RSS

Carte, muzică şi film – gusturile ce ne definesc

02 iul.

Pornind de la aticolul precedent, m-am gândit că sunt sunt definitorii muzica care îţi place, filmele pe care le vizionezi şi, probabil, cărţile pe care le citeşti. Dacă asculţi muzică se poate să îţi placă mai mult un anumit gen, să îl preferi într-o anumită stare de spirit. Totuşi dacă te limitezi la un singur gen muzical, cred că rişti să devii şi tu mai limitat. Renunţi, în felul acesta, de a explora, de a căuta ceva nou, de a vedea dacă şi altceva ce s-ar putea să-ţi fie pe plac, sau care să te emoţioneze la fel de mult, ba poate chiar mai mult. Pentru Filme, muzică şi cartemine definitorie este secvenţa din filmul Pretty Woman / Frumuşica, când fata e dusă la operă, fără să fi ascultat vreodată acest gen. A văzut şi ascultat Traviata a compozitorului Giuseppe Verdi, operă a cărei poveste pleacă de la romanul Dama cu camelii a lui Alexandre Dumas, fiul. Aici, este vorba tocmai despre o femeie de moravuri uşoare, care se îndrăgosteşte. Romanul este deosebit. poate tocmai pentru că autorului i s-a întâmplat să se îndrăgostească de o femeie de acest gen. Iar muzica îţi intră cu atât mai bine la suflet cu cât este, într-un fel, şi povestea de iubire a lui Verdi cu Giuseppina Strepponi. Muzica povesteşte trista poveste atât de bine iar Julia Roberts a reuşit să fie extraordinară în interpretarea acelor secvenţe. „Frumuşica” a reacţionat emoţional, a înţeles din muzică povestea şi a trăit-o. Poate că mai mulţi dintre noi ar putea lua exemplu şi ar putea da muzicii bune o şansă. Eu iubesc muzica bună – îmi place jazz-ul, rock-ul, muzica clasică (Verdi, Beethoven, Mozart, Ravel, Chopin, Enescu… şi lista este extrem de lungă), muzica populară, muzica lăutărească. Cu cât asculti mai multe genuri, cu atât mai complet eşti ca om şi îi înţelegi mai bine pe ceilalţi. Muzica oferă un fel de conexiune în lume pe care nici o altă artă sau fel de comunicare nu-l are, pentru că nu are bariere de limbă şi este, spre deosebire de pictură sau sculptură – un mod prin care te poţi manifesta alături de alţii.

La fel, zic eu, este dacă citeşti un singur gen lectură indiferent dacă este beletristică ori non-beletristică. Dacă citeşti numai non-beletristică – pentru documentare, pentru învăţare sau pentru serviciu, uiţi să te relaxezi prin lectură, să îţi dezvolţi imaginaţia. Percepi lectura ca învăţare sau obligaţie şi imediat ce nu mai ai nevoie, nu mai citeşti. Iar dacă citeşti numai un gen de romane rişti să fii plictisit, rişti ca lectura să devină previzibilă şi să renunţi să mai citeşti. Recent am discutat cu mai mulţi oameni, foşti cititori de-ai mei. Au citit mult şi acum, din cauza lipsei de timp au ajuns să citească doar în concedii. Dacă asta se întâmplă cu iubitorii de lectură, ce se întâmplă cu cei cărora lectura le este indiferentă, în cel mai bun caz? Mie, spre exemplu, îmi plac multe genuri de lectură, deşi am avut perioade în care am citit cu precădere un anumit gen literar. Acum am întotdeauna câteva cărţi începute în genuri şi de dificultăţi diferite. Citesc în funcţie de dispoziţie sau de starea de oboseală. Daca citesti un singur gen de cărţi, nu stiu dacă acel gen te defineşte, dar defineşte ceva din tine şi poate că în timp se ajunge la o limitare, la o lipsă de orizont. Este ca şi când te-ai uita la acelaşi apus de soare – identic în fiecare zi. Oricât de frumos ar fi, după un timp tânjeşti să vezi nişte nori pufoşi, să vezi cerul înourat, plouând, ningând, să fie ceva ieşit din rutina zilnică. Cu cât este mai largă paleta, cu cât citeşti mai multe genuri sau cărţi din domenii diferite cu atât te împlineşti sufleteste, te dezvolţi intelectual, îţi completezi din lacune. Muzica bună are acelaşi efect. Pentru momente diferite, fiecare poate alege genuri de muzică diferită. Pentru fiecare moment al vieţii există un sunet, pentru fiecare anotimp un cântec, pentru fiecare viaţă o simfonie… sau o operă bufă (depinde de viaţă).

Plecând de la aceleaşi premise cred că noi toţi privim mai multe genuri de filme. Este patologic, însă, să te uiţi doar la un singur gen de film – devine chiar suspect. Te întreabă lumea, mai ales dacă se întâmplă să vezi doar horror-uri… sau numai filme siropoase. Ce-ai păţit? Ce ţi s-a întâmplat? Ai probleme? Eşti îndrăgostit? Toţi avem, poate, un gen preferat, cu toate astea cea mai mare parte din noi ne uităm şi la filme de acţiune, privim alături de familie şi filme pentru copiii şi adolecenţi, suspinăm la o dramă, ne uităm, noaptea târziu cu prietenii, la un horror şi râdem de speriturile fiecăruia. Este firesc aşa – deci ar fi normal să procedăm aşa şi cu muzica sau cărţile.

Aş fi curioasă tu ce părere ai?

De aceea vă întreb şi pe voi : Absolut obişnuit, Alex Bodoli, Almanahe, AnzhelaMovies, Emil Călinescu, ChGabriela, Cinemagazin.ro, Laura Meleacă – Cinemateca Trisk, Colţu’ cu muzică, Convieţuire, Cronicile unui psihoterapeut, Andreotti – Cu capul în nori (La Boheme), Filme şi cărţi, Fructitza, Innerspacejournal, LaFeeBlanche, Pensionarul, ŞtefaniaTeo Negură, Şiraguri de mărgeleBlogul micului Burlac

 
69 comentarii

Scris de pe iulie 2, 2012 în Povestiri, Sfaturi utile

 

Etichete: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

69 de răspunsuri la „Carte, muzică şi film – gusturile ce ne definesc

  1. Drd Emil Calinescu

    iulie 2, 2012 at 10:01 pm

    Tin sa te contrazic nitel.

    As lua exclusiv exemplul filmelor (la muzica e cu totul alta discutie). Cand esti tanar si ai timp, te uiti la cat mai multe genuri de filme. Ai si prieteni diversi, asa ca cu X te duci la horor, cu Y la o comedie, cu amica Z la un film siropos. Cuvantul cheie este „AI TIMP”. Doar ca, in functie de cat de pretentios esti, te vei intoarce dezamagit de la film in multe cazuri. „Ba, ce pierdere de timp acest film”. E adevarat, daca esti cinefil inrait ca mine, poti gandi la modul: A FOST UN FILM SLAB, DAR ESTE PREA CUNOSCUT CA SA-L RATEZ. Si atunci nu regreti faptul ca ai ales sa-l vezi.

    Cand timpul tau e insa limitat, lucrurile stau cu totul altfel. Daca esti fan sf si ai timp foarte putin la dispozitie pentru filme, atunci e clar ca in majoritatea cazurilor alegi SF-uri. La fel si cu fanii filmelor siropoase, la fel si in cazul oricaror alte filme. E vorba de faptul ca nu vrei sa patesti situatia de mai sus. Cand esti tanar timpul nu e atat de important, poate conteaza si faptul ca te-ai dus la film cu gasca, te-ai distrat etc. Cand insa te duci cu nevasta, dupa munca, la un film prost, a doua te uiti de 10 ori la ce film sa mergi.

    La carti este cam la fel, la muzica situatia sta un pic diferit. Dar m-am marginit sa te contrazic doar in privinta filmelor 🙂 O sa revin cu un comentariu si despre muzica 🙂

    Apreciază

     
    • bibliodevafiliala3

      iulie 2, 2012 at 10:43 pm

      Poate ai dreptate – dacă te gândeşti la filmele slabe, dar eu vorbesc de filme bune de diferite genuri. Poţi vedea Casa Blanca dar la fel de bine poţi vedea Aliens sau Păsările, poate să te antreneze Piraţii din Caraibe sau să îţi placă Artistul sau Pianul… Eşti tot tu. Eu acum vorbesc în general. Dar să ştii, că şi cei care au timp şi cei care aleg să-şi închirieze un film – în puţinul timp pe care îl au, pot să facă alegeri diferite – asta vroiam să zic. Cât despre bani – să ştii că bibliotecile au o gamă extrem de variată şi extrem de vastă de lucrări de la noi la vechi şi sunt gratuite, atât cărţile, muzica şi filmele.

      Apreciază

       
      • Drd Emil Calinescu

        iulie 2, 2012 at 10:52 pm

        N-am zis nimic de bani. Banii pot fi invocati doar daca te bazezi pe sintagma TIME IS MONEY.

        Legat de exemplul dat de tine, te contrazic din alt punct de vedere. Dau exemple filmul Prometeus. L-am vazut , nu mi-a placut. Pentru fanii genului e super-hit. Daca as avea timpul limitat si ar trebui sa aleg sa vad un film , cu siguranta nu as fi ales Prometeus.

        La fel si Alien.

        As mai putea invoca un aspect: tine de fiecare. Unii oameni sunt mai deschisi, unii sunt mai curiosi, altii mai conservatori. Cu varsta, cu totii se spune ca devenim conservatori. Iar legat de genuri, exista un asa numit gen numit COMERCIALE. Unii vad doar „hit-urile”. Am auzit argumentul : „daca nu l-au dat la cinema, inseamna ca e praf, nu se merita”.

        Deci nu as zice ca acel om are o problema. As zice ca asa e el 🙂

        Apreciază

         
      • bibliodevafiliala3

        iulie 2, 2012 at 11:03 pm

        Şi asta probabil este definitoriu pentru el ca şi om – aşa că este tocmai ceea ce ziceam şi eu. Alegerile pe care le facem, felul nostru de a fi, plăcerea pe care o avem de a cunoaşte, ţine de fiecare, aşa cum zici. Dar ideea este că, şi eu aici vorbesc pentru cei care acum îşi formează o cultură, acum încep să înveţe să aleagă (închid paranteza) dacă întotdeauna alegi doar un gen cunoscut – de cele mai multe ori filme de acţiune (eu văd la ce se uită elevii online) acelaşi gen, mereu şi mereu – numai bătăi – iar filmele de acţiune pot fi foarte bine făcute, dar după un timp le termini şi vezi ciurucuri, doar pentru că este tare … Că de aici a plecat articolul, de fapt. Sunt înspăimântată că generaţia de azi nu prea citeşte, nu învaţă şi nici nu fac nimic interesant sau… măcar filmele şi muzica de ar alege-o de calitate, dar nici asta nu se întâmplă prea des.

        Apreciază

         
  2. almanahe

    iulie 2, 2012 at 10:03 pm

    O, cu ce sa încep? Sau de unde, mai bine zis….Un „de unde” întrebător. 🙂
    Eu am momente când textele-mi se scriu în ritmul şi „unde-le” unei anumite melodii, pe care mi se întâmplă s-o ascult într-un anume moment şi să mă poarte, hăt…departeeee.

    Sunt zile când renunţ la muzică, pentru că mi se pare de nesuportat, nu mă-ntreba de ce, că nu ştiu…şi sunt zile când numai asta aş face, ba, mai mult, m-apuc să lălăi eu însămi.
    Nu sunt mofturoasă când vine vorba de gen(exclud manelele din start ca gen, ca să nu produc confuzie). Ascult orice, dar, cu precădere rock atlernativ, pe urmă jazz, muzică clasică şi tot aşa…ascult până la capăt tot ce-mi induce „piele de gaină” şi plus de fantezie…
    Gusturile ne definesc, spui…
    Nu cred asta musai, fiindcă ştii şi tu, gusturile-s prefabricate, nu-s un indiciu hotărâtor.
    Şi nici nu se discută zice un dicton latin. 🙂

    Eu n-am ascultat niciodată ce e în trend(cum se zice). Şi nici n-am citit aşa. Şi cu filmele la fel.
    Cărţile, muzica, filmul au ajuns într-o zi la mine şi n-au mai plecat. Au venit pe rând, s-au citit, ascultat, văzut ca şi semne…pe care le-am interpretat şi mi-am făcut din ele drum înspre propria-mi poveste.

    Şi, ca şi tine, în încheiere, zic că „Pentru fiecare moment al vieţii există un sunet, pentru fiecare anotimp un cântec, pentru fiecare viaţă o simfonie… sau o operă bufă (depinde de viaţă)”.

    Apreciază

     
    • bibliodevafiliala3

      iulie 2, 2012 at 10:29 pm

      Mulţumesc frumos de comentariu. Ai scris la fel de frumos cum ştii tu – împletind gândurile şi ideile şi formând un tot. Ai dreptate, stau şi eu câteodată şi ascult muzică zile în şir, mă obsedează câte o melodie şi o ascult o zi întreagă. Poate că fiecare împreună ne definesc prin felul în care reuşesc să ne schimbe, să ne influenţeze, să ne emoţioneze. Tot ce vedem, ascultăm, citim trasează, dacă este calitate, idee şi înţeles, o dâră, un semn, o nuanţă în sufletele noastre, în mintea noastră. Ne schimbă felul de a vedea, ne acordă sufletele cu ale altora.

      Apreciază

       
      • almanahe

        iulie 2, 2012 at 10:38 pm

        O, uitasem un amănunt….
        Am un prieten drag(de care am luat o pauză un timp, dar asta-i altă poveste) care, într-o zi de iarnă, undeva la o trecere de pietoni, mi-a pus o întrebare. Ea suna aproximativ cam aşa: Da’ chiar, prin ce se deosebeşte relaţia asta a noastră de altele? Era sarcastic, şi m-am prins imediat.
        Nu m-am blocat. Şi nici n-am început să-i înşir că câr, că mâr…i-am răspuns simplu: Are multă muzică, prietene!
        El s-a înroşit, poate de la ger…şi-a zâmbit în colţul gurii. 🙂
        Mie mi se întâmplă că aud uneori, în loc de cuvintele oamenilor doar muzicalitatea din ele…
        şi le danţui precum le e ritmul…:)

        Apreciază

         
      • bibliodevafiliala3

        iulie 3, 2012 at 6:26 am

        Frumoasă poveste, frumos spusă. Ce aş mai putea să adaug la asta? Că am uitat să scriu despre puterea de vindecare şi magia produsă de muzică – meloterapia. Presupun că aşa cum scrii tu, sufletele noastre au un ton – şi acel ton îşi caută pereche sau acordul perfect în alţii 🙂

        Apreciază

         
  3. lili3d

    iulie 2, 2012 at 10:42 pm

    Aş atribui şi eu alegerea unui anumit de gen de muzică sau film stării de moment în care mă aflu. Unele genuri le exclud din start, dar rămân celelalte. La fel şi cu cărţile, în timpul liber.

    Apreciază

     
    • bibliodevafiliala3

      iulie 2, 2012 at 10:45 pm

      Aşa zic şi eu. Sunt puţine genuri care clar nu îmi plac, dar întotdeauna rămân celelalte de unde să aleg, în funcţie de dispoziţie.

      Apreciază

       
  4. Angela

    iulie 2, 2012 at 11:10 pm

    foarte buna ideea articolului 🙂 pentru a fi mai clar totul, o sa incep cu ceea ce evit. la carti, ai mentionat tu non-beletristica. chiar astazi am avut o discutie cu o prietena. pur si simplu nu pot parcurge niciun tratat, nicio carte unde nu am personaje. nici macar biografiile. nu le contestt calitatea si trebuinta, doar ca eu vreau sa simt atunci cand fac ceva, asa ca daca nu am nimic de care sa ma atasez, cum imi poate fi usor cand nu vreau sa revin decat la informatii, pe care le pot amana? la carti sunt o amatoarea a scrierilor drana si fantasy. nu mi-am refuzat insa placerea genului sf sau thriller/ mister. depinde foarte mult de dispozitia pe care o am. norocul meu este ca biblioteca de unde imptrumut cartile este foarte aproape de munca, la 2 minute si in pauze imi permit o sedere indelungata sa ratacesc printre rafturi. la fata locului ma decid ce vreu. muzica… sunt o fire romantica, de ce sa mint? poate d-asta imi si plac compozitiile anilor ’80-’90. regasesc multe interpretari reconfortante. la filme, lucrurile se schimba, dar nu foarte mult. aici pot gusta din toate genurile pentru ca vad si perecep totul altfel.din nou castiga dramele. poate asa sunt eu, o fire mai melancolica. totusi, nu inteleg de ce trebuie sa ne justificam? simtitm, traim si intelegem diferit fiecare.

    Apreciază

     
    • bibliodevafiliala3

      iulie 2, 2012 at 11:25 pm

      Nu trebuie să ne justificăm. Ne place, nu ne place – devine o povară sau o placere – acestea pun într-un fel amprenta pe noi, indiferent că vrem sau nu. Dacă rămâi cu ceva din toate astea, de multe ori nici nu conştientizezi, dar când auzi un citat, vezi o imagine sau un secvenţă dintr-un film – gândul te trimite involuntar la ceea ce ai apucat să sedimentezi. Sunt acele „trimiteri de subsol” pe care nici nu le percepem că le-am acumulat, că le ştim. Astea se formează în timp şi doar prin acumularea unor noţiuni diverse. Tu spui că nu poţi citi non-beletristică – dar citeşti atât de multe bloguri, pe teme diferite, acestea nu au dialog, nu au personaje – cel puţin ce scriu eu sunt simple trimiteri către carte, recomandări spre alte cărţi – într-un fel nepretenţios putem să zicem că este documentare. Afli lucruri noi. Acestea se împletesc cu ceea ce vezi şi citeşti şi apoi devin idei. Tratatele nu trebuie să fie stufoase. Iar biografiile – cred că ai citit tot ce am scris despre viaţa scriitorilor. Nu iei o carte de la bibliotecă, dar ajung aceste informaţii la tine 🙂 Sau cel puţin aşa mi se pare mie. Oricum tu, pentru mine, eşti un exemplu extraordinar de tânar. Te pasionează atât de multe şi scrii cu atâta pasiune despre filme. Lucrezi mult, bine şi scrii frumos şi documentat. Asta nu vine doar din talent şi muncă. Tocmai pentru că ai văzut multe filme, genuri diferite poţi face mai uşor conexiuni, poţi să înţelegi mai bine… cel puţin asta e părerea mea 🙂

      Apreciază

       
  5. Drd Emil Calinescu

    iulie 2, 2012 at 11:28 pm

    Legat de muzica, lucrurile stau asa.PSihologii sustin ca gusturile muzicale ni le definitivam intre 10 si 20 de ani, in cazul unui parcurs scolar normal si continuu. Adica asta ar insemna gimnaziu, liceu si primii ani de facultate (1 spre 2). In cazul celor care stau la camin lucrurile sunt accentuate (in alte tari, unde au fost facute studiile, mai ales america, toti studentii stau la camin, asa ca acolo distinctia „autohtoni” vs „provinciali” nu prea exista).

    Iar cauza pentru ca alegi sa asculti ceva este data, desi refuzam sa acceptam, si de anturaj. Din acest motiv conteaza atat de mult parcursul scolar.

    Acum depinde si altceva: unde ascultam muzica. Si aici trebuie sa recunoastem: sunt genuri cu care ne e rusine si pe care de exemplu nu le-ar asculta cineva la munca, sa fie „prins”. De exemplu, cine este prins intr-o multinationala cu manele sau chiar cu hip-hop (necenzurat)? Foarte putini. Cand mergi acasa lucrurile sunt diferite. Aici nu te verifica nimeni si atat timp cat muzica e foarte incet nimeni nu afla ce asculti.

    Legat de ce gen muzical asculti, nu as zice chiar ca e definitoriu. Dau exemplu unor colegi de facultate (de la a II-a) , care dupa balul de absolvire s-au dus, cu un profesor, la Hanul Drumetului (loc unde se canta manele LIVE; eu n-am fost la acel bal, dar asa au stat lucrurile). Sincer, nu ma asteptam sa se duca, dar la fel de sincer iti spun ca au crescut in ochii mei pentru asta. Nu le-a fost rusine sa mearga acolo si e un lucru bun. Iar faptul ca un profesor are curajul sa se arate p-acolo, si sa si recunoasca, e o mare bila alba.

    Revenind la muzica, e clar ca la concerte te vei duce si in functie de anturaj. Daca esti mare telectual, trebuie sa fii vazut la opera. Ok, iti place, dar parca simti nevoia si de altceva. Nu conteaza, la opera e de tine. Daca ai 10 prieteni rockari si-i auzi ca se tot duc la concerte, nu poti fi gica contra…

    Aici e insa o problema, mult mai accentuata decat la filme sau la carti. Exista o mai mare „inchidere” vizavi de alte genuri. Mai nou, se poarta „Excluderea” genurilor muzicale. X asculta manele, ok, accepta si hip-hop, si dance, si house, dar ca manelist nu poate tolera rockul. Si invers: nu esti rockar adevarat daca asculti manele. Si cu timpul iti formezi prietenii in functie de asta (te duci intr-un local/club unde se asculta asa ceva, cunosti acolo oameni, intalnesti cunoscuti si socializezi la masa lor etc). Si atunci ti se accentueaza gusturile.

    In final, iar te contrazic: nu mi se pare ok amestecarea gusturilor pt carti cu cele pt filme si cu cele muzicale. Daca iti plac cartile sf, ok, iti vor place si filmele sf. Dar nu exista un gen muzical asociat sf-ului, cum nu exista niciunul asociat comediilor, dramelor ori filmelor politiste. Singura „corelatie” ar putea fi gasita intre manele si filmele indiene, lucru pana la un punct logic.

    Gata, ca iar scrisai cam mult.

    Apreciază

     
  6. Laura Trisca (Meleaca)

    iulie 3, 2012 at 12:39 am

    Foarte interesant articolul. M-a pus pe ganduri…Marturisesc ca am preferinte spre rock, pop si mister de nestavilit..:)

    Apreciază

     
    • bibliodevafiliala3

      iulie 3, 2012 at 12:52 am

      Bune şi interesante preferinţe 🙂 Eu nu am încercat să zic că sunt buni numai cei care preferă un anumit gen de muzică – părerea mea este că „more de merrier”. Am fost combătută, probabil că Emil are dreptate şi poate deja de la o anumită varsta sau din alte motive oamenii intră în nişte tipare. Poate ar trebui să fim mai atipici. Deşi eu zic că avem momente în care avem chef de o anumită muzică, în care ne-am uita la un anumită film, am citi sau reciti o anumită carte ..

      Apreciază

       
  7. Geanina

    iulie 3, 2012 at 10:34 am

    Parerea mea se intersecteaza in multe puncte cu a ta. Cred ca diversitatea e benefica pentru creierele noastre, pentru dezvoltarea psihica si spirituala, imbogatirea cunostintelor, rafinarea creativitatii si poate chiar inteligenta interrelationara. Cartile diverse ne ajuta sa crestem, ne deschid mintea. Muzica diversa ne umple sufletul de bucurie, ne ajuta sa ne descarcam emotiile care sunt de mare diversitate in functie de contextul in care ne aflam. Ma bucur ca ai scris despre acest subiect si te felicit. Chiar avem nevoie de diversitate in viata noastra. O pata de culoare azi, maine alta…viata e multicolora. Indraznesc sa afirm chiar ca psihicul nostru este mult mai armonios in prezenta acestei largi palete de optiuni. Si poate si armonia dintre minte-corp-spirit atinge plenitudinea. Frumos articol, frumoase cuvinte. Multumesc!

    Apreciază

     
    • bibliodevafiliala3

      iulie 3, 2012 at 12:16 pm

      Cât timp am scris articolul, m-am gândit de câteva ori la ce o să-mi răspunzi tu, ca specialist. Mă bucur că părerile noastre se intersectează şi gândim la fel asupra acestei probleme. Mulţumesc mult pentru apreciere şi comentariu.

      Apreciază

       
      • Geanina

        iulie 3, 2012 at 12:21 pm

        Te-ai gandit la ce spun eu, zici? Iti multumesc pt incredere si sper ca a fost pe masura asteptarilor tale si raspunsul meu. Iubesc diversitatea, oricum. Si in Bucuresti am reusit sa o descopar din plin. Cat despre comentariu si apreciere, nu am nicio „vina”, daca le meriti. Ma bucur ca esti aici si te putem citi. Parerile tale sunt valoroase mai ales ca se vede influenta diversitatii de care vorbeai. Eu personal, iti multumesc pentru plusul pe care mi-l oferi.
        O zi splendida iti doresc.

        Apreciază

         
  8. Borea

    iulie 3, 2012 at 10:42 am

    Mi-a plăcut foarte mult articolul 🙂 ! Si trebuie să spun că nu fac parte din acei ce vizionează, citesc și ascultă numai o categorie/un gen aparte! din cotra mie imi plac schimbarile globale proape in toate sferele vieții mele!

    Spre exemplu la scoala eram exemplar – la universitate mi-am spus ca nu voi mai fi (mi-e interesant, si poate nu e chiar normal – dar asa vreau eu si cred că acuma e timpul pentru greseli) așa și cu filmele dacă am privit drama – ma starui ca urmatorul să film să fie comedie iar de muzică nici nu mai vvorbesc – chiar ma toate genurile: rock, pop, populare moldovenești, house, dup-step chiar și manele (1 cintec 😉 ) etc. Referitor la cărți – cred că e puțin mai dificil – cu toate că și aici trebuie să fie un „contrast” între categorii – e foarte greu să citește ceea ce nu-ți este aproape de inimă, ceea ce nu te inspiră și nu te face să trăiești emoțiile așteptate.

    Deci fiecare procedează cum vrea – dar cred că ești mult mai „obiectiv in plan general” cînd ești dezvoltat din mai multe puncte de vedere! Deci ai avut dreptete cind ai spus: „Cu cât este mai largă paleta, cu cât citeşti mai multe genuri sau cărţi din domenii diferite cu atât te împlineşti sufleteste, te dezvolţi intelectual, îţi completezi din lacune” . Bravo. 😉

    Apreciază

     
    • bibliodevafiliala3

      iulie 3, 2012 at 1:13 pm

      Mă bucur că ţi-a plăcut, Borea. Trebuie să recunosc că ieri, mai ales după dezbaterea care a avut loc, mă gândeam cum va fi primit de lume, de restul lumii acest articol. Mă bucur că a stârnit comentarii, chiar dacă unele au fost mai aprinse. Înseamnă că undeva am atins o coardă. Cât despre tine, sunt convinsă că prin contrastul de care vorbeşti vei reuşi să fii original şi să te dezvolţi, cum spuneam, din toate punctele de vedere. Mulţumesc de comentariu şi de apreciere.

      Apreciază

       
  9. mariana marian

    iulie 3, 2012 at 10:54 am

    În dimineața asta o bună prietenă a etichetat o fotografie, pe facebook, în care eu sunt în negru și, pe deasupra, cu spatele. Decorul este sublim… așa, ca și viața pe care uităm uneori să o trăim…
    Citind articolul tău, mi-am dat seama că nu am citit decât literatură de specialitate, că nu am ascultat muzică decât la radioul din autobuzul care mă aduce sau duce de la serviciu, că nu am văzut un film de la prima secvență până la ultima, de aproape un an.
    Am început să înțeleg de ce prietenii și colegii mei din țară, cu care m-am întâlnit la Sinaia zilele trecute, m-au întrebat, aproape toți, ce se întâmplă cu mine, apoi, ieri când am venit la serviciu, colegii mi-au spus același lucru…Doamne, a devenit atât de evident?!…
    Da, viața mea devenise un maraton al rezolvării de probleme, dar ai dreptate, poți să te oprești oricând și să-ți spui: Hei, mai sunt și eu pe aici… cred că știam cândva să CITESC, cred că știam să ASCULT muzică, cred că știam să VĂD un film…
    Oare mai știu?…Dar, casca este stricată și nici boxele nu mai merg…Ceva din interior mă ispitește…încearcă, ce ai de pierdut? Dar, nu mai știu nici parola contului de pe trilulilu…ba, da, a mers din prima…și boxele funcționează, am și un fișier salvat în preferatele mele: Julio Iglesias – Love songs…asta mă relaxează și ziua începe altfel…
    Am acasă o grămadă de cărți care mă așteaptă și cărora le spuneam mereu: nu astăzi, mai am ceva de terminat…dar mereu se sfârșea și ziua…Astăzi o să stau în hamac.. desigur mai am multe alte lucruri, evident importante, de făcut, dar de ce n-ar fi importantă și cârdășia cu o carte, cu muzica sau cu visarea…
    Se pare că ceea ce ai scris tu aici a avut asupra mea un mare efect…acum încep să înțeleg mai bine și substratul întâlnirii noastre de la Sinaia, pe probleme de impact…
    Tu ți-ai atins obiectivul, ai scris mereu pentru noi, ai stăruit și te-ai bucurat de fiecare părere a noastră…Acum, e timpul să te bucuri pentru faptul că ceea ce tu exprimi, pe această cale, schimbă ceva în viața oamenilor…

    Apreciază

     
  10. bibliodevafiliala3

    iulie 3, 2012 at 3:10 pm

    M-ai impresionat cu ceea ce ai scris. Este o poveste de viaţă reală şi demonstrează, într-un fel, ceea ce am încercat eu să scriu în articol. Mă bucur că ai conştientizat că trebuie să schimbi ceva, că te-am influenţat să faci ceva pentru tine, să iei nişte decizii privitoare la viaţa ta interioară. M-a emoţionat să constat impactul pe care l-au avut cele scrise de mine. Ai dreptate – eu mi-am atins obiectivul, dar numai după ce îmi spui sau scrii despre cartea pe care ai reuşit s-o citeşti, aşa, pentru sufletul tău, despre muzica pe care ai reînceput s-o asculţi frecvent sau să povestim despre un film care ţi-a plăcut şi pe care l-ai văzut de la un cap la altul, fără să te gândeşti la ce multe ai de făcut, certându-te interior că stai să „pierzi” timpul cu un film. Eu zic, să faci ceva pentru tine, să laşi organizarea şi ai să vezi că se mai organizează şi alţii când sunt puşi în situaţie. Dacă sufleteşte nu eşti mulţumită şi împlinită nici în celelalte domenii ale vieţii nu dai randamente prea mari sau nu poţi să te bucuri de ceea ce reuşeşti să realizezi. Trebuie să ne gândim că este importantă viaţa noastră personală şi pentru noi, dar şi pentru cei din jurul nostru. Că noi influenţăm cu starea noastră pe cei apropiaţi şi creăm un lanţ al nemulţumirilor noastre… In final trebuie să conştientizăm că nu trăim pentru servici, chiar dacă ne place ceea ce facem. Trebuie să avem pauze de-o relaxare. Nu putem lucra non-stop şi să avem şi randament maxim. Mulţumesc frumos de comentariu! Ai dreptate mă bucură fiecare comentariu pentru că asta este feedback-ul pe care îl primesc şi înseamnă că am reuşit sau nu în ceea ce mi-am propus. Aştept să mai intervii când viaţa îţi lasă răgazul necesar 🙂

    Apreciază

     
  11. Stefania

    iulie 3, 2012 at 7:08 pm

    Foarte interesanta postarea, Roxana. Si eu sunt adepta diversitatii insa, toate aceste activitati care ma delecteaza, le fac, in functie de starea mea psihica, fizica sau emotionala. Caut in asa fel incat , orice fac, daca citesc, sau vizionez un film sau ascult muzica sa fie compatibile cu starea mea, altfel mi-ar creea disconfort si ar fi tare neplacut pentru mine.
    O seara minunata iti doresc, Roxana draga! 🙂

    Apreciază

     
    • bibliodevafiliala3

      iulie 3, 2012 at 9:03 pm

      Tocmai, în funcţie de starea de spirit, care diferă de la o zi la alta – trebuie să ne alegem toate cele de mai sus ca să ne simţim bine, să concorde cu psihicul nostru, cu sufletul. Mulţumesc de comentariu, Ştefania. O seară cât mai răcoroasă ţie.

      Apreciază

       
  12. Andreotti

    iulie 3, 2012 at 8:59 pm

    sunt pro diversitate…niciodată nu mi-a plăcut să mă „cantonez” într-o singură zonă. Nici când e vorba despre literatură, despre muzică, filme SAU chiar despre mine!…evident că atunci când mă regăsesc „undeva” mă campez un pic:) și încerc să duc mai departe, să aflu mai multe, să citesc mai mult, să ascult mai mult….

    Apreciază

     
    • bibliodevafiliala3

      iulie 3, 2012 at 9:07 pm

      Aşa mă gândesc şi eu. Omul nativ are o curiozitate deosebită. Trebuie ca fiecare să şi-o păstreze vie prin diversitate şi astfel vor fi deschisi la minte şi cu un suflet bogat. Felicitări pentru abordarea vieţii şi mulţumesc de comentariu.

      Apreciază

       
      • Andreotti

        iulie 3, 2012 at 9:48 pm

        eu îți mulțumesc, Roxana dragă!…

        Apreciază

         
  13. lafeeblanche

    iulie 3, 2012 at 9:11 pm

    M-ai facut sa imi amintesc de o carte mai de fete, asa, un roman de dragoste al lui Gardonyi Geza, Contract de casatorie! Era o buna lectura de vacanta, reconfortanta!

    Apreciază

     
    • Drd Emil Calinescu

      iulie 3, 2012 at 9:18 pm

      Am zis de muzica, de filme, acum cate ceva legat de carti. Depinde foarte mult de meseria pe care o ai. Fara sa-i jignesc in vreun fel, dar ei citesc foarte putina beletristica. Si nu e neaparat vina lor: meseria lor ii face sa fie nevoiti sa citeasca foarte mult. Citesc mult, se informeaza mult, muncesc mult. Nu au timp de romane ori chestii de genul. Dupa ce citesti 3 tratate nou-aparute, parca ai vrea sa-ti petreci timpul si altfel decat citind.

      Din acest motiv multora doctorii li se par ciudati/incuiati. Sunt ocupati, nu au timp sa citeasca , nu au timp sa se uite la filme, viata lor sociala nu e chiar ceea ce si-ar dori. Si bonus: mai sunt si imuni la suferinta. Daca n-ar fi ar lua-o razna. E modul lor de aparare. Ei nu se sperie de sange, de un om lesinat. Iar pentru unii doctori (chirurgi, cei de la urgenta) moartea nu e chiar ceva anormal.

      Revenind la carti: nu e chiar fair sa comparam un doctor cu un om a carui meserie presupune cititul. Un profesor de literatura de exemplu. Sau un psiholog. Fiecare are un rost pe acest pamant.

      E adevarat, ideal ar fi sa citim cat mai multe carti, cat mai diferite si cat mai departate de domeniul nostru. Din pacate nu toti putem face asta.

      ps: Daca un om are meseria de PROFESOR DE LITERATURA, practic orice carte ar citi el este … pe domeniul lui, nu? Deci in fapt nu s-ar deosebi cu nimic de un medic care citeste doar carti de medicina …

      Apreciază

       
      • bibliodevafiliala3

        iulie 3, 2012 at 10:14 pm

        Aici trebuie să te contrazic. Medicii, căci despre ei vorbeşti, sunt unii dintre cei mai fideli cititori ai noştri, poate tocmai din cauză că vor să se refugieze din lumea reală. Este adevărat că, mai nou, toţi oamenii citesc mai puţin pentru că literatura beletristică se află în competiţie cu filmele şi internetul, dar nu din cauza meseriei….

        Apreciază

         
    • bibliodevafiliala3

      iulie 3, 2012 at 10:06 pm

      Şi eu mă gândeam la această carte şi am povestit cu câţiva elevi despre ea. Este interesant că pentru elevii maghiari, fiind obligatorie, atragerea spre această carte este foarte mică, din păcate. De citit obligatoriu, nu o citesc, pentru că au găsit rezumate pe internet. Pe vremea când am citit-o eu, am găsit ceva nou – căsătoria de convenienţă, care se transformă treptat în dragoste. Acum e plină piaţa de cărţi de dragoste cu poveşti de genul acesta, care sunt, culmea foarte căutate.

      Apreciază

       
      • lafeeblanche

        iulie 3, 2012 at 10:13 pm

        Casatoria de convenienta e de actualitate azi, dar nu mai sfarseste prin dragostea dintre soti, ci prin jefuirea reciproca.
        Aceeasi tema apare in romanul Sotul meu de Max du Veuzit

        Apreciază

         
  14. bibliodevafiliala3

    iulie 3, 2012 at 10:19 pm

    Da, un roman romantic şi foarte bun pentru vacanţă şi acesta. În realitate căsătoria de convenienţă duce la ceea ai scris tu, dar librăriile sunt pline de poveşti romantice de acest gen, scrise destul de pueril şi fără mare valoare literară. Comparativ aceste titluri sunt citite şi vândute destul de bine. Au şi preţuri destul de accesibile.

    Apreciază

     
  15. shiki shiki

    iulie 4, 2012 at 12:16 am

    si eu care habar n-aveam ca gusturile trebuiau sa mi se definitiveze pana la sau in jur de 20 de ani 😛 . sau ca trebuia sa citesc tratate de medicina ( eww ! ) 😀 .nu pot sa spun ca am un gen anume. incerc sa evit drama , indiferent ca e carte , film sau muzica plangacioasa pentru ca si asa e un cor de vaiete in jur mai mult sau mai putin fondate. eu fac regulile in universul meu virtual dezgustator de roz 😛 . nu mi-am pus problema ca nu as avea timp de citit, imi fac si incerc sa reduc la minim acea mare pierdere de vreme a timpurilor moderne , munca 😛 .in rest , selectia , e simpla -imi place sau nu-mi place , n-as putea sa spun pe ce ma bazez .in general chestii cu inima , care te transforma cand le citesti , asculti au vizionezi . din pacate sunt rare si nu prea au trecere .hmm , poate ca am un gen , carti , filme si muzica ciudate : )

    Apreciază

     
    • bibliodevafiliala3

      iulie 4, 2012 at 12:49 am

      Pai vezi, cumva oamenii generalizează. Nu ştiu de ce doar medicii ar trebui să fie cei cu tratatele, pentru că tot felul de tratate plicticoase şi extrem de solicitante au majoritatea meseriilor. Fiica mea face informatică şi nu vreau să zic ce documentaţie au acolo. Cu toate astea citeşte şi beletristică, chiar multă. Eu sunt convinsă că tu ai deja o cultură vastă şi ştiu că citeşti şi acum foarte mult. Că citeşti ce-ţi pică bine, este cu atât mai bine. Iar eu cred că la orice vârstă am fi putem să acumulăm, putem să ne dezvoltăm şi putem să fim curioşi, pentru că doar pe pisici se zice că le omoară (curiozitatea) 🙂

      Apreciază

       
  16. Ritiu Maria

    iulie 6, 2012 at 8:15 pm

    Diversitatea este cea care te face sa fii mai intelept, culegi ceea ce te face sa-ti implinesti sufletul, fie ca este vorba de lectura, muzica, filme ori vizitarea unei expozitii sau urmarirea unei piese de teatru ori ascultarea unui concert, toate pot sa-ti induca o stare de bine, de relaxare si mai si ramai cu ceva in cap.
    Eu citesc de cand ma stiu si genuri diferite, in raport de starea sufleteasca ori de timpul ce-mi sta la dispozitie, la fel imi plac filmele si ma uit cu placere la unele, evitand filmele horror.
    Ca profesionist, am tot citit legi, tratate, coduri, pana mi s-a „acrit”, dar am considerat ca, pentru profesie trebuie sa dai ce e mai bun din tine, in domeniul intelectual, pentru a putea sa fii „la inaltime”.
    Din pacate insa, limitandu-te doar la aceasta arie de informare, simti ca, „ti se taie aripile” si vrei cumva sa evadezi uneori, pentru a „ramane” ceva din tine si pentru familie, prieteni si nu in cel din urma, pentru sufletul tau, pentru a putea „functiona” la parametri normali si „in timpul viitor”, asa ca, „ervadarea” in domeniile supuse analizei tale Roxana, te face sa ajungi un om implinit si care poate oferi si celorlalte domenii amintite, un rol in viata tumultuoasa, a timpurilor moderne.
    Daca cineva spune ca, mai trebuie sa fii si o buna gospodina, o mama atasata copiilor tai, atunci, uneori te intrebi, vei putea trece si acest „examen”?, dar viata arata ca „fara a avea un atestat” in domeniile respective, te descurci si reusesti sa fii „multilateral”, dar acest lucru il faci doar daca ai grija sa nu-ti limitezi orizontul, sa fii vesnic „curios” si sa incerci sa stii cat mai multe, din domenii cat mai diferite.
    Cred ca ai reusit sa starnesti interesul multora cu articolul tau, au fost comentarii diverse care au aratat ca si noi ca oameni avem preferinte diferite si privim viata, asa cum ne dicteaza modul nostru de a fi si cred ca, acest lucru asigura convietuirea noastra in societate.
    Mi-a placut articolul tau, mult de tot, am citit si toate comentariile si-i admir pe cei ce gasesc timp sa ne impartaseasca din experientele lor si noua cititorilor blogului tau, lucru pentru care le multumesc.
    Un gand bun, multa sanatate si o viata cat mai diversificata, prin „atingerea” domeniului artelor cu inima deschisa si cu dorinta de a cunoaste cat mai multe lucruri interesante, care ne pot forma ca oameni si care ne pot „crea aripile” cu care sa zburam, in orizontul ce se deschide pentru noi in lume.

    Apreciază

     
  17. bibliodevafiliala3

    iulie 6, 2012 at 11:33 pm

    Da, ai dreptate, cred că foarte rar privesc filme horror, cu toate astea am văzut destul de multe cu prietenii – cred că pentru genul ăsta de filme este necesar să ai „comentatorii” alături. Am uitat să scriu despre teatru. Te scoate din tern, din obişnuit şi îţi dă temă de gândire. Deşi îmi plac mult comediile, anul acesta am nimerit să văd două drame existenţiale. Dar atâta vreme cât actorii joacă bine şi textul este bun, ideea interesantă, poate fi un stimulent intelectual şi o morală la finalul fiecărei drame de acest gen. Tu ai perceput bine ceea ce am vrut eu să scriu în articol. Trebuie să fim deschişi şi curioşi să încercăm noi genuri, poate mai puţin familiare. Diversitatea este necesară creierului şi benefică lui, după cum se spunea mai sus în comentariile pe care le-ai citit. Cred că a fost un articol interesant pentru mai multă lume, neaşteptat de dezbătut, ceea ce este un plus, chiar dacă nu toţi au fost de acord cu mine 100%. Dar este bine aşa, este benefic să vezi opinii diferite, afli noutăţi, afli alte puncte de vedere care te pot stimula, cu care poţi să fii sau nu de acord. Mi-a plăcut şi mie că atât de mulţi au răspuns la acest articol, că unele din răspunsuri au avut miez, au fost vii şi foarte personale, ceea ce a făcut să fie foarte interesante – pentru toţi cei ce le-au citit. O să adaug mulţumirile tale alături de ale mele tuturor celor care mi-au răspuns. Îţi mulţumesc şi ţie pentru deosebita ta intervenţie şi pentru frumoasele cuvinte cu care m-ai gratificat. Mulţumesc de asemenea pentru urarea din finalul articolului. Sper să fie cum zici, să avem cu toţii parte de o viaţă împlinită şi diversificată prin tot ceea ce înseamnă frumos, interesant şi bun. Te aştept cu drag la mine pe blog 🙂 Un week-end plăcut şi cât mai răcoros, acum pe caniculă.

    Apreciază

     
  18. Roberts

    iulie 7, 2012 at 9:40 pm

    interesant articol:)
    si ca sa raspund, nu pot sa nu ma raportez la anii de dinainte: pe la 15-20 de ani citeam ce/cum apucam dar aveam curiozitatea si rabdarea sa termin cam tot ce incepeam. la filme, gama era foarte variata cu o singura mare exceptie: nu puteam urmari filmele cu cowboy, chiar mi-am impus de 2-3 ori si nu gaseam nici cea mai mica placere in a le viziona. asa ca am renuntat definitiv la idee. in timp, am devenit mai pretentioasa si recunosc ca citesc cu aviditate criticile, forumurile si blogurile de specialitate. nu neaparat ca sa pornesc cu idei preconcepute, ci, mai ales, ca sa nu am sentimentul ca-mi pierd timpul. la carti am autori/autoare preferate dar incerc mereu sa schimb genul, beletristica ma pasioneaza dar si biografiile, memorialistica. savurez comediile, asa ma deconectez dar evit filmele prea usurele, dulcegarii sau cele cu batai (gen chuck norris). cu muzica e ceva mai complicat si prefer sa nu detaliez acum. oricum, sunt de aceeeasi parere cu tine, ceea ce citim, urmarim, vedem, pasiunile, hobbyurile noastre ne definesc, arata ce fel de persoana suntem si chiar ceea ce putem deveni. foarte buna ideea, mi-a placut:)

    Apreciază

     
  19. bibliodevafiliala3

    iulie 8, 2012 at 1:24 am

    Mulţumesc mult pentru comentariu. Cred că şi eu am făcut la fel. Iar acum, de când lucrez la bibliotecă, am prilejul să le frunzăresc şi pot alege să citesc ce îmi place. Cred că sunt influenţată şi de o recomandare bună – tu ai reuşit să mă faci curioasă pentru că scrii minunat. O să povestim pe tema lor, după ce le voi citi. Mă bucur că eşti de acord cu mine în privinţa gusturilor ce ne definesc. Aveam ceva dubii şi după comentariile lui Emil Călinescu mă gândeam dacă am avut dreptate sau nu. Probabil că depinde de cum te’ai obişnuit. Eu mă gândesc că poate şi vârsta şi obişnuinţa lecturii contează. Din păcate, în ziua de azi, oamenii citesc mai putin. Poate se documentează mai mult, poate utilizează internetul, dar mulţi copiii termină liceul fără să fi deschis o carte. Am aflat asta de la unul din utilizatorii mei de la Biblionet. M-a întristat că o spunea într-un mod laudativ, de parcă era o realizare. Mă gândesc cu groază că filmul Idiocracy (http://www.cinemarx.ro/filme/Idiocracy-Idiocracy-71793.html) poate fi o dramă, nu o comedie şi s-ar putea ca să nu fie atât de SF acest film. Mulţumesc pentru apreciere şi te mai aştept pe la mine.

    Apreciază

     
  20. Hapi

    iulie 9, 2012 at 3:52 pm

    Depinde… de fiecare perioada a vietii. Eu cred ca si gusturile ni se schimba. E ca si cum ai purta sandale cu platforme la 20 de ani dar la 30 simti ca nu ti se mai potrivesc
    Asa e si cu filmele si cartile Sigur ca aici exista acele titluri nemuritoare care teoretic ne plac oricand…..
    Dar intr-adevar mi s-ar parea putin deplasat sa-mi spuna cineva ca el toata viata lui s a uitat numai la horroruri 🙂 Nu stiu daca as iesi la suc cu el 🙂

    Apreciază

     
    • bibliodevafiliala3

      iulie 9, 2012 at 4:27 pm

      Da, sunt cărţi care sunt potrivite unei anumite vârste. Dar dacă vorbim de genuri şi nu de titluri, atunci genurile sunt diferite. Cât despre părerea ta referitor la o invitaţie la suc – cred că şi pe mine m-ar speria sau mi-aş pune întrebarea ce-l face să vadă doar genul acela de filme.

      Apreciază

       
  21. Hapi

    iulie 9, 2012 at 4:23 pm

    am comentat mai devreme, uita-te in spam 🙂

    Apreciază

     
  22. Teo

    iulie 10, 2012 at 9:56 am

    Mie imi place cate putin din fiecare gen. (era sa scriu gem! :D) Muzica, in functie de starea de moment. In principal ascult rock alternativ, dar si muzica clasica – Vivaldi, Mozart – apoi Ludovico Einaudi sau Nigel Kennedy, sau muzica de relaxare, sau disco, sau pop. Josh Groban are o voce uimitoare. Sau OceanLab feat Above and Beyond. Leonard Cohen. Sau nu ascult nimic, cand simt ca nu pot.
    In schimb imi place sa citesc. Am citit mult, mult, biblioteca de acasa, apoi a scolii, apoi mai departe, pana cand am reusit sa-mi fac propria biblioteca. Am citit toate genurile de carti, dar ma atrag in special SF-urile si fantasy-urile bine scrise (ex Pratchett – Domnul cu Coasa, sau Robin Hobb – trilogia Farseer). Imi pare rau ca nu am timp sa citesc mai mult.
    Iar filme, puteti vedea cu totii pe Cinemagazin ce vizionez, pentru ca scriu despre ce vad. Din pacate nici aici nu am timp sa scriu despre toate, am cel putin 20 de filme vazute recent despre care nu am apucat sa scriu.
    Cam asa… 🙂

    Apreciază

     
    • bibliodevafiliala3

      iulie 11, 2012 at 12:10 am

      Am văzut comentariul tău dimineaţa, dar numai acum am avut timp să îţi răspund corespunzător. Deci şi tu eşti pentru diversitate! Gusturile tale pentru muzică, lectură şi film arată că eşti un om curios, deschis, inteligent şi cred că ai o imaginaţie bogată, pentru că aşa cred eu că sunt toţi cei cărora le plac SF-urile şi fantasy-urile. Şi mie îmi place rock-ul alternativ pentru că are ceva din jazz, rock, reggae. Dintre subgenurile rock-ului alternativ mi-au plăcut mai mult indie şi gothic. Îmi place mult formaţia Alice Cooper – Poison, spre exemplu. Dar nu mă limitez, aşa cum nici tu nu faci, la un gen, o formaţie. Îmi place toată muzica dacă este bună, dacă are ceva de transmis şi o ascult în funcţie de starea în care mă aflu. Despre filmele pe care le-ai văzut mărturie stau articolele tale de pe blog şi sunt convinsă că ai văzut extrem de multe filme ca să poţi privi obiectiv şi să poţi scrie atât de bine, cum o faci. Mulţumesc mult pentru comentariu, frumos, personalizat şi lămuritor pentru mine. Toate cele bune ţie şi te mai aştept 🙂

      Apreciază

       
  23. Teo

    iulie 10, 2012 at 10:19 am

    aaa, o scena foarte faina si comica referitor la perceperea muzicii clasice e in Intouchables. Mi-a placut filmul asta! http://www.cinemagazin.ro/intouchables-invincibilii-2011/

    Apreciază

     
    • bibliodevafiliala3

      iulie 11, 2012 at 12:12 am

      Ai dreptate, cu toate că filmul ar trebui să ne întristeze pentru dramatismul situaţiei, Intouchables ne face să şi râdem – una din situaţii este cea de care vorbeşti. Mi-a plăcut mult filmul acesta, un film de văzut, zic şi eu.

      Apreciază

       
  24. elaroseni

    iulie 13, 2012 at 8:46 am

    În afară de manele – dar am muzică lăutărească – în colecţia mea se găsesc cd-uri cu muzică rock, pop, jazz, clasică, house, soul, populară, folk, corală etc. Astea sunt cd-uri personale… Însă dacă merg undeva nu strâmb din nas nici la manele… La o întâlnire la care a participat scriitorul Vasile Andru 🙂 am stat la masă lângă domnia sa. El, de obicei, nu consumă carne. Însă ne-a spus: chiar dacă e post, chiar dacă nu eşti consumator de carne, atunci când eşti alături de alte persoane nu este indicat să le „strici cheful”… Mai bine nu participi… Cred că acea cale de mijloc, unde se poate, este cea mai bună soluţie…

    Apreciază

     
    • bibliodevafiliala3

      iulie 13, 2012 at 11:17 am

      Are dreptate domnul Vasile Andru, ai şi tu dreptate. Pe mine mă întristează când văd că manelele, care probabil îşi au locul lor la un chef, tind să devină muzica permanent ascultată de unii dintre noi. Nelalocul ei mi se pare şi să asculţi ostentativ muzică, de orice fel, la iarbă verde, când sunt şi alţii prezenţi. Natura este redusă la tăcere. Nimeni nu ascultă păsărele ciripind, susurul apelor sau vântul printre ramuri. Aşa se face că mulţi dintre cei din jurul acestor „iubitori ai muzicii”, în loc să se relaxeze se trezesc că vin acasă un pachet de nervi. Tot ceea ce asculţi ar trebui să nu lezeze dreptul celuilalt la linişte, sau la alte gusturi.

      Apreciază

       
  25. Drugwash

    august 11, 2012 at 9:15 pm

    Pînă şi flexibilitatea are toanele ei. Oricît ar încerca unii să creeze şi să aplice şabloane cît mai restrictive în absolut orice domeniu, omul – chiar dacă am accepta că a fost creat dintr-o definiţie statică – nu (mai) e un duplicat al propriului eu la scară de miliarde, ci sînt miliarde de unicate ţipîndu-şi independenţa. Orice şablon ai încerca să pui pe el, n-ai să găseşti un perfect match.

    Cu toate astea, cameleonic, marea majoritate se supun – conştient sau inconştient – uniformizării intensive din mediul ambiant unde-şi desfăşoară în mod preponderent trăirea. Ba aş putea spune că-şi dezvoltă în mod patologic multiple personalităţi, pentru a se putea încadra şi supravieţui diverselor medii prin care de cele mai multe ori voinţa altora îi tîrăşte.

    Există oameni care se conformează, gregar şi constant, trend-urilor. Există oameni care din cine-ştie-ce instinct ascuns, se împotrivesc acestor trend-uri cu atît mai abitir cu cît sînt împinşi de la spate către ele. Iar alţii pur şi simplu trec prin viaţă ca printr-o piaţă cu degustare, ciupesc de colo şi de dincolo, mai cumpără cîte ceva dacă le place, şi ajung la ieşire şi cu sacoşile pline şi cu poftele satisfăcute.

    Nu cred că cineva ar trebui să impună cuiva, indiferent despre ce e vorba – şi aici ies mult în afara sferei culturale. O educaţie temeinică, conştiincioasă şi multilaterală ar permite fiecăruia să-şi facă alegerile în deplină cunoştinţă de cauză, nu să bîjbîie printre incertitudini căutîndu-şi frecvenţele de rezonanţă. Educaţia în spiritul bunului-simţ ar ajuta fiecare individ să-şi găsească timpii de start, pauză şi stop în tot ceea ce fac şi să evite coliziunile. O educaţie solidă ar aduce individul mult mai aproape de starea supremă la care fiecare tînjeşte şi la care mult prea puţini acced.

    Cuvintele din temă se regăsesc – subtil şi totodată solid şi unitar – printre rînduri. 😉

    Apreciază

     
    • bibliodevafiliala3

      august 11, 2012 at 11:16 pm

      Ai dreptate, unii oameni se conformează voinţei şi gusturilor altora. Alteori aceste gusturi îţi sunt influenţate de filmele pe care televiziunea alege să le transmită. Filmele, cel mai adesea foarte violente, pot să nu fie foarte bune, pot să nu aibă nimic de spus şi nici o valoare interioară. Totuşi oamenii, fără să aibă parte de mari alegeri, sunt oarecum nevoiţi să privească, dacă vor să vadă un film. Există şi filme online, dar cum mi-ai spus şi tu, pot să fie, dintr-un motiv sau altul, inaccesibile marii majorităţi a privitorilor. Dar chiar şi online trebuie să ştii la ce să te uiţi, care filme sunt de „marcă”, care sunt cele care pot să-ţi formeze cultura, aşa cum şi cărţile o fac. Dacă filmele îţi sunt „băgate pe gât” involuntar, ar trebui să poţi şi să ştii să alegi la ce anume să priveşti, ce anume să citeşti. Trend-ul de orice fel este o uniformizare şi limitare, dacă stăm să ne gândim. Cine decide însă spre ce anume să ne îndreptăm, ce anume să alegem. Cultura literară, muzicală, teatrală, cinematografică ar trebui să fie una din materiile de şcoala – aşa cum spui şi tu. Ai dreptate o educaţie bună ar trebui să te facă să poţi discerne, să poţi alege în cunoştiinţă de cauză şi să faci asta în mod voluntar şi conştient. Mulţumesc mult pentru comentariu. A fost un comentariu deosebit, care, alături de celelalte, face ca articolul de mai sus să primească noi valenţe.

      Apreciază

       
      • Drugwash

        august 11, 2012 at 11:24 pm

        Şi eu îţi mulţumesc pentru apreciere, sper să fie înţeles corect şi pe deplin, dar şi mai mult m-aş bucura dacă factorii decizionali din ţara asta şi din lume (aşa cum sînt ei, ca zalele pe lanţ), să-şi schimbe complet viziunea şi în loc să cultive couch-potatoes, să înceapă a crea oameni de valoare, fără discriminare în număr, poziţie geografică, rasă, etc.

        Utopice, visurile mele şi totuşi atît de frumoase…

        Apreciază

         
      • bibliodevafiliala3

        august 12, 2012 at 12:36 am

        Oamenii de valoare sunt lângă noi şi cred că pe lângă cei care pot să schimbe optica la nivel central, putem şi noi să facem ceva. Eu de asta am început să scriu acest blog. Poate mai sunt mulţi ca mine. În plus, am observat, sunt şi mulţi tineri pasionaţi de carte şi film, care fac diferenţa. Ei pot influenţa benefic pe cei din jurul lor. Este un lanţ care poate să tot crească. Utopice sau nu, visele noastre pot fi împărtăşite şi uneori pot fi atinse, sper eu.

        Apreciază

         
      • Drugwash

        august 12, 2012 at 12:49 am

        Oamenii de valoare sunt lângă noi […]

        Visez la ziua cînd ei vor reprezenta 99% din populaţia lumii, nu 2-3% sau cît o fi acum.
        Îţi apreciez optimismul.

        Apreciază

         
      • bibliodevafiliala3

        august 12, 2012 at 1:03 am

        Da, se poate spune despre mine că sunt o incurabilă optimistă 🙂 Dar dacă ai fi fost în „pantofii mei” cum spun englezii, cred că aveai de ales – să devii optimist sau să cazi în marea depresie. Aşa că, din punctul meu de vedere – sunt mai mult de 2-3%, doar că nu sunt bine aspectaţi. Nu li se dă atenţie, nu sunt scoşi în faţă, nu li se face publicitatea necesară. Să sperăm că eu am dreptate 🙂

        Apreciază

         
      • Drugwash

        august 12, 2012 at 1:11 am

        Chiar îmi doresc să ia dreptate! 😉 Da’ dacă am şi eu acolo, cît o ţîţă de mîţă, atunci fii sigură că oamenii cu adevărat buni se ţin deoparte fiindcă deja ştiu mersul lumii şi nu vor să se bage în troacă. E pe viaţă şi pe moarte, la propriu.

        Acu’ trei’j de secunde scriam în altă parte despre being in someone else’s shoes. În mod cert nu-i vrei pe-ai mei, decît poate la pachet cu funia şi calupul de săpun. 😆

        Apreciază

         
  26. ryhprofhalfsecta1987

    septembrie 13, 2012 at 12:48 am

    Reblogged this on sandycadamsv.

    Apreciază

     

Aştept răspunsul tău!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

 
%d blogeri au apreciat asta: