"Pamela sau Virtutea răsplătită" de Samuel Richardson, primul roman epistolar din literatura engleză

Mă gândeam zilele trecute cât de multe cărţi sunt apărute, cât de multe romane, cât de diversificate sunt stilurile, temele şi de fapt cât de mult ne place să citim romane. Totuşi, şi acest gen literar a trebuit să facă primul pas. Se pare că primul roman a fost Povestea lui Genji, autoarea lui fiind o femeie, Murasaki Shikibu, care, în anul 1010, a avut răbdarea să scrie un roman de 1000 de pagini. Primul roman epistolar, adică sub formă de scrisori, s-a scris mai târziu, în Anglia. Pamela sau Virtutea răsplătită, carte scrisă de Samuel Richardson, a apărut în 1740 şi este romanul în cauză. L-am citit pe vremea când eram în liceu, total întâmplător,  fără să ştiu că, ulterior, la facultate o să fie lectură obligatorie, deoarece este primul roman epistolar din literatura engleză şi unul dintre primele romane de dragoste. A fost şi primul roman epistolar pe care l-am citit. Am pornit curioasă şi mi se părea că trebuie să fie plictisitor să citesc ceva fără dialog. Am savurat însă romanul, o poveste în care o fată cinstită şi muncitoare, lucrând în casa unui nobil, este asaltată de fiul familiei, un fustangiu notoriu. Iniţial fata este angajată ca şi cameristă a mamei tânărului în cauză. Doamna o iubeşte mult şi până ce ea trăieşte, viaţa fetei este foarte bună. Din nefericire doamna moare şi tânăra fată se află, dintr-o dată, asediată de atenţiile nedorite ale stăpânului său. Acesta recurge la diferite mijloace şi tertipuri spre a o păcăli şi a seduce. Povestea prinde contur prin scrisorile pe care Pamela le scrie părinţilor săi, care îi răspund sfătuind-o să aibă grijă de virtutea sa Scrisorile par un dialog între Pamela şi părinţii săi. Lupta pe care o duce Pamela este cu atât mai grea, cu cât se simte atrasă şi ea de tânăr. O carte cu subiect desuet astăzi, un roman de dragoste aparte şi care a ajuns unul dintre romanele clasice ale literaturii universale prin felul în care este scris şi chiar prin problematica temei sale. Relaţiile dintre personaje ne transpun într-o epocă demult apusă. Clasele sociale sunt bine delimitate, orice relaţie apropiată, care să devină legitimă, între bogaţi şi săraci este de neconceput. Relaţiile sunt limitate la aventuri sordide. Tocmai de aceea Pamela este diferită, pentru că oferă o speranţă tinerelor cameriste ale acelei vremi printr-un sfârşit romantic şi ideal, răsplătind virtutea unei fetei cuminţi. Totuşi finalul nu este surprinzător, deoarece autorul, deja din titlu, pregăteşte cititorul, prin alternativa dată titlului principal: Pamela sau Virtutea răsplătită. Cartea, moralizatoare, este şi o critică adusă celor bogaţi pentru felul în care se poartă cu persoanele privite ca fără însemnătate, îndemnând în acelaşi timp fetele să devină conştiente de puterea pe care o are virtutea şi puritatea. Cartea a fost un bestseller al vremurilor sale, fiind reeditată de 5 ori în primele 11 luni de la apariţia sa. A fost şi unul dintre romanele interzise de cenzură pentru scenele sale sexuale Dacă a fost interzis cu atât mai interesantă a devenit în ochii cititorilor. Datorită succesului neaşteptat al acestei cărţi a lui Richardson, stilul epistolar a devenit extrem de popular în secolul al XVIII-lea, în Anglia.

Vă recomand şi această carte, uşor de citit, pentru a face o incursiune în lumea şi moravurile anilor 1700 sau pentru a citi încă un roman de dragoste.

Un alt roman epistolar, care mi-a plăcut, a fost Orfana a scriitoarei Jean Webster.  O poveste amuzantă al unei orfane, foarte talentată la literatură şi care este trimisă la studii de un anonim binefăcător care aşteaptă de la ea scrisori în schimb, pentru a-i putea monitoriza evoluţia literară. Aşa că tânăra Jerusha Abbott îşi povesteşte întreaga experienţă de viaţă în campusul universitar în aceste scrisori către Daddy-Long-Legs, o poreclă afectuoasă pe care i-a dat-o binefăcătorului ei. O carte extrem de uşor de citit, o poveste de dragoste şi de această dată, dar textul reuşeşte să te captiveze prin umorul cu care este scris. Apărută în 1912 această carte a fost ecranizată de mai multe ori, una din ecranizări, în regia lui Jean Negulesco (Daddy-Long-Legs, 1955), avându-i în rolurile principale pe Leslie Caron şi Fred Astaire. Filmul este o comedie muzicală, desigur. Totuşi mie cartea mi-a plăcut extrem de mult. O recomand cu mare căldură şi îmi pare rău că nu a mai fost reeditată din 1970. Din păcate, biblioteca noastră are doar un exemplar la sala de lectură. Totuşi am găsit textul online, mulţumită Proiectului Gutenberg, în limba engleză, pentru cunoscători, aici,   iar filmul muzical, care ecranizează această carte îl puteţi vedea apăsând aici, din păcate fără subtitrare în română.

Voi aţi citit romane epistolare, v-au plăcut? Puteţi să-mi daţi exemple?

Vă recomand să-i citiţi şi pe: Recenzii beletristice, Almanahe, Andra Pavel, B’ Blogul micului burlac, Emil Călinescu.Eu, Addicted, Anzhela, Aventurile Alexutzei în căutarea fericirii, ChGabriela, Laura Meleacă – Cinemateca Trisk, Cinemagazin.ro, Convieţuire, Cronicile unui psihoterapeut, Filme – cărţi, Fructizta – carte şi film, Innerspacejournal, Luna Pătrată, Moniqueclassique’s blog, Movie Zone – Piratul cinefill, Personalitate autentică, Some Words, Stefania’s, Suflet vorbitor, Teo Negură şi Sayuki’s blog