RSS

Pe aripile vântului

30 Apr

Pe aripile vântului

Pe aripile vântului

Pe aripile vântului / Elfújta a szél este o carte care trebuie citită. Scriitoarea, Margaret Mitchell,  a reuşit, prin scris, să recreeze o lume apusă – cea a Sudului din America. Atmosfera creată de autoare este atât de reală încât, citind, te aştepţi să-ţi apară dinaintea ochilor impunătoarea plantaţie Doisprezece Stejari sau Tara, cea cu pământul ei roşu. Domnii cu avere, deţinători de plantaţii, domnişoarele de familie bună sau gentlemenii lor curtezani trăiau într-o idilică lume unde toate muncile erau îndeplinite de sclavi. Războiul bate la uşă şi dintr-o dată lumea aceea se fărâmiţează. Războiul dintre Nord şi Sud este descris, în carte, prin prisma femeilor şi bătrânilor ce aşteptau cu nelinişte acasă şi urmăreau cu înfrigurare noutăţile despre front sau priveau cu oroare şi deznădejde listele celor căzuţi pe câmpul de bătaie. În toată aceea nebunie şi groază se naşte un cuplu celebru – Scarlett O’Hara şi Rhett Butler. Scarlett, după cum spune şi cartea „nu era frumoasă, dar bărbaţii nu-şi dădeau seama de asta când erau sub farmecul ei”. Este necitită (habar n-are cine a fost familia Borgia, dar fiind „străini” nici n-o interesează). Este îndrăgostită sau, cel puţin, crede că-şi doreşte să se mărite cu Ashley Wilkes, în parte pentru că i se pare inaccesibil, iar pe de altă parte şi-ar dori să fie doamnă pe plantaţia Doisprezece Stejari aşa cum e mama ei la Tara. Crede că a deţine lucruri este mai important decât a le cunoaşte şi trăieşte clipa în mod intens. Deşi nu-i convine când tatăl îi spune că singurul lucru care contează este pământul roşu al Tarei, acesta este întotdeauna refugiul ei şi locul unde se încarcă pentru a putea să înfrunte viaţa.Pentru Scarlett devine uşor să facă bani, să facă afaceri, să discute în mod concret. Nu reuşeşte, însă, să recunoască sentimente, să îşi dea seama de importanţa oamenilor din viaţa ei. Îşi iubeşte părinţii şi confundă dragostea ei pentru aceştia în ataşamentul pentru pământul roşu al TAREI. Ea iubeşte rochiile, podoabele – tot ceea ce poate atinge. Sentimentele sunt o provocare prea mare, nu este suficient de matură sau de introspectiva pentru a le înţelege. Eroul principal al cărţii, Rhett Butler, este un paria al societăţii bune, nefiind primit în casele acestora. Este un „bărbat înalt şi voinic”….. cu „dinţii albi ca de fiară, sub o mustaţă neagră tăiată scurt.””… tenul oacheş ca al unui pirat şi ochii negri şi îndrăzneţi tot ca a unui pirat”, ….”nasul subţire, vulturesc” şi cu „buze roşii şi pline” şi fruntea lată. De la bun început Rhett se arată interesat de Scarlett şi fără voie asistă la declaraţia ei de iubire pentru Ashley. Toată relaţia lor este definită de acest moment. Rhett ştie de la început că Scarlett este îndrăgostită de altcineva, dar o doreşte, o iubeşte „atât cât un bărbat poate iubi o femeie”. Această iubire este, însă, camuflată pentru că ştie că Scarlett ar profita de aceasta. În schimb, face în aşa fel încât să o ajute pe Scarlett cu orice prilej. Iubirea lor este, parcă, mereu în contratimp. Melanie este o adevărată doamnă a Sudului, aducând, prin felul de a fi, cu mama lui Scarlett. O iubeşte şi îi este recunoscătoare lui Scarlett şi o ajută la rândul ei. Ele două se completeaza reciproc, fac un tot. Parcă odată cu moartea lui Melanie sentimentele dau năvală asupra lui Scarlett şi vede pentru prima data iubirea adevarată. Ashley este un gentlemen al Sudului, un om înfrânt odată cu pierderea războiului. El este susţinut financiar de Scarlett şi spiritual de soţia lui Melanie. În fapt, un visător şi un om prea puţin practic, el este copleşit de realităţile crude ale lumii în care a ajuns să trăiască.

Scarlett este una din cele mai puternice şi bine descrise personaje feminine. Seamană mult cu femeile zilelor de azi. În perioada în care a fost publicată cartea (1936), femeile, încă, nu aveau libertatea de acum. Mai degrabă mame şi soţii ele nu aveau o independenţă financiară deosebită. Ca lecţie de viată, cred că este important să îţi recunoşti sentimentele, să te dezvolţi spiritual, să fii stăpânul tau, să poţi să te descurci în orice situaţie cu orice ai la îndemână. Finalul cărţii lasă loc interpretărilor – „la urma-urmelor, e şi mâine o zi” poate fi următoarea luptă la care se angajează Scarlett, lupta pentru recucerirea iubirii. De asta eu sper că, dacă ar fi continuat povestea, Margaret Mitchell ar fi ales ca aceste sentimente trezite la viaţă, să îşi poată urma calea.  Margaret Mitchell a scris, se pare, continuarea acestei cărţi, dar la moartea ei, din dorinţa exprimată în testament, toate manuscrisele au fost arse de către soţul scriitoarei. Continuarea scrisă, în 1991, de Alexandra Ripley nu atinge valoarea cărţii originale, iar mini seria realizată, în 1994, după această carte nu este comparabilă cu filmul din 1939.

Sper să vă fi convins să cititţi, dacă n-aţi citit până acum cartea. Este mult mai bună şi mai cuprinzătoare decât ecranizarea realizată în 1939. Puteţi, dacă sunteţi utilizatorii bibliotecii nostre, să împrumutaţi filmul de la Secţia de Artă şi Carte franceză, a Bibliotecii Judeţene „Ovid Densusianu” Hunedoara – Deva.

iar la link-ul de mai jos puteţi vedea continuarea acestui film, mini-seria Scarlett.

Scarlett (miniserie)

Această prezentare necesită JavaScript.

Anunțuri
 

Etichete: , , , , , , , , , ,

40 de răspunsuri la „Pe aripile vântului

  1. almanahe

    Aprilie 30, 2012 at 9:24 pm

    iar aici am presărat cărare pentru cei care vor să citească online şi stau bine cu ochii.

     
    • bibliodevafiliala3

      Aprilie 30, 2012 at 9:30 pm

      Mulţumesc pentru completare. Tinerilor le place să citească online, eu sunt fericită cu o carte în mână. În plus stăm şi aşa foarte mult la calculator.

       
      • almanahe

        Aprilie 30, 2012 at 9:31 pm

        şi eu prefer izul de carte…dar aleg şi varianta online din varii motive, cum ar fi leneaaaaa… 🙂

         
      • bibliodevafiliala3

        Aprilie 30, 2012 at 9:32 pm

        Ce s-ar face bibliotecile cu leneşii ca tine :))

         
      • almanahe

        Mai 1, 2012 at 12:50 pm

        Aşa mi-a zis şi prietena mea, care-i bibliotecara Casei de Cultură. 😛

         
      • bibliodevafiliala3

        Mai 1, 2012 at 8:56 pm

        Ştim noi bibliotecarii ce ştim 🙂

         
  2. lafeeblanche

    Mai 3, 2012 at 3:42 pm

    Carte adorabila! Ecranizare pe masura!
    Parca il vad pe Frank la balul de la 12 Stejari roind in jurul lui Scarlett ca o gain[ cu un singur pui! Citatul e aproximativ!

     
    • bibliodevafiliala3

      Mai 3, 2012 at 5:32 pm

      Da, exact aşa e! Nu degeaba a deţinut recordul numărul de premii Oscar atât de mult timp. Dar când te gândeşti că a candidat la premiu cu filme ca Vrăjitorul din Oz, Adio domnule Chips, La răscruce de vânturi (cu Laurence Olivier) … îţi pui întrebarea ce se întâmplă astăzi?

       
      • lafeeblanche

        Mai 3, 2012 at 5:37 pm

        Mie mi-a placut muuult si tema muzicala a filmului!

         
      • bibliodevafiliala3

        Mai 3, 2012 at 6:18 pm

        Da, e adevărat – Minunată temă muzicală, dar când concurezi cu Vrăjitorul din Oz nu ai cum să câştigi şi la categoria asta cu această temă. Oricum deosebit an!

         
  3. lafeeblanche

    Mai 3, 2012 at 5:42 pm

    Cand eram mai mica, am citit cu placere Jokai Mor. Diamantele negre, Fiii omului cu inima de piatra, Voievodul tiganilor, Trandafirul galben…

     
    • bibliodevafiliala3

      Mai 3, 2012 at 6:20 pm

      Jokai Mór scrie foarte bine. Am citit şi eu toate aceste cărţi, tot în română. De multe ori m-am gândit că este pentru literatura maghiară cam cum este Sadoveanu pentru literatura română.

       
      • lafeeblanche

        Mai 3, 2012 at 6:23 pm

        Superb! Voievodul tiganilor l-am citit pe la 16 ani. Dar nu am volumul. L-am citit la bunica mea, in vavcanta!

         
  4. bibliodevafiliala3

    Mai 3, 2012 at 6:36 pm

    Frumoasă carte, frumoasă poveste dar şi frumoasă muzică, dacă ne gândim la opereta scrisă de Strauss pe baza romanului lui Jokai.

     
  5. Ritiu Maria

    Mai 4, 2012 at 7:29 pm

    Articolul este incitant si cred ca va „invita” cititorii tinerii sa citeasca aceasta minunata carte. Eu am citit-o, am si recitit-o, am vazut filmul, de mai multe ori chiar si de fiecare data mi-a placut si am „gasit ” atat frumusetea sudului, cat si necazurile ce erau legate de sclavie, chiar daca cei din familiile prezentate, erau tratati destul de bine. Tinerii, lipsiti de griji si oarecum plictisiti, au fost implicati intr-un razboi, a carui miza nu o puteau vedea. Greutatile si schimbarile intervenite pe timpul razboiului si dupa, au schimbat preocuparile eroilor si fiecare a avut de infruntat proprii „diavoli” pentru a merge mai departe.
    Multumesc pentru sinteza cartii, pentru imaginile din film si pentru ca, am putut sa revad, cu ochii mintii, o perioada din istorie, oameni care pot sa-si reconstruiasca viata si sa-i dea un sens. Pana la urma, rostul oricarei scrieri este sa lasi speranta sa revina, iar vietii sa-i dai posibilitatea sa fie traita. Felicitari pentru ce faci Roxi si sa fii sanatoasa pentru a ne bucura si pe viitor cu asemenea articole.

     
    • bibliodevafiliala3

      Mai 4, 2012 at 7:50 pm

      Multumesc mult de comentariu. Sper să apuc, într-adevăr să mai scriu. Să ne citim sănătoase!

       
  6. shiki shiki

    Mai 6, 2012 at 8:27 pm

    mie nu mi-a placut filmul dar deloc deloc . in afara de vreo 2 -3 actori ca distributie . dar daca stau sa ma gandesc nu cred ca mi-a placut alta ecranizare in afara de stapanul inelelor . poate primele 2 harry potter . dar e greu sa faci un film bun dupa o carte buna.

     
    • bibliodevafiliala3

      Mai 6, 2012 at 9:00 pm

      Da, ai dreptate, filmul nu face dreptate cărţii. Şi eu am fost dezamăgită, totuşi dacă mă gândesc separat, ca realizare cinematografică a vremii sale – a fost impresionant. Mi-au plăcut şi actorii, în special Hattie McDaniel, care a jucat în Mammie. Nu degeaba a luat Oscarul pentru rol secundar. Pe de altă parte, aşa cum zici, sunt puţine filme şi acelea mai ales fantasy, unde contează efectele speciale, care să fie mai bune decât o carte.

       
    • Ritiu Maria

      Mai 8, 2012 at 5:52 pm

      Desigur ca, filmul niciodata nu poate fi la fel de bun ca si romanul dupa care s-a facut ecranizarea, cred insa ca, filmul Pe aripile vantului este un film mare care a reusit sa redea ideea de baza subliniata in carte si anume: sclavia nu putea sa continuie, razboilul de secesiune era un rau necesar, iar viata fara griji a celor din sud, nu putea sa continuie, in detrimentul unei forte de munca exploatate si care cerea un drept la o existenta normala, chiar daca in familia despre care se trateaza in roman, negrilor li se respectau drepturile la o existenta echilibrata.
      Intodeauna noul va avea o cale de a patrunde acolo unde exista carente ce „sapa” la radacina unei societati subrezite.
      Este dreptul tau sa-ti placa ori sa nu-ti placa o ecranizare, eu am vrut doar sa subliniez ca, prin jocul unor actori de talie internationala, ca cei ce au jucat in film, filmul a ramas si el o capodopera in lumea cinematografica.

       
  7. Angela

    Mai 9, 2012 at 11:14 pm

    pe mine m-ai convins sa citesc cartea lui Margaret Mitchell :). da, imi place sa citesc, dar din pacate constat ca sunt inca multe lucruri pe care le-am amanat. multumesc ca mi-ai reamintit de aceasta minunatie (imi permit sa-i acord titulatura asta, in baza supravietuirii interesului pentru carte de-a lungul timpului).

     
    • bibliodevafiliala3

      Mai 9, 2012 at 11:33 pm

      Da, mă bucur să constat că scrierea mea are efectul scontat. Sper să readuc în prim plan şi alte cărţi de aceaşi calibru, uitate pe nedrept. Oricum aştept eventuale comentarii în plus după ce citeşti cartea

       
  8. Roberts

    Septembrie 1, 2012 at 7:39 am

    am citit cartea, am vazut si filmul. nu mai stiu exact care a fost ordinea dar sunt convinsa ca filmul mi-a placut mai putin. totusi, pentru acel moment si tinand cont ca nu s-a apelat la tot felul de efecte speciale cred ca a fost reusit. scarlett e de neuitat iar un rett butler ne dorim toate in viata! fraza de final „Si maine e o zi” e memorabila, lasa finalul deschis si, in aceste vremuri grele, poate ca ar trebui s-o adoptam si noi, sa nu fim tristi, disperat ci cu speranta in suflet ca poate „maine” ne vom rezolva problemele:) ar fi interesanta o ecranizare a cartii acum, in zilele noastre, oare cine ar fi potrivit pentru rett sau pentru scarlett??

     
    • bibliodevafiliala3

      Septembrie 1, 2012 at 7:07 pm

      Este greu de egalat Clark Gable. Ecranizarea miniseriei Scarlett, cu Timothy Dalton în rolul lui Rhett Butler şi Joanne Walley în rolul lui Scarlett m-au dezamăgit profund. Personajale erau şterse şi fără vlagă, comparativ. Ai dreptate, filmul din 1939 a meritat toate premiile Oscar pe care le-a primit, chiar dacă a fost problema cu regizorii (am impresia că au fost trei care s-au succedat pe parcursul filmărilor). „Şi mâine este o zi” este într-adevăr un final interesant, de neuitat, deschis oricăror continuări. Mi-ar fi plăcut să văd cum a crezut Margaret Mitchell că ar trebui să fie continuarea, dar mă gândesc că poate e mai bine că nu ştiu, pentru că, spre exemplu Clinica Gorlin m-a dezamăgit după ce am citit Spitalul municipal. Un optimism ar fi benefic pentru zilele de azi, este drept. Totuşi, eu, prima dată când am citit cartea nu am perceput finalul optimist. Mi-am amintit că de câte ori Scarlett a folosit această sintagmă a fost doar pentru ca să-şi liniştească cugetul. După ani de zile mi-am schimbat părerea şi am privit mai optimist finalul. Mulţumesc frumos de comentariu 🙂

       
  9. mixy

    Decembrie 19, 2012 at 10:27 am

    citit, văzut film.
    capodopere.

     
  10. azazalolxd

    Octombrie 12, 2013 at 6:57 am

    Hello pals! :)))

     

Aştept răspunsul tău!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: