„Spitalul municipal” de Barbara Harrison

M-am gândit la cărţile care m-au învăţat despre organizarea unor sisteme, a unor „fabrici” dedicate sau profitând de pe urma omului. Aşa precum Émile Zola a scris despre crearea şi extinderea unui magazin mare, despre acest conglomerat ce pulsează viaţă şi care striveşte parcă totul în cale, tot astfel scriitori ca Arthur Hailey sau Barbara Harrison fac posibile incursiuni în lumi precum: hoteluri, bănci, aeroporturi sau spitale. Am fost sau am devenit fani declaraţi ai serialelor dedicate medicilor, spitalelor: ER Spitalul de urgenţă, Anatomia lui Grey / Grey’s anatomy, Dr. House sau alte filme sau seriale asemănătoare. Totuşi, prima dată când am citit despre problemele şi organizarea, de multe ori defectuoasă, a unui spital, despre cazurile speciale, viaţa  imposibilă pe care o duc medicii, care fac tot ce pot pentru a salva vieţi, era pe vremea când aceste seriale erau la începturi sau încă nu apăruseră, cel puţin nu la noi în ţară.

Am citit, mi-a plăcut enorm şi am recitit de-a lungul anilor cartea scriitoarei Barbara Harrison, Spitalul municipal.  În această carte, lupta cu moartea se confruntă cu lipsuri şi probleme financiare. Ajungi să vezi dincolo de ceea ce poţi să-ţi imaginezi ca pacient. Şansa spitalului municipal din New-York face ca o fată extrem de bolnavă, dar şi foarte bogată, să ajungă să fie tratată aici. Tessa Cabot este moştenitoarea unui imperiu financiar, tatăl ei fiind unul dintre cei mai nesuferiţi oameni cu putinţă, dar şi unul dintre cei mai bogaţi. Şansa ei la supravieţuire este extrem de mică, totuşi Nick Gorlin, medicul şef, joacă la risc şi face tot posibilul pentru a o salva. Povestea de iubire ce se naşte pe urmă este extrem de interesantă, având în vedere lumile total diferite din care provin cei doi,  dar aceasta este doar una din poveştile de viaţă şi dragoste care sunt surprinse în această carte. Medici frumoşi, talentaţi cu diferite probleme sau pacienţii lor, aflaţi în recuperare şi totuşi încă suferinzi, sunt toţi prinşi în diferite ipostaze ce întregesc panorama. Spitatul se află la limita subzistenţei şi din motive financiare trebuie să reducă la minimum numărul de zile de internare (sună cunoscut?). Tragedii se întâmplă iar poveştile de dragoste sunt supuse unor teste, peste care unii trec, alţii…  Toate acestea fac ca lectura să fie antrenantă şi foarte plăcută. Este, probabil, o carte care idealizează mult profesia de medic, reuşitele acestora, dar este ceea ce noi, ca pacienţi, sau aparţinători ai pacienţilor, ne-am dori să fie adevărat. Cartea aceasta se continuă cu Clinica Gorlin, totuşi, eu, una, aş fi preferat să nu aibă continuare. Am impresia că în aceasta s-a pierdut elementul extrem de atractiv – acel colectiv care, cu toate problemele lui, părea un tot unitar. Poate sunt eu subiectivă şi nu judec corect. Pot compara acest sentiment cu cel pe care l-am avut după ce am văzut serialul Anatomia lui Grey. Mi-a fost foarte greu să mă uit la Clinica / Private Practice, în care povestea se restrânge la câteva personaje, cazuri şi frământările lor. Mi s-a părut prea static, prea lipsit de acţiune.  Vă recomand cu căldură Spitalul municipal, pentru că mi-a plăcut această primă carte, ca lectură uşoară, pentru vacanţă, pentru relaxare.

Continuarea articolului,  cu recomandări din scrierile lui Arthur Hailey, în postarea viitoare.

Până atunci vă recomand să-i citiţi şi pe: Emil Călinescu.eu, LaFeeBlanche, Pluta cu paparude, Almanahe, AnzhelaMovies, ChGabriela, Cinemagazin.ro, Alex Bodoli, Laura Meleacă – Cinemateca Trisk, Convieţuire, Cronicile unui psihoterapeut, Andreotti – Cu capul în nori, Drugwash, Fructitza – carte şi film, Innerspacejournal, Istorii regăsite, Movie Zone – Piratul cinefil, My violet world, Stefania’s blog, Suflet vorbitor, Teo Negură, Şoseta cu poveşti, Iulia Radu, Imagine continuă, Idei şi idei