„Băieţii din strada Pál” – aduc copiii în bibliotecă

Săptămâna aceasta am avut şi vom avea programate câteva acţiuni comune cu şcoala. Din fericire pentru noi avem echipamentul necesar şi aici este cazul să mulţumim, încă o dată, celor de la IREX, conducerii bibliotecii şi colegilor care s-au preocupat de includerea şi a filialelor în programul Biblionet. Alături de performantele calculatoare, echipate cu tot ce le trebuie, am primit şi un retroproiector cu ecran de proiecţie. Asta ne permite să oferim posibilitatea efectuării unor activităţi diferite. Una dintre cele mai comune a devenit vizionarea de filme, ecranizări ale romanelor studiate la clasă. Pentru elevi este o schimbare faţă de o oră obişnuită şi o plăcere să vadă un film. Profesorii recurgeau la această metodă de atragere şi până acum, dar era dificil pentru elevi să vadă pe un ecran de monitor, fiind prea mic. Acum, cu ecranul de proiecţie, s-a rezolvat această problemă. Pentru că nu toate filmele se găsesc de împrumutat sau de cumpărat, este un ajutor nepreţuit faptul că putem viziona filmele de pe internet, online.

Filmul, care a fost vizionat azi, se numeşte Băieţii din strada Pál / A Pál utcai fiúk, ecranizare după cunoscutul roman al scriitorului maghiar Molnár Ferenc. Povestea este emoţionantă. Am citit romanul când eram şi eu la şcoală. Este o poveste despre curaj, despre devenire, despre trădare şi mită, corupţie – la nivel de copii. Este povestea frumoasă a unor copii care, pentru apărarea locului lor de joacă, duc o adevărată luptă cu „adversarii” lor ce vor să-i invadeze şi cucerească pentru bunul de preţ – maidanul de joacă. Copiii sunt organizaţi, ei au un conducător ales prin vot democratic, un secretar, un casier … ş.a.m.d. Alegerea unui nou conducător provoacă probleme. Vechiul şef, nefiind de acord cu pierderea poziţiei, ajunge trădător. Copiii află acest lucru când merg în cercetare, spionând trupa adversă, care are, ca toate armatele – pază. Acţiunea este alertă. Pentru a se ascunde de urmăritori unul dintre copii se scufundă în apa rece ca gheaţa. Trădătorul este unul de-al lor, el este şi cel care oferă mită unui paznic să îi alunge pe copiii din strada Pál, pentru ca „ceilalţi” să poată veni în locul lor la joacă. Mita oferită sunt nişte trabuce, dar nu valoarea, cât gestul este cel care contează. „Războiul” este pe cale să înceapă. Cel mai echilibrat şi hotărât dintre băieţi este Boka, cel ales şef. Iar unul din cei mai curajoşi dintre băieţii din strada Pál este micuţul Nemecsek. În războiul copilăresc ca şi în cel adevărat, pe lângă luptă, există şi sacrificiu. Micul Nemecsek luptă şi se sacrifică pentru nobila cauză, ceea ce, într-un final, duce victorie şi la „depunerea armelor”. M-a compleşit tristeţea dar am fost şi melancolică amintindu-mi cu câtă nerăbdare am citit această carte, cât de mult suflet am pus şi cât de apropiată m-am simţit de copiii descrişi în paginile cărţii. Lupta lor pentru micul maidan a devenit, într-un fel, şi lupta mea. Iar lumea lor a devenit, pe parcusul citirii romanului, şi lumea mea. Deşi n-am fost la Budapesta, întotdeauna am simţit că aş recunoaşte oricând cartierul Józsefváros şi strada Pál cea care a devenit atât de cunoscută datorită acestui roman. Vă recomad să citiţi cartea, pe care sunt convinsă că orice bibliotecă o are.

Această prezentare necesită JavaScript.


bibliodevafiliala3.wordpress.com