Astăzi se împlinesc 100 de ani de la naşterea celebrului dirijor şi compozitor român Sergiu Celibidache. S-a născut pe 28 iunie 1912 în Roman, judeţul Neamţ şi a murit pe 14 august 1996 în reşedinţa sa, din comuna franceză Neuville – sur – Essonne, departamentul Loiret, Franța. Cu ocazia centenarului naşterii sale, UNESCO a declarat 2012 Anul Sergiu Celibidache. Celebrându-l, între 3 mai şi 7 iulie are loc primul Festival Sergiu Celibidache, în Bucureşti. Aflăm mai multe despre acest festival şi ce s-a organizat până acum de pe site-ul Fundaţiei Celibidache. În onoarea lui Google şi-a schimbat astăzi logo-ul.
Am găsit un interviu al lui Sergiu Celibidache din 1978 în care este imortalizată părerea lui despre orchestra simfonică şi şcoala românească de muzică, printre altele. Tot aici maestrul spune şi de ce nu a fost de acord să înregistreze în studio. Încă din 1978, el spunea despre muzica înregistrată că se îndepărtează de suflet, de sunetul natural şi alterează emoţiile. Spre sfârşitul interviului pare cumva descurajat de anevoioasa cale pe care o are de urmat un muzician ca să ajungă celebru, un material de văzut, zic eu. Totuşi el a reuşit să devină un mit, o legendă a lumii muzicale, fiind un nonconformist, perfecţionist şi un adevărat geniu. Deşi a trăit mult timp departe de România, Celibidache declara: „Sunt român şi voi muri român”.
Eu nu sunt muzician, dar îmi place muzica cultă şi apreciez o interpretare deosebită sau un dirijor de marca maestrului Celibidache. Ca bibliotecar, pot doar să vă recomand să mergeţi la Secţia de artă şi carte franceză, a Bibliotecii Judeţene „Ovid Densusianu” Hunedoara-Deva şi să vă alegeţi unul din multele titluri audio-video deţinute, cu muzica unor compozitori diferiţi ce au în comun bagheta dirijorală a lui Sergiu Celibidache şi să le împrumutaţi pentru audiţie. Simt că nu pot să scriu mai mult, dar vă las să auziţi cum sună Rapsodia română de George Enescu sub conducerea dirijorală a lui Sergiu Celibidache.
Rapsodia română nr. 1 de George Enescu, dirijor Sergiu Celibidache
Interpretează Orchestra Simfonică „George Enescu”, înregistrare din 1978 realizată de TVR la Ateneul Român din Bucureşti.
Geanina
28 iunie 2012 at 14:32
🙂 Chiar mi-ar placea sa trec pe la tine. Daca n-ar fi distanta asta si azi as veni…Dar cine stie?!…poate chiar voi trece odata cand imi voi petrece concediul prin zona.
Felicitari pentru articol!
ApreciazăApreciază
bibliodevafiliala3
28 iunie 2012 at 14:48
Te aştept pe la noi, este frumos şi la fel şi zona – poţi face un concediu vizitând Cetatea Devei (http://romania.ici.ro/ro/alfabet/pagina.php?id=261), Castelul de la Hunedoara (http://reconstituiri.ro/tag/castel/), Sarmisegetuza Regia (http://www.ziaremondene.ro/08-07-2010/Vizita-la-Sarmisegetuza-Regia.html) sau Sarmisegetuza Ulpia Traiana (http://romania.ici.ro/ro/alfabet/pagina.php?id=205). Şi uite aşa… mă transform într-un ghid turistic 🙂 Dar este chiar frumos aici. Oricum, mulţumesc pentru apreciere.
ApreciazăApreciază
Andreotti
28 iunie 2012 at 15:44
Exceptional documentata, ca de fiecare data! Subiectul, o incantare! Multumesc!!!
ApreciazăApreciază
bibliodevafiliala3
28 iunie 2012 at 17:28
Mulţumesc şi eu pentru apreciere! Poate că am fost mai puţin stăpână pe subiect, pentru că, aşa cum ziceam, deşi îmi place muzica, nu sunt nici critic, nici muzician. Dar nu puteam să las să treacă evenimentul fără să-l amintesc, aşa cum m-am priceput 🙂
ApreciazăApreciază
Andreotti
28 iunie 2012 at 18:26
ca să iubești muzica nu trebuie să fii critic, muzician sau exeget…o iubești cu inima! Și uite, în felul acesta al tău frumos nu ai putut să lași să treacă un eveniment fără să-l amintești:)..și încă unul foarte important, zic eu!
ApreciazăApreciază
bibliodevafiliala3
28 iunie 2012 at 18:27
Aşa este, mulţumesc încă o dată!
ApreciazăApreciază
Andreotti
28 iunie 2012 at 18:28
cu mult drag deși eu mulțumesc:)
ApreciazăApreciază
convietuire
30 iunie 2012 at 18:58
a fost un fenomen… eu asa l-am simtit/perceput
ApreciazăApreciază
bibliodevafiliala3
1 iulie 2012 at 10:49
Într-adevăr, aşa a fost! Un mare om şi un geniu al muzicii. Mi-a plăcut fermitatea cu care a refuzat să fie înregistrat în studio şi motivele invocate.
ApreciazăApreciază
valicristea93
30 iunie 2012 at 22:29
ce noroc pe mine cu acest blog…tinerilor nu le prea pasa de vechile valori…le cam dau uitarii…astia „mai batranei” 🙂 au ei grija sa ne aduca aminte de ei…asa aflam de marele dirijor si compozitor multumita dumneavoastra.va multumesc pentru documentar!seara placuta va doresc!
ApreciazăApreciază
bibliodevafiliala3
30 iunie 2012 at 22:52
Vezi, de asta am început să scriu şi mă bucur mult când, datorită şi mie află alţii despre lucrurile interesante. Mulţumesc de comentariu şi o seară plăcută şi răcoroasă şi ţie 🙂
ApreciazăApreciază
valicristea93
30 iunie 2012 at 22:59
multumesc frumos!
ApreciazăApreciază
Stefania
1 iulie 2012 at 21:58
Am citit cu emotie, in timp ce ascultam, Rapsodia română nr. 1 (G. Enescu), sub bagheta dirijorala a Marelui Mestru Sergiu Celibidache. Excelenta postarea Roxana! Felicitari sincere!
Iti multumesc mult. O seara minunata si-o noua saptamana excelenta iti doresc, Roxana! 🙂
ApreciazăApreciază
bibliodevafiliala3
1 iulie 2012 at 22:06
Mulţumesc frumos, Ştefania! Mă bucur că ţi-a plăcut. O seară răcoroasă şi o săptămână frumoasă şi plină de realizări îţi doresc şi eu ţie.
ApreciazăApreciază
Ritiu Maria
8 iulie 2012 at 17:32
Este un exemplu pentru noi toti in performanta pe care a facut-o sa fie mereu la inaltime. Este un om de admirat si ma bucur ca, ti-ai gasit timp sa-l cinstesti prin articolul pe care l-ai postat.
Un gand bun si multa sanatate.
ApreciazăApreciază
bibliodevafiliala3
8 iulie 2012 at 17:53
Mulţumesc pentru comentariu şi pentru urări. Îţi doresc şi ţie la fel.
ApreciazăApreciază
PersonalitateAutentica
13 iulie 2012 at 11:32
ce frumos ai scris despre (co)oraseanul meu. din fericire ii vor reabilita casa in care a trait..si are deja un bust asezat in aprcul din fata ei..se mai pot face si minuni!
ApreciazăApreciază
bibliodevafiliala3
13 iulie 2012 at 22:20
Nu ştiam că sunteţi din acelaşi oraş, dar mă bucur că ţi-a plăcut articolul. Oamenii speciali, geniali ar merita să se vorbească despre ei mai des. Din fericire acum a început un Festival care îi poartă numele, iar tu spui că şi casa lui va fi reabilitată, deci, cum spuneai – se mai întâmplă minuni 🙂 Mă bucur! Felicitări celor care au avut ideea şi celor care au pus-o în practică.
ApreciazăApreciază