aş fi cumpărat-o dacă n-aş fi avut-o deja, este Rebecca de Daphne Du Maurier. Nu ştiu dacă aş fi ales să cumpăr şi Lady de Winter, scrisă de o autoare contemporană, Susan Hill, unde acţiunea cărţii se întâmplă anterior celei din Rebecca, descriind-o pe prima doamnă de Winter în toată splendoarea ei. Nu mi-au plăcut foarte mult continuările scrise, de autori contemporani, la cărţile clasice. Nu am fost încântată de Scarlett, continuarea la Pe aripile vântului sau Povestea întoarcerii lui Heathcliff scrisă de Lin Haire-Sargeant, care  este un fel de completare a cărţii La Răscruce de vânturi a autoarei Emily Brontë. Mă gândesc, însă, că mulţi oameni sunt curioşi să vadă o poveste continuată, cu atât mai mult cu cât le-a plăcut prima carte. Poate de asta, în ziua de azi, autorii scriu serii de cărţi.

Un popas mai lung am făcut la Editura Vivaldi, care, anul acesta, a avut mari reduceri la preţ. Am regăsit cu mare plăcere între cărţile pe care le am, dar care acum au un look deosebit, autorul Erich Maria Remarque, cu al lui celebre Arcul de triumf şi Trei camarazi – două carţi care mi-au plăcut în mod deosebit. Poate le-aţi citit şi v-au plăcut, iar dacă nu aţi ştiut de ele vi le recomand cu căldură. Tot aici am regăsit cărţile lui Noah Gordon – un autor care scrie bine şi amplu documentat. Este cunoscut pentru cartea sa Doctorul, dar şi celelalte cărţi – Şamanul sau, acum mai nou, Catalanul, sunt cărţi extrem de bune, care ne poartă prin istorie povestind despre oameni, despre visele, realizările şi viaţa lor. Pentru că tot povesteam despre farse cu Vienela, am găsit şi Cartea Farselor de un alt Gordon, Stuart Gordon. M-am uitat prin ea şi am decis că este o carte pe care chiar vreau să o citesc, pentru că sunt adunate tot felul de farse jucate, de-a lungul timpului, de oameni celebri unor alţi oameni, la fel de celebri. După ce citesc, o să extrag câteva din cele mai reuşite farse, să vă incit la poveşti pe această temă. Un alt titlu, aflat la standul editurii Vivaldi, mi-a atras atenţia, Grefuri dulci, a unui nou autor al literaturii de astăzi, Dumitru Angelescu şi am poposit asupra ei. M-a convins să citesc cartea, nota autorului:

„Un amic m-a sfătuit să nu mai scriu, că este mai bine şi pentru mine, dar şi pentru umanitate. L-am ascultat vreo două luni. Pe urmă, o voce interioară a râs de mine şi a glăsuit: „Prostea, dacă-ţi spunea să nu te mai duci la femei, îl ascultai!?!” […] „Astfel l-am ignorat pe individul din mediul înconjurător şi m-am împrietenit cu tipul din mine, care-i mult mai cumsecade”. ( fragment de citat din nota de început a cărţii Grefuri dulci de Dumitru Angelescu)

Sper că această carte să fie la fel de amuzantă şi interesantă cum e nota ei de început. În speranţa că m-aţi citit cu interes până la capăt, închei cu această notă amuzantă, pe moment. Voi continua peregrinarea mea printre edituri şi cărţi aflate la standuri, de la Salonul Editurilor Hunedorene, în articolul următor. Aştept, ca de obicei, reacţiile voastre şi comentariile complementare care să întregească acest articol, referitor la cărţi, edituri, autori preferaţi.

P.S. Recenzia mea referitor la trilogia Jocurile Foamei o puteți vedea aici

 

Etichete: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Peregrin prin Salonul Editurilor Hunedorene 2012 (1)


„Nu ştiu alţii cum sunt”, dar eu când mă aflu între atâtea cărţi frumoase, noi şi mirosind încă a proaspăt tipărit nici nu ştiu când trece vremea. Anul acesta, la Salonul Editurilor Hunedorene, am fost pentru prima dată un simplu vizitator, cumpărator şi am participat pentru că asta mi-ar fi plăcut să fac, chiar dacă lucrez sau nu la bibliotecă. Am scris că abia aşteptam momentul acesta, cu atât mai mult cu cât au venit mai multe edituri ca niciodată. Aşteptarea mea n-a fost zadarnică şi singura problemă a fost că aş fi cumpărat mult mai multe cărţi decât am făcut-o. Criteriul după care le-am ales pe cele pe care le-am cumpărat a fost, în cazul unora, primul impuls, în cazul altora o caldă amintire pe care le-o păstrez autorilor. Pe unele le-am luat pentru a le face cadou, iar altele pentru că am citit recomandările făcute pe alte bloguri. Oricum ar fi, eu mă bazez pe bibliotecă să cumpere toate celelalte cărţi pe care nu le-am putut achiziţiona, pe care am simţit nevoia să le frunzăresc, să le citesc, să le am. Este greu să alegi când ai de unde alege. Despre cărţile achiziţionate voi scrie pe rând pe acest blog. Acum mi-ar place să vă descriu frumuseţea întregii manifestări. Locaţia, Deva Mall, este foarte potrivită acestui Salon, spaţiul dedicat (Salle d’Or) fiind generos şi foarte frumos. Cu toate că spaţiul sălii este mare, având în vedere numărul mare de edituri, a fost firesc să fie acaparat şi holul, aşa că încă înainte de intrarea în sală faci primul popas – cărţi bune, muzică la fel de bună şi oameni amabili.

Matematica îngerului

Monografia Judeţului Hunedoara

Am participat şi la câteva prezentări ale unor edituri şi lansări de carte. Chiar când am intrat era prezentată Editura Emia şi cartea doamnei Paulina Popa, Matematica îngerului. Multă lume, frumoasă prezentare şi la final Editura Emia a premiat cu Ordinul de „Cavaleri ai Cărţii” în Ţinutul EMIA pe d-nul director Sebastian Bara, pe d-na Denisa  Toma şi pe domnii Ioachim Lazăr, Liviu Lazăr, Vasile Ionaş pentru activitatea lor în slujba culturii şi care fac parte din colectivul redacţional care a editat Monografia Judeţului Hunedoara . N-au fost însă singurii premiaţi ci au fost acompaniaţi de oameni aleşi, scriitori care au fost publicaţi de Editura Emia: Florea Uliu şi Florin Măceşan, Ciprian Dacian Drăgan, Florin Dobrei, Vasile Ionaş, Dumitru Tâlvescu, Mihai Cimbru, părintele Pantelimon Tîrban, Camelia Enăchiţă Stoicescu, Didina Botgros, Nicolae Cristea, Lazăr Plăcintă, Dănuţ Drăgulescu şi alţii.

Aurel Pantea

Nimicitorul

La Editura Limes m-am bucurat să-l regăsesc şi să particip la prezentarea ultimei apariţii editoriale a domnului Aurel Pantea, unul din poeţii contemporani pe care îi citesc cu interes şi care reuşeşte să mă pună pe gânduri prin temele abordate, citindu-l cu mare plăcere. Pe lângă faptul că este şi un critic literar cunoscut, pentru mine este, în acelaşi timp, unul din profesorii greu de uitat pe care i-am avut în timpul facultăţii. M-am bucurat să-l revăd, să-l ascult citind din compoziţiile proprii şi am făcut o călătorie prin timp, amintindu-mi cu drag de zilele pe când băteam săptămânal drumul spre Alba Iulia şi mă pregăteam intens pentru examene.

Şarama

În braţe străine

De la Editura Tritonic, domnul Bogdan Hrib a fost, ca întotdeauna convingător, vorbind despre cărţile scoase de această editură, de colecţiile de care ştiam şi care se continuă cu noi apariţii editoriale. Am fost încântată că a apărut o nouă carte a Oanei Stoica Mujea, Şarama. Cumpărasem anterior o carte poliţistă de-a ei, Parfumul văduvei negre, care mi-a plăcut, a fost antrenantă şi plină de suspans de la prima la ultima pagină. Am înţeles că Sarama face parte dintre cărţile fantasy ale autoarei. M-am bucurat să regăsesc cartea Andrei Pavel, al cărei blog îl urmăresc şi pe care mă bucur s-o pot readuce din nou în atenţia voastră. Scriitoare care este încă elevă de liceu – a fost publicată în Colecţia Crime Scene, romanul ei de debut, În braţe străine, fiind câştigătorul premiului Crime Scene Writers Club pentru cel mai bun roman trimis la concursul de manuscrise. Am cumpărat această carte şi abia aştept să o citesc şi să vă povestesc despre ea.

Având în vedere că eu nu fac prezentarea editurilor, că nu am fost prezentă la toate aceste lansări şi prezentări, sper din suflet să nu rănesc pe nimeni scriind despre unele edituri şi nemenţionând altele. Este firesc ca eu, ca simplu cititor, să am preferinţe, dar voi, cei care mă citiţi sau care aţi fost la manifestare, sper să mă completaţi, să amintiţi editurile care v-au făcut vouă cu ochiul, care v-au încântat şi ale căror titluri v-au făcut să deschideţi sufletul şi buzunarul. Iar dacă n-aţi participat la Salonul Editurilor Hunedorene, dar aţi fost la alte târguri de carte unde aţi fi fost atraşi de o carte sau alta, puteţi să menţionaţi titlurile, editurile care vă plac. O să continui pe această temă, prezentând alte edituri de la care am cumpărat cărţi, sau ale căror titluri m-au făcut curioasă, în articolul viitor. Vă las să priviţi câteva imagini pe care le-am găsit pe Youtube şi care fac mai mult decât cuvintele. Sursa este Dan Orghici.

Despre manifestare puteţi citi ce au scris alţii

Părerea mea! – blog ; City News.ro ; Servus HunedoaraZiarul Hunedoreanul, Adevărul.ro, Glasul Hunedoarei

 

Etichete: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Salonul Editurilor Hunedorene – 2012


De astăzi, 11 octombrie 2012, a început Salonul Editurilor Hunedorene, manifestare aflată la a 13 ei ediţieorganizată de Biblioteca Judeţeană „Ovid Densusianu” Hunedoara-Deva cu sprijinul Consiliului Judeţean Hunedoara.   Anul acesta participă peste 60 de edituri din ţară, din care 13 sunt din judeţul nostru. Manifestarea este organizată în incinta Deva Mall, la etajul trei. Ca de obicei la asemenea manifestări, editurile vin cu reduceri substanţiale, cu noutăţi editoriale, fiind de asemenea organizate întâlniri cu scriitorii şi lansări de carte. Este prilejul pe care îl are lumea de a cunoaşte scriitorii momentului, când aceştia se deschid publicului, pot răspunde întrebărilor celor care îi citesc şi apreciază. Pentru iubitorii de lectură, pentru cei care doresc să cumpere la un preţ substanţial redus cărţile care îi interesează cât şi pentru cei care doresc să se întâlnească cu scriitori preferaţi, este momentul să meagă la Deva Mall având la dispoziţie timp suficient, zic eu, până pe 14 octombrie (adică duminică) inclusiv. Aveţi pliantul şi programul manifestării ca să vedeţi unde, ce edituri, cine şi, mai ales, când anume îşi lansează cărţile. Anul trecut a fost foarte frumos, multă carte, multe reduceri şi o ambianţă plăcută. Eu aştept cu nerăbdare să merg să văd, pentru că este prima dată când acest Salon are o asemenea amploare şi vin atât de multe edituri. Sper să găsesc ceea ce mă interesează. Este şi un bun prilej să vă gândiţi ce puteţi cumpăra pentru sărbători sau zile de naştere. O invitaţie pentru toţi hunedorenii pe care biblioteca, alături de toate editurile participante ne-o face. 

Programul Salonului Editurilor Hunedorene 2012

P.S. Cum a fost şi ce-am văzut puteţi citi în articolele Peregrin prin Salonul Editurilor Hunedorene (1, 2, 3)

 
25 comentarii

Scris de pe octombrie 11, 2012 în Activităţi organizate, Ştiri

 

Etichete: , , , , , ,

 
%d blogeri au apreciat asta: