RSS

O carte, două, trei … un plus de cultură

28 apr.

Cărţile bune sunt cele care te pot transpune într-o lume nouă, o atfel de lume, sunt cele care te fac să simţi, să gândeşti, să speri, să crezi, să visezi colorat. Pentru fiecare din noi, genul lecturii care ni se potriveşte poate fi diferit. În general, cărţile de cultură generală sunt cele considerate clasice. Autorii acestor cărţi s-au verificat în timp, ei rămânând veşnic „la modă”, iar subiectele atinse în acestea au fost ulterior dezvoltate de alţi autori moderni ori ecranizate şi reecranizate. Am găsit mai multe forumuri în care s-au făcut liste de cărţi preferate. Este un punct de plecare pentru cineva care doreşte să citească şi să-şi facă baza de cultură necesară. Pentru mine, personal, cele mai bune cărţi nu sunt doar una sau două şi nu pot să spun că mi-a plăcut una mai mult decât cealaltă. Eu cred că fiecare carte citită a fost bună pentru vârsta la care am citit-o.

În copilărie basmele şi lumea lor m-au încântat. Mi-am imaginat mereu că sunt una dintre eroinele de poveste, aşa că una din recomandări este colecţia „Poveşti nemuritoare” / Nagyapó mesefája. Basmele scrise de Hans Christian Andersen, poveştile Fraţilor Grimm, Ion Creangă sau cele ale lui  Charles Perrault au locul lor în amintirile mele şi au pus primele cărămizi la fundaţia culturii mele. După ce am început să citesc temeinic mi s-a deschis prima uşă către crearea lumii şi legendele ei, citind „Legendele Olimpului” ale lui Alexandru Mitru. Am râs cu lacrimi citind „Recreatia Mare” de Mircea Sîntimbreanu. Mi-a plăcut povestea şi intriga din „Secretul celor două Lotte” de Erich Kästner, M-a întristat „Micul prinţ” de Saint-Exupery şi am sperat că pe planeta lui va reînvia. Am râs şi am sperat alături de „Micul lord” de Frances Hodgson Burnett şi m-am aventurat în lumea mare cu Huckleberry Finn şi Tom Sawyer de Mark Twain.

În adolescenţă am iubit cărţile de aventuri, de capă şi spadă, cele cu indieni, SF-urile şi prin urmare am citit autori ca Alexandre Dumas, Michel Zévaco, sir Walter Scott,  Karl May, James Fenimore Cooper, Jules Verne. Titlurile sunt multe şi nu pot să mă întind „la poveşti” înşirând doar titluri. Citeam mult şi până târziu, iar părinţii mei se supărau că nu dorm. Îmi amintesc că tata a scos siguranţa de curent ca să mă oblige să mă culc. Dar cum să dorm când poveştile erau acolo şi mă aşteptau, iar lumea lor magică se suprapunea lumii reale, care nu avea acelaşi farmec. Citind, puteam fi oricine, puteam să întruchipez orice personaj şi ajungeam să îl cunosc mai bine ca pe mine. Adolescenţa este vârsta întrebărilor, vârsta indeciziilor, vârsta descoperirii de sine în faţa lumii. De multe ori simţi nevoia să găseşti răspunsuri în poveştile altora. Mulţi se destăinuie prietenilor. Totuşi cel mai bun prieten este o carte. Ea este tăcută, te ascultă, îţi dă poveţe şi este alături de câte ori o deschizi.

În tinereţe am preferat scriitorii care descriau lumi şi societăţi, ale căror cărţi erau nişte fresce ale timpului lor sau investigau amănunţit sufletul omenesc. N-am o listă a scriitorilor, ci pot să-i amintesc pe câţiva care îi simt şi azi aproape de suflet: Balzac, Dickens, Stendhal, Jane Austen, Surorile Bronte, Thomas Hardy, Sienkiewicz, Dostoievski, Cehov, Tolstoi (Lev şi Aleksei), Solohov, Margaret Mitchell şi … parcă nu mă pot opri. Simt că îi trădez pe unii dacă nu-i amintesc aici. Am visat la iubiri ca acelea din romane, m-am temut de finalitatea lor, am simţit durerea acută şi am citit mai departe.

Bineînteles că şi eu, ca toată lumea probabil, am citit şi citesc multe cărţi poliţiste. Cărţile autorilor cum sunt Agatha Christie, Raymond Chandler,  Arthur Conan Doyle, Dashiell Hammett sau Rodica Ojog-Braşoveanu m-au ţinut cu sufletul la gură şi m-au învăţat să citesc repede ca să pot ajung cât mai repede la descoperirea criminalului. Sunt momente în care o carte de dragoste te relaxează, altădată o carte poliţistă îţi ia gândul de la problemele cotidiene. Sunt cărţi pe care ai vrea să le citeşti cât mai repede pentru a le afla deznodământul şi pe care totuşi nu ai vrea să termini niciodată pentru că te-ai ataşat de personaje şi îţi place lumea în care te găseşti. Cred că acest tip de ataşament a fost descoperit de producătorii de seriale. Iubind personajele eşti dispus să vezi ce s-a mai întâmplat cu ele într-o săptămână…

Cărţile mi-au dechis drum spre lume şi de aceea mă întorc acum să le întorc favorul, când pierd atât de mult teren în faţa internetului, a jocurilor pe calculator, a filmelor şi a televiziunii. Aştept comentariile voastre şi, eventualele, liste de lectură sau titluri preferate.

 
 

Etichete: , , , , , , , , , , , ,

28 de răspunsuri la „O carte, două, trei … un plus de cultură

  1. almanahe

    28 aprilie 2012 at 07:28

    Mă sperie întocmirea de liste. 🙂

    Noi ne-am dus înspre carte, iar ele au venit la noi fiecare cu rostul şi timpul ei.

    Apreciază

     
    • bibliodevafiliala3

      28 aprilie 2012 at 11:47

      Cam aşa s-a întâmplat şi la mine, totuşi aveam o bibliotecară drăguţă care îmi dădea sfaturi ce să citesc. În plus, tatăl meu mă incita povestindu-mi puţin despre o carte şi lăsăndu-mă să-mi doresc să citesc mai mult. Poţi să mă faci curioasă cu un titlu?

      Apreciază

       
  2. almanahe

    28 aprilie 2012 at 18:04

    Uite, chiar ieri mi-am luat de la bibliotecă Thackeray, Bâlciul Deşertăciunilor, pe care am citit-o acum 20 de ani, oricum. 🙂 Dar, din când în când, revin la unele, pentru „parfum”.
    Iar celor care n-au timp sau chef să ţină cartea în mână, le-aş recomanda măcar dramatizarea radiofonică

    Apreciază

     
  3. bibliodevafiliala3

    28 aprilie 2012 at 20:42

    Am ascultat dramatizarea. Foarte bună şi ce actori mari – Fory Eterle, Mariana Mihuţ. Excelent teatru radiofonic. Mersi.

    Apreciază

     
  4. Ritiu Maria

    29 aprilie 2012 at 18:59

    Ce idee buna ai avut pentru acest articol, el se adreseaza tuturor varstelor si tuturor gusturilor literare. Mi-a placut referirea la unii dintre autori si sunt convinsa ca, pe multi dintre cititorii blogului i-ai facut curiosi, sa citeasca si sa se intalneasca si ei cu eroii mult indragiti din literatura de toate genurile.
    Sa citesti sau sa recitesti o carte care ti-a placut cred ca, este un adevarat „rasfat” pentru suflet si pentru minte. Cartea intodeauna va fi cel mai bun prieten, care nu te tradeaza niciodata dar care te „indruma” spre o lume mirifica.
    Inca o data, felicitari pentru articol Roxi, pentru ideile minunate pe care le ai si care se materializeaza pe acest blog.
    Si eu sunt o cititoare „inraita” care se rasfata lecturand carti ce sunt si vor ramane nemuritoare.
    Cititori cat mai multi si cat mai multi vizitatori pe blog.

    Apreciază

     
  5. Sorin-Lucian Berbecar

    5 mai 2012 at 21:28

    Articolul tău mi-a adus nostalgia copilăriei, când am descoperit primele cărți și cea a adolescenței, când citeam orice carte prindeam numai să nu citesc cele din bibliografia obligatorie.
    Pasiunea mea pentru citit a fost aprinsă de părinții mei (mai mult de mama) și și mereu alimentată cu sugestii și sfaturi din partea lor. După ce am prins gustul romanelor, nu exista eveniment la care se primesc cadouri și acestea să nu fie sub formă de cărți. În scurt timp rudele, dar mai ales prietenii s-au prins că așa era mult mai ușor să îmi găsească cadouri. Uneori, când nu eram capacitatea lor de a alge un titlu ofeream și o listă cu 50-60 de titluri ca să aibă de unde alege.
    Că pomeneai de o bibliotecară drăguță, eu unul nu am avut parte de astfel de bibliotecari/ bibliotecare decât foarte rar, începând din clasa 4 – când am fost prima dată într-o bibliotecă – și până acum în anul 3 de facultate.

    Felicitări pentru blog și articole!

    Apreciază

     
  6. bibliodevafiliala3

    5 mai 2012 at 22:26

    Venind din partea ta, comentariul făcut, mă bucură cu atât mai mult. Aşa cum şi eu am găsit în jurul meu persoane care să mă îndrume, ai găsit şi tu şi a fost un câştig pentru tine şi având în vedere blogul de recenzii de lectură pe care îl scrii, nu numai pentru tine, ci şi pentru noi. Îmi pare rău că nu ai găsit o bibliotecară drăguţă, dar poate timpul nu-i târziu şi vei găsi. Oricum, până găseşti una în carne şi oase, sunt eu bibliotecara virtuală, care te voi ajuta cu plăcere 🙂 Multumesc pentru comentariu şi aştept să mai treci pe aici

    Apreciază

     
    • Sorin-Lucian Berbecar

      6 mai 2012 at 09:19

      Citind răspunsul tău la comentariul meu anterior, mi-a venit o idee pentru un articol în care să îmi expun toate frustrările și dezamăgirile provocate de unele bibliotecare și toate laudele și mulțumirile la adresa celor care mi-au fost de mare ajutor. Astfel vei înțelege mai bine relația mea cu biblioteca.

      Apreciază

       
      • bibliodevafiliala3

        6 mai 2012 at 12:09

        Ar fi ceva interesant de citit. Poate aşa s-ar putea îmbunătăţi munca la relaţia cu publicul şi prin alte părţi. Oricum, îţi spun, omul sfinţeşte locul. Sunt oameni care sunt făcuţi pentru o meserie, care le vine ca o mănuşă. Eu simt că asta este munca de bibliotecar pentru mine, dar cred că, cel puţin la Deva, nu sunt singura.

        Apreciază

         
  7. Geanina Pruteanu

    14 mai 2012 at 22:16

    Ce lume minunata ai descris in acest articol.
    Iubesc cartile, si recunosc ca nu am ajuns sa le parcurg pe toate de pe lista desi mi-ar placea mult. Am inceput sa citesc pe un e-reader dar am senzatia ca nu retin la fel de mult si sentimentele nu sunt tot atat de profunde ca atunci cand tin foaia de „papirus” in mana.
    Inca ma aflu in plina explorare a acestei lumi, a cartilor. Si ii multumesc Universului cand gasesc oameni care ma ajuta cu ideile lor si imi stimuleaza inca odata aceasta dragoste de carte.
    Iti multumesc cu deosebita caldura pentru ca faci din munca ta o arta, si ne transmiti cu atata drag culorile din ea.
    O seara frumoasa iti doresc, alaturi de frumoasele si incitantele povesti…nemuritoare (de care nici eu nu ma mai saturam in copilarie)!

    Apreciază

     
    • bibliodevafiliala3

      14 mai 2012 at 22:19

      Mulţumesc mult pentru apreciere 🙂 Scrierea acestui blog a fost o idee instantanee. Acum mă gândesc că este un fel de nou serviciu al bibliotecii 🙂

      Apreciază

       
  8. roberts

    19 mai 2012 at 12:39

    mie mi-a placut mult „Dinti albi” de Zadie Smith, „Zarva in livada de guave” – Kiran Desai si „Insula de sub mare” – Isabel Allende. Ma refer acum la ultimele lecturi. Am scris despre ele si pe blogul meu. Te mai urmaresc:)

    Apreciază

     
  9. bibliodevafiliala3

    20 mai 2012 at 10:39

    O să mă uit şi eu peste recenziile tale. Titlurile despre care ai scris nu-mi sunt cunoscute, dar nu-i de mirare. Te voi citi şi eu, îmi place cum scrii şi ce scrii.

    Apreciază

     
  10. andreea toma

    27 noiembrie 2012 at 18:46

    Tot auzisem de Donul liniştit de Solohov pe un blog într-o discuţie legată de seria Nobel. Mult timp am ocolit literatura rusă, dar acum, după ce am spart gheaţa cu Cevengur, am luat hotărârea de a citi cărţile marilor scriitori ruşi. Deocamdată sunt în faza de achiziţii. Şi am luat şi Donul liniştit, în patru volume, întrucât oriunde am deschis volumele şi am citit în fugă câte un pasaj, mi-a plăcut şi m-a convins că îmi va place acest roman.

    Apreciază

     
    • bibliodevafiliala3

      27 noiembrie 2012 at 19:58

      Este o carte superbă. Plină de pasiune, de acţiune, de dramatism şi cu mare poveste de iubire. Cazacii de pe Don sunt extrem de bine prinşi în acest roman, care în ciuda amplitudinii sale (avea 4 volume cartea pe care am citit-o eu) se citeşte foarte uşor pentru că este antrenantă. Aştept părerea ta despre carte după şi o eventuală recenzie 🙂

      Apreciază

       
    • bibliodevafiliala3

      27 noiembrie 2012 at 20:01

      Scriitorii ruşi sunt deosebiţi şi foarte buni. După Şolohov ţi-aş recomanda Lev Tolstoi (Învierea, Război şi pace sau Anna Karennina) sau Dostoievski ( preferata mea este Crimă şi pedeapsă)

      Apreciază

       
      • andreea toma

        27 noiembrie 2012 at 23:37

        De Tolstoi am Învierea, ediţie mai veche, de la bunica din bibliotecă. Iar de Dostoievski am toată colecţia apărută la Adevărul, ei zic că e integrala, nu ştiu dacă a mai scris şi altceva.

        Apreciază

         
      • bibliodevafiliala3

        28 noiembrie 2012 at 06:33

        S-o citeşti este foarte bună. Iar dacă Adevărul a scos integrala operei înseamnă că sunt toate cărţile lui Dostoievski

        Apreciază

         
  11. mixy

    5 august 2013 at 20:41

    Ah ce amintiri ai răscolit ! … 🙂
    Etapele preferinţelor în materie de cărţi au fost cam aceleaşi, cu deosebirea că până să intru în adolescenţă am avut vreo 2-3 ani în care intercalam basmele cu cărţile poliţiste, colecţia Aventura sau Enigma fiind etalon pentru alegerea cărţii.
    În tinereţe am lăsat nazurile şi am început să citesc orice, acum văd că iar fac nazuri, în sensul că mă gândesc dacă vreau să citesc cutare carte sau nu. Suspect, cred că am îmbătrânit…

    Apreciază

     
    • bibliodevafiliala3

      5 august 2013 at 22:30

      Gusturile evoluează sau involuează (în unele cazuri). Dacă în tinereţe citim orice,din curiozitate, din dorinţa de-a cunoaşte, la maturitate cred că devenim selectivi tocmai pentru că suntem conştienţi de trecerea rapidă a timpului şi nu ne permitem să îl pierdem cu orice. NU IMBĂTRÂNIM, devenim ÎNŢELEPŢI :))

      Apreciază

       
  12. shiki

    21 iunie 2015 at 14:25

    pai le-ai cam pomenit pe toate :D. sau daca nu le-ai pomenit ai scris despre ele alta data.eu as mai pune si Vlad Musatescu-aventurile lui conan doi, toate povestile posibile , Creanga , Slavici, Radu Tudoran -toate panzele sus, in principiu in copilarie orice :D. Rabelais , Moliere, Asimov, Turgheniev,vrajitorul din oz , hmm , ce sa mai punem in salata asta :P. aaa , Durell amandoi fratii, Rabelais si cativa exporatori , nu mi-l amintesc decat pe Alexander von Humboldt. toata imi plac si acum si le recitesc cu placere, mai putin dramele ca nu mai suport s
    i dramele fictionale :D. bibliotecarele n-au avut de-a face prea mult cu alegerile mele decat cel mult au comentat-asta nu e pentru varsta ta , dar m-au lasat totusi in pace sa citesc ce vreau eu. si varsta mea e cam aceeasi de pe la 11-12 ani incoace 😀

    Apreciat de 1 persoană

     

Lasă un răspuns la shiki Anulează răspunsul

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

 
%d blogeri au apreciat asta: